Pauza (waqf) - limba araba

PAUZA (WAQF) - LIMBA ARABA

Pauza (waqf) este fenomenul fonetic care consta in intreruperea sirului vorbirii la sfarsit de vers in poezie, la sfarsitul frazelor rimate in proza rimata, la sfarsitul frazei sau unei sintagme din fraza in proza. La pauza silaba ultima isi modifica structura dupa urmatoarele reguli:

La cuvintele a caror ultima consoana este urmata de o vocala scurta sau de tanwīn are loc suprimarea acestora, cuvantul terminandu-se intr-o silaba inchisa. Gramaticii arabi folosesc pentru acest fenomen termenul 'iskan iar pentru acest tip de pauza termenul al-waqf bi-s-sukūn

"el a scris" kataba > katab

يَكْتُبُ "el scrie" yaktutbu > yaktub

"cartea"   al-kitabu > al-kitab

فِي الْكِتابِ "in carte" fi-l-kitabi > fi-l-kitab

كِتابٌ "o carte" kitab-un > kitab

"intr-o carte" fī kita- in > fī kitab

Nu se incadreaza in aceasta regula tanwīn - ul de acuzativ - an , care la pauza se transforma in - a lung:

qara'tu kitab-an > qara'tu kitaba "am citit o carte"

Prin analogie, -an final se transforma la pauza in -a si in cazul modului energic si al particulei 'idan "deci"; yaktuban > yaktuba 'idan >' ida

Gramaticii arabi mentioneaza si alte tratamente secundare ale vocalei finale mai rar intalnite:

a) Al-waqf bi-r-rawm , care consta in reducerea vocalei finale scurte la o vocala ultrascurta, audibila pentru cineva care este foarte aproape de cel care vorbeste. El permite, de pilda, distingerea femininului de masculin la pronumele de persoana a II - a singular: أَنْتَ 'anta,أَنْتِ 'anti.

b) Al-waqf bi-l-'ismam care se refera numai la vocala u, constand in luarea pozitiei pentru articulare de catre organul fonator, respectiv de buze, fara a se emite nici un sunet. Din cele trei momente care se disting la emiterea unei vocale (tensiunea, prelungirea si relaxarea) se realizeaza numai primul moment dupa rostirea consoanei (' iskan)

c) Al-waqf bi-t-ta 'īf care consta in geminarea consoanei finale la pauza: هَذا خالِد hada Halidd "acesta este Halid".

Suprimarea vocalei scurte finale are uneori ca rezultat aparitia unor silabe dublu inchise sau, altfel spus, a unor grupuri combinate implosive.

Aceste grupuri pot fi alcatuite din consoane identice sau din consoane diferite:

a) Grupul de doua consoane identice apare la o radacina care are R2 si R3 identice. Consoana geminata se reduce in acest caz la o consoana simpla أَمُدُّ'amuddu "eu intind" > la pauza (*'amudd) > 'amud

b)    Daca grupul final este alcatuit din consoane diferite, dubla inchidere se suporta usor la pauza: formele fa'l, fi'l, fu'l. Ar fi de asteptat ca grupul final sa fie despartit si acest fenomen se produce in realitate.

In cazul formei fa'l are loc fenomenul numit de gramaticii arabi نَقْلٌ naql, iar in cazul formelor fi'l si fu'l are loc fenomenul cunoscut sub numele de 'itba'.

Prin naql, nominativul al-bakru/bakrun, devine al-bakur/bakur, genitivul al-bakri/bakrin devine al-bakir/bakir, acuzativ bakran devine bakra conform uzului general.

Acest naql s-ar explica printr-o epenteza: al-bak ^uru in context a devenit la pauza al-bak ^ur^u , apoi al-bakur. La fel al-bakiri a devenit al-bakⁱ rⁱ, apoi al-bakir si la fel al-bak^ara a devenit al-bak^ar^a, apoi al-bakar.

Naql se produce si la pronumele afix de persoana a III-a masculin singular: araba-hu   "ea l-a lovit" > arabatuh; imperativul i rib-hu > i ribuh; prepozitiile min-hu > minuh, 'an-hu > 'anuh. Rezultatul sau este evitarea unui grup biconsonatic final.

