Testele de dezvoltare. testele pentru varstele mici baby-test

TESTELE DE DEZVOLTARE. TESTELE PENTRU VARSTELE MICI BABY-TEST

Avand in atentie caracteristicile cresterii si dezvoltarii, aceste categorii de teste au evoluat in trei directii:

a scalelor longitudinale simple si mai complexe, mai ales de crestere corporala;

a testelor de desen, prin care se proiecteaza caracteristici multiple ale dezvoltarii psihomotorii; a testelor de cunostinte, care au o dezvoltare legata de adaptare, dar si a presiunii si provocarii generate de R.T.S., care are o foarte mare raspandire, pe de o parte prin cunostintele scolare si, pe de alta parte, prin tehnologiile implicate in mod curent in viata de fiecare zi (masini, luminat electric, aragaz, masini de spalat, radio, T.V., telefon etc.). Scalele longitudinale

De multa vreme, s-a constituit remarca privind faptul ca particularitatile psihice evolueaza mereu sub incidenta unor feed-back-uri de precipitare si a unora de stabilitate, care favorizeaza constituirea de deprinderi, abilitati, interese, satisfactii pe seama dobandirii lor. in procesul conditionarii (prin R.C.)¹ se implica numeroase evenimente ce intaresc conditionarile, dilatand procesele de invatare si stocarile de cunostinte tot mai numeroase, mai ales cele utile, adaptative. in acest context, au inceput sa capete tot mai mare credit testele longitudinale, care surprind pasii ce au loc (de progres) in disponibilitatile psihice de la o testare la alta. Mai ales la varstele mici, procesul de dezvoltare prezinta mare interes, in special pentru parinti, din care motiv cerintele de a controla procesul dezvoltarii a devenit o necesitate chiar si in familie.¹ Multi parinti se instruiesc cu privire la regulile folosirii testelor legate, mai ales, de cresterea si dezvoltarea fizica a copiilor. Cresterea staturala (in inaltime) si ponderala (in greutate) normala este un indiciu general pentru o dezvoltare buna (normala). Acestea se folosesc tot mai mult. Cele doua aspecte ale cresterii se stabilesc prin masuratori brute, care se raporteaza la tabelele de dezvoltare disponibile si efectuate pentru populatie de catre specialisti.

in genere, cresterea normala in lungime si greutate, in copilaria timpurie, se calculeaza usor. Acestea sunt teste de antropometrie. Cea mai intensa crestere are loc in primul an de viata.

Pentru controlul cresterii ponderale (in greutate), intre l si 6 luni, se face urmatorul calcul: se inmulteste numarul lunilor de la nastere cu 600 si se adauga greutatea de la nastere.

Pentru varstele de 7-12 luni, calculul este relativ asemanator numai ca se inmulteste numarul lunilor de la nastere cu 500 si se adauga greutatea de la nastere.

Pentru cresterea staturala se calculeaza numarul lunilor de la nastere si se inmultesc cu 2,5, pentru varstele de 1-6 luni, si se adauga lungimea corporala de la nastere. Pentru perioada dintre 7-12 luni, se inmulteste numarul lunilor de la nastere cu 2 si se adauga lungimea de la nastere a copilului. Pentru aceste calcule, exista tabele de referinte cu functii de control.²

In genere, psihologii cu profil si anatomisti, de pe la inceputul secolului XX, au considerat, ca repere in dezvoltarea stadiala, crestere staturala si ponderala, cresterea dentitiei (intai de lapte, apoi cea definitiva) si implicit a proportiilor corporale si implicatia modificarilor hormonale, care determina si provoaca aparitia indicilor sexuali secundari si, apoi, primari. Aceasta optica a dat scalelor longitudinale o importanta de control al cresterii.

Exista o regula in aceasta problema, care semnaleaza faptul ca, cu cat copilul este mai mic cu atat dezvoltarea sa pe toate planurile este mai intensa³, inclusiv pe planul psihologic, dar si mai inegala privind diferitele structuri psihice functionale, si ca atare predictia este mai probabila, mai nesigura si cu oscilatii care, insa, se inscriu intr-un cadru mai larg, implicat in caracteristicile dezvoltarii varstelor umane.

Scalele longitudinale mai complexe se refera la numeroase caracteristici ale dezvoltarii, folosind tot valori brute. Printre acestea, e vorba de testarea fortei musculare si a evolutiei ei, a caracteristicilor de lateralitate (dreptaci-stangaci) si, in genere, a altor probleme de sanatate. Tot in aceasta categorie se includ o serie de teste psihologice. Testele de acest gen, folosite in cazul copiilor mici, au fost elaborate simplist, mai intai de catre S. R. Chaille (1887). Bateria acestuia a cuprins o serie de teste simple privind copii mai mici de 3 ani.

A. Gesell (1880-1961), psiholog american¹, a dat o mai mare consistenta testelor longitudinale. Gesell a lucrat la Universitatea din Yale si a fost printre primii psihologi care a folosit filmarea in cercetare psihologica (cam 110 km de filme, dupa unii autori), creand, astfel, o intoarcere dominanta spre copilul concret. Totodata, a alcatuit o mini baterie cu o caracteristica mai pregnant experimentala prin folosirea filmului.

In lucrarea Developmental Diagnosis (1925), Gesell a expus aspecte importante ale cercetarii copiilor de la 4 la 60 de saptamani si, mai tarziu, s-a ocupat de copii de la 6 la 10 ani. in prima etapa, a avut colaborator mai ales pe A. Thompson, iar in a doua etapa pe F.Ilg.

Pentru primul an, a lucrat cu un program lunar dens, cu retestari, apropiate, apoi le-a distantat treptat.

A avut in atentie 4 feluri de conduite sau comportamente:

comportamentul motor;

comportamentul lingvistic;

comportamentul de adaptare;

comportamentul social.

De fapt, acestea sunt cele mai importante comportamente testabile la varstele mici si cele mai angajate in procese de dezvoltare. Multi alti autori (cam in acelasi timp si ulterior) au preluat si folosit aceste dimensiuni de comportament in scalele longitudinale pe care le-au alcatuit.

Comportamentul motor a fost psihodiagnostica! de Gesell cu privire la controlul postural si dezvoltarea lui: locomotia (mersul si evolutia lui), dar si controlul si implicatia mainilor in folosirea curenta a obiectelor.

Comportamentul sau conduita verbala a fost in atentia cercetarilor lui A. Gesell, care a indexat si diagnosticat ganguritul, lalatiunea si intelegerea cuvintelor, apoi comunicarea si reproducerile verbale. Pe seama acestei cercetari si a altora similare, s-a conturat ideea ca toti copiii din lume ganguresc la fel, ganguritul fiind o prima forma universala de comunicare. Si pronuntarea lalatiunii, a silabelor si a vocalizarii au functii simbolizante aproape similare si devin structuri formative pentru limbaj, contribuind, prin imitatie, la conturarea pronuntiei lingvistice de apartenenta, din ce in ce mai accentuata.

Conduita adaptativa a fost sondata de Gesell in diferite manifestari in care se implica coordonarea ochilor cu mana, in manipularea primara a obiectelor, si apoi in folosirea lor curenta si in disponibilitatile ce se constituie treptat. Interesul lui Gesell s-a centrat pe capacitatea copilului de a gasi solutii pentru probleme practice simple (inteligenta), provocate experimental.

Conduitele sociale s-au referit la felul si rapiditatea copilului de a asimila stil in folosirea obiectelor, mai ales a celor de necesitate (din situatii de alimentare independenta, de evacuare si apoi in exprimarea politetei -conduitei civilizate). Si in studiile lui A. Gesell, s-a pus in evidenta faptul ca structurile psihice nu se dezvolta toate deodata si in acelasi ritm. Fiecare perioada de dezvoltare are unele caracteristici psihice care se dezvolta mai mult, altele mai putin.

Optica longitudinala a constituit baza de dezvoltare a psihologiei copilului in prima jumatate a secolului al XX-lea, iar in a doua jumatate a contribuit la constituirea psihologiei varstelor. Totodata, cercetarile concrete prin teste au alimentat dezvoltarea 'Psihologiei diferentiale'. H. Pieron, dar si W. Stern, au fost tot mai preocupati de aceste noi domenii ale psihologiei. J. Piaget a adancit problemele dezvoltarii inteligentei si a patruns in problemele dezvoltarii inteligentei si in problemele dezvoltarii morale in copilarie. Pe acestea le-a studiat atent si le-a considerat de prim plan in j dezvoltarea personalitatii copilului. De altfel, si Karl Gross a studiat problemele jocului si marea importanta a acestui fel de activitate in formarea conduitelor 'cu oglinzi reflectate din interior'. Aceasta problema a facut sa se deschida portile pentru cercetarea rolului vietii interioare psihice, ca replica la viata exterioara si la conturarea identitatii. Si H. Wallon a studiat intens psihicul copilului, atras de problemele invatarii de conduite, dar si de problemele foarte complexe ale dezvoltarii afectivitatii. Intre timp, A. Binet, impreuna cu dr. Simon, au abordat problema incarcata de interogatii a testarii inteligentei in perioadele timpurii ale vietii.

Unele teste longitudinale masoara, mai ales, coeficientul vital si capacitatea respiratorie. Aceasta din urma este foarte importanta, printre altele, in cazuri de logopedic usoara care de multe ori sunt intretinute de o respiratie defectuoasa. Reglementarea respiratiei duce la recuperari ale tulburarilor de limbaj respective.

Baremuri antropometrice scolare sunt multe. I. M. Nestor a expus, in 1958, o serie de rezultate interesante in aceasta problema. Baremele prezentate de I. M. Nestor au cuprins masuratori facute pe 14 633 elevi cu varsta intre 6-17 ani, si 187 studenti, in genere, studiile de acest fel au pus in evidenta o crestere a inaltimii tineretului, evidenta cam la l O ani, datorita diferentelor de alimentatie, igiena si datorita cresterii antrenamentului sportiv. Institutul de Igiena a semnalat, de asemenea, aceste fenomene. Am vrea sa subliniem, cu aceasta ocazie, ca cercetarile experimentale efectuate in psihologia aplicata aduc mereu aporturi definitiilor capitale ale psihologiei.

