Actul Unic European (AUE)

Actul Unic European (AUE)

Actul Unic European, semnat in 28 februarie 1986, si intrat in vigoare la 1 iulie reprezinta inca o etapa de desavarsire a integrarii europene. Actul Unic European se prezinta sub forma a doua tratate - primul tratat priveste revizuirea dispozitiilor comunitare, cel de-al doilea politica externa - reunite intr-un singur instrumentum.

Actul Unic European a evidentiat insuficientele pietei comune si a elaborat un program de transformare a sa intr-o piata unica pana la finele anului 1992 (art. 8 AUE: 'Comunitatea va adopta masuri in scopul crearii progresive a pietei interne pana la data de 31 decembrie 1992. Piata interna va fi formata dintr-o piata fara frontiere interne, in interiorul careia libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului va fi asigurata in conformitate cu prevederile acestui Tratat').

Dintre reformele aduse de AUE amintim:

- recunoasterea Consiliului European - in functionalitatea sa ca o reuniune de sefi de state si de guverne;

- generalizarea delegarii puterii de executie de la Consiliu la Comisie;

- crearea de noi proceduri de luare a hotararilor in cadrul Parlamentului. AUE a consfiintit generalizarea votului cu majoritate calificata in locul celui cu unanimitate si a marcat si momentul cresterii caracterului democratic al Comunitatii Europene prin sporirea rolului Parlamentului European in procesul decizional; astfel, s-a prevazut ca o propunere legislativa care a fost respinsa de doua ori in cadrul procedurii in fata Parlamentului European nu mai poate fi aprobata de Consiliu decat cu unanimitate de voturi;

- crearea unui organ de jurisdictie: Tribunalul de Prima Instanta, care va functiona alaturi de Curtea de Justitie;

- cooperarea in domeniul combaterii terorismului.

Importanta AUE se afirma si prin extinderea competentei Comunitatii in domeniul protectiei mediului, caci este stiut faptul ca pana in anul 1984, fara a avea o baza legala pentru actiunea in domeniul mediului au fost promulgate aproximativ 200 de prevederi in scopul armonizarii activitatilor in acest domeniu in special pentru ca standardele existente in statele membre sa nu prejudicieze Piata Unica Europeana[2].

Punctual in AUE se afirma:

- in Preambulul AUE, hotararea semnatarilor 'de a transforma ansamblul relatiilor dintre statele lor intr-o uniune Europeana, conform declaratiei solemne de la Stuttgart, din 19 iunie 1983';

- in Titlul I: 'Dispozitiile comune cu privire la Comunitatile Europene si la colaborarea politica'. Astfel art. 1 alin. 1 prevede: 'Comunitatile Europene si cooperarea politica au ca obiectiv contributia comuna la progresul concret al Uniunii Europene'. Articolul, in alineatul 2 precizeaza: 'Comunitatile Europene au la baza tratatele institutive ale Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, Comunitatii Economice Europene si Comunitatii Europene a Energiei Atomice precum si tratatele si actele subsecvente care le-au modificat sau completat'. In art. 1 alin. 3 se arata: 'cooperarea politica este reglementata de titlul III. Dispozitiile acestui titlu confirma si completeaza procedurile convenite prin rapoartele de la Luxemburg (1970), Copenhaga (1973) si Londra (1981) precum si prin declaratia solemna asupra Uniunii Europene[3] si prin practicile stabilite progresiv intre statele membre';

- art. 2 institutionalizeaza Consiliul European - a carui existenta era fondata doar pe Comunicatul summit-ului de la Paris, din octombrie 1974;

- art. 3 indica in alin. 1 'institutiile Comunitatilor Europene isi exercita competentele si politicile lor in conditiile prevazute in tratatele instituind Comunitatile si in tratatele si actele subsecvente care le-au modificat ori completat', iar in alin. 2: 'institutiile si organele competente in materia cooperarii politice isi exercita puterile si competentele doar in conditiile fixate la Titlul III si in documentele mentionate la art. 1 alin. 3';

- Titlul II include 'Dispozitiile care aduc modificari tratatelor institutive ale Comunitatilor Europene':

- extinderea votului cu majoritate calificata a Consiliului;

- Consultarea Parlamentului este intarita prin introducerea procedurii de cooperare in anumite materii;

- crearea unei noi institutii comunitare de prima instanta, destinata sa usureze misiunea Curtii de Justitie;

- necesitatea desavarsirii Pietei interne (fixarea datei de 31 decembrie 1992, ca data a realizarii definitive a Pietei interne are valoarea unui angajament, statele membre trebuind sa adopte masurile necesare pentru obtinerea acestui obiectiv, in termenul prevazut);

- introducerea principiului coeziunii economice si sociale, destinat sa suscite actiuni ce vizeaza reducerea decalajelor intre diferite regiuni ale statelor membre ale Comunitatilor europene[4];

- Titlul III include 'Dispozitiile privind cooperarea europeana in materie de politica externa' - art. 30 paragraful 1 precizeaza ca obiectivul cooperarii politice consta in formularea si punerea in practica a unei politici externe europene de catre 'Inaltele Parti Contractante, membre ale Comunitatilor Europene', iar paragraful 2 prevede obligatia de consultare a statelor membre, consultarea fiind ceruta pentru 'orice problema de politica externa ce are un interes general'[5];

- Titlul IV include 'Dispozitiile generale si finale' care privesc separarea ordinii juridice comunitare si a cooperarii politicii europene.

Cu toate neajunsurile[6] sale (precizate in special de Parlamentul European care sublinia persistenta dificitului democratic) AUE a deschis o serie de perspective ce au dus la o noua etapa in evolutia constructiei europene si totodata a reprezentat primul tratat care mentioneaza realizarea Uniunii Europene ca obiectiv major al statelor membre.