Perioada moderna - Pasoptismul, Rolul literaturii in perioada pasoptista

Perioada moderna

Pasoptismul

Rolul literaturii in perioada pasoptista

Perioada pasoptista 1830-1860 are ca nucleu revolutia anului 1848.Modernizeaza societatii romanesti, indepedenta politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romane sunt obiectivele sociale-politice ale miscarii pasoptiste.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne.Scriitorii pasoptisti provin din clasele de sus , sunt educati in Apus mai ales in Franta, si devin promotorii renasterii nationale atat prin mesajul operei literare cat si prin implicarea activa in viata politica.

Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politci, numita de posteritate generatia pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzatie si de prefaceri palpabile.

Scriitorii sunt nevoiti "sa arda etapele"care se desfasurasera succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate.Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluias scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie.

Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intr-un program particular si supusa unor comandamente exterioare:mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii la actiune.

Intr-o prima etapa, corespunzatoare primei generatii pasoptiste, acest rol ii revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele din ziarul Curierul romanesc, aparut la Bucuresti, incepand cu 1829.

O alta etapa este marcate de contributia lui Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei Dacia Literara, care are ca obiectiv esclusiv literatura.Programul revistei orienteaza literatura timpului;in cele trei numere aparute, se publica opere ale celor mai valorosi scriitori ai vremii(C.Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu s.a), dar diretia imprimata se reflecta in toate literatura epocii.

"Parintele literaturii romane":

I.Heliade Radulescu

Cel mai prezent, in al doilea patrar al veacului, pe terenul creatiei literare in acea faza de incurajare a initiativelor generoase, a talentelor fie si a celor mai modeste, a stimularii unei atmosfer culturale care se cerea tot mai vie si mai spornica in arta cuvantului, a fost Ion Heliade Redulescu.Pentru un asemenea indelung si neobosit devotament, Heliade a si fost investit mai tarziu cu titlul in atatea feluri meritat, de "parinte al literaturii romane".

Formatia lui intelectuala este si ea intrutotul caracteristica acelei perioade in care civilizatia si cultura din tarile romanesti intra in raza celei de a doua descoperiri a Occidentului, favorizata pe de o parte, de adancirea crizei militare si politice a imperiului otoman, pe de alta , de resurectia , in spiritul validarii nationalitatii atator popoare indelung asuprite din aceasta parte a Europei.

Spirit multilateral, de o mare curiozitate pentru idei, deosebit de activ, pe o larga arie de preocupari, Heliade a fost o personalitate de prim plan in cultura epocii.Mai varstnic decat ceilalti scriitori de la 1848, le-a fost multora dintre ei profesor in sensul propriu al cuvantului si le-a indrumat primii pasi in literatura.Membru marcant al asociatiilor literare, fondator al primei gazete romanesti din Tara Romaneasca si al primelorr reviste literare:"Curierul romanesc"(1828), ''Curierul de ambe sexe'(1837-1847), Gazeta Tatrului National"(1835-1837)indrumator al miscarii teatrale , patron al unei tipografi, autor a unui vast program de traduceri, el a publicat studii filologice , lucrari de teorie si critica literar, poezii lirice si intinse poeme epice, satire si fabule, pamflete in proza sau memorii , o cantiate uriasa de articole.

Eliade, autodidact prin forta lucrurilor si mare devorator de carti a tradus mult si a pus pe altii sa trduca.Voltaire, Marmontel, J.J.Rousseau, Chateaubriand, Lamartine, Dante, Ariosto, Torquato Tasso, Byron, acestia sunt autorii preferati, la care se adauga altii, unii dintre cei mai obscuri.

