Sincronizarea in conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea desavarsita a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, intrucat actul de creatie este un act de cunoastere, de descoperire nu de inventie: "nu putem cunoaste nimic absoult, decat rasfrangandu-ne in noi insine".
Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si inflexibili moral. Luciditatea "nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste".
Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv, care aduca in prezent ganduri, indoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul inseamna asadar experienta interioara: simturile mele, ceea ce gandesc eu, . din mine insumi nu pot iesi ( . ), eu nu pot vorbi onest decat la persoana I"
Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale.
Anticalofilismul (impotriva scrisului frumos) este o adevarata batalie estetica pe care o duce scriitorul care sustine formula literara a jurnalului, a confesiunii, ce se noteaza precis, exact, "ca intr-un proces verbal".
Personajele lui Camil Petrescu (Trasaturi generale)
Nascuti din framantari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana, eroii lui Camil Petrescu sunt in cautare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existenta reala este cea a constiintei")
Sunt hipersensibili, amplificand semnificatia cu un gest, a unei priviri, a unui cuvant la proportiile unei catastrofe;
Inadaptati superior, intelectuali intransigenti intr-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea.
Intelectuali lucizi, ei traiesc draa inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu lucidate: "Cata luciditatea atata constiinta, cata constiinta atat pasiune si deci atata drama."
Sunt incatusati ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce traiesc drame de constiinta, fiind insetati de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt invinsi de propriul lor ideal, traiesc drama destinului tragic, singurul supravietuitor fiind Stefan Gheorghidiu.
Semnificatia titlurilor reflecta starea interioara a personajelor, sugerand esenta dramatica a constiintei, a aspiratiei spre absolut.
Autorul se identifica cu personajul principal (naratiunea la persoana I) si, deseori, replicile altor personaje exprima conceptia si opinia lui C.Petrescu.
Desavarsit echilibru si simetrie a compozitiei;
Maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionand acele fapet care vor duce la optiunea finala;
Monologul interior, ca mod de exprimare al trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta);
Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor sufletesti, claritiatea limbajul analitic;
Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie" (C. Petrescu)
Scriitorul considera scrisul ca un act de eliberare existentiala, prin care spiritul se descopera si se marturiseste: "Un roman de adancire a sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui covor de pret" (Camil Petrescu - "Teze si antiteze").
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"
- comentariu literar-
Romanul subiectiv de analiza psihologica
Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica. (personajele principale, secundare, episodice).
Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, al carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literaura europeana" (principiul sincronismului), recomandand scriitorilor trecerea de la tema rurala, la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitic si introspectiv.
Tema romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.
Structura romanului: Romanul este strucurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaza existentiale: "Ultima noapte de dragostte", care exprima aspiratia catr sentimentul de iubire absoluta si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
Compozitia romanului: Romanul este scris la persoana I, fiind un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in plan erotic, cat si in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte.
