Despre G. Bacovia , N.Manolescu afirma ca este simbolist prin formatie , dar care isi depaseste epoca , apartinand poeziei moderne ca unul dintre marii precursori .
Implicarea simbolismului in opera lui Bacovia este evidenta, intrucat acesta recurge la : simboluri , sugestii , corespondente , muzicalitate , prozodie . Influentele resimtite in poemele sale sunt diverse : E.A Poe , Rollinat , Verlaine , Baudelaire , s.a .Temele si motivele simboliste preluate de poet ar fi : conditia poetului si a poeziei , motivul singuratatii , melancolia , evadarile , natura romantica , starea de nevroza , culorile si muzica , poezia targului, s.a. Declararea atasamentului fata de simbolisti se regaseste in volumul Cu voi .
Bacovia alesese sau poate fusese el cel ales de muze sa reprezinte si sa urce la cote nebanuite simbolismul romanesc. Caci in 1916 , cand ii aparea volumul de debut Plumb , literatura noastra consemmna de fapt una din datele de referinta ale poeziei , cartea anuntand o individualitate lirica de necontestat , atat in raport cu ceilalti simbolisti ( Macedonski , Minulescu , M.Demetriade , S.Petica , D.Anghel ) cat si cu cei de alte orientari , predecesori sau contemporani cu el . Si fata de unii , si fata de altii , Bacovia venea cu un univers al lui , orasul provincial , stilizat in linii si culori esentiale , in tonuri de cenusiu , violet si galben .El aduce acel sfarsit continuu , cum avea sa-i defineasca mesajul operei un comentator de mai tarziu , Ion Caraion .
Bacovia are voluptatea mortii , a dezagregarii , a trecerii in neant si toate simbolurile poeziei sale conduc catre aceasta idee. Cel mai adesea fixarea cadrului in care isi plaseaza simbolurile are loc toamna si iarna , cel dintai dintre aceste anotimpuri fiind prin excelenta el insusi un simbol al mortii . Caderea frunzelor apare in plan strict vegetativ al naturii ca o eliberare , stare catre care , cazand in moarte in plan uman tinde sa ajunga si poetul , impreuna cu iubita lui , precum in Note de toamna . In ceea ce priveste primavara , poetul ii contrapune latura sumbra a existentei , si de aceea el nu scrie poezii senine si optimiste ci Nervi si Note melancolice .
S-a spus ca poezia lui Bacovia sta sub semnul liricii simboliste franceze . Insusi poetul marturisea in 1943 ca persistenta intr-o culoare a deprins-o de la francezi si ca prin 1898-1903 , una din obsesiile sale a fost simbolismul decadent si ca l-au preocupat adanc Verlaine , Rimbaud , Baudelaire , Rollinat , Jean Moreas . Sunt insa suficient de multe note distinctive si personale care-l indeparteaza pe poet de simbolistii din tara lui Voltaire . Ceea ce la Verlaine si Baudelaire , ca si la ceilalti simbolisti, urmarea , alaturi de semnificatii muzica si armonia , la Bacovia , dimpotriva , e dizarmonic , aproape antimuzical , datorita sincopelor , ruperilor de vers . Peisajul sau e intunecat , cu tuse ingrosate pana la brutalitate . Ceea ce conteaza la el e decorul , halucinant pentru ca infioara , captivant pentru ca trimite la planul dedesubt al poeziei .
Poezia lui Bacovia exprima o stare depresiva specifica unui intelectual proletar , cu o structura sufleteasca ultrasensibila , de aceea poate fi incadrata si in directia simbolismului depresiv .
Universul poeziei bacoviene este ca o cupola de plumb sub care domneste nelinistea , spaima de nefiinta , de izolare: De-atatea nopti aud plouand
Aud materia plangand
Sunt singur si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre .
