Ilie moromete din romanul morometii de marin preda

ILIE MOROMETE DIN ROMANUL MOROMETII DE MARIN PREDA

Considerat de critica literara cel din urma taran sau taranul-intelectual, personajul Ilie Moromete este asociat de toti monografii lui Marin Preda cu imaginea fictionalizata a lui Tudor Calarasu, tatal autorului. In unanimitate, exegeza il plaseaza insa in categoria personajelor de tip modern. Un prim argument in sprijinul acestei ipoteze il constituie instaurarea, odata cu Ilie Moromete, a unei noi tipologii a taranului roman, care, spre deosebire de personajul Ion din romanul lui Liviu Rebreanu, are capacitatea de a valoriza latura spiritual-estetica a vietii. El nu doreste mai multe loturi, ci descopera in pamant un garant al echilibrului sau social si interior, cat si pastrarea unitatii familiei. Protagonist al unui roman amplu (doua volume), realist, Ilie Moromete se regaseste in toate momentele subiectului, substituindu-se uneori naratorului, devenind astfel personaj-reflector. Portretul moral este conturat de-a lungul celor doua volume, prin caractrerizare directa si indirecta, in timp ce portretul fizic este simbolizat prin masca de lut pe care i-o face Din Vasilescu. Spirit contemplativ si totodata sociabil, Ilie Moromete pare neinteles de Catrina, cea de-a doua sotie, care il considera lenes, pierzandu-si timpul cu vorba multa si inutila: " Toata ziua stai de vorba si beai tutun si mie imi arde camasa pe mine". Nici fiii cei mari nu ii apreciaza tatalui vocatia conversatiilor despre Maniu si Bratianu. Cu toate acestea, Moromete are o pozitie privilegiata in sat, fiind apreciat de Cocosila, Iocan sau Dumitru lui Nae, care nu incep discutiile politice din poiana pana ce prietenul lor nu le citeste si nu le interpreteaza ce scrie in ziar. Simtul umorului si al ironiei sunt evidentiate in scenele unde acesta are un comportament histrionic ( ca de actor, teatral), simuland sau disimuland, in functie de situatie: mimeaza in fata lui Jupuitu o discutie cu nevasta care nu era acasa, pentru a amana plata fonciirii, pe Tudor Balosu il duce cu vorba, iar lui Paraschiv ii raspunde in gluma , facand aluzie la naivitatea lui, printr-un proverb ( vitelul si poarta noua). Dornic sa pastreze unitatea familiei, acesta isi impune atoritatea, fie prin cuvant sau prin situarea simbolica deasupra tuturor ( scena cinei, in jurul mesei mici), sau cand isi bate baietii cu parul. Inteligent si sensibil, Ilie Moromete are vocatia reflectiei si a solitidinii, retragandu-se adesea pe prispa casei pentru a admira cerul. Un alt argument, in sprijinul modernitatii acestui personaj, il constituie criza comunicarii, ilustrata de adoptarea unei taceri ostentative si marturisirea ca n-are cu cine discuta, cat si prabusirea sa fizica, in curtea casei. Toate acestea sugereaza atitudinea contestatara a taranului din Silistea -Gumesti ( Campia Romana), fata de schimbarile pe care le va inregistra satul romanesc dupa razboi, prin procesul colectivizarii fortate.Complexitatea si modernitatea acestui personaj sunt subliniate si de disimularea sentimentului tragic al existentei, asa cum rezulta din scena taierii salcamului, in care ii raspunde lui Nila: " Intr-adins il taiem, intelegi? Asa, ca sa se mire prostii!" Dezamagit de fuga celor trei baieti la Bucuresti, batranul Moromete, altadata un zoon politikon

( fiinta politica) intr-o agora rurala, refuza sa mai priveasca spectacolul lumii de pe prispa sau de pe stanoaga din fata casei, justificandu-se ca le-a dat absoluta libertate copiilor.Nici in relatia cu fiul cel mic, Niculae, Ilie Moromete nu are sentimentul paternitatii implinite pentru ca optiunile lor politice sunt ireconciliabile: tatal crede in valorile lumii inerbelice, pe care a cunoscut-o, iar fiul adera la miscarea socialista. Caracterizandu-l direct, retrospectiv, fiul spune despre acesta ca se credea centrul universului.Portretul personajului capata complexitate si prin valorificarea autocaracterizarii, atunci cand Moromete, aflat pe patul de moarte, isi exprima principiul in care a crezut: " Domnuleeu totdeauna am dus o viata independenta" Individualizat prin acumularea detaliilor, prin gestica, mimica, dar si cu ajutorul analizei psihologice, acest personaj impune in literatura romana stilul morometian, ale carui marci sunt umorul, ironia, teatraliatea , gravitatea, sociabilitatea si interiorizarea, gustul conversatiei si al reveriei. Astfel, Ilie Moromete accede la statutul de reflector. Alaturi de prezentarea unei lumi reale, personajul principal si eponim al romanului Morometii de Marin Preda proiecteaza si o lume utopica, in care se refugiaza pentru a putea supravietui. In studiul intitulat Arca lui Noe, criticul literar Nicolae Manolescu spune ca acest personaj reprezinta taranimea romana, in procesul deruralizarii satului.

In opinia mea, maretia lui Ilie Moromete consta in faptul ca a crezut in valorile satului traditional, transformandu-se intr-un critic lucid al ideologiei comuniste si

proclamand ferm crezul unei gandiri independente.