Consiliul European

Istoric si mod de lucru

Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o institutie a Uniunii Europene. Consiliul European este alcatuit din sefii de state si guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Ideea constituirii Consiliului European dateaza din anul 1974, cand liderii politici au inceput sa se intruneasca periodic.

Aceasta practica a devenit oficiala cu ocazia Actului Unic European (1987), astfel ca, in prezent, Consiliul European se intruneste, in principiu, de 2 ori pe an si ori de cate ori e nevoie, in cadrul intrunirilor extraordinare

Deciziile luate in cadrul Consiliului European sunt foarte importante din punct de vedere politic, dar nu au valoare juridica. Pentru ca aceste decizii sa fie puse in aplicare, este necesar sa se urmeze procedura obisnuita pentru adoptarea legislatiei comunitare, in functie de domeniul respectiv.

Atributii

Cadrul organizatoric ce sta la originea Consiliului European este reprezentat de intalnirile la cel mai inalt nivel ale sefilor de stat si de guvern, denumite summit-uri, practicate intre anii 1961 si 1974, si anume: Paris (februarie 1961), Bonn (iulie 1961), Roma (mai 1967), Haga (decembrie 1969), Paris (octombrie 1972, primul summit ,,al celor 9" state membre), Copenhaga (decembrie 1973), Paris decembrie 1974). Cele mai importante summit-uri au fost considerate cele de la Haga (decembrie 1969) si Paris (octombrie 1972).

- Summit-ul de la Haga a avut drept sarcina deblocarea constructiei europene si asumarea de angajamente politice. Rezultatele acestei conferinte privesc: desavarsirea politicii agricole, negocierile cu Marea Britanie, noi cereri de aderare, punerea in aplicare a uniunii economice si monetare, etc.

- Conferinta de la Paris a fost intrunita din initiativa presedintelui Republicii Franceze, Valery Giscard d'Estaing, in zilele 19-20 octombrie, 1972. Ea a definit, in preambulul comunicatului sau final, o serie de principii referitoare la relatiile externe, ca temei al necesitatii firmarii pe plan mondial a Comunitatilor europene, in caliatate de entitate distincta. Publicat la sfatrsitul conferintei, comunicatul cuprinde o serie de angajamente politice: continuarea si desavarsirea unei uniuni economice si monetare; punerea in aplicare a unei politici regionale; dezvoltarea politicii sociale si a politicilor: industriala, stiintifica si tehnologica; politicile mediului si energiei; definirea principiilor politicii externe comune fata de statele in curs de dezvoltare, de statele industrializate, si fata de statele din Europa de est; cooperarea politica; dezvoltarea institutionala.

Actele adoptate cu ocazia acestor summit-uri nu sunt acte comunitare, sunt angajamente politice, care din punct de vedere juridic nu pot fi sanctionate. Rolul acestor summit-uri a fost mai ales de a da un impuls institutiilor comunitare, de a debloca anumite negocieri (de exemplu, la Haga, pentru negocierea in privinta aderarii Marii Britanii), asumarea de angajamente politice solemne si initiative noi. Sistemul summit-urilor ,,excelent in principiu" a fost considerat ca prezenta inconveniente ,,spre deosebire de institutii care se intruneau la date fixe". Din acest motiv, prin Summit-ul de la Paris, s-a decis (la propunerea presedintelui francez) ca, intalnirile la cel mai inalt nivel sa aiba loc intr-o forma mai putin solemna, si regulata, aceea a Consiliului European.

→ Existenta Consiliului European a fost juridic consacrata prin Actul Unic European, care prevede in art. 2 ca, acesta reuneste sefii de stat sau de guvern din statele membre, precum si pe presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri de externe si de un membru al Comisiei. El se intruneste de cel putin doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, sub presedentia sefului de stat sau de guvern al statului membru care exercita presedintia Consiliului. Intalnirea este organizata cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului U.E. si al celui ce deserveste Comisia Europeana. In prezent, reuniunile se desfasoara in statul care detine presedentia Consiliului U.E., insa, prin Tratatul de la Nisa s-a hotarat ca, un Cosiliu European de fiecare presedentie se va tine la Bruxelles, iar cand Uniunea va numara 28 de membri, toate reuniunile acestui Consiliu sa aiba loc la Bruxelles.

→ Prin Tratatul de la Maastricht, care a reluat, in aceasta privinta aproape identic dispozitiile din Actul Unic, in art. D, dobandeste un statut oficial. Rolul sau este de a da impulsurile necesare dezvoltarii Uniunii, si de a defini orientarile sale generale.

Consiliul European nu participa la procesul formal de luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare. El se pronunta numai din punct de vedere politic, iar sarcina punerii in aplicare a politicii comunitare revine institutiilor comunitare, in special Consiliului U.E.

In acest domeniu, Tratatul de la Mastricht, in art. 13 alin. 1 si 2, precizeaza rolul Consiliului European, pentru ca in alin. 3, sa precizeze modul de conlucrare al acestuia cu Consiliul U.E. in aplicarea politicii comunitare, dupa cum urmeaza:

- defineste principiile si orientarile generale ale politicii externe si de securitate comuna, inclusiv pentru problemele care au implicatii in domeniul apararii;

- stabileste strategii comune care vor fi implementate la nivelul Uniunii, in domeniile in care statele membre au interese comune importante. Strategiile comune precizeaza obiectivele si durata lor, precum si mijloacele care vor trebui furnizatede Uniune si de statele membre;

Modul de conlucrare al Consiliului European cu Consiliul U.E. in/si pentru punerea in aplicare a politicii comunitare se realizeaza astfel:

- deciziile necesare pentru definirea si implementarea politicii externe si de securitate comuna sunt luate de Consiliul U.E., pe baza orientarilor generale stabilite de Consiliul European;

- Consiliul U.E. recomanda Consiliului European strategii comune, si le pune in aplicare, in special prin adoptarea unor actiuni comune si a unor pozitii comune;

- Consiliul U.E. asigura unitatea, coerenta si eficacitatea Uniunii.

Actele Consiliului European

In prezent, Consiliul European adopta decizii de principiu in probleme importante chiar inainte sa fi fost facuta o propunere din partea Comisiei sau ca Parlamentul European sa fi fost consultat, ceea ce ar determina ca unele din hotararile sale sa aiba caracter discretionar. Hotararile sale nu sunt adoptate potrivit procedurii prevazute in tratatele comunitare, deoarece nu sunt acte ale unei institutii (comunitare). Neavand, prin urmare, efectele juridice ale unui act comunitar nu intra in sfera controlului juridctional al Curtii de Justitie si nu face obiectul unei trimiteri prejudiciare in interpretare sau in examinare de validitate (in conditiile art. 234 C.E. si art. 156 Euratom). Din aceasta cauza actele Consiliului European nu pot modifica obligatiile statelor membre stabilite prin dispozitiile Tratatelor comunitare sau prin actele institutiilor comunitare

Consiliul European are rol important in definirea orientarilor politice, economice si sociale generale. Dupa Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit in mod oficial initiatorul politicilor majore ale Uniunii Europene si a fost mandatat sa intervina pentru deblocarea eventualelor situatii de criza sau pentru solutionarea unui dezacord intre statele membre (intre ministrii din cadrul Consiliului Uniunii Europene). Consiliul stabileste prioritatile si calendarul constructiei europene, cum ar fi de exemplu reforma Tratatelor Uniunii sau finantarile din bugetul Uniunii, pozitia Uniunii pe scena internationala, avand rol esential pe plan international prin Politica Europeana de Securitate Comuna..

Curtea EUROPEANA DE JUSTITIE (CEJ)

Istoric

Curtea Europeana de Justitie a fost constituita prin Tratatul de la Paris din 1952. Avand sediul la Luxemburg, Curtea Europeana de Justitie este o institutie jurisdictionala care vegheaza la respectarea dreptului comunitar, functionand dupa principiul prevalentei dreptului comunitar asupra legislatiei nationale a statelor membre.

Componenta si eligibilitate

Curtea Europeana de Justitie este alcatuita din cate 1 judecator din fiecare stat membru (27 de judecatori) si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti pe baza acordului comun al guvernelor statelor membre, pentru o perioada de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Acestia sunt alesi dintre expertii din domeniul juridic a caror integritate morala si experienta profesionala sunt indubitabile. Presedintele Curtii este ales de catre judecatori din randul membrilor acestora.

Atributii si mod de lucru

In general, conform Tratatelor, Curtea de Justitie poate sa verifice daca statele membre respecta drepturile fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, poate sa examineze in instanta interpretarea Tratatelor Uniunii, validitatea si interpretarea legislatiei Uniunii Europene.

Avocatii generali acorda asistenta Curtii in indeplinirea atributiilor sale, prezentand in sedintele deschise opinii si avize referitoare la spetele prezentate Curtii. Presedintele Curtii are rolul de a coordona lucrarile Curtii si activitatea judecatorilor si avocatilor generali, de a prezida audierile si de a delibera asupra spetelor importante de la Curtea de Justitie.

Tipurile de actiuni in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

1) Actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor de catre un stat membru. Acest tip de actiune poate fi intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru;

2) Actiune in anulare destinata anularii unui act al unei institutii a Uniunii Europene, considerat a fi ilegal. Reclamantii pot fi statele membre, institutiile Uniunii (Parlamentul European, Comisia europeana si Consiliul Uniunii Europene) precum si persoanele fizice sau juridice (numai in cazul in care actul are efect direct si individual asupra reclamantului);

3) Actiune relativa la abtinerea institutiilor Uniunii de a actiona: absenta unei propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a deciziei Consiliului Uniunii Europene. Reclamanti pot fi statele membre, institutiile Uniunii sau persoane fizice sau juridice (in cazul in care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct si individual asupra reclamantului);

4) Actiune pentru pronuntarea unei hotarari preliminare asupra validitatii unui act comunitar: poate fi introdusa de catre tribunalele nationale (la cererea unei parti);

5) Actiune in raspundere (in daune): pentru repararea daunelor efectuate de catre organele sau agentii institutiilor Uniunii in exercitiul functiunii, care poate fi intentata de catre statele membre, in fata Curtii Europene de Justitie, si de catre persoane fizice sau juridice, in fata Tribunalului de Prima Instanta.

TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA (TPI)

Istoric

Tribunalul de Prima Instanta a fost infiintat in 1989, cu scopul de a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare, pentru a permite Curtii de Justitie sa se concentreze asupra interpretarii uniforme a legislatiei comunitare.

Atributii si componenta

Tribunalul judeca in prima instanta actiunile in anulare, pe cele relative la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona sau actiunile in daune intentate de persoane fizice sau juridice.

Are in componenta sa 15 judecatori numiti de statele membre pentru o perioada de 6 ani.

CURTEA EUROPEANA DE CONTURI (CC)

Locatie si componenta

Curtea Europeana de Conturi, infiintata in 1975, are sediul la Luxemburg. Este formata din 25 membri, cate unul pentru fiecare stat membru. Membrii sunt numiti de catre Consiliul UE pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. In 2005 a fost ales ca presedinte al curtii de Conturi Hubert Weber. In prezent, Curtea de Conturi numara aproximativ 800 de persoane, inclusiv translatori, administratori si auditori.

Atributii si mod de lucru

Curtea Europeana de Conturi are functia de verificare a conturilor si a executiei bugetului comunitar, de control financiar a institutiilor comunitare, in scopul imbunatatirii gestionarii resurselor financiare si informarii cetatenilor. Curtea de Conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicare a rapoartelor.

Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. Daca auditorii descopera nereguli, inclusiv frauda, organismele comunitare competente sunt informate pentru a lua masurile necesare.

comitetul economic si social (CES)

Istoric, mandat si componenta

Comitetul Economic si Social este un organism nonpolitic care a fost creat prin Tratatul de la Roma (1957), fiind alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti ai mediilor economice si sociale: patronatele, sindicatele si reprezentantii diferitelor profesii (reprezentanti ai agricultorilor, ai sectorul IMM-urilor, ai comertului si asociatiilor mestesugaresti, ai cooperativelor, ai consumatorilor, ai organizatiilor pentru protectia mediului, ai ONG-urilor cu caracter social), toti reprezentantii fiind propusi de catre guvernele statelor membre. Acesti reprezentanti sunt alesi pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Presedintele este ales de catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani si are rolul de a asigura bunul mers al lucrarilor Comitetului.

Atributii

Comitetul Economic si Social are rol consultativ, fiind mai degraba un forum de dezbatere si reflexie la nivel european si la nivelul statelor membre. Acesta este consultat obligatoriu de catre Comisie si Consiliul Uniunii Europene in domeniile de interes direct pentru cetateni: agricultura, libera circulatie a muncitorilor, transporturi, educatie, formare profesionala, sanatate publica, politica sociala. Tratatul de la Amsterdam a introdus posibilitatea ca si Parlamentul European sa poata consulta Comitetul Economic si Social.

Mod de lucru

Comitetul organizeaza numeroase colocvii, rapoarte, audieri in scopul de a ameliora raporturile dintre cetateni si institutiile Uniunii Europene. Pe plan international, Comitetul are legaturi cu Asociatia Internationala a Consiliilor Economice si Sociale si organizeaza reuniuni cu reprezentantii mediilor economice si sociale din toate zonele tarii.

comitetul regiunilor (COR)

Istoric, mandat si componenta

Comitetul Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht (1993) si a devenit functional in martie 1994. Este alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti ai regiunilor administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene, care sunt propusi de statele membre si numiti de catre Consiliul Uniunii Europene pentru o perioada de patru ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Presedintele este ales de catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani. Tratatul de la Nisa stipuleaza faptul ca membrii Comitetului trebuie sa detina un mandat electoral din partea autoritatilor pe care le reprezinta sau sa raspunda politic in fata acestora.

Atributii

Comisia Europeana si Consiliul Uniunii Europene au obligatia de a consulta Comitetul Regiunilor in domenii de competenta cum ar fi: educatia si tineretul, cultura, sanatatea publica, retelele transeuropene de transport, telecomunicatii si energie, politica regionala (Fondurile structurale), iar Comitetul poate de asemenea sa emita opinii din propria sa initiativa. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca Parlamentul European sa consulte Comitetul Regiunilor, domeniile in care Comitetul este consultat in mod obligatoriu fiind extinse la mediul inconjurator, ocuparea fortei de munca, formarea profesionala, Fondul Social European, cooperarea transfrontaliera si transporturi.

Comitetul Regiunilor are rolul de purtator de cuvant, in sensul ca informeaza autoritatile locale cu privire la activitatea si deciziile relevante ale institutiilor europene, si mediaza relatia dintre institutiile Uniunii si autoritatile locale.

BANCA EUROPEANA DE INVESTITII (BEI)

BANCA CENTRALA EUROPEANA (BCE)

MEDIATORUL EUROPEAN