Descrierea Moldovei - Dimitrie Cantemir

Descrierea Moldovei - Dimitrie Cantemir

Carte comandata de Academia din Berlin, Descrierea Moldovei [1] este prima lucrare romaneasca de geografie si istorie intrata in circuitul european de informatii stiintifice. Ea a fost ceruta de marile puteri occidentale, care doreau sa detina informatiile necesare pentru viitoarea lor expansiune comerciala in sudul continentului. Inca din secolul al XV-lea, istoricii oficiali ai Ungariei, Jan Honterus, Nicolaus Olahus, Giorgio Reychersdorffer, informasera in cosmografiile lor despre regiunile extracarpatice locuite de romani. De asemenea, o serie de calatori, prelati sau militari aventuriei, unii dintre ei deveniti secretari particulari ai domnitorilor din Tarile Romane, transmisesera informatii despre aceasta regiune, ca spre exemplu: Walters Balthasar, Stavrinos, Del Chiaro s.a.

La randul lor, cronicarii romani din secolul al XVII-lea ofereau in lucrarile lor informatii despre starea materiala si morala a societatii romanesti. Dimitrie Cantemir preia toate aceste informatii, le compara cu propria experienta de viata si le organizeaza riguros intr-o lucrare stiintifica monografica, menita a trezi interesul Europei occidentale pentru sud-estul continentului.

Capitolele lucrarii se pot aduna in trei mari secvente referitoare la geografia, politica si cultura Tarii Moldovei.

Partea geografica este alcatuita din 7 capitole in care sunt prezentate numele vechi si cel nou al Moldovei, hotarele, apele, tinuturile si targurile, muntii si mineralele, campiile si padurile, animalele salbatice si domestice.

Partea politica, alcatuita din 19 capitole, prezinta si comenteaza felul ocarmuirii, intarirea si scoaterea din scaun a domnilor, oastea, obiceiurile Curtii, legile, Divanul de judecata, veniturile vechi si noi, tributul si peschesul, ceilalti locuitori, naravurile si obiceiurile de logodna si de nunta, despre obiceiurile de ingropaciune.

Partea culturala, expusa in capitolul Despre obiceiurile cele bisericesti si ale invataturii in Moldova, evoca religia, organizarea clerului, manastirile, graiul, literele. Tot aici, Cantemir anexeaza un Dictionar etnografic si harta tarii.

Adesea adevarurile obiective sunt prezentate de autor intr-o aura mitologica. Astfel, Prutul are apa "cea mai usoara si mai sanatoasa cu toate ca e cam tulbure din pricina nisipului". Toate aceste ape curgatoare si statatoare sunt pline de "pesti de soi, cu osebire paraiele care coboara de la munte cu pestii cei mai gustosi, carora locuitorii le zic pastravi, lostrite si lipani, pe care calaretii ii aduc vii pentru masa voievodului in zile de post". "Izvoare minerale sarate, de leac, Moldova nu are deloc s‑au nu s-au aflat pana acum poate fiindca se crede ca in apele Prutului sunt destule leacuri impotriva tuturor bolilor". Apele Moldovei ascund bogatii minerale deosebite: "aceste paraie avand albia ingusta, deseori umpluta peste masura de apa zapezilor topite sau a ploilor, se varsa peste maluri, iar dupa aceea, cand se trag iarasi in matca lor, lasa, pe locul unde si-au varsat apele, nisip in care se gasesc numeroase graunte de aur din cel mai curat" . "Ceahlaul este cel mai inalt dintre muntii Moldovei [], care daca ar fi intrat in basmele celor vechi ar fi fost tot atat de vestit ca si Olimpul, Pindul sau Pelias []. Mijlocul lui e acoperit de zapezi vesnice, pe varful lui insa nu se gaseste pic de nea, fiindca pare sa fie deasupra norilor de zapada []. Drept in varf se vede o statuie straveche, inalta de cinci coti, infatisand, de nu ma insel, o batrana cu douazeci de mioare, din a carei parte fireasca curge intr-una un izvor"

Campiile intrec cu mult bogatia muntilor, deoarece fertilitatea solului si blandetea climei fac, pana si in anii cei mai secetosi, ca prisosul de poame sa indestuleze foamea ostirilor invadatoare. El aduce drept argument asediul cetatii Neamtului din toamna anului 1686[4], precizand ca numai foamea a silit pe cei cativa moldoveni s-o dea in mainile lesilor, "dupa o impresurare de mai multe zile". La Cotnari se afla vinul cel mai ales, mai bun decat alte vinuri europene. In al patrulea an capata asemenea tarie incat arde.

Despre moldoveni, printul crede ca "in afara de credinta cea adevarata si ospetie, nu gasim prea lesne ceva ce am putea lauda". Naravurile lor bune sunt rare: trufia si semetia sunt muma si sora lor. Ei sunt cutezatori, semeti si foarte pusi pe galceava. Cu toate acestea, moldovenii sunt glumeti si veseli, ceea ce au in suflet le sta si pe buze. Numai ca, asa cum uita usor dusmaniile, tot asa nu tin multa vreme nici prietenia. Moldovenii nu cunosc masura in nimic, daca le merge bine, sunt semeti, daca le merge rau, isi pierd capul. Nu numai ca nu sunt iubitori de invatatura, chiar le e urata aproape la toti. Femeile, pana si cele ale oamenilor de rand, sunt frumoase, dar desfranate, deoarece beau acasa mult vin. Chipul in care primesc oaspeti straini si drumeti e vrednic de cea mai mare lauda.

Textul descopera o istorie mitica a unei Moldove foarte vechi, asezata intr-un spatiu geografic cu o natura generoasa ("roua grasa ca untul", "livezi imbelsugate ce hranesc pana si pe dusmani") si bogata ("aur in nisipul paraielor" si cu "ape tamaduitoare"). Locuitorii acestei regiuni atat de variate au obiceiuri stravechi, precum calusarii si hora, si detin secretul supravietuirii si al stabilitatii.

Principele cunoscator al realitatilor de la diverse curti imperiale evoca si organizarea statala[5] si relatiile economice ale Moldovei din timpurile lui.

Lucrarea dezvaluie doua atitudini ale autorului fata da tara si neamul sau: una a omului de stiinta, care apeleaza la eruditie si experiment pentru a-si argumenta ideile, si o a doua a domnitorului, care-si valorifica experienta practica.. D. Cantemir subliniaza pe de o parte dragostea de viata, generozitatea, credinta religioasa a moldovenilor, pe de alta parte el le ilustreaza defectele morale (lasitate, ingamfare, pripeala), comportamentul primitiv si indiferenta fata de carte.

Autorul avea ocazia scriind aceasta lucrare sa se descopere pe sine insusi. Departe de tara natala, el are intelegerea legaturilor cu natura si istoria locala, a firelor tainice care il inlantuiau de o Moldova eterna, generoasa si imbelsugata.