'Cartea Oltului' de Geo Bogza
Monografie artistica a locurilor strajuite cu semetie de raul stravechi, Cartea
Oltului izvoraste din istoria si datinile oamenilor fiind un clocotitor poem al
naturii si o simfonie a destinului unui neam. Vibrand ca odinioara Balcescu si
alecu Russo la imaginea fermecatoare a patriei, Geo Bogza creeaza prin
'Cartea Oltului', o adevarata epopee inchinata naturii patriei si, in
acelasi timp, o meditatie grava asupra destinului uman. Anticipat, in ceea ce
priveste poezia naturii, de Calistrat Hogas si Mihail Sadoveanu, Geo Bogza ne
ofera prin 'Cartea Oltului' capodopera reportajului literar,
distantandu-se de clasicismul baroc si de ironia din stilul lui Hogas si,
detasandu-se de viziunea pregnant mitica din opera sadoveniana.
Dupa o documentatie severa si la fata locului, in vara anului 1939, cand
omenirea se afla in pragul celui de-al diolea razboi mondial, lucrarea avea sa
se iveasca si sa vada lumina tiparului abia in anul 1945. Autorul insusi
marturiseste: 'Scrisa in anii celui de-al doilea razboi mondial, intr-o
vreme a intunerecului si a urii, ea a pornit din inima mea ca un apel
nemarginit pentru demnitatea si maretia fiintei umane'.
Insotind Oltul de la izvoare-din creierii de cremene ai Halmasului Mare-pana la
varsarea in Dunare, autorul transfigureaza artistic biografia unui rau,
coborand in istorie, mitologie si folclor, compunand astfel, intr-o maniera
romanica, un veritabil roman liric, o opera de meditatie profunda despre spatiu
si timp, la care se raporteaza in permanenta omul. Prin 'tinta pe care o
urmareste aceasta carte nu este biografia unui rau, ci un tratat de demnitate
umana, inspirat din frumusetea si vesnicia lumii'.
Personajul principal al operei este Oltul-martor al devenirii in natura si in
societate. El este privit atat din perspectiva realista si imediata, cat si din
unghi de vedere fantastic si simbolic. In viziunea autorului, Oltul este
element al naturii care initiaza in tainele ascunse ale vietii si are menirea
de a semnifica insasi existenta laolalta a geologicului cu umanul. Cele sapte
trepte ale Raului sant etape existentiale si vami ale cunoasterii si aventurii
sale cosmice. Compozitional, romanul sta sub semnul unei arhitecturi solid
articulate, in fiecare treapta, schimbandu-si decorul si atmosfera, este o noua
fata a lumii vazuta de Olt in trecerea sa prin viata. Treptele vietii Oltului,
precizate ca titluri de capitole distincte, aseaza viata Raului sub semnul
'Coloanei Infinitului', sugerand parca nu numai deschiderea spre
marile inaltimi, ci si nostalgia timpului ireversibil. I-Oltul izvoraste din
Halmasul Mare sau trepta minerala a existentei lui; II- Oltul se indreapta spre
miazazi sau treapta vegetala a existentei lui; III- Oltul se intoarce spre
miazanoapte sau trepta implinirii totale; IV- Oltul strabate Ardealul spre apus
sau treapta vietii spirituale; V- Oltul strapunge Carpatii sau treapta marii
istorii; VI- Oltul traverseaza campia sau treapta linistitului amurg; VII-
Oltul se varsa in Dunare sau treapta intoarcerii in Cosmos. Titlurile
capitolelor din interiorul acestor parti-trepte de viata si de constructie
arhitectonica-vizeaza predilectia pentru concentrare metaforica si simbolica si
tradeaza vocatia grandiosului si a sublimului din reportajul lui Geo Bogza.
Exemplificam in acest sens cu urmatoarele titluri: Deasupra oceanului de munti;
Ca un vis urias al lumii; Oltul coboara asupra lumii; Calea lactee a satelor;
Munca si poezie la picioarele Muntilor Fagaras; Oamenii muntilor si ai campiei
stau fata in fata etc.
Viata Oltului este aceea a unui om in lupta cu sine, in amplul proces al
devenirii sale. Umanizat, Oltul are o menire precisa in lume si este silit sa
infrunte greutati, sa sparga cu energie stancile, sa traiasca momente de
oboseala si apoi de liniste. Erou de epopee, Oltul se naste, simte, gandeste,
isi face iluzii, are si deziluzii. Se lupta cu barbatie pana cand intra in
imparatia somnului integrandu-se circuitului cosmic, caci 'toata cartea e
un lung poem al luptelor lui biruitoare cu piatra, cu inegalitatile si
surprizelor reliefului; raul simte si gandeste, fiindca se naste, e tanar si
matur, ia initiative si risca, castiga batalii apoi oboseste si moare, ca o
fiinta uriasa care si-a implinit un destin'.
In drumul sau prin viata, Oltul, personificat, se intreaba de rostul lumii pe
care o strabate si priveste cu nostalgie, asemenea omului, desfirarea timpului,
de la 'singuratatea de pe crestele muntelui unde a aparut, pana la asprele
singuratati, orizontale ale marilor ape' din oceanul Cosmic. 'Din
monografia unui rau, cum se anunta, 'Cartea Oltului' sfarseste prin a
fi o meditatie grava despre destinul unei umanitati. Fiinta Oltului se naste
din colaborarea intregului unuvers si din elementele fundamentale ale materiei.
Biografia raului se realizeaza prin alternanta permanenta intre panorama
grandioasa a peisajului si fluxul vietii omenesti.
Oameni si locuri apar in 'Cartea Oltului' intr-o conexiune organica,
in cadrul unei realitati istorice, statornicita printr-o civilizatie straveche.
Deasupra Halmasului Mare sw afla 'punctul geografic incarcat de poezie,
istorie si mister' din care Oltul porneste in lume. Infruntand asprele
singuratati 'verticale' si groaznica furtuna de pe varful Calul,
Oltul coboara prin gura cascadelor si-si aduna apele, pregatindu-se de marea
intalnire cu oamenii. Prima asezare omeneasca este Mina de arama de la Balan,
veche de o mie de ani. Martor al existentei materiale si spirituale a
locuitorilor de pe malurile lui, Raul cunoaste istoria locurilor, obiceiurile
si datinile impamantenite aici, la sat si la oras. Lumea africana a
caramidariilor de la Aita Mare, carierele de bazalt de la Racos, dar mai ales
indeletnicirile si portul oamenilor din Tara Fagarasului sant pagini de poezie
adevarata ce razbate in cantecul muncii indarjite. Traversand marile cetati de
piatra ale Carpatilor, in perioada deplinei maturitati, Oltul strabate spatii
istorice si sociale, abandonandu-se in voia campiei absolute si pregatindu-se
cu intelepciune pentru intrarea in Nirvana. 'Poem al emotiilor geologice,
un imn al apei, pietrei si stihiilor, al vegetatiei si al pamantului'.
'Cartea Oltului' este un poem al demnitatii umane, scris in acorduri
solemne si grave. Coborand in istorie si folclor, in legenda si mit, autorul
ofera imagini care vorbesc despre bogatia spirituala si despre frumusetea
morala a locuitorilor acestor plaiuri stramosesti. S-a spus despre Geo Bogza ca
nu este un descriptiv ci un fantast ce contempla peisajul, convertindu-l in
muzica, intr-o adevarata simfonie a destinului. Ceea ce creeaza impresia de
grandoare si sublim in stilul lui Geo Bogza este limbajul metaforic si simbolic
de intensa vibratie lirica. Personificarile mitologizante si predilectia pentru
hiperbola si comparatie cu sens hiperbolic, fraza ampla, arborescenta, cu
unduiri ritmatice, frecventa superlativului si a termenului neologistic confera
operei vigoare si originalitate graitoare.
Ceea ce sustine o prospetime nebanuita si neasteptata in stilul lui Geo Bogza
este capacitatea de asimilare poetica a unor termeni concreti sau abstracti
apartinand stiintei [geologie, geografie, astronomie, istorie, matematica].
Creand 'in cadru reportajul literar, Geo Bogza a dat acestui gen o
inaltime artistica pe care nimeni n-o atinsese in trecut si ale carei posibilitati
nimeni nu le banuise'.