Baremele scalelor longitudinale s-au modificat de 4 ori in ultimele 2 decenii si jumatate. Exista, insa, si scale longitudinale care se refera la parametrii psihici.

Au fost studiate si reflexele conditionate culturale la copii mici, inclusiv la gemeni si tripleti.¹

intr-un istoric al cercetarilor pe copii mici, prin metoda longitudinala, trebuie sa semnalam studiile lui Terman, din 1921, la care ne­am mai referit, asupra a l 000 de copii din California, retestati peste 20 de ani de catre Thorndike E. I. Nonconcordantele dintre rezultatele celor doua testari au atras atentia asupra factorilor de interventie cu functii formative, precum mediul si educatia.

De altfel, I. P. Pavlov, prin metoda clinica utilizata in elaborarea RC (reflexelor conditionate), a introdus dimensiunea longitudinala temporala in experimentele sale, atragand atentia asupra importantei acesteia.

Problema studiului a fost in atentia unor psihologi foarte cunoscuti, ca L. Berkeley, Murphy, Barbel Luhelder, Ane Grudi Skard, Alice Szerminske etc.

Au fost iacute studii longitudinale si in Anglia (la Oxford in 1955), in Franta la centrul CIE (Centre International de FEnfant) si s-a tinut chiar si o conferinta internationala, la Paris, cu echipe de cercetatori din Londra,

Paris, Bruxelles, Stockholm, Dackar si Kempole. S-a ajuns la stabilirea unor principii comune de lucru. Proiectele elaborate la aceasta conferinta au fost suplimentate cu cercetarile intreprinse la Louisville.

in 1966, al XVIII-lea Congres International de Psihologie de la Moscova, simpozionul 29, a avut in atentie problemele legate de studiul longitudinal inclusiv. La simpozion, s-au prezentat 30 de comunicari. Mentionam dintre acestea studiile lui J. Kagan¹, J. Kateskova si D. Campbell³.

in ultimii 15 ani, se aplica aceleasi chestionare sau tipuri de teste pe aceeasi populatie in perioade diferite. Aceste tipuri de studii exprima o modelare sistematica a dezvoltarii in conditii de mediu ce evolueaza, fiind expresia demersului de studii de urmarire. Totusi, studiul longitudinal nu a depasit diferentele ce-1 caracterizeaza, surprinse din primele cercetari longitudinale.

in lucrarile lui Wilhelm si Clara Stern, in cele ale lui J. Piaget sau H. Walton, dar mai ales in cele ale lui A. Gesell, exista preocupari de acest fel, adica preocupari supuse ideii de scale longitudinale. Si G. H. Linguet a facut astfel de studii de analiza a dezvoltarii capacitatilor de desen ale copiilor. Piaget a avut in atentie dezvoltarea inteligentei copiilor. E vorba de testul celor 21 de figuri.

Testul are, in 3 din 6 casete, o serie de desene, in casetele goale se solicita reproducerea desenelor date ca model.

Desenele se compara, din punctul de vedere al corectitudinii desenarii, al timpului de lucru si al greselilor.

Acest test se poate da si transversal, adica, la un grup de copii de aceeasi varsta, fete si baieti (sa spunem, de 6 ani), care vor avea rezultate diferite la test, in functie de dezvoltarea capacitatilor de desenare. Testul longitudinal presupune aplicarea acestui test la interval de o jumatate de an sau la intervale de 3 luni. Prin testul longitudinal, se pun in evidenta progresele, in desen, la copiii studiati, cu mult mai mare finete decat in testele transversale.

Kagan J. Methodological and theoretical issues in Modal Growth to Enfance 2, 1967.

Kateskova J. The result of longitudinal investigation on child development, voŁ 29. Materialele Congresului de Psihologie, Moscova, 1966.

Campbell D. A. A ten years longitudinal study ofstudents interested in thing versus those interested in peoples. Materialele Congresului de Psihologie, Moscova, 1966. Vezi si studiul prezentat la acelasi congres de C. B. Hindley Some methods and tendences in the

compression of date farm, different longitudinal sample.

Pentru Testul Goodenough, se dau progresele longitudinale ale realizarii testului (care este si un test proiectiv de desen). Aceste teste longitudinale favorizeaza un foarte mare numar de observatii privind aptitudinile de desenare, legate de reprezentarea in spatiu.

Testul Goodenoueh - omuletuL

Ulterior, testul a fost transformat. S-au solicitat, pe trei pagini separate, trei desene. Unul, al unei fete, al doilea, al unui barbat, iar al treilea, al propriei persoane, in genere, in desenele copiilor intereseaza problemele tehnologice.

R. Zazzo a reluat problemele tehnologice, pornind de la deverbalizarea modelelor de studiu longitudinal. Tehnologic, aceasta metoda este mai putin facila in utilizare, deoarece se afla sub obligatia curgerii timpului. Tehnica transversala este mult mai facila, se exprima printr-o singura aplicare, fapt pentru care unii ii atribuie si implicatia latenta longitudinala. Studiul longitudinal este, de fapt, mai mult o metodologie. R. Zazzo a formulat ideea renuntarii la fictiunea ca metoda longitudinala este omniprezenta.

in anii 1967-1969, s-a efectuat un studiu longitudinal la o gradinita din Bucuresti¹. Testele si chestionarele utilizate au investigat, in afara de parametrii psihici, situatia material-culturala a familiilor copiilor aflati in cercetare, prin chestionare duble pentru mame si educatoare, privind 5 secvente de conduite afective, morale, deprinderi, inteligenta generala si sensibilitatea. Mai semnificativ a aparut faptul ca intr-o prima faza, in gradinita se utilizeaza conduitele elaborate in familie, ajustandu-se la conditiile de uzanta si in mediul de gradinita. Ulterior, procesul de transfer si-a schimbat directia, devenind un factor fuzionai dinspre gradinita spre familie, nu fara functionalitati critice sau cu mimari de conduite concurente.

Prin studiul longitudinal se surprind si se manifesta aspecte foarte complexe ale dinamicii dezvoltarii de conduite elaborate, evolutia lor de confluente si implicare in sistemul psihic, in genere, prognozele efectuate pe seama studiului longitudinal se confirma mai deseori decat cele facute prin studiu transversal. Studiul longitudinal se poate realiza individual, dar si colectiv.

Charlotte Biihler si Hildegard Hetzen au efectuat o baterie de 10 probe pentru fiecare din primele luni de viata si apoi cu aplicabilitate pe intervalul 2-6 ani. Si prin aceste probe s-a pus in evidenta faptul ca intai biologicul se incarca psihic, mai ales prin conditionari, si devine psihomotor, apoi, incepe sa se dezvolte complicarea activitatii si implicatia ei mai profunda mentala (inteligenta) cu implicatii lingvistice informationale (legate de perceptii, dar si de reprezentari si de stocurile mnemice, care devin active). Simbolistica verbala stimuleaza tot mai complex dezvoltarea inteligentei, inclusiv cea motorie, fapt ce permite sa se constituie structuri de conduite in care se manifesta mici abilitati si, uneori, aptitudini.

Alice Descoendres (1921) a efectuat o baterie de 10 probe simple, cu aplicare din jumatate in jumatate de an, de la 2-6 ani. Si prin aceasta mica baterie s-au pus in evidenta probleme ale dezvoltarii longitudinale.

Printre scalele ce s-au constituit, apoi, a fost Scala Bayley (1926), care a avut in atentie testarea longitudinala la 3, 4 si 5 ani. Si aceasta s-a referit la miscarile coordonate de apucare (intoarcerea de pagini, denumirea de obiecte si socializarea conduitelor). Are un instructaj usor de aplicat si cuprinde 185 itemi. in 1945-46 a inceput sa circule Bayley 'JTest. cu un instrumentar explicativ pentru parinti, fapt ce i-a creat o mare raspandire.

Hetzel - Buchler au avut si alte teste pentru copii mici de la prima luna pana la 6 ani, cu centrare pe senzorialitate si receptivitate, controlul corpului, invatarea, manuirea obiectelor, activitatea intelectuala si socializarea. Testul a implicat o atentie mai deosebita, aceea de a aborda aspecte morale ale conduitelor. A mai abordat o interesanta problema si anume aceea de a se stabili un coeficient de dezvoltare psihica, prin impartirea varstelor de dezvoltare in varste cronologice si raportarea varstei psihologice la cea cronologica. Coeficientul de dezvoltare constituie rezultatul sumat la notele date la probele trecute, impartit la numarul de teste pentru o anumita varsta, in perioada 1-3 luni, bateria cuprinde 10 probe, Lunile 9-10 au tot 10 probe, incepand cu 2 ani, cele 10 probe sunt valide pentru un an si devin din ce in ce mai complexe.

Bateria Borel-Maysennay acopera distanta de la l la 5 ani. Ca material, are suport de cartonase cu imagini simple ce pot fi manuite. Imaginile sunt colorate. Se solicita denumirea lor si indicarea caracteristicilor ce sunt sesizate privind continutul perceput. Testeaza, astfel, inteligenta si limbajul, mai ales dezvoltarea lor.

Testele longitudinale, legate de aceste caracteristici psihice, au pus in evidenta faptul ca tulburarile de dezvoltare sau nedezvoltarile (sau intarzierile de dezvoltare?), ce se manifesta mai ales in primii trei ani de viata pe plan psihic (mai ales cele de limbaj), se recupereaza dupa 6-7 ani, de cele mai multe ori.

Dupa 1925, metoda longitudinala a inceput sa fie foarte mult folosita. S-a conturat ideea unui coeficient de dezvoltare (Q. D. sau C. D.) complementar cu Q.I. sau C.I. (coeficient de inteligenta), dar si ideea ca varstele de dezvoltare, ca si varstele mentale, nu coincid total cu varstele cronologice si testarile au devenit mai sensibile la aceste aspecte si la masurarea lor. Testele de dezvoltare si-au extins domeniile tot mai mult.

inca de prin 1921, bateria lui Gesell a fost tradusa si adaptata la multe Universitati din U.S.A., dar si din Europa. O alta implicatie, in dezvoltarea lor, a constat in faptul ca s-au extins spre caracteristicile psihice tot mai mult si au capatat denumirea (de circulatie) de baby-test. Testul Q. Brunet si I. Lezine cuprinde intrebari care surprind si implica gradul de influenta al mediului. Exista o corelatie intre Q. I. al parintilor si cel al copiilor.

in genere, testele pentru varstele mari au preluat structura celor 4 caracteristici semnalate de Gesell: P. - controlul postural si maturizarea acestuia; C. - coordonarea oculo-motorie sau conduita adaptati va fata de obiecte; L. - limbajul, inclusiv C. N. V. (comunicarea non-verbala); S. - relatiile sociale si personale (sociabilitatea). Pana la 4 ani, prezinta importanta P., apoi L. si S./C. Examinarea se face prin intrebari cu durata de 2 minute, la copiii de 9-12 luni, si de 30 minute, la cei de peste 12 luni. Din suma datelor, se poate calcula si Q. D. (coeficientul de dezvoltare).

Scala Cunningham - Pinter (1932), revizuita in 1947, s-a folosit si se foloseste, mai ales, in gradinite. Are trei variante: A, B si C, fiecare de cate 7 teste cu privire la urmatoarele caracteristici psihice:

Observatii cu identificari verbale de obiecte obisnuite: animale,
plante, obiecte (fiecare imagine se afla in 3 variante A, B, C).

Perceperea imaginilor date, in vederea comparatiei si stabilirii
categoriei din care fac parte.

Identificarea de obiecte ce pot fi asociate (gaina cu oul, de pilda).

Determinarea de greseli de marimi si proportii in imaginile de
obiecte de imbracaminte (combinarea lor).

Complectarea de desene neterminate.

Comentarea de scene de imagini date.

Reproducerea unor desene dupa modele date cu punctaje.
Bateria Pinter - Patterson cuprinde 13 teste, cam de aceleasi structuri

cu cele de mai sus.

Scala de inteligenta pentru prescolari Minnesota

Cuprinde o serie de probe bazate pe selectia din alte teste. Este o baterie eterogena nonverbala.

Rene Spitz a elaborat o serie de baterii de teste, prin anii 1945-1946, pentru punerea in evidenta a efectelor complexe ale avitaminozei afective -foarte active la copiii abandonati, cei din casele de copii etc.

Mai pot fi citate scalele longitudinale ale Iui Pasannik si Kobiock (1946), Cavanaugh (1957), Callanger (1953), Horms (1957) etc.

Bazandu-se pe conceptia si etapele de dezvoltare intelectuala prezente in studiile lui J. Piaget, F. W. Warburton, s-a elaborat o baterie de teste de dezvoltare a gandirii logice a copiilor; contine 5 probe.

Bateria Warburton F. W. contine 5 probe: de operatii combinatorii, probe de depistare a proportiilor si a probabilitatii, probe de gandire logica, reprezentari operationale si probe de conservare a volumului si greutatii.

Exista si baterii de teste de dezvoltare pentru copii cu diferite deficiente (surdo-muti) si probe pentru copii cu handicap verbal.

Bateria Duser si Mary Collins. Este o baterie pentru copii cu handicap verbal.

in fine, scala de performanta Bonelli - Olcron cuprinde 7 probe.

Testul "Ce s-a schimbat?' (UMS)¹ cuprinde 10 imagini perechi, in fiecare pereche exista diferente mici de la un desen la altul. Depistarea acestora se inregistreaza numeric si ca pozitie in desen. Se adauga la inregistrarea raspunsului si T.R. (timpul de reactie). Pentru fiecare valoare pozitiva se acorda cate un punct. Este un test de observatie investigativa si de atentie, de finete a perceptiei.

Ce s-a schimbat? (U.M.S)

Bateria H. Wallen-Lurcat solicita completarea, pe puncte, a desenelor neterminate. Sondeaza finetea perceptiei si observatiei analitice, inteligenta si precizia miscarilor.

Q alta categorie de teste de dezvoltare. Testele screening

Provin de la cuvantul screening, care inseamna ciur sau sita. E vorba de teste ce se folosesc, mai ales, la nivel de comunitate, destinate copiilor cu probleme si nevoi de interventie suplimentara, in scopul de a alcatui pentru ei programe educative si terapeutice. Sunt teste, mai ales, motorii, de limbaj, sociabilitate, cognitie si afectivitate. Prof. N. Mitrofan¹ a atras atentia asupra acestei categorii de teste, descriindu-le structura, obiectivele, regulile de aplicare si rolul de a evalua rapid si de a trage principalele caracteristici psihice aflate in stare critica. In genere, aplicarea acestor teste trebuie, insa, insotita de cat mai multe informatii privind vazul, auzul si psihocomportamentul, in general. Informatiile se culeg de la parinti sau ingrijitori ai copiilor, si trebuie sa includa informatii prin observatii directe, in evaluare, trebuie sa se tina seama de o serie de recomandari, cum ar fi: sensibilitatea fata de preocuparile parintilor fata de copii, care trebuie sa fie delicate, pentru a le reduce anxietatea si pentru a intelege utilitatea si ratiunea activitatii de screening. In al doilea rand, locul de examinare trebuie sa fie ferit de zgomote de orice fel, dar si cu conditii ecologice de alte feluri. Se solicita, de asemenea, atentia fata de relatia cu examinatorul sau examinatorii. Aceasta trebuie familiarizata, cu anulari de contradictii -pentru a se crea o atmosfera cat mai relaxata in mediul de adaptare.

Intereseaza starea fizica, verificarea ei cu atentie, inainte de aplicarea de astfel de teste. Deoarece copiii mici (pentru care sunt efectuate cele mai multe teste screening) au posibilitati limitate de concentrare si atentie, actiunea de masurare nu trebuie sa foloseasca multi itemi - ca sa nu oboseasca copilul.

Prof. N. Mitrofan a prezentat mai multe teste din aceasta categorie. A inceput cu descrierea testului Denver, test de evidentiere a activitatilor in planul dezvoltarii. Acest test a fost folosit, in anii 1993-1994, de catre prof. N. Mitrofan pe plan national, cu sprijinul material si financiar al Societatii SORZ, din Olanda (director Pieter G. J. M. Hermsen). Coordonarea generala a fost facuta la Centrul Universitar din Bucuresti. Coordonarile zonale au apartinut cadrelor didactice prof. dr. Anca Munteanu (de la Timisoara), lector Cornel Havarneanu (Iasi), asistent Stefan Szamaskozy (Cluj-Napoca). in 1994, N. Mitrofan a impartit cei 2 000 de copii pentru analize pe zone geografice: 903 copii din Centrul Bucuresti (Muntenia, Oltenia si Dobrogea). 419 din Centrul Iasi (Moldova), 180 de copii din Centrul Cluj-Napoca (Transilvania, Maramures, Crisana). Partea a doua a acestui demers, etalonarea datelor (etalonul romanesc), a fost efectuata si coordonata de prof. N. Mitrofan, in cadrul Catedrei de Psihologie din Bucuresti. Au fost implicati in cercetari si cativa studenti. Testul Denver, ca si multe alte teste pentru copii mici, au fost influentate de testul Gesell-Sifert, unul dintre cele mai cunoscute teste din S.U.A. in domeniul pediatriei. Testul a fost folosit si adaptat si in Anglia, Olanda, Japonia si Romania. Cuprinde 105 itemi, in ordine crescanda ca dificultate.

Itemii sunt impartiti pe criteriile clasice ale testelor pentru copiii mici.

Comportament social (reactiile copiilor la factorii sociali,
inconjuratori - si modul de comportament: ras, imitatie, comportamente fata
de alti oameni).

Comportamentul de adaptare general: Itemii se refera la
dezvoltarea capacitatii de observatie si a modului de a actiona (curent). Mai
ales, intereseaza coordonarea mainilor, manuirea obiectelor, rezolvarea unei
activitati practice.

Comportamentul verbal. Itemii urmaresc modul in care este folosit
limbajul, combinatiile de cuvinte folosite etc.

Comportamentul motor, centrat pe controlul corpului (pozitia
dreapta a corpului, pozitia in sezut, in picioare, in mers, in salturi si in
balans etc.)

Pentru aplicarea testului, au fost folosite si unele obiecte, aceleasi in toate zonele in care testul a fost aplicat. De fapt, a interesat, in acest demers, ca subiectii sa atinga rezultatele la cei 23-30 itemi care sa permita evaluarea de normal, suspect, anormal, instabil. Nu se poate considera predictiv, decat cum se stie despre toate testele de dezvoltare si cele de regres.

N. Mitrofan a mai prezentat o serie de teste screening, precum Inventarul de dezvoltare Battelle (BDI), care a fost pus in functiune in 1984 si apoi revizuit in 1988, ca test de triere. Initial, bateria avea 341 itemi, dupa revizuire a ramas cu 96. Ca si testul Denver, si testele denumite baby-test, se adreseaza copiilor mici intre 6-8 ani si sondeaza sensibilitatea, adaptibilitatea, activitatile motorii, limbajul si cognitia. in timpul testarii, poate participa parintele copilului sau ingrijitorul sau. Contine itemi prin care se coteaza cu 2 puncte, pentru raspunsurile corecte (in 90% din cazuri), l punct, daca raspunsurile sunt corecte in procent de 50%, si O puncte, cand are foarte putine raspunsuri bune sau nici unul.

Tot un test pentru varstele mici este testul revizuit Brigance. A aparut in 1982. Este centrat pe caracteristici curriculare specifice programelor. Are 17 secvente, care se refera la: imaginea globala si segmentara a corpului, de asemanarea vizuala si auditiva, situatia alfabetizarii si imaginatiei, litere mari si mici, calculatie, sintaxa si fluenta in vorbire, urmarire si recunoasterea de culori, vocabularul pictural, deprinderile vizuale si motorii. O a doua categorie de itemi se refera la masuratori optionale avansate, precum: raspuns la imagini (recunoasterea si devenirea lor, a pozitiei etc.), ascultari de subiecte orale, ale vocabularului pre-abecedar, deprinderi mnemice si calculatorii bazaie. Testul este similar cu testul SCGT si alte teste legate de alfabetizare. Testul este atractiv pentru copii. Are si trei formulare care se completeaza de catre examinator (psiholog), parintele sau loctiitorul sau si un cadru didactic din gradinita sau din scoala. Este efectuat pentru copii din ultimul an de gradinita si din prima clasa a ciclului invatamantului primar.

Prof. N. Mitrofan a descris testul Brigance revizuit ca fiind mai dominat de calitatea motricitatii limbajului (vocabularului), solicitat prin imagini, in test, se coteaza si fluenta verbala. Acelasi autor a efectuat un test de trieri pentru prescolari (1985). Se refera la copii de 3-4 ani. Cuprinde testarea a 11 deprinderi pentru cele 2 varste; cuprinde si forme de solicitare ale observatiei intre cele 3 persoane care evalueaza rezultatele.

Pentru prescolaritatea timpurie, N. Mitrofan a mai descris si alte teste. Lucrarea domniei sale este bazata pe informatii cu privire la testele pentru copii prescolari si pentru primele incercari de testare a procesului de alfabetizare, care-1 pune pe copil in fata marii conversii a inteligentei care descopera in litere si cifre semnificatii simbolistice deosebite, fapt ce accelereaza procesul de conversie in planul cognitiv - spre o forma de inteligenta mai incarcata de abstractizari, analize si sinteze nu doar perceptive, ci si de obiecte, fiinte, categorii si clase de obiecte si fiinte.

Testele de alfabetizare

S-au elaborat pentru prima data in anturajul lui A. Binet. Se aplica transversal, dar pot fi aplicate si longitudinal.

in alcatuirea de teste de cunostinte exista, ca atare, doua obiective si anume: sondarea nivelului de cunostinte si sondarea capacitatilor psihice antrenate in achizitia si consolidarea de cunostinte.

Testele de citire, scriere si calcul elementar

Sunt teste de lectura, si cuprind materiale fonetice, litere, silabe, propozitii; exista cinci niveluri sau grade de lectura:

sub-silabica;

silabica;

ezitanta;

curenta;

expresiva.

Testul SCGT are cateva sectiuni. Primele doua sondeaza capacitatile de lectura si de calculatie (varsta de lectura, de numeratie si de calcul elementar). Testul cuprinde cate 6 planse cu litere, silabe, cuvinte si propozitii in sectiunea consacrata sondarii. Exista o gradare a prezentarii din cifre din ce in ce mai mari spre identificare. Pentru fiecare item, se acorda cate un punct. Se noteaza timpul si ezitarile. Testul permite sa se stabileasca nivelul alfabetizarii, siguranta lecturii la fiecare nivel scolar elementar si natura spectrelor carentiale ale lecturii. Testele de lectura, numeratie si calculatie se aplica, in special, copiilor intre 4 si 8 ani, in conditiile organizarii in gradinite a inceputului alfabetizarii. Bateria UBTS a avut ca punct de plecare SCAT, baterie complexa ce a fost elaborata in Franta. Bateria cuprinde continuturi gradate de litere, silabe, cuvinte si propozitii, apoi calcule in aceeasi ordine. Bateria UBTS¹, efectuata la Universitatea din Bucuresti², are in continuare, dupa plansele de litere si cifre, solicitari de construire de cuvinte, din tabelele cu litere, construirea de cifre, din tabele cu cifre simple, adunari, scaderi, prin cifrele din tabel cu maxim 3 repetitii din literele si cifrele date. Mai cuprinde, in continuare, in cele 14 planse si alcatuirea de povestiri din cateva imagini.

Testele scolare de acest fel se folosesc foarte mult in zilele noastre, ca instrument de munca scolara in tarile anglofone, ele tind sa se stabileasca nivelul general al cunostintelor si capacitatea de citit corect, intelegerea a ce s-a citit si scrierea de litere, silabe, cuvinte, propozitii. Se considera ca teste de educatie, instruire, invatare, dar si teste de autoestimatie scolara.

Chestionarul M.S.A.E. este o proba destinata a aprecia nivelul de adaptare a elevului la experienta sa scolara. Din acest punct de vedere, testul este divizat in doua parti. Prima priveste autoevaluarea fata de diferite discipline scolare (potential, acestea condenseaza interese, capacitati si un coeficient general al eficientei scolare).

Partea a doua solicita o estimatie privind factorii bipolari ce actioneaza in invatarea constanta, in activitatea de invatare, tonusul energetic, fragilitatea adaptarii, rapiditatea, ritmul, continuitatea etc. (timp de aplicatie 20 de minute).

Testele gradate de cunostinte

Cele mai multe teste de cunostinte au aparatura de raspuns, astfel incat sa solicite cat mai putin posibil interventia grafica a subiectului.

Prezinta interes testele de sondare a capacitatii de lectura si a scrierii, la varstele scolare mici. Exista ca procedeu mai raspandit, cel modelat intai de Bovet. Testele de acest gen au in atentie viteza si corectitudinea lecturii.

Exista unele etalonaje pentru viteza lecturii, elaborate de E. Claparede.

Si pentru scriere exista categorii:

a)   copii care nu stiu sa copieze corect un test;

b)   copii care nu copiaza corect, dar pot scrie dupa dictare;

c)   copii care cunosc toate literele si pot copia si scrie dupa
dictare, dar fac greseli (mai ales de ortografie).

L'alouette de P. Lafavrais este un test de studiu si analiza a capacitatilor de lectura la copiii cu logopatii (in special, la dislexici). Cuprinde 265 de cuvinte ordonate prin desene si silabe usor de citit, cuvinte simple. Acestea se afla integrate si conturate in contextul de desene.

Determinarea varstei de lectura si a celei reale permite stabilirea, prin comparatie, a gradului de intarziere sau de tulburare a lecturii si permite sa se stabileasca un plan de reeducare a lecturii si vorbirii.

Testul de nivel scolar pentru ortografie si calcul, de J. si M. Subes are in atentie prognoza repartitiei scolarilor dupa absolvirea primei clase scolare. Fiecare subtest cuprinde 5 fraze a caror structuri si componente gramaticale sunt astfel alcatuite incat sa cuprinda cerintele proprii.

Testul UBTS. Tabel I. USGT variante 1965

Tabel II.

Tabel III.

I.    l. Se cere identificarea primelor 2 randuri;

Se cere identificarea urmatoarelor 3 randuri;

Se cere identificarea ultimelor 3 randuri;

II. 4. Se cere constituirea de 3 cuvinte din primele 2 randuri;

5. Se cere constituirea a cinci cuvinte din primele 4 randuri;

III. 6. Se cere construirea a 4 propozitii din toate randurile tabelului I;

IV.   7. Se cere constituirea de 3 cuvinte din ultimele doua randuri, cu silabe,
ale tabelului II;

V.  8. Se cer 2 frpze din randurile 1-7 a tabelului II.

Tabel IV.

Sarcinile testului (Tabelul IV)

I. l. De citit literele din primele 2 randuri.

De reprodus ce s-a retinut din primele 2 randuri.

Sa citeasca urmatoarele 3 randuri.

Sa citeasca apoi urmatoarele 4 randuri.

Sa se citeasca cuvintele si propozitiile.

Sa se reproduca propozitiile retinute.

II. 7. Sa se citeasca, din nou, silabele.

Sa se construiasca cat mai multe cuvinte din silabele celor 4
randuri.

Sa se construiasca o propozitie din silabele celor 4 randuri.
10. Se solicita scrierea in etape si pe rand, ca mai sus, a literelor.

Test UBTS - scris. Tabel V> Copierea literelor in patratele goale.

Testul U.B.T.S. are variante si pentru cifre. A fost efectuat cu 10 planse, la Centrul de Cercetare Psihologica al Universitatii din Bucuresti, 1977.

Analiza rezultatelor negative permite sa se puna in evidenta dificultatile de educatie si varsta culturala. Analiza timpului de lucru, raportat la viteza numeratiei, permite sa se stabileasca viteza si siguranta de numeratie in astfel de teste.

Ultima secventa a acestui test este a stabilirii catorva informatii privind timpul. Se cere:

Aranjeaza indicatori la primul ceas, astfel incat sa iasa ora 10, 30
minute;

Aranjeaza indicatoarele astfel incat sa indice ora 2,7 minute;

Aranjeaza indicatoarele celui de-al 3-lea ceas astfel incat sa indice
ora 8,51 minute.

Testele de achizitii scolare, seria T.A.S. (Franta), cuprinde:

Serii de teste de sondare a cunostintelor, privind insusirea de limbi
straine la diferite niveluri.

Test de studiu si analiza a capacitatilor de lectura la copiii cu
logopatii (dislexici). Testele au numeroase desene in cuprinsul lor.
Desenele din text au functia de a facilita intelegerea, pentru a elibera

tensiunea legata de lectura. Determinarea varstei de lectura si a celei reale permite stabilirea, prin comparatie, a gradului de intarziere sau tulburare a lecturii si stabilirea unui plan de reducere a lecturii si vorbirii.¹

Testele aritmetice pot pune in evidenta dificultati de calcul, de cunoastere a inmultirii sau a diferitelor aplicatii de reguli aritmetice si dificultati in utilizarea relatiilor aritmetice.

Metropolitan Readiness, Test de H. Hildreth si N. Griffiths -

Sondeaza gradul de maturitate al scrierii, cititului si calculului.

Cuprinde 7 tipuri de probe:

Semnificatii ale cuvintelor;

Semnificatia frazelor;

Informatii, probe de vocabular;

Cautare de imagini identice;

Numere;

Exercitii de copiere de cercuri, dreptunghiuri etc.;

Desenul omuletului.
Bateria SCAT -1957

Este complexa si saturata in factori verbali si numerici.

Se utilizeaza pentru cateva niveluri de varsta.

Testul Academic - Promise Test APT de G. Bennet -1961

Este o baterie de predictie a succesului scolar, pentru studiile secundare
de la 12 la 15 ani.

Cuprinde 4 tipuri de teste si se concentreaza pe factori verbali si numerici.

Exemplu din partea cu factori numerici (cu 60 de itemi):

Mai jos, exista doua serii de figuri, in prima parte, figurile ce se
vad au un caracter comun. Descoperiti-1.

Care figura din seria a doua corespunde celor trei figuri din prima
serie?

Bateriiie de teste de progres educativ

Bateria STEP (Secvential Tests of Educational Progress)

Cuprinde cate 4 caiete pentru fiecare subiect, cu cate 2 parti,
la care se raspunde in cate 35 de minute, la interval de timp, pentru a
se stabili si un procent de progres educativ.

Cele 4 caiete de nivel cuprind cunostinte scolare generale din
domeniile stiintelor naturii, cunostinte aritmetice, de limba si privind
viata sociala.

Pentru nivelul scolar prim (6-7 ani), in care cunostintele sunt flexionare, se prezinta testul lui A. von Waynberg (Cleveland).

Aceste probe au fost concepute, in anul 1955, de catre E.T.S. (Educational Testing Service) din New Jersey - institutie care se ocupa cu elaborarea de teste si alte instrumente de psihodiagnoza, cu etalonarea si validarea lor, in vederea utilizarii acestora in invatamant si in alte institutii cu un caracter educativ. ETS este o institutie autonoma, subventionata de Ministerul Sanatatii si Educatiei din Statele Unite, dar care isi procura majoritatea fondurilor din contracte de cercetare, organizarea cursurilor de 'reciclare!,' si din comercializarea testelor si a publicatiilor sale.

Testele de progres educativ (numite in S.U.A. STEP = Sequentlal Tests of Educational Progress) au fost experimentate la noi in tara, din anul 1967, de catre Prof. univ. Ursula Schiopu si Dr. Constantin Zahirnic. De la forma de experimentare s-a trecut, ulterior, la elaborarea unor probe cu un continut adecvat realitatilor de la noi din tara, mentinandu-se principiul constructiei probelor, initiat de catre ETS.

I. Aspecte istorice si principii care se afla la baza construirii acestor teste

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-au ivit, in psihologie, doua preocupari relativ noi si din ce in ce mai insistente, care au contribuit la o revizuire a conceptiei cu privire la rolul testelor de aptitudini intelectuale. Aceste preocupari - tendinte ale psihologiei contemporane - se caracterizeaza prin abordarea frontala a studiului creativitatii si al capacitatii de a invata. Testele de nivel intelectual, in forma lor clasica, au fost criticate nu numai pentru faptul ca avantajau anumiti copii, dar si pentru ca masurau capacitati greu de delimitat, cum sunt cele intelectuale, din punctul de vedere al importantei acestora in predictia succesului profesional, intre altele, s-a obiectat testelor de aptitudini intelectuale faptul ca ele nu masoara efectele reale pe care scoala trebuie sa le exercite asupra unui elev in vederea pregatirii lui pentru viata. Accentul s-a mutat de la determinarea potentialului actual al elevului la masurarea, pe de o parte, a interactiunii dintre subiect si procesul educational si, pe de alta parte, la testarea insesi a metodelor de predare care sa asigure un progres real in pregatirea elevilor, in vederea succesului profesional si social. Procesul instructiv-educativ a fost astfel abordat intr-un mod mai rafinat decat prin testele docimologice propriu zise sau decat cele de cunostinte.

Astfel, invatamantul considerandu-se, si sub aspectul investitiilor pe care societatea le face pentru a obtine un randament maxim in pregatirea tineretului, s-a ajuns la concluzia ca acest rezultat al scolii trebuie sa poata fi modelat in raport cu capacitatea de a raspunde noilor solicitari ale societatii, aflata intr-o ampla perioada de revolutie tehnico-stiintifica.

Cand ne-am referit la perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, am marcat momentul unor preocupari generalizate; trebuie, insa, sa mentionam ca asemenea orientari au fost si inainte, e drept sub forma de glasuri mai izolate. Astfel, este cazul sa citam pe J. E. Miller (The Psychology ofThinking, New York, Macmillan, 1909); W. McCloy si N. P. Meier (Re-creative Imagination, in Psychological Monographs 51, nr. 5, 1931); L. S. Vigotski, 1930, si altii.

II. in construirea probelor de progres educativ, s-au avut in vedere
urmatoarele premise:

Scopul principal al educatiei este acela de a dezvolta potentialul
individual al elevului pentru a optimiza realizarea sa in viata sociala si
profesionala.

Educatia este un proces continuu si cumulativ, ce poate fi exercitat si
optimizat.

Accentul educatiei trebuie sa cada pe dezvoltarea unor deprinderi
critice si a capacitatii de intelegere. Radiografierea acestora prezinta,
ca atare, o deosebita importanta.

Succesul   educatiei poate fi masurat in termenii capacitatii
individuale a elevului de a utiliza cunostintele dobandite in
rezolvarea unor probleme noi, fapt dimensionat in strategiile testului.

Scoala trebuie sa contribuie la integrarea constienta a elevului in
viata sociala si profesionala, fapt la care vor contribui si testele de
progres educativ.

Cultivarea gandirii divergente si creatoare, ca tel de prim ordin al
scolii contemporane, este una din capacitatile solicitate in
dimensiunile testului.

III. Caracteristicile mai importante ale probelor de progres educativ
(forma 1975, Bucuresti)¹

Se refera la 5 niveluri, incepand cu prescolari, clasa I si cate doua clase
(5-6, 7-8, 9-10 si 11-12).

Capacitatea de intelegere si deprinderile programate spre evaluare
urmeaza sa fie masurate pe baza unor incidente critice, recunoscute de catre
educatori.

Complexitatea testului permite masurarea aceleiasi deprinderi intelectuale
la toate celelalte niveluri si la fiecare forma a testului (limba materna,
matematica, stiinte naturale, stiinte sociale). Astfel, se constituie un
instrument unitar.

Fiecare test cuprinde probleme cu situatii reale, la rezolvarea carora elevii
aplica cunostintele dobandite.

Continutul probelor este interesant si vehiculeaza informatii utile:
folosirea unor texte cu un caracter gratuit nefiind recomandabila.

Testul trebuie sa fie suficient de lung, pentru a permite masurarea
performantelor individuale si detasarea elevilor care dispun de capacitati
peste medie.

Testul trebuie sa cuprinda mai multe variante echivalente, pentru a putea
fi aplicat de mai multe ori la acelasi individ, permitand evaluarea procesului
instructiv-educativ.

Fiecare forma a testului si fiecare varianta trebuie sa cuprinda acelasi
numar de itemi usori, medii si dificili, pentru fiecare ciclu la care se aplica.

Testul isi propune sa masoare, in primul rand, capacitatea elevului de
rezolvare si mai putin viteza de solutionare.

Performantele probei se cer corelate cu performantele scolare adecvate.

IV. Tipurile (formele') existente ale testului de progres educativ. Pana in prezent, au fost construite 6 forme ale testului de progres educativ, in fiecare se solicita aceiasi schema de organizare, si anume:

Test de citire (intelegerea uni text citit de subiect).

Test de ascultare (intelegerea unui text audiat, citit de catre
examinator).

Test de scriere (recunoasterea unor greseli gramaticale dintr-un text
dat si reconstituirea corecta a textului).

Teste de stiinte naturale, utilizarea cunostintelor de fizica, chimie,
biologie in rezolvarea problemelor practice.

Test de matematica, folosirea cunostintelor matematice in aplicatii
practice.

Test de cunostinte sociale, verificarea informatiilor sociale si a
aplicarii acestui gen de cunostinte in situatii reale intalnite in viata.
Testele proiective

Fenomenul de proiectie se manifesta ca o structura de exprimare a caracteristicilor mai semnificative psihice prin voce, temperament, caracter, sociabilitate, aspiratii, interese, atitudini etc. Exista doua semnificatii ce se pot acorda fenomenului de proiectie. Prima se refera la proiectie, ca fiind o expresie specifica si individuala, pornindu-se de la premisa ca prin analiza produselor activitatii creatoare libere (dar si a altor feluri de activitati) se exprima proiectia, in al doilea rand, se acorda termenului proiectie o semnificatie mai restransa, care are doua versiuni. Una restransa, operationala la psihanalisti, incorporata in ideea ca in produsele activitatii se oglindesc aspecte ale imaginii de sine, dorinte, aspiratii sentimentale, nazuinte, dar si temerile psihice implicate in psihic la momentul respectiv. A doua semnificatie se implica in ideea ca produsele activitatii suporta un transfer al incarcaturii psihice mai semnificative, ce caracterizeaza subiectul la un moment dat. De aceea, testele proiective pot pune in evidenta aspecte mai pregnante ale preocuparilor, idealurilor, intereselor, convingerilor si atitudinilor persoanei respective.

