Teoriile conflictualiste

Teoriile conflictualiste

Potrivit teoreticienilor conflictului, conflictul si nu consensul sta la baza ordinii sociale; acesta este motivul pentru care in societate se manifesta competitia intre grupurile care au resursele economice si puterea, si cele care sunt lipsite de aceste resurse. In centrul teoriilor conflictualiste se afla ideea ca societatea este condusa de o elita care detine puterea si resursele economice si care controleaza viata sociala.

Obiectivul principal urmarit de teoriile conflictualiste este acela de a identifica modalitatile prin care grupurile aflate la putere incearca sa-si conserve puterea; astfel, toate institutiile sociale, dreptul, traditiile si alte elemente ale culturii societatii, sunt in asa fel orientate, incat sa justifice ideologic detinerea puterii de catre grupul social dominant in societatea respectiva. De aceea, moralitatea si definirea deviantei sunt concepute astfel incat sa controleze si sa sustina interesele grupului social care detine puterea in societate. Astfel, orice act care aduce atingere intereselor grupului social dominant, va fi considerat deviant sau condamnabil din punct de vedere moral si/sau penal. Teoria poate fi aplicata la nivel macrosocial sau microsocial.

Elaborarea teoriilor conflictualiste in cadrul sociologiei deviantei a reprezentat o consecinta a amplelor dezbateri privind inegalitatea sociala din anii 70 din societatea americana, dezbatere care a inspirat o atitudine critica fata de dezvoltarile teoretice anterioare in domeniu. Critica a fost indreptata in special asupra teoriilor structural - functionaliste care in opinia unor sociologi au sustinut fortele politice conservatoare prin justificarea din punct de vedere ideologic a exercitarii puterii.

Dintre reprezentantii semnificativi ai acestei orientari, se remarca sociologii Max Gluckman si J.Rex (Marea Britanie), L.A. Coser, R.Quinney si R.Collins (Statele Unite), R. Dahrendorf (Germania).

Teoriile conflictualiste pot fi rezumate sintetic, in jurul urmatoarelor idei:

Competitia: pentru resurse (bani, pozitie sociala, slujbe, parteneri sexuali etc.) se afla in centrul relatiilor sociale si reprezinta o caracteristica a relatiilor umane intr-o mult mai mare decat consensul.

Inegalitatea sociala structurala: Inegalitatea in ceea ce priveste puterea si accesul la recompense sociale este o caracteristica structurala a oricarei societati. Indivizii si grupurile care beneficiaza de resurse in cadrul unei structuri sociale, tind sa actioneze in directia pastrarii status quo-ului.

Revolutia: Schimbarile in societate se produc ca rezultat al conflictului dintre grupurile sociale cu interese divergente si nu ca urmare a adaptarii. Schimbarea sociala este brusca si are un caracter revolutionar si nu evolutionar.

Razboiul: Razboiul este un unificator a societatilor in care este implicat, la fel cum este un element care determina sfarsitul acestora.

Potrivit teoreticienilor conflictului social, cauzele fundamentale ale deviantei sunt reprezentate de fortele economice si sociale care actioneaza in cadrul societatii. Considerand ca conflictul si nu ordinea sta la baza vietii sociale, sociologul german Ralph Dahrendorf (1958), a respins ideea fundamentala a conceptiilor functionaliste conform careia societatea este un sistem ordonat de structuri si functii sociale care indeplinesc fiecare un rol ce contribuie la asigurarea ordinii si stabilitatii sistemului.

Adeptii teoriilor conflictualiste au sustinut ca devianta este determinata de conflictele dintre clasele sociale cu interese economice si politice opuse,specifice societatii capitaliste.

Pentru teoreticienii conflictului, conceptul de putere este esential in definirea si aprecierea comportamentelor deviante (Radulescu, 1999, pg. 121.). Potrivit acestora, grupurile care detin puterea in societate hotarasc care dintre normele sociale sunt transformate in legi, care dintre ele se aplica si cui se aplica acestea.Legile nu exista pentru binele colectiv,ele reprezinta anumitor grupuri care au puterea de a le pune in aplicare. Prin urmare , individul definit drept infractor si comportamentul definit drept infractiune intr-un anumit moment, intr-o anumita societate reflecta relatiile de putere de acolo si de atunci (Adler, F., Mueller, W., Laufer,L., 1995, p.188).

Sustinand aceste idei, teoriile conflictualiste se diferentiaza net de teoriile functionaliste. Potrivit lui William J. Chamblis (1988), aceste diferente pot fi sintetizate astfel:

1. Conceptia structural - functionalista considera ca la baza functionarii societatii se afla consensul membrilor cu privire la valorile si normele sociale care trebuie sa guverneze viata sociala. Dimpotriva, conceptia conflictualista sustine ca, conflictele de interese dintre diferitele grupuri sociale, conflictul dintre valorile, normele si stilurile de viata ale acestora, stau la baza functionarii societatii.

2. Pentru structural-functionalisti, cultura are un rol esential in structurarea relatiilor sociale. In conceptia conflictualista in schimb, cultura nu joaca un asemenea rol, fiind dependenta de relatiile de putere din societate.

3. In conceptia structural-functionalista, societatea are o existenta independenta de cea a indivizilor, bazata pe consens, armonie, autoreglare si echilibru. Teoreticienii conflictului accentueaza faptul ca societatea se afla intr-un proces continuu de schimbare datorita luptelor dintre clasele sociale care au drept scop definirea modului de organizare a raporturilor social-economice si politice.

4. In ceea ce priveste legea, conceptia structural-functionalista o priveste ca o reflectare a consensului social si reprezinta o modalitate de a asigura armonia relatiilor sociale. Pentru conflictualisti, legea este un rezultat al luptelor dintre grupurile sociale si exprima interesele grupului social care detine puterea in societate.

Asadar fenomenul deviantei este vazut ca un produs al contradictiilor si conflictelor sociale din societatea capitalista, un produs al conflictului dintre grupurile sociale cu interese economice si politice divergente. Pozitia sociala si distributia bogatiei in societate influenteaza conform teoriei conflictualiste, tipurile de infractiuni comise de catre indivizi. Astfel, cei apartinand claselor defavorizate comit cu predilectie furturi, jafuri, spargeri sau talharii, pentru a-si asigura resursele necesare traiului, in timp ce indivizii apartinand claselor sociale privilegiate, comit infractiuni cum sunt fraudele, mita, delapidarea, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri sau abuzul de putere, pentru a-si spori bunastarea. In concluzie, potrivit acestei perspective teoretice, devianta nu reprezinta atat o violare a normelor sociale cat un raspuns la inegalitatea sociala.

Printre limitele cele mai semnificative ale acestei perspective se afla politizarea excesiva a fenomenului deviantei, elaborarea unor enunturi teoretice explicative nu intotdeauna testabile empiric si neincluderea altor categorii de factori sociali sau individuali in explicarea fenomenului deviantei.

Pe de alta parte, asa cum observa A Turk, unul dintre cotributorii importanti ai aplicarii teoriei conflictului in criminologie, aceasta teorie a fost deseori gresit interpretata: ea nu sustine ca majoritatea infractorilor sunt inocenti, ori ca persoanele inflente, cu putere, se angajeaza in aceeasi masura in comportamente deviante sau, ca cei care aplica legea in mod obisnuit ii discrimineaza pe cei lipsiti de putere.

Teoria coflictului recunoaste doar faptul ca totusi, comportamente obisnuite printre cei mai multi dintre membrii societatii dezavantajati sociali, prezinta o mai mare probabilitate de a fi numite "infractiuni", decat activitatile la care participa in mod tipic, cei cu mai multa putere.