Fenomenul 'itba', care are loc in cazul formelor fi'l si fu'l, consta in dezvoltarea unei vocale de disjunctie in armonie cu vocala precedenta pentru evitarea grupului biconsonantic final: nom., gen. al-ğisr "pod" > ğisir, 'umr "varsta" > 'umur, ac. ğisra, 'umra. Procedeul este raspandit mai ales in dialecte. Formele pauzale fa'al (provenit din fa'l) au sfarsit prin a fi folosite in context si au intrat in concurenta cu formele normale: se spune sa'r si sa'ar " par", nahr si nahar "rau", alb si alab " cerere" etc. De asemenea, au aparut dublete si pentru forma fu' l : 'udn si 'udun " ureche" , ġu n si ġu un "creanga" etc.

. Suprimarea vocalei scurte in pozitie finala are de multe ori ca rezultat aparitia unei silabe ultralungi. Acest fenomen nu creeaza dificultati in limba literara, iar in dialectele contemporane el nu se intalneste doar la pauza, ci este general.

kitab-un > ki-tab "carte"

مَكْتُوبٌ maktūb-un > mak-tūb "scris"

ğamīl-un > ğa-mīl "frumos"

qala > qal "el a spus"

يَقُولُ yaqūlu     > ya-qūl "el spune"

تَقُولِينَ taqūlīna > ta-qū-līn "tu (fem.) spui"

. In anumite cazuri, vocala scurta finala se pastreaza ca urmare a adaugarii la pauza a unui h numit ha' as-sakt sau ha' al-waqf sau ha' al-istira a.

Acest h de pauza se adauga la urmatoarele tipuri de cuvinte:

a) Cuvinte care au suferit o scurtare ca urmare a jocului formelor morfologice. Este cazul neindeplinitului apocopat si imperativului verbelor care au R3 w sau y:

lam yabqa > yabqah "el nu a ramas"

lam yamsi > yamsih "el nu a mers

لَمْ يَشْكَ lam yasku > yaskuh "el nu a plans"

ibqa     > ibqah "ramai!"

imsi     > imsih "mergi!"

usku > uskuh "plange-te!"

Daca in aceste cazuri adaugarea lui ha' as-sakt este facultativa, in cazul verbului cu R1 si R2 defective (tipul lafīf mafrūq) ea devine obligatorie la apocopat si imperativ:

لَمْ يَقِ lam yaqi (apocopat de la verbul a apara") > lam yaqih

qi (imperativ de la verbul ) > qih

b) O serie de cuvinte - particule invariabile:

'ayna > 'aynah "unde?"

kayfa   > kayfah "cum?"

مُنْذُ mundu > munduh "de cand?"

c) El apare mai ales la cuvinte care au o consoana geminata inaintea vocalei finale. In acest caz h apara vocala scurta finala pe care se sprijina geminarea:

Particule:

tamma > tammah "acolo"

la'alla     > la'allah "poate ca"

halumma > halummah "grabeste! haide!"

Formele pronumelui personal la feminin plural:

hunna > hunnah "ele"

أَنْتُنَّ 'antunna > 'antunnah "voi (fem.)"

Persoana a II-a feminin indeplinit plural la verb:

arabtunna > arabtunnah "voi (fem.) ati lovit"

Uneori adaugarea acestui h creeaza amfibologii: arabtunnah cu arabtunnah de la arabtunna-hu, 'innah cu 'innah de la إِنّهُ 'inna-hu lam yarmih cu lam yarmih de la lam yarmi-hi

d) Atunci cand interogativul ma este al doilea termen al unei locutiuni, primeste la pauza h, dupa ce in prealabil se scurteaza vocala a: فِيمَ fī - mah "in ce?", عَمَّ 'am-mah "despre ce?", حَتَّى مَ atta-mah "pana ce" li-mah "de ce?", bi-mah "cu ce?".

e) In cazul unor forme invariabile ale pronumelui personal, demonstrativului, relativului si interogativului, daca ultima litera este vocalizata, vocala finala poate sa fie indepartata, inchizandu-se silaba din pozitie finala, sau poate sa fie conservata prin adaugarea lui ha' as-sakt: أَكْرَمْتُكَ 'akramtu-k si 'akramtu-kah "eu te-am onorat / cinstit"; الَّذِينَ alladīn si alladīnah "care".