Trasatura comuna a testelor proiective, pentru psiholog, este de a prezenta stimuli cat mai nestructurati, mai ambigui sau mai necompleti. Acest fapt produce un fel de libertate sau mai bine spus eliberare a subiectului de rigorile intrebarilor care cer exactitate si creeaza emotii si tensiuni. Aceasta cu atat mai mult cu cat in activitatile scolare aceste rigori influenteaza statutul de elev cu consecintele sale in factori de clasa etc. Psihologul trebuie sa activeze aceasta stare de destindere. Din dorinta de a trai destinderea, subiectul proiecteaza asupra stimulilor propriile interese, aspiratii, opinii, atitudini, aspecte de mentalitate si creativitatea disponibila. Bineinteles, caracteristicile testului si ale subiectilor, care se implica in raspuns la testele proiective depind si de caracteristicile privind structura solicitarilor din test, care au mare importanta.'

H. Pierre a impartit testele proiective in: 1. Teste constitutive, caracterizate, prin faptul ca subiectul implica in materialele nestructurate solicitate prin testele proiective o structura si organizeaza ceea ce i s-a cerut, in functie de aceasta structura. 2. Teste constructive, deoarece subiectul trebuie sa construiasca structuri mai largi, pornind de la un material definit. 3. Teste catarctice. Subiectul este implicat in situatia de a se exterioriza emotional, fapt ce produce o descarcare emotionala. 4. Teste interpretative. Subiectul realizeaza o interpretare ce are o semnificatie afectiva, conditionata de fortele mai stimulate disponibile in acel moment. 5. Testele refractive. Acestea sunt legate de crearea conditiilor de expunere a subiectului prin distorsiuni ce sunt reactii structurate prin comunicarea sociala conventionala.

J. E. Bell a facut o impartire mai simpla a testelor proiective, referindu-se la categorii de teste proiective:

Tehnici care au la baza stimularea proiectiei prin asociatii de

cuvinte;

Tehnici ce utilizeaza stimuli vizuali;

Tehnici care utilizeaza invocari expresive;

Tehnici ce utilizeaza jocul si loisirurile.

impartirea lui Bell leaga reactii din testele proiective de solicitarile stimulului mai direct. G. Lindzley a facut o interpretare in tehnici asociative, constructive, de complectare, de ordonare sau de alegere si tehnici expresive.

Eyseck a clasificat si el testele proiective in 3 categorii, centrandu-se pe caracteristicile materialului cu care si prin care se solicita subiectul, in acest sens, exista:

Teste de completare (de desene, de povestiri, de propozitii,
de finaluri de intamplari).

Teste de productie, prin care se solicita subiectului sa
deseneze, sa picteze intr-o situatie ludica de activitate sau de
constructie, aranjamente de imagini, cuvinte etc.

Teste de observatie. Subiectul se afla intr-o situatie data,
structurata, motiv pentru care devine semnificativ modul in care
reactioneaza.

Au existat numeroase dispute si discutii in legatura cu testele proiective, ca de pilda modalitatile mult mai simple de a analiza testele problematice, care au cotatii si sisteme interpretative usor de folosit. Disputele au fost nu de putine ori demolatoare pentru testele proiective, care solicita o mai complexa si structurata competenta psihologica. Pentru a putea folosi testul proiectiv al petelor de cerneala, Rorschach, este nevoie de o experienta si o preparatie de 2 ani. Au fost chiar momente in care s-a petrecut excluderea consideratiilor de teste stiintifice a testelor proiective. Exista, insa, in favoarea lor 2 motive mai importante, in primul rand, prin testele de desenare exista 3 feluri de situatii de testari:

Solicitari de completare a anumitor desene sau figuri geometrice.

Teste in care se dau, prin puncte, unele repere de spijin,
solicitandu-se redesenarea a ceva.

Teste in care desenul se face fara desen, solicitandu-se activarea
capacitatilor de creatie si de reprezentare la diferite solicitari.
Pentru fiecare desen, se acorda 2 puncte.

La acestea se adauga solicitari de finisat povestiri, inceputuri de propozitii etc.

Prin toate acestea, testele proiective devin produse ale activitatii -metoda recunoscuta.

Testul Wall H. si Lurcat (modelul celor l O figuri). Se da copilului o pagina cu figuri desenate, cerandu-i sa le reproduca pe o pagina cu puncte (de aritmetica). Exista diferente importante intre copii de varste diferite si in ceea ce priveste modul de a lucra. Se proiecteaza, in desene, atitudini intelectuale, flexibilitatea reprezentarilor etc.

Testul J. Piaget. B. Inhelder (testul celor 21 de figuri) cuprinde 6 coloane de patratele, din care 3 cuprind cate 6 imagini desenate. Subiectul trebuie sa reproduca figurile din coloanele cu modele. Pentru fiecare figura desenata, se acorda un punct.

Testul arborelui, de K. Koch. Consta din solicitarea, adresata subiectului, de a desena un arbore fructifer (nu brad). E un test ce se foloseste la toate varstele.

Exista o varianta a acestui test cu 3 arbori. Daca subiectul este depresiv, se solicita varianta cu un singur arbore. Exista o schema generata matriceala pentru toate desenele care se efectueaza liber, considerandu-se ca desenul are unele caracteristici legate de dimensiuni semnificative.

in primul rand, intereseaza plasarea desenului in pagina, j dimensiunile acestuia, forma, sistemul de executie, inclinatiile, forma radacinilor, ale trunchiului si ale ramurilor. Radacinile, tulpina si coroana, plus adaosurile din desen, se pot mai bine analiza printr-o foaie transparenta, j obisnuita ca marime (cat o pagina), cu o cruce "organizata' pe intreaga foaie. Acest fapt ne permite sa decodificam o serie de aspecte interpretative importante. Stabilim aspecte legate de pozitia desenului in foaie. In acest sens, linia verticala, pe dimensiunea intregii pagini de la A la B si cea orizontala de la C la D, creeaza o ordine corecta.

Intereseaza daca desenul se extinde pe toata pagina, ceea ce inseamna expresivitate, sau este facut pe o secventa a paginii - fapt ce indica dominanta temperamentala. Cand desenul este mic, indica dezadaptare si inchidere in sine. Intereseaza daca pomul este desenat in centrul paginii, in acest caz, inseamna ca subiectul este implicat, in acel moment, in activitatea curenta. Daca se afla spre sau in zonele C si D, semnificatia este de interes al subiectului pentru viitor sau trecut, eventual pentru mama sau tata. Daca radacinile fac ca arborele sa fie implantat sau nu in sol, inseamna forta (prin radacini ale instinctelor). Cu cat subiectul e mai mare, cu atat vor fi aptitudinile mai aproape de varsta adulta, si arborele va evolua mai mult spre desenul coroanei (intelectul). Trunchiul conic, la varste mai mari de 7 ani, semnifica un lejer retard intelectual. Trunchiul gros reprezinta rigiditate mentala, caracter ferm si tendinte spre abstractizare. Daca trunchiul este mediu, tubular, reprezinta o discreta inadaptare (isi ia dorintele drept realitate). Daca trunchiul este mai scurt decat coroana, se considera ca subiectul are uneori tendinte idealiste. Daca trunchiul este mult mai lung decat coroana, inseamna ca in gandirea concreta a subiectului domina afectivitatea, inclinarea spre stanga, indica stapanire de sine, uneori excesiva rigiditate, blocaje, lipsa curenta de contacte cu altii, dezinteres, repliere spre vise sau spre diverse idei, probleme, ideologii. Daca trunchiul are scorburi, crestaturi, se pun in evidenta traumatisme vechi. Daca coroana este inclinata spre dreapta, la subiectul testat domina extroversia, virilitatea, dar si faptul ca persoana respectiva traieste mai mult la voia intamplarii, inclinarea spre stanga a coroanei inseamna introversie dominanta, existenta unei bogate vieti interioare, regresii, uneori, sau infantilism. Daca coroana se afla in mijlocul trunchiului, pune in evidenta echilibrul psihic. Testul arborelui e folosit si in psihodiagnoza personalitatii, ca mai toate testele proiective.

Un alt test care se incadreaza in regulile si interpretarile legate de schema generala, pe care am prezentat-o prin testul arborelui, este testul Goodenough sau omuletul. Si acesta are doua variante: una cu solicitarea desenarii unei persoane, a doua cu desenarea pe trei foi a trei persoane. Primul desen solicitat este o femeie, al doilea este un barbat si al treilea, propria persoana care deseneaza. Si in acest test, intereseaza marimea desenelor, pozitia in pagina. La cele trei desene intereseaza si varsta data primelor doua persoane desenate. In aceasta caracteristica a desenului se implica simpatia pentru sora sau frate. Intereseaza, de asemenea, daca desenele sunt laborioase si cuprind intregul corp sau doar bustul, cum este

3 ani   4 ani 5 - 6 ani 7 ani Sani

infatisarea fetei, a imbracamintei, detalii ale accesoriilor, integrarea in pagina. La un personaj, toate aceste caracteristici au implicatii importante proiective privind caracteristicile evaluative ale persoanelor desenate.

Testul Familia se incadreaza si el in caracteristicile de pozitionare a persoanelor in desen si a marimii lor. in ceea ce priveste pozitia, intereseaza linia trecut - viitor, dar si cine din familie, langa care se afla, daca privesc in fata sau numai din lateral. Langa cine se afla reprezinta distanta intima si nediferentiata, catre cine priveste inseamna atentie de observare a conditiilor persoanei spre care priveste. Intereseaza distanta mama-tata, gestica, orientarea privirii si a fetei, a bratelor, dar si daca sunt desenate grupaje ori persoane izolate, persoane straine de familie. De asemenea, intereseaza detaliile siluetei corporale (care pun in evidenta dominatia intelectului, sau de afectivitate (dominatia trunchiului). Intereseaza si accesoriile, peisajul,

afara sau in camera. Indica aspecte ale familiei de traire mai mult in viata larga sau in familie. De asemenea, prezinta importanta atmosfera din familie, chiar afectiunile celor prezentati, si preferintele prin apropiere, tinere de mana, tinere de brat etc. Si acest test are variante, intr-o varianta se solicita, intai, desenarea unei familii ecran (fara specificare si identificare), si apoi desenarea familiei de apartenenta. Se considera, in genere, ca desenarea familiei dimensioneaza, in mod proiectiv, atitudinile subiectului fata de membrii familiei si in acelasi timp adaptarea familiala. Intereseaza, de asemenea, daca in familia ecran, din varianta familiei cu doua desene, exista un copil (varsta si sexul acestuia) si daca aceasta familie este mai mare decat a lui. Exista si o varianta cu desenarea familiei proprii si a unei familii ideale. Exista si se folosesc variantele testului Familiei, dupa Porot Vinest etc.

Un test relativ, tot de figuri umane, este testul 2 persoane (o persoana feminina si una masculina). Aceste desene au caracteristici de varsta foarte evidente.

in toate testele de desen intereseaza si trasarea liniilor. Daca linia este anemica, inseamna ca subiectul nu are energie vitala, daca e clara, subiectul are vitalitate si energie, daca e serpuitoare, indica tendinte nevrotice pe moment - sau este o persoana tensionata.

incepand cu elevii claselor a FV-a si a V-a, desenele sunt tot mai incarcate si implica imbracaminte, adeseori cu aspecte corporale ce se diferentiaza la talie si bust, la fetite, dar mari si musculosi, la baieti. Un test cu sarcini asemanatoare a alcatuit Lucie Frechette, din Ottawa, cadru universitar care si-a luat doctoratul in Romania. Testul sau se numeste 'Moi', si are inscris pe coperta ca este, in acelasi timp, un ghid pedagogic. Proiectul 'Moi' (Eu) se realizeaza printr-o oglinda. S-a efectuat cu scolarii mici. Experimentul incepe cu actualizarea potentialului observativ, dar si semnalarea cunoasterii de sine. Autoarea pledeaza pentru introducerea oglinzilor in scoli, dar si pentru o noua regula pentru copii, aceea de a se controla in fiecare zi in fata oglinzii, pentru a face o verificare zilnica a vestimentatiei si a infatisarii externe, cu ajutorul careia sa-si aranjeze copiii infatisarea. Pentru stimulare, se face si o lectie de coafura (aranjarea parului). Caietul 'Moi' solicita de fiecare data, efectuarea de colaje in raport cu imaginea de sine. Proiectul dureaza 16 saptamani de activitati de colaje. Fiecare saptamana are in atentie o parte a corpului spre care se orienteaza diversele subactivitati. Primele doua saptamani sunt orientate spre studiul mainilor, urmatoarele doua saptamani au in atentie picioarele. In saptamana a cincea, atentia se centreaza pe ochi, a sasea pe par, a saptea pe urechi, a opta pe nas, urmeaza gura (noua), fata (zece), apoi bratele, in saptamanile 11 si 12. in saptamana 13, intereseaza gambele, in a 14-a saptamana, corpul in totalitate, in a 15-a, preocuparea trece pe anatomia interna, iar in ultima saptamana se organizeaza o reluare generala.

Activitatea proiectului Moi are o durata de 20 de minute de fiecare data. Trebuie controlate in fiecare saptamana ce, cat si cum s-a realizat. Pentru maini, intereseaza apropierea bidimensionala (I si II), amprentele digitale (3), pentru maini II, intereseaza cooperarea mainilor in activitati, experienta kinestezica cu degetele, proprietatea mainilor de a apuca, a manevra multe obiecte, a spala, a desena etc. (cat mai multe activitati, printre care si acelea de a scrie, a misca jucarii, a aranja vesmintele, mainile in alimentatie, imbracare etc.). La fel si pentru picioare (4). Pentru ochi se solicita observarea si desenarea fiecarui ochi, jocul ochilor si al pleoapelor, apoi stabilirea proprietatilor ochilor, ale pleoapelor etc. (5). Pentru par intereseaza observarea si desenarea de coafuri preferate, expunerea proprietatilor parului, culoarea, aranjarea, lungimea, daca este cret sau nu, daca are aspect ingrijit sau nu, da aspect interesant imaginii, apara de frig etc. (6). Pentru urechi se incepe, de asemenea, cu orientarea urechilor spre zonele de unde vin sunete, jocul ascultarii, proprietatea auzului in adaptare si interrelatiile sunetelor (7). Nasul trebuie, de asemenea, observat si desenat, semnalata capacitatea de miros si respiratie, capacitatea de adaptare la mirosul persoanelor, al alimentelor, al curateniei etc. (8).

Aceeasi schema de fond pentru gura (9), fata (10), bratele (fiecare separat, 11 si 12), implicarea intr-un joc de lateralitate, pentru a descoperi implicarea asociata (a bratelor) in diferite activitati, dar si in gestica si, separat, in diferite activitati.

La fel, pentru gambe (13), pentru corp (14), pentru anatomia interna (circulatia sanguina, oase, anatomia interna, inima, plamanii - 15). in final, se expun si cateva cunostinte privind magazinele speciale (farmaciile) pentru materiale medicale, plus completarea cunostintelor, rasfoirea caietului Moi.

Proiectul nu cuprinde abordarea temelor sexualitatii.

Am prezentat pe larg acest test proiectiv pentru a pune in evidenta serviciile importante pe care le aduce psihologia pedagogiei. Ne vom ocupa, in continuare, de un alt test proiectiv interesant.

Desenul casei. Aceasta tema este implicata, proiectiv, in structurile psihicului, fapt semnalat de C. G. Jung. De altfel, este adesea desenata, spontan, de catre copii. D. Bonne a atras atentia asupra acestui fapt, si, ca semnificatie, a semnalat ca pe la 5-6 ani, desenul spontan al casei are semnificatia simbolizarii adapostului, caminului, care incepe sa devina de mare importanta. Boutonier a considerat ca desenul casei exprima o afectivitate deosebita, in plina dezvoltare, aceea de apartenenta.

Exista diferente intre desenul casei, executat de diferiti copii si mai ales intre cei din familiile inchegate, cei din familiile aflate in situatii critice si cei din orfelinate. Bineinteles, si copiii cu handicap (mai ales intelectual) au desenul casei deosebit, simplificat, cu multe incoerente. Si pentru acest desen este valabila schema generala, care ne-a ajutat in analiza unor caracteristici ale proiectului. In acest sens, are importanta marimea desenului in raport cu foaia de hartie pe care a fost desenata casa. in genere, intereseaza nu numai marimea casei, ci si extinderea ei pe foaie - spre dreapta sau stanga, inaltimea, usa de intrare (sau usile), geamurile, acoperisul, hornurile si peisajul in care este implicata casa. La copiii orfani, cadrul natural din jurul casei este bogat in arbori, verdeata, flori, peisaje, dar si avioane, masini etc. Dupa sase ani, se exprima tendinta de a fi extins desenul pe toata foaia, ceea ce face sa apara, in desen, de multe ori chiar si elemente nelegate de tema - cu o nuanta de incoerenta a desenului, mai ales ca intotdeauna elementele izolate sunt plasate dezarmonios.

Unii psihologi considera ca acest aspect cuprinde un autocontrol nativ defectuos (dar si intelectual); altii considera ca exprima frustrare, dar si instabilitate. La copiii crescuti in mediul familial, desenele pe toata pagina apar abia la 12 ani, dar sunt desene incarcate de coerente, integrari armonioase ale acestora, care incep sa aiba aspect de tablouri. Copiii mici fac, in genere, desene mici. Casa, ca desen proiectiv, se afla pe de o parte in lucrarea lui J. Buck H. T. P. (Home, Tree, Person), Casa, Pom, Om, aparuti in 1947, dar si in testul Satului, proiectat, in 1939, de H. Arthur si introdus in Franta. P. Mabille a publicat, in 1952, o versiune in care a modificat materialul si a standardizat proba, in acest din urma test, sunt, in genere, mai multe case, dar si biserici. Interesant este faptul ca, uneori, si la orfanii care nu au trait in familie pot aparea mai multe case desenate si biserici la testul "casei'. La copiii cu familie stabila, se traieste apartenenta casei ca loc de intimitate si relaxare - unica. La copiii din orfelinat, nu se constituie notiunea de casa unica, in genere, desenarea de biserici, la copiii din casele de copii, se datoreaza mai mult implicatiei bisericii in programul copiilor cu aceasta situatie.

Biserica a mai aparut in desenele casei facute in practica studentilor. Copiii din orfelinate deseneaza de multe ori casa in partea dreapta a foii, spre deosebire de cei din familii, care niciodata nu au facut desene de acest fel. Stanga foii este reprezentanta a viitorului si constituie o pozitie paternala. Probabil, acest fapt se explica prin privarea totala a orfanilor de afectiunea materna; ei se orienteaza mai mult spre viitor si spre trairile paternale. Se considera ca la orfani exista un discret retard afectiv si intelectual.

Se constata, de asemenea, o intarziere a folosirii, in desen, a perspectivei la copiii din orfelinate. Aceasta structura se constituie cam pe la sase ani la copiii cu familie, iar la sapte ani apar dupa incercari reusite, care evolueaza, evident, pe la 11-12 ani. Primele incercari de constituire a perspectivei (adancimea in desen) apar la copiii din orfelinate la opt ani. Dupa Dalto, dorinta de a reprezenta perspectiva ar fi o forma de incercare de adaptare la lume in spatiu si timp, dar si o rafinare a perceptiei de distanta si incercarea de a o exprima in desen. O alta problema, legata de desenul casei, este a drumurilor spre si de la casa. in genere, se considera ca drumurile simbolizeaza fuga. Copiii din orfelinate deseneaza, deseori, drumuri serpuitoare, lungi si inguste. Este stiut faptul ca acesti copii intretin, in secret, dorinta de a fugi din orfelinat. Drumurile acestora se opresc, adeseori, brusc pe la mijlocul paginii, fapt ce pune in evidenta intoarcerea la realitate, constientizandu-se dificultatile problemei si consecintele ei. Drumurile serpuitoare se considera ca evoca nevoia de schimbare, dar si de neprevazut. Fiecare cotitura ar putea insenina promisiunea unui nou orizont.

