Exigentele stiintifice si deontologice ale psihodiagnozei

Exigentele stiintifice si deontologice ale psihodiagnozei

Cerintele principale privind pregatirea viitorului specialist in domeniul    psihodiagnozei, impun respectarea unor rigori stiintifice si deontologice.Astfel , este necesar ,dar nu suficient, sa devina specialisti competenti in explicatia importanta suportului stiintific al psihodiagnosticului;sa

precizeze factorii de relativizare ai rezultatelor psihodiagnozei; sa

enunte si sa propovaduiasca respectarea conditiilor optime ale examenului psihologic; sa faca dovada atasamentului principiilor deontologice ale psihodiagnosticului.Aceste cerinte, privitoare la respectarea normelor stiintifice si deontologice ale psihodiagnozei, are o multipla justificare. Prima o constituie starea precara in care se afla respectarea acestor principii in unele laboratoare si cabinete de psihologie din tara noastra si nu mai departe, in unele dintre cele de pe plan local. Lipsa unor reglementari oficiale si a unor organisme care sa sanctioneze respectarea acestor principii a generat in ultimii ani fenomene ingrijoratoare care tind sa discrediteze psihologia si profesia de psiholog.

Odata intrate in reteaua aplicativa a psihologiei noile promotii de absolventi ar putea confunda aceasta stare, pe care o dorim tranzitorie, cu o starea fireasca.

Ne simtim de aceea datori sa incercam a va semnala dv. studentilor in psihologie o serie de valori stiintifice si etice pe care psihologia romaneasca le-a imbratisat inca de la inceputurile ei. Ele trebuie sa ne diriguiasca nu numai munca noastra profesionala, ci viata nostra in general, caci psihologia trebuie sa reprezinte pentru slujitorii ei un adevarat mod de viata.

A) Importanta suportului stiintific al psihodiagnosticului

Informatiile cantitative sau calitative, obtinute cu diferite mijloace psihodiagnostice nu inseamna incheierea psihodiagnozei. Dimpotriva acestea trebuie interpretate, corelate. Pe baza desprinderii semnificatiilor generale ale faptelor brute, se tinde catre surprinderea dominantelor, a caramizilor personalitatii.

Tehnicile de psihodiagnoza provin din directii teoretice distincte, uneori divergente, ori refacerea pe cale logica a portretului psihologic al subiectului impune angajarea unor cunostinte teoretice profunde de psihologie generala, psihologie sociala, genetica, diferentiala, a personalitatii etc.

De acea metodele psihodiagnozei nu trebuie desprinse si nici utilizate in afara cadrului lor teoretic. Psihologul trebuie sa se fereasca de tentatia de a supralicita metoda in detrimentul realitatii psihice studiate.

Cele mai supuse instrumente de psihodiagnoza acestui proces de rupere de filonul principal al psihologiei teoretice au fost testele psihologice. Gradul lor inalt de standardizare, operativitatea in aplicare si in prelucrare au creat in deceniile trecute impresia falsa ca personalitatea ar reprezenta intersectia unor serii cantitative (Allport, 1990) si ca evaluarea acesteia, cel putin sub aspect aptitudinal, ar fi la indemana oricui. De aici abuzul de teste si revolta opinei publice din America fata de acestea, fapt care a culminat cu discutarea scandalului in senat si cu emiterea interdictiei folosirii lor in New-York-City. De aceea, analizand in sedinta APA din 1966 cauzele acestui eveniment neplacut, A. Anastasi lanseaza principiul neutilizarii instrumentelor psihologice de psihodiagnoza in afara teoriei lor subiacente.

Izolarea instrumentelor psihodiagnostice de teoria psihologica, poate duce la impostura si amatorism. Psihodiagnoza este valabila doar daca se desfasoara in contextul unor reguli proprii demersului stiintific.

B) Factorii care relativizeaza rezultatele psihodiagnozei

a)Predictia in psihodianoza este relativizata de principiul dezvoltarii. Ea trebuie deci considerata relativa atata vreme cat dezvoltarea nu s-a incheiat. Este cazul copiilor. De asemenea, conditiei umane ii este propriu si celalalt versant al existentei - slabirea, declinul unor procese fiziologice si psihice ca urmare a imbatranirii.

Deci, unul din factorii care relativizeza diagnoza psihica este varsta subiectilor. Sansa unei dezordini psihice este mai mare in perioada pubertatii si adolescentei, mai redusa in tinerete si din nou mai cresuta la batranete. Fragilitatea mai mare la cele doua extreme ale vietii este influentata de o serie de factori ai mediului de viata (regim educational, prea sever sau prea conciliant, schimbari de ruta de viata cum sunt cele clasificate H. Selye ca surse de stress, etc.)

b)Psihologul trebuie sa fie avizat cu privire la cazurile unor subiecti a caror capacitati si trasaturi psihice se situeaza in zona mediei si care, de aceea, sunt foarte gereu de diagnosticat (zona de semnificatie psihologica zero. Sunt prognostice doar caracteristicile extreme = trait extremity - Paunonen si Jackson, Psych. Review, no 4 din 1985)

c) Psihologul trebuie sa tina permanent cont ca accesul la functiile psihice este indirect, prin intermediul manifestarilor comportamentale, fapt care complica activitatea de psihodiagnoza psihica.

d)Psihologul trebuie sa evite tentatia unei abordaari atomiste asupra personalitatii (dimpotriva, holism, perspectiva sistemic-integralista, P.Popesu - Neveanu, The integral personality, in Rev. Roum. de Psych., 39,2, p.87-91.)

e)Psihologul ia in considerare influenta sa posibila asupra subiectului si care il determina pe acesta din urma sa dea raspunsuri asteptate de psihodiagnostician.

f) Experimentatorul trebuie sa tina cont ca absenta sau prezenta la subiect a unei preexperiente anterioare de testare poate fi un factor care altereaza valoaraea diagnostica a rezultatelor. De asemenea motivatia de a rezolva proba, raportul spontan stabilit cu examinatorul, etc pot avea influente perturbatoare. Celor dezavantajati de lipsa unei experiente anterioare li se poate furniza o orientare, anterioara examinarii propriu-zise, folosindu-se apoi teste paralele.

g)Necesitatea de a nu absolutiza rezultatele psihometrice si de a le corobora cu informatii din alte surse (bigrafice, anamnestice, relatari ale anturajului, etc.)

h) Necesitatea de a corobora informatiile obtinute cu mai multe instrumente (ex. nivelul de inteligenta, trasaturile de personalitate)

C)Conditiile examenului psihologic

a)Conditii privind ambianta examenului.

- ambianta linistitita; absenta factorilor de distragere (Pe larg in A. Anastasi, Psych. Testing si Fields of Apl. Psych.)

b)Conditii privind subiectul

- odihnit, lipsa sent. de teama, incredere, motivatie pt. maximum de eficienta.

- reducerea anxietatii de examen.

- obtinerea cooperarii subiectului ( efort deosebit mai ales cu unii copii care sunt excesiv de timizi sau negativisti). Copiii fara probleme emotionale coopereaza

bine, probele le starnesc curiozitatea; tinerii si adultii traiesc adesea o teama

paralizanta pentru ca examenul este prilejuit de un eveniment important

(selectie profesionala, expertiza medicala, etc.).

- reusita la testele de inteligenta are incarcatura emotionala cea mai mare. (M.

Genes (fr.) recomanda ca dupa varsta de 40 de ani nu mai este indicata nici o

examinare cu teste psihologice.

c)Conditii privind desfasurarea examenului psihologic.

- Evitarea tuturor elementelor care subliniaza caracterul de examen si implicit

de inregistrare a unor esecuri

- notarile, inregistrarile datelor de examen si de observatie sa nu fie ostentative si sa fie cat mai putin vizibile.

d) Conditii privind examinatorul

- simtul ascutit al observatiei. Sa observe reactiile secundare care intregesc

informatia despre subiect si care explica performanta sau esecul : anxietatea, tendinta fatigabila, timiditatea, instabilitatea emotionala si fluctuatiile atentiei, etc.).

- atitudine incurajatoare, stimulatoare, fara a influenta directia de gandire sau

actiune a subiectului. Unii autori ai unor teste recomanda o neutralitate

binevoitoare.

- nu sunt acceptate observatiile moralizatoare sau instructive.

- conduita echilibrata, constanta, sigura, neambigua. Metoda oarba: avantajul

influentei minime asupra subiectului si dezavantajul privarii de informatii

pretioase.

- sa urmeze cu rigurozitate instructiunile testului fara sa le modifice.

- competenta: informatii despre probe, cunostinte din ariile cele mai diverse ale psihologiei, antrenament, experienta cu proba, capacitatea de a face interpretari

corecte si utile pentru paractica, alegerea celor mai adecvate metode de

psihodiagnostic scopului urmarit.

- talent: a obtine cooperarea subiectilor, capcit. de a-i face sa se simta in largul lor,

ascutita observatie, inteligenta, o buna sanatate psihica.

- onestitatea stiintifica si profesionala: recunoasterea limitelor metodelor de

psihodiagnostic.

D) Principii deontologice

Exista la nivelul unor asociatii nationale ale psihologilor precum si la nivelul Asociatiei Internationale a Psihologilor, la care a aderat si APR dupa 1990, o serie de reglementari care precizeaza conditiile stiintifice si etice ale utilzarii mijloacelor de psihodiagnoza. Modelul lor si chiar sursa lor de inspiratie il reprezinta cele din SUA. Este vorba de Ethical Standards of Psychology - cod deontologic elaborat si adoptat de APA., si de Standards for Educational and Psychological Tests. De asemenea au fost reglementate la nivel federal procedurie de selectie prin '' Guidelines on Emloyee Selection Procedures'' (Reglementari privind procedurile de selectie). Acest act impune realizatorilor si utilizatorilor de tehnici de psihodiagnoza (in special teste) o serie de norme privind standarde de validitate, conditiile stiintifice ale probelor psihologice (validitate, fidelitate, sensibilitate), circulatia lor, precautiile in domeniul cercetarii, etc.

