Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica

Inceputul primelor 7 capitole:

Mai denainte decat temeliile Vavilonului a sa zidi si Semiramis intr-ansul raiul spanzurat (cel ce din septe ale lumii minuni unul ieste) a sadi si Evfrathul intre ale Asii ape vestitul prin ulete-i a-i porni, intre creierii Leului si tamplele Vulturului vivor de chitele si holbura de socotele ca aceasta sa scorni. Leul dara de pre pamantsi Vulturul din vazduhase sa cunoscura, precum mai tari, mai iuti si mai putincioasa dihanie decat dansii alta a fi sa nu poata.

Intaiasi data socotiti, o, fratilor, si aminte luati cuvintele carile mai denaintea tuturor gloatelor au facut

Iara celelalte jiganii, toate carile in carsma lacomiii cu paharul rautatii, vinul viclesugului bea, daca pre Lup din mijlocul lor lipsind il vadzura, precum acmu supt fundurile pamanturile sa afla, li sa parura (ca chipul neiubit, de fata, nu ca ghimpul in picior, ce ca sulita patrunsa prin mata sta). Si ase, ridicatu-s-au nuarul de pre fata soarelui, luat-s-au negura de pre fata pamantului, cu mari racnete striga..

Ase si intr-acest chip sfaturile amanduror partile asezandu-se, asupra Filului si mai cu deadins asupra Inorogului cu mare si fara dreptate ura ramasera

Asedara corbul, din sententia ce dedese nemutat si de mare pizma in tot cuvantul adevarului neinduplecat stand, cu tot deadinsul de goana si vanatoarea celor nesupuse dobitoace sa apuca (ca pizma indelungata calului sirep si nedomolit sa asamana, carile pentru ca pe cel de pe dansul sa lepede, intai pe sine de mal sa surupa).

Inorogul si dreptatii bizuit si datului si giuramant sprijinit fiind, dupa ce cea de obste faclie lumina supt umbre isi duce si fata pamantului cu braul intunericului sa incinge, din varvul muntilor la locul numit prundis sa cobori, unde nu dupa multa vreme si Soimul viind, cu cinste si cu plecaciune ii dete inchinaciune.

Acestea intr-acesta chip prin cateva a noptii ceasuri Inorogul cu Soimul voroava facand, Hameleon, precum mai susu s-au pomenit, la lacasul sau ducandu-sa, in vasul uluirii vetrile gandurilor deschidea, prin marea relelor socotele inotand, spre toate vanturile, holburilor funele chitelelor intindea

Vestea adunarii pasarilor si jivinelor:

 Toate vaile de adanci si tari strigari tare sa raszuna, toate a muntilor inalte varvuri de iuti chiote si groase huiete in clipa sa covarsiia si toti campii pustii si necalcati de groaznice strigari si de fricoase laudari se umplea 

• Fragment din scrisoarea jiganiilor trimisa Corbului (Constantin Brancoveanu) despre domnia Vidrei (Constantin Duca):

 mare strambatate si greu pacat cu noi ai lucrat, o, in lumina ponegrit, Coarbe, de vreme ce iarasi in scaunul tiraniii asupra noastra vrajmasiia Vidrii ai ridicat, jiganie carea nici in fire neam, nici in minte socoteala, nici in lucru vreun asedzamant statatoriu a avea poate [3].