 |  |
|
Deceniile cuprinse intre anii 1865-1885 sunt marcati de sfarsitul domniei lui Al. I. Cuza (tradarea idealurilor entuziaste ale generatiei pasoptiste) si instaurarea familiei de Hohenzollern, prin aducerea lui Carol I in Provinciile Romane UniteArtizanii acestei schimbari, revolutionarii pasoptisti reconvertiti la liberalismul capitalist, sprijiniti de partidele boieresti lezate in interesele lor latifundiare de reforma agrara a lui Al. I. Cuza isi asigura astfel pana la sfarsit de secol suprematia pe scena politica (Bratienii, C. A. Rosetti, I. Ghica).
Rotatia capetelor incoronate a antrenat procese economico-sociale si a provocat mutatii cultural-psihologice. Lovitura de palat din februarie 1866 adancea criza morala instaurata in sanul societatii romanesti, cu deosebire intelectualii si politicienii afisandu-se confuz in avanscena inalta a parlamnetului si a guvernelor efemere. Iata ce nota in coerespondenta sa V Alecsandri, unul dintre sustinatorii initiali ai lui Al. I. Cuza: "Domnia lui Cuza ajunsese pa drojdie. El insusi o intelesese si era decis sa abdice la 8 Mart (aceasta o stiu din izvor sigur), prin urmare toti doreau coborarea lui de pe tron, insa unii o voiau rusinoasa, fara a se preocupa de pata ce s-ar lati pe istoria tarii; altii o voiau linistita pentru linistirea spiritelor, demna pentru demnitatea Romaniei; si mai cu seama fara cea mai mica tradare din partea nimanui. Ar fi fost un frumos spectacol pentru Europa de a vedea un popor nou ca la nostru despartindu-se fara patima de seful pe care l-a aclamat in unanimitate acum sapte ani si pe care reprezentantii natiei l-au tamaiat de atatea ori fara masura. Ar fi fost o nota patrunzatoare in auzul strainilor glasul poporului zicand Domnului sau: ĞMergi cu bine, Maria Ta! Cat ai fost bun, te-am iubit si te-am respectat. Acum nu mai esti de noi, caci ti-a calcat piciorul pe o cale ratacita. Insa cand abdicarea se poate numi cu tot dreptul escamotare, cand armata, cand garda personala a Domnului devine un instrument orb pentru a desfasura in ochii lumiii intregi misterele scandaloase ale patului domnesc, atunci acea lume rade de rusinea tronului Romaneii,hohotul strainilor rasuna trist in inimile noastre si siluieste orice pornire entuziasta"[1].
Intre anii 1866-1871 domnia lui Carol I se consolideaza in ciuda unor tentative de rasturnare, e drept anemice, ( precum Revolutia de la Ploiesti din 8/30 august 1870). Izolat si suparat pe clasa politica indigena, Carol I se adresa prin intermediul presei germane intregii Europe: "[] vina nu este a mea, nici a poporului in intregimea lui, ci mai ales a celor ce si-au insusit dreptul de a conduce Tara in care s-au nascut. Acesti oameni care si-au facut educatia lor politica si sociala mai mult in strainatate, uitand cu desavarsire imprejurarile patriei lor, nu cauta alta decat a aplica aici ideile de care s-au adapat acolo, imbracandu-le in forme utopice, fara a cerceta daca se potrivesc sau nu. Astfel, nenorocita tara, care a fost intotdeauna ingenuncheata sub jugul cel aspru a trecut deodata si fara mijlocire de la un regim despotic la cea mai liberala Constitutie, precum nu o mai are nici un popor in istorie".
In ciuda inceputului nesigur, domnia straina s-a dovedit un garant pentru stabilitatea politica si economica favorizand organizarea statului dupa cele mai moderne principii ale democratiei acelor vremuri in Europa Occidentala. Personalitatile culturale sunt sustinute a se afirma si in politica, suplinindu-li-se astfel resurselor financiare necesare pentru asemenea activitate. Pasoptistii, ajunsi la varsta senectutii, devin voci ascultate in Parlament (M. Kogalniceanu era poreclit privighetoarea Romaniei) si sustin reformele progresisite ce puneau in practica idealurile lor vechi.
Partidul liberal, organizat in anul 1875 de traditie bratienista se cladeste pe scheletul aripii radicale a pasoptistilor si impune principala orientare economica a tarii, fortand trecerea rapida si cu mari pierderi materiale de la feudalism la capitalismul uzurier, salbatic. Opozitia se grupeaza in jurul Partidului conservator (1880), exponent al intereselor latifundiare, la care adera si grupul intelectualilor membrii ai societatii Junimea. Primul mentor al acestui partid aflat aproape jumatate de secol in opozitie a fost Lascar Catargiu, legitimat politic de originea sa aristocratica. "Viziratul" de 20 de ani al liberalilor a condus la implinirea unor acte istorice dorite de secole, Independenta de stat, declararea si recunoasterea internationala a Regatului Romaniei, iar dupa Primul Razboi Mondial, unirea celor cinci provincii istorice la 1 decembrie 1918. Meritul opozitiei conservatoare a fost acela de a fi facut sa functioneze sistemul democratic al puterii, de a fi cenzurat excesele liberale si de a fi cerut institutiilor executive rezolvarea cu mai mare atentie a problemelor de fond ale societatii noastre.