Desenarea usilor si ferestrelor constituie, de asemenea, factori importanti de interpretare. La copiii crescuti in familii normale, se deseneaza ferestre cu perdele si flori, casele sunt, in genere, mai aratoase -sunt locuibile, ingrijite. La copiii orfani, casele au ferestre la marginile casei, care seamana cu niste caverne. Ferestrele sunt, in genere, inchise la acestia, in schimb, usile sunt adeseori mai deschise la orfani. De altfel, marimea usii creste cu varsta. La orfani, curba dezvoltarii usii este destul de schimbatoare. De fapt, ferestrele si usa reprezinta comunicarea cu lumea, este un mijloc de schimbare. Prin usa se vine si se pleaca de acasa, se primesc musafiri, persoane care vin sa incaseze sume pentru apa, lumina etc., prietenii parintilor, copiii acestora, rudele. Cu alte cuvinte, usa reprezinta un factor activ, vital intr-o casa. Din acest motiv, desigur, nici un copil crescut in familie nu a desenat casa fara ferestre si usi. in schimb, copiii din orfelinate au dificultati in aceasta privinta.

O alta componenta a casei, hornul, este desenat de doua sau chiar de trei ori in desenele copiilor care traiesc in familii; simbolizeaza prezenta mamei si tatalui, care incalzesc casa, creand confort. La copiii orfani, se afla cel mult un horn. Deseori, punctele periferice ale casei sunt ingrosate si innegrite la copiii orfani, fapt ce se interpreteaza ca o lupta de schimbare a personalitatii pe care copiii orfani o simt prea fragila.

Casele facute de copiii crescuti in familie sunt, comparativ cu ale copiilor din orfelinate, mult mai simple, pe cand cele ale copiilor din institutiile de orfani sunt mult mai complexe (desenele), dar mai incoerente si dezechilibrate. Aceste aspecte se datoreaza diferentelor consolidate in timp, in legatura cu mediul de apartenenta. La orfani, au loc unele carente experimentale, afectivo-pozitive, intelectuale. Desigur, cu cat carentele sunt mai timpurii, cu atat efectele lor cresc si, din pacate, sunt mai greu de recuperat.

Pentru interpretarea desenului casei, se dau maximum trei puncte pentru marimea si situarea ei in pagina (daca se afla in centrul paginii sau pe centru, laterala sau longitudinala, dar nu prea pronuntat). Pentru acoperis, se dau maximum noua puncte, daca acoperisul este proportional cu corpul casei, daca are forma potrivita sau acceptabila, daca are unghiuri clare, daca eforturile de redat perspectiva sunt reusite. Intereseaza din ce este facut acoperisul (tigle, olane bine desenate). Pentru detaliile acoperisului, se dau alte noua puncte daca este clara prezenta hornurilor, amplasarea corecta, forma corecta, proportiile hornului fata de acoperis, hornul lucrat perfect sau grosier, perspectiva corecta a hornului, daca acoperisul este desenat peste marginile casei. Intereseaza daca e desenata si prezenta fumului iesind pe horn, dar trasat stangaci sau bine desenat. Intereseaza si ferestruica la pod, prezenta, forma; precizia in desenare a ferestruicii este importanta in cadrul celor noua puncte. Pentru detalii suplimentare, se mai da cate un punct (girueta, orologiu, antena TV, fire electrice si streasina).

Corpul cladirii poate aduna 11 puncte prin prezente de forma corecta (patrata, dreptunghiulara), luate pereche, doua cate doua, incercarea de a reda perspectiva - reusita sau nu - pentru cea reusita se da un punct. Peretii bine desenati se puncteaza, baza casei, de asemenea, ferestrele 10 puncte, daca sunt mai multe, bine plasate, cu forma corecta, unghiuri clare, clantele ferestrelor semnalate, perdele, flori sau alte detalii, grilaje de aparare, raportul dintre ferestre, ca forma, obloane. Usa are 10 puncte, daca e prezenta, are pozitie si marime corecta, are clanta, exista scara sau treapta pana la ea. Pentru detalii, cate un punct (sonerie, clopotel - un punct), geam, streasina - un punct (v. si Revue de neuropsychiatrie infantile et d'hygiene mentale de l'enfance, ian.-feb., 1966).

Am mai semnalat cateva categorii de teste de dezvoltare. Pe de o parte, testul Loretta Bender. care consta in solicitarea de desenare a diferite forme de linii si combinatii ale acestora intr-o anumita ordine, fapt ce pune in evidenta dezvoltarea capacitatii de observatie, ordine si capacitati manuale implicate in diferentierea tipurilor de linii drepte, oblice, cercuri etc. ce se solicita.

Se folosesc si testele fabulelor (L. Diiss, 1940), testul sceno-test (elaborat de von Staale). Este un test cu o cutie de jucarii, personaje umane, animale, obiecte, prin care copilul este solicitat sa organizeze scene imaginare sau legate de evenimente din viata lui sau a altora, observate de el. Bineinteles, poate sa le combine, in teste similare stimulate de acestea, se dau si planse mai mari, care sugereaza subiecte, urmarind ca materialele sa se aranjeze sub aceasta incitatie. Interesant este si testul de marionete, care, de asemenea, are si alte obiecte jucarii si o caseta mare ce reprezinta o scena in care se poate organiza un subiect cu marionetele.

Si testele de culori preferate sunt folosite din ce in ce mai mult. Testul lui Pfester al preferintei culorilor, pus la punct de Heiss Holfman.

Testele de propozitii neterminate sau de povestiri neterminate sunt, de asemenea, mult folosite, in genere, testele proiective sunt de o foarte mare diversitate si tind sa se complice. Printre altele, testul lui Coman L. (1961), "Aventurile lui Pate noire' a conturat o noua metoda de interpretare a tendintelor inconstiente. Si testele de joc de nisip, cele de balet etc. sunt la ordinea zilei. Testul P. N., al lui Coman, implica micul animal cu pata neagra in nenumarate situatii pe care cel testat trebuie sa le identifice si sa creeze o interpretare a ceea ce se intampla si ce semnificatie are ceea ce se intampla. O structura similara are testul de frustratie Rosenzweig, varianta pentru copii. Dar vom descrie acest test la testele de personalitate, cu structura si tipuri de raspunsuri si interpretari. Semnalam doar faptul ca testele proiective devin tot mai complexe si pun in evidenta faptul ca inteligenta umana parcurge o dezvoltare similara, in care este evidenta cresterea intelectualizarii.

in fine se folosesc testele implicate in activitatea grafologica.

Pentru persoanele mai aproape de adulti si pentru adulti, exista marile categorii de teste proiective, care pun mai mult in evidenta structurile personalitatii, asa ca le vom studia la capitolul testelor de personalitate. E vorba de testele Rorschach, Rosenzweig, de frustratie (o varianta pentru adulti si una pentru copii), testul Luscher, testul Jung (asociativ-verbal). Testul TAT al lui Murray ori testul Szondi etc. sunt importante si oarecum concurente, ca aport, cu testele psihometrice de personalitate.

Am mai expune un test pentru testele de dezvoltare.

E vorba de testul USP - TS. Este un test de sugestibilitate, compus din 30 de randuri de cate 3 imagini pe un rand, pe o pagina fiind 5 randuri (deci, pe de o pagina sunt 15 imagini ce au aceeasi structura). Se solicita subiectului sa spuna care imagine din fiecare rand este la fel cu celelalte. Numarul de imagini semnalate, ca fiind diferite de celelalte, arata gradul de sugestibilitate, pentru ca imaginile sunt absolut la fel, doar pozitia lor este schimbata. Prin numarul de imagini schimbate, se coteaza gradul de sugestibilitate, care este mare la copiii mai mici, apoi scade, pentru ca la pubertate sa aiba din nou o crestere usoara. Testul a fost efectuat la Catedra de Psihologie a Universitatii din Bucuresti, in 1976, cand a fost folosit pe 85 de elevi de clasa I, 65 de clasa a IV-a, 45 + 45 din clasele a VH-a si a VlII-a si 25 pentru prescolari (coordonator Ursula Schiopu).

Interesant, ca structuri, este testul proiectiv pentru realizarea valorilor de fond. Este format din propozitii neterminate, 5 intr-o categorie.

De pilda, se completeaza propozitia de mai jos:

Cel mai bine este ca (sa) (de 5 ori)

Cel mai bine este ca (sa) (de 5 ori)

Cel mai bine este ca (sa) (de 5 ori)

Cel mai bine este ca(sa) (de 5 ori)

Cel mai bine este ca (sa) (de 5 ori)

Tot de 5 ori sunt aranjate, in ordine, urmatoarele propozitii:

Cel mai rau este ca (sa) (de 5 ori)

Daca toti oamenii ar fi (de 5 ori)

Daca toti oamenii ar dori (de 5 ori)

Daca nici un om nu ar fi (de 5 ori)

Daca nici un om nu ar dori (de 5 ori)

in viata lucrul mai important este (de 5 ori)

Eu cred ca (de 5 ori)

Eu nu cred ca (de 5 ori)

Cei mai multi oameni (de 5 ori)

Eu sunt un om (de 5 ori)

Viata este (de 5 ori)

Este vreme ca in viata sa (de5 ori)

Niciodata nu trebuie sa (de 5 ori)

Necompletarea propozitiilor pune in evidenta lipsa unei atitudini

despre lume si viata. Fiecare set de 5 propozitii sugereaza si provoaca raspunsuri legate de o forma de interrelationare sociala si adaptare morala, de forme de evaluari interioare si de acceptari de valori.

Este un test proiectiv de profunzime, cu o structura complexa.