In literaratura romana ,Camil Petrescu este un innoitor.Intreaga sa creatie sta sub semnul luciditatii si nazuieste sa intruneasca atributele autenticitatii ,ca rezultat al unei minutioase analize psihologice, dar si a unei profunde cunoasteri a complexelor probleme sociale.Poeziile sale, cu tendinte intelectuale, afiseaza o pozitie antisimbolistica si mai ales antitraditionalista.Ro- manele si dramaturgia sa, fundamentate pe aceeasi filozofie a cautarii absolutului, sunt construite modern.Opera lui Camil Petrescu, oricat de variata ar parea, prezinta o exceptionala unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic si al facturii artistice.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, gandurilor modern, inzestrat cu fervoarea speculatiei filozofice, si poet livresc, Camil Petrescu ramane un caz exceptional de unitate organica a spiritului omului cu opera sa.Experientele lui au fost transpu- se, cu un minim de fictiune si abia disimulate, in creatiile sale.Pentru a afisa creatiile si intr-o lumina dramatica, autorul utilizeaza din plin imaginatia creativa.In prima faza recurge la analizarea minutioasa a starilor de constiinta izvorate din intamplarile traite individual sau colectiv asumate de eroi.A doua sursa majora a dramatismului o reprezinta trairea intensa a timpului, marcata de discontinuitatea intre durata interioara a vietii omului si cea exterioara, avand un mod relativ autonom de procesiune una fata de cealalta.
Prin natura geniului, romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" aduce o ra- portare mai extinsa a problematicii la social.El surpride conditionarea vietii intelectualului in lu- mea romaneasca de la inceputul secolului nostru sub un aspect fundamental epocii.Romanul infati- seaza eecul experientei lui Stefan Gheorghidiu.Soco- telile lui sunt false, arata Camil Petrescu.Chiar sca- pand de grijile materiale, intelectualul ramane dependent de o lume opaca si detestabila.Drama lui Gheorghidiu se consuma, sub acest aspect, in doua directii :o drama a iubirii inselate si o drama a alienarii, a integrarii intr-o existenta cotidiana dictata de forte si ratiuni exterioare, in afara idealului pe care eroul si l-a asumat.
Continutul romanului se organizeaza, ca intr-o perspectiva coaxiala, in jurul dramei de constiinta a eroului principal , Stefan Gheorghidiu, obligat mai intai sa traiasca o drama a incertitudinii in iubire si apoi pe cea a razboiului .Eroul are norocul sa se elibereze de grijile existentei .Student sarac ,la in- ceput, el si surorile sale traiesc greu ,din pensia modesta de vaduva a mamei lor.Logodit cu o colega de facultate, Gheorghidiu amana nunta pana la luarea licentei, intrucat putinii bani pe care ii mai castiga lunar nu i-ar fi ajuns sa intretina o familie.Eroina e si ea o fata orfana, crescuta de o matusa.
Intre cei doi soti nu exista, de fapt, o comunicare sufleteasca autentica.Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasa, cum nu se poate mai comuna: copilaroasa, sensibila, inclinata insa si spre o cicaleala marunta, staruitoare, alintata, care ascunde in fond egoism si suficenta. Eroul este urmarit la seminarii, controluat permanent ca nu cumva sa filtreze cu colegele.In ciuda faptului ca nu simte nici o atractie pentru speculatiile intelectuale, Ela frecventeaza cursurile de filozofie, ca sa fie tot timpul langa sotul ei.Dragostea devine astfel un act acaparator, devorant, care tinde sa anihileze personalitatea partenerului.Autorul reuseste a sur- prinde sbuciumul launtric al eroului printr-o metoda proprie.
In structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si una psihologica si ele apartin celor doua planuri: unul subiectiv care vizeaza descrierea monografica a unei iubiri, in toate fazele ei, de geneza, de stabilizare si de acord al afectului cu spiritul la cote superioare si de declin, si un plan obiectiv care vizeaza fundamentul pe care se desfasoara o lume, un intreg univers in care se consuma experiente. Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se si interfereaza.Pentru a surprinde cat mai bine reacti- ile personajelor, autorul confera o tenta de ipocrizie personajelor.Asta denota implicarea sufleteasca a autorului in evenimentele relatate, confera operei o personalitate individualizata anume.Felul in care personajele reactioneaza la diferiti stimuli are ca
scop scoaterea in evidenta a caracterelor acestora, exprimand totodata originalitatea scriitorului.Per- sonajelor le sunt insuflate diferite reactii.
In planul subiectiv memoria reinvie intamplari trecute, dar la Camil Petrescu constiinta selectioneaza acele fapte care vor contribui la dezvaluirea adevarului . Eroul principal, Stefan Gheorghidiu este ibzestrat cu energie, virilitate si loialitate.
Unul dintre factorii decisivi ai lucrarii este banul.Odata cu primirea mostenirii ,,peste noapte", viata personajelor iese din banalitate.Acest stimul va fi mai mult sau mai putin perceput de cei doi soti.Este momentul in care incem discordantele si divergentele dintre soti. Ela sufera o uimitoare transformare, devenind o adevarata ,,doamna mondena'', pe cand Stefan doreste intoarcerea la viata normala.Autorul reuseste sa-i puna pe cei doi in tabere diferite: conservatori si reformanti. Dragostea pentru sotul ei cade in conformism conjugal, folosit cu iscusinta ca sa se apere. In psihologia lui Stefan Gheorghidiu explodeaza gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant si-l tortureaza. De la nevoia de dragoste absoluta la gelozia chinuitoare - este un drum lung pe care insa eroul il parcurge in cateva luni de viata mondena.
Analiza psihologica, pe care o urmareste autorul, atinge profunzimi neexplorate si ea poarta amprenta autenticitatii, pentru ca este o introspectie ascutita a personajului.De fapt, gelozia lui Stefan Gheorghidiu apare ca o alta fata a intensitatii sentimentului sau de dragoste, a setei sale dupa dragostea absoluta.