Autodidactismul lui Eliade mai are drept consecinta tratarea cu usurinta a celor mai grave probleme, trecerea neasteptata de la idei de bun-simt la cele mai nebune teorii.Cand scotea Gramatica, in 1828, stiind mai putine, scria ca lumea si avea despre problema imbogatirii limbii parerile cele mai sanatoase.Ortografia etimologica i se parea inutila.Cel ce cunoaste limba latineasca stie ce zicerea timp vine de la tempus, sau de va fi scrisa timpu, sau de va fi scrisa tempu;asemenea si primavara este cunoscuta de unde vine, sau de va fi scrisa prima-vara.Pentru cel ce nu cunoaste limba latineasca este in zadar oricum vor fi scrise zicerile"

Urand slavismul si pe rusi, care se sileau sa-l sublinieze , el eisi zise ca va sluji patriei inlaturand tot ce e vestigiu slav.In privinta caracterelor tipografice avea fireste dreptate.

Opera lui literara propriu-zisa impresioneaza prin fantezia indrazneata si vastitatea planului arhitectural.Concluziile ganditorului, ratacit in desisul unor conceptii neinsusite organic si contradictorii -rationalism, misticism, materialism si idealism, l-au covarsit insa uneori pe poet.Viziunea lui ramane totusi profetica si grandiasa ca atare de autentic poet.

Proza si teatrul

Proza lui Heliade, redusa ca volum, inscrie o contributie interesante in literatura epocii.Paginiile memorialistice, dar mai ales pamfletare , stralucitoare prin sarcasmul lor muscator ca si prin verva cuvantului violent pre-arghezian il indreptatesc pe Ovid Densusianu sa vada in Heliade un prozator modern, superior epocii:"Gandindu-ne la cum se scria pe la 1830, in fraze greoaie, taraganate, somnoroase, Heliade se arata astfel superiro tuturor celor de atunci, si cum de la inceput a cautat dupa cum spune singur, sa nu raman la "prosa uscata" a altora , il putem socotii ca pe primul prozator care aduce nota modernitatii".

In prozatoriilor romani, Tudor Vianu demonstreaza pe de o parte faza retorica in stilul lui Heliade, intr-o epoca in care autorii mai mult vorbesc decat scriu, de unde la autorul Echilibrului intre antiteze acele atatea locutiuni ale graiului viu:("Bine, vezi dumneata", "ba ce zic", "uite"), pe de alta expresia , aceasta tipica a unui temperament coleric.

Indrumatorul

Marea influenta a lui Heliade asupra generatiei tinere s-a exercitat insa mai putin prin literatura pe car ea scris-o, cat mai ales prin actiuni si articole de indrumare.El a pledat pentru crearea unei literaturi nationale, pentru misiunea sociala a poeziei si a teatrului, a definit-cea ce era foarte necesar atunci-notiuni de tehnica.O contributie substantiala a dus Heliade la fixarea si progresul limbii literare, mai ales prin Gramatica romaneasca.El adopta principilul fonetc de ortografie si simplifica alfabetul chirilic de la 43 la 27 de semne.

In anii sai cei mai frumos, inainte de Revolutie, Heliade a adresat tinerilor scriitori chemarea inflacarata de a se darui cu pasiune si harnicie activitatii lor , indemnul"Scriti cat veti putea si cum veti putea!"devenind celebru.De asemenea, i-a sprijinit direct, moraliceste si materialiceste, tiparindu-le scrierile in publicatiile pe care le-a condus.

Spirit renascentist, inzestrat cu o uriasa forta de munca, proiectand lucrari depropotii himerice, Ion Heliade Radulescu a fost -cum spune Calinescu a doua mare personalitate a literaturii romane , dupa D.Cantemir:"scriitor cu suflet ardent, creator pretudindeni, desfasurat deopotriva in viata si in arta, inzestrat cu mari insusiri si cu tot ata de mari cusururi"

Eliade tintea catre o Comedie divina ce avea sa spuna pe scena "toate duhoarele infernale rasculandu-se asupra geniurilor si virtutilor ceresti", pe care de n-ar fi putut-o sfarsi , aveau s-o continue discipolii sai spre satisfactia lui postuma:"Oasele mele vor tresari din mormant la versurile lor, si sufletul meu plin de urgia divina va deveni muza lor inspiratoare."

Un arhitect al culturii romane moderne:

Mihail Kogalniceanu

In fata lui Heliade, mesianici cetos si egotist, fara simt practic , nepasator de tot ce nu se invartea in jurul sau , apar alti mesianici , cu sentimentul unei misiuni pe care stiu s-o traduca in termenii ei pozitiv.

Datele biografice de tinerete a lui Mihail Kogalniceanu ofera o idee de mediul in care s-a format si totodata reveleaza viul interes, intretinut prin corepondenta si altfel , pentru istoria contemporana a patriei sale.La 20 de ani , el isi vede publicata cea dintai scriere :Moldau und Walachei.Romenische oder walachishe Sprache und Literatur von einem Moldauer, aparuta in ianuarie in Berlin.

Pentru a combate parerea filologului Eichof care susustine ca limba noatra e inculta si "de putin interes", studiul arat latinitatea limbii romanesti , vorbita de 5 milioane de suflete , reproducand Tatal notru si punand fata in fata versuri din Orlando furioso cu o versiune romaneasca.

Kogalniceanu afirma ca romanii sunt "o natie aparte, patrand moravurile si obiceiurile stramosilor , nepierzand nimica din vitejia si curajul cetatenilor Romei.Cu abilitate pune in evidenta importanta pentru ridicarea Principatelor a razboaielor ruso-turcesti si, indeosebi , a tratatului de Adrianopol, subliniind neconvenit rolul istoric al romanilor, care veacuri de-a randul au fost aparatorii religiei si civilizatiei impotriva Islamului si a navalirilor mongole.

In 1840, cand impreuna cu V. Alecsandri si C.Negruzzi luase directia Teatrului National, aparu din initiativa sa Dacia literara, intaia revista literara organizata, in care au avu ingaduinta de a continua mai mult de un an.

M.Kogalniceanu este, putem zice , intemeietorul spiritului critic.Peste tot in revistele sale , el stie ce vrea.Vrea ca productiile romanesti sa fie"din orice parte a Daciei", sa fie originale, nu simple traductii din alte limbi si inca proaste si nu din ceea ce e mai insemnat in istoria culturii universale.

"Dacia literara"

Intors din strainatate , ek dadu viata in 1838 ca supliment al "Albinei", "Alautei romanesti", unde publica, intre altele , o satira sociala, care atrase suspendarea revistei numai 5 numere de aparitie, autorul fiind condamnat la o luna de inchisoare.In 1840, Kogalniceanu isi cumpara materialul necesar pentru o intreprindere poligrafica, nazuind , ca si Heliade sa devina un organizator cultural, in Moldova:ca istoric, sa dea la lumina documente, cronici, izvoare ale trecutului national;ca scriitor beletrist, sa intemeieze o noua revista literara;ca editor, sa creeze un public pentru literatura cea noua.

In acest spirit reusi sa apara , la Iasi in martie 1840, Dacia literar subt Redactia lui Mihail Kogalniceanu.

Introductia, cu data de 30 genarie 1840, a devenit un document istoric.Ea marcheaza in istoria culturii noastre moderne "momentul Daciei literare".

Plin de tacta, recunoscand meritele inaintasilor, cu grija evoccate in toate cele trei provincii romanesti, Kogalniceanu vestea ca publicand atat compunerile originale ce va gasi in celelalte publicatii romanesti, "Dacia literara" va fi "un repertoriu general al literaturei romanesti, in carele ca intr-o oglinda se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fieste carele cu ideile sale, cu limba sa oncu tipul sau".

Prin "Dacia literara", Kogalniceanu e cel dintai teoretician -la nivel european-al specificului national in literatura, si deosebit de important pentru definirea ideologului e faptul ca in promovarea unei asemenea litaraturi el considera implicit, cu necesitate actul critic de finalitate selectiva:"Critica mea-asigura Kogalniceanu -va fi o adevarata critica, adica va lauda in constiinta ce este bun, va descuviinta ce este rau, va inlesni propasirea litaraturei, nu o va impedeca.Totdeauna moderatia va prezida la judecatile ei."

Claritatea ideologica, spiritul constructiv, sugerand cumpatarea si fapta, au conferit valente in plus programului elaborat de Kogalniceanu, care, prin "Dacia litarara", a devenit bun comun al principalilor factori de promovare a culturii moderne in toate cele trei tari romanesti.

"Arhiva romaneasca".Cursul de istorie nationala."Propasirea"."Steaua Dunarii"

Constructor in deplinul inteles al cuvantului, Kogalniceanu isi urmareste programul cu acea forta pe care o da deplina claritate a propriei conceptii, priceperea si fermiattea in realizare."Darul de capetenie al lui Kogalniceanu-observa Calinescu-e de a fi avut spirit critic, atunci cand lumea nu-l avea, si de a-l fi avut in forma constructiva, ardenta, fara sarcasm steril.

Perimetrul cercetarii istorice este la Kogalniceanu simtitor largit.Constatand ca pana acum toti aceia, care s-au indeletnicit cu istoria nationala "n-au avut in privire decat biografia Domnilor, nepomenind nimica de popor, izvor al tuturor miscarilor si ispravilor si fara care stapanitorii n-ar fi nimic"calificand aceasta ca o "greseala de capetenie".

Mihail Kogalniceanu una din cele mai stralucite personalitati ale secolului trecut, depasind cu mult pe un Heliade prin directia strategica, netezind terenul pentru activitatea lui N.Balcescu, a lui Alecu Russo si a lui Alecsandri, fundamentand doctrina specificului national si preconizand totodata, exercitarea spiritului critic constructiv intr-o proiectie valorica.

Proza literara

Cu mertite de prima marime in ideologia culturala si literara, cele artistice propriu-zise sunt mai modeste.Proza litarar a lui Kogalniceanu:Ilusii piredute.Un intaiu amor, filozofia provincialului in Ias, inceputul de roman Tainele inimei au parfumul evocarii, adese ori pline de umor a capitalei Moldovei, a psihologiei noii clase in ascensiune, a discutiei de moravuri cu implicatii sau aluzii directe la incidentele autobiografice, numai putin ale societatii timpului.

Primul care a pus problema "formelor fara fond"a fost, deci, autorul tainlor inimei , dar de pe o pozitie progresista.

Notele de calatorie inAustria si in Spania adauga la proza litarar a lui Koganiceanu pagini ale unui fin observator social, in maniera comparativ-asociativa a epocii, cu consideratii de civilizatie si cultura din cele mai interesante, relevand pe omul politic progresist in dimensiune europena, cu pertinente observatii critice.

Linia de forta alui Mihail Kogalniceanu ramane activitate de stralucit indrumator, fara fervoarea mesianaica a unui becescu, dar de o lucida perspectiva arhitectonica, cu o precisa finalitate intr-un orizont larg si luminos de anvergura europena.

Reprezentanti al literaturii pasoptiste:

Proza:-proza de inspiratie istorica-C.Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alecu Russo

-insemnari de calatorie -Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Gr.Alexandrescu

-fiziologia satirica-Ion Heliade-Radulescu, C.Negruzzi

-scrieri memirialistice -C.Negruzzi

-nuvele romantice-C.Ngeruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu

Incercari de roman-Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica.

Poezia:-specii clasice-epistola, satira, fabula-Gr.Alexandrescu

-oda, imnul-Gh.Asachi, C.Bolliac, A.Muresanu

-specii romantice-meditatia-Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr.Alexandrescu

-elegia-Dimitrie Bolintineanu

-legenda culta-Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri

-balada-Ion Heliade-Radulescu, Dimitrie, Bolintineanu

Dramaturgia:-filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor-Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, Alecu Russo, Vasile Alecsandri

-teatrul cu subiect istoric-Gh.Asachi, Vasile Alecsandri.