f) Sunt excluse de la tratamentul cu ha' as-sakt: vocalele de flexiune (adica de declinare si de conjugare la neindeplinit), precum si a final de persoana a III-a masculin singular indeplinit kataba), -u de vocativ يا رَجُلُ (ya rağulu), -a de negatie absoluta لا رَجُلَ (la rağula). In toate aceste cazuri vocala finala cade, ramanand silaba inchisa de ultima consoana.

Cuvintele care au ultima silaba inchisa printr-o consoana in pozitie finala nu sufera nici un fel de modificari la pauza. Este cazul unor persoane ale neindeplinitului apocopat si imperativului si al unor particule:

لَمْ يَكْتُبْ lam yaktub "el nu a scris"

uktub "scrie!"

مَنْ man "cine?"

عَنْ 'an "despre"

min "din"

kam "cat?"

3. Cuvintele care se termina cu o silaba lunga deschisa pastreaza la pauza vocala lunga: yarmī "el arunca", يَدْعُو yad'ū "el cheama",يَبْقَى yabqa, "el ramane",الْقاضِي al-qadī "cadiul", الْفَتَى al-fata "baiatul", مَتَى mata "cand?", الْمُسْتَشْفَى al-mustasfa "spitalul", kataba "ei doi au scris", katabata "ele doua au scris", katabtuma "voi doi ati scris", lam yaktuba "ei doi nu au scris" kama "(asa) dupa cum".

Sufixul -at de feminin singular devine la pauza -a(h) pentru toate cazurile: -atu(n), -ati(n), -ata(n): samakatun "un peste" > samaka(h), pentru toate cazurile. In acest caz -atan de acuzativ nu devine -ata. Alte exemple: madrasa(h) "scoala", quwwa(h) "forta, putere", sayyara(h) "automobil", sarika(h) "companie", ittifaqiyya(h) "acord, intelegere".

Sufixul -at(un) (gen., ac. -at(in)) al pluralului feminin extern devine la pauza -at pentru toate cazurile: بَنات banat "fete", مَعْلُومات ma'l mat "informatii", اِتِّفاقِيّات ittifaqiyyat "acorduri".

5. Cuvintele care au R3 w sau y au urmatorul tratament la pauza:

a) Daca w sau y sunt precedate de o consoana fara vocala, se comporta si se pronunta ca o consoana tare:

ظَبِيٌ aby(un) > aby "gazela"

دَلُوٌ dalw(un) > dalw "galeata"

nahy(un)>nahy "prohibire, interzicere"

عُضْوٌ 'u w(un)>'u w "membru"

b) Daca R3 se transforma intr-o vocala lunga, se disting urmatoarele situatii:

Numele cu tanwīn de genitiv (in) care la articulare devine ī lung (tipul manqūs), cand sunt nearticulate pierd cel mai des y la nominativ si genitiv:

nom., gen. قاضٍ qa in > qa "cadiu, judecator"

كافٍ kafin > kaf "suficient"

Uneori pot sa pastreze acest i transformat intr-un ī lung:

هادٍ hadin > hadī "conducator;ghid"

سامٍ samin> samī "inalt"

Articulate, ele mentin vocala ī lung, dar pot sa o si piarda: al-qa si al-qa

La acuzativ, i se mentine intotdeauna:

nederminat: qa iyan > qa iya; hadiyan > hadiya

determinat: al-qa iya > al-qa ī; al-hadyia > al-hadī

In cazul numelor cu tanwīn de acuzativ (-an), care la articulare devine -a lung (tipul maq ūr), cand sunt nearticulate, tanwīn-ul -an este asimilat cu un tanwīn de acuzativ si la pauza se transforma in a lung:

'a an  > 'a a "baston"

fatan   > fata "baiat"

ri an   > ri a "multumire, satisfactie"

مُسْتَشْفىً mustasfan > mustasfa "spital"

مُلْتَقىً multaqan > multaqa "intalnire"

La articulare nu survine nici o modificare: al-'a a, al- fata, ar-ri a, al-mustasfa, al- multaqa.

Sufixul -iyyun de adejectiv de relatie si terminatia -iyyun rezultand la un numar restrans de nume din combinarea radicalei a treia (o consoana slaba) cu tanwīn-ul, se reduc la pauza la un -ī lung:

istirakiyyun > istirakiyy > istirakī "socialist"

uk miyyun > uk miyy > uk mī "guvernamental"

تَنْفيِذِيٌّ tanfīdiyyun > tanfīdiyy > tanfīdī "executiv"

'aliyy > 'all-iyy > 'alī "'Ali" (n.p.)

In tratamentul consoanei hamza la pauza se disting doua situatii:

a) Hamza precedata de vocala in sistemul cel mai uzual se mentine la pauza fara vocala:

ha a'un > ha a' "greseala"

يَقْرَأُ yaqra'u > yaqra' "el citeste"

مُتَكافِىءٌ mutakafi'(un) > mutakafi' "egal"

bada'a > bada' "el a inceput"

Dupa o alta regula, hamza la pauza poate cadea, prelungindu-se vocala precedenta: ha a' > ha a; yaqra'u > yaqra; mutakafi'> mutakafī; bada'a > bada

b) Hamza precedata de consoana, in conformitate cu o regula, se preschimba intr-o vocala lunga cu timbrul vocalei de flexiune: nom al-bu "incetineala" > bu , gen. al-bu 'i > bu ac. al-bu 'a > bu a; sau cu timbrul vocalei din silaba precedenta pentru toate cazurile:

الْبُطْءُ al-bu 'u > bu "incetineala"

bad' > al-bada "inceput"

الظِمْءُ im' > a im "sete"

الظَماءُ ama > a ama "sete"

Dupa o alta regula, hamza poate disparea fara a lasa nici o urma: al-bu , al-bad, a im, a am . Doar acuzativul nedeterminat poate avea terminatia -a: bu a, bada ima ama

8. Pronumele personale primesc la pauza urmatorul tratament:

a)  Persoana I singular:

Forma izolata 'ana este aproape intotdeauna prescurtata in context in 'ana. La pauza silaba finala se poate inchide printr-un -h ('anah) sau poate reveni la o silaba lunga deschisa ('ana). Nu exista o forma 'an cu suprimarea vocalei scurte finale.

Formele afixate -ī,- nī se regasesc cel mai des si la pauza: kitab-ī, araba-nī

Formele vechi -iya, -niya sunt conservate uneori in context, dar la pauza ele se reduc la -ī, -nī sau cel mai des vocala scurta finala este mentinuta ca urmare a adaugarii unui ha' as-sakt:

kitabiya > kitab-ī sau kitab-iyah

araba-niya > araba-nī sau araba-niyah

Uneori vocala ī lung din forma -nī se scurteaza la pauza: 'a' a-nī >'a' a-ni

b) Persoana a II-a singular

Formele afixate -ka, -ki, de regula pierd vocala scurta la pauza si in felul acesta dispare distinctia de gen:

-ka > -k: 'akramtu-ka > 'akramtu-k "te-am onorat"

-ki > -k: 'a' aytu-ki > 'a' aytu-k "ti-am dat"

Distinctia de gen poate sa fie mentinuta prin recurgerea la ha' as-sakt: 'akramtu-kah De asemenea, se poate mentine distinctia de gen prin schimbarea vocalei u in i inainte de k: 'a' ayt-ik "ti-am dat tie (fem.)"

c) Persoana a III-a singular:

La formele izolate se adauga cel mai des la pauza -h: huwah "el", hiyah "ea".

Forma afixa -hu, -hi devine -h: ra'aytu-hu > ra'aytu-h "l-am vazut", bi-hi > bi-h "cu el", la-hu > la-h "lui", 'ila 'ahli-hi > 'ila 'ahli-h "la familia lui", 'ila 'a diqa'i-hi > 'ila 'a diqa'i-h, "la prietenii sai".

Forma afixa -ha mentine -a lung: ra'aytu-ha "am vazut-o" ramane ca atare.