Prezenta pe tronul Romanei a unui reprezentant al aristocratiei germane a antrenat o orientare din ce in ce mai accentuata catre sfera de interese austriaco-germane, parasindu-se linia traditionala, francofila.Din punctul de vedere al culturii, romanii din provinciile extracarpatice au acum prilejul sa descopere fondul de idei si tezaurul de texte al romantismului german. Inspirat de modelul cultural german, Titu Maiorescu formuleaza cateva teze de filozofie sociala care au caracterizat epoca, precum: tformele fara fond, atitudinea critica fata de valori, ironia joviala si satira la adresa lipsei de gandire si de actiune etc.
Nevoia de comunicare intelectuala dar si traditia autohtona de asociere profesionala, din prima jumatate de secol al XIX-lea, sustinuta si de francmasoneria internationala, fac posibila existenta unor societati culturale in centrele administrative importante ale Romaniei. Societatea Academica inaugurata in anul 1867 in Bucuresti, sub presedintia lui I. E. Radulescu, a reprezentat cadrul oficial national pentru unirea eforturilor romanesti din interiorul cat si din exteriorul tarii. In concurenta cu aceasta, la Iasi se infiripeaza inca din anul 1863 societatea literara Junimea , la initiativa unui grup de cinci tineri, reveniti in tara de la studii, dornici a-si etala cunostintele si nonconformismul in fata concetatenilor. Tot in Bucuresti se infiinteaza Societatea de conferinte publice, Ateneul roman, iar sub patronajul reginei Elisabeta o Biblioteca populara. La Brasov si Sibiu se initiaza ASTRA, Asociatia romanilor transilvaneni aflata sub patronajul Bisericii Ortodoxe Romane (Mitropolitul Andrei Saguna fiind unul dintre membrii fondatori).
Dupa 1866 publicistica se dezvolta in mai multe centre, in Transilvania in orasele Pesta, Oradea, Sibiu, in Muntenia la Bucuresti si Craiova, in Moldova la Iasi, Barlad, Galati. Ea se specializeaza adresandu-se unor grupuri profesionale si politice distincte. Se creeaza acum o publicistica universitara, diferita de cea de interes cultural general. Si publicistica politica este divizata intre liberali si conservatori (devenita tinta a satirei caragialiene). Dintre gazetele de partid, cea mai longeviva (1857-1885/1902) este "Romanul" lui C. A. Rosetti, ce continua gazeta Revolutiei de la 1848, "Pruncul roman". Initial ea se opune regimului Al. I. Cuza si guvernului Kogalniceanu. A fost redactata de la inceput cu alfabet latin si a avut si un supliment cultural, "Romanul de duminica", aparut din 1864.
Partidul conservator are o gazeta abia din 1876, "Timpul", in redactia careia s-au aflat, in intervale relativ scurte si corifeii Junimii: Ioan Slavici, M. Eminescu, I. L. Caragiale.
In traditia deja existenta a revistelor literare, Junimea infiinteaza in anul 1867 revista "Convorbiri literare" care a avut un rol major in istoria celei de-a doua jumatati de secol al XIX-lea. Un alt director de gazete a fost B. P Hasdeu, exersandu-si cu mult talent condeiul in publicistica literara ("Din Moldova", "Lumina", "Revista noua"), satirica ("Aghiuta", "Satyrul"), stiintifica 0("Traian", "Columna lui Traian").
In opozitie cu Junimea, la Bucuresti, un grup de publicisti francofili au creat "Transactiuni literare si stiintifice", (1872-1873, V. A. Ureche) si "Revista contimporana" (1873-1876). Acest grup universitar, de traditie iluminist-academica ii inspira lui Titu Maiorescu in anul 1873 pamfletul Betia de cuvinte. La Iasi, revista "Orientul latin", 1874, este condusa de universitari ardeleni, stramutati in capitala Moldovei, traditionalisti si nationalisti: S. Barnutiu si A. Densusianu.
In anul 1880 Al. Macedonski inaugureaza in Bucuresti revista "Literatorul" iar C. Dobrogeanu Gherea infiinta la Iasi "Contemporanul," publicatii reprezentative prin efortul de a identifica si alte directii de manifestare in cultura noastra, diferite de cea a Junimii.
Junimea a sustinut atat financiar si cu articolele membrilor sai cateva reviste din Pesta ("Concordia", 1861-1970, "Aurora romana", 1863, "Familia", 1865-1880), Oradea ("Familia", 1880-1905), Sibiu ("Tribuna", 1884), Viena ("Romania Juna", 1882).
Vasile Alecsandri, Scrisoare din 29 martie 1866, apud G. Munteanu, Istoria Literaturii Romane Moderne
Mihai Dim. Sturdza, Junimea societate secreta, "Ethos", 1973, Paris. In acest studiu se prezinta inceputul lojii masonice Steaua Romaniei, 1865, avand ca membrii fondatori pe Petru Mavrogheni, Iorgu Sutu, Vasile Pogor si Titu Maiorescu. Ea are un caracter boieresc, nu-i accepta pe cei care conspirasera impotriva lui Al. I. Cuza si se opune nationalismului sovin ardelenesc profesat de S. Barnutiu. Aceasta grupare de opozitie politica, masonica, fusese conceputa ca un cenaclu destinat convorbirilor politice cu somitati locale ale burgheziei bogate, cu intelectualii de vaza si cu cativa functionari atrasi de perspectiva frecventarii unui cerc. Initial membrii lojii s-au adunat in casa lui Al. Bals, ulterior in cea lui Vasile Pogor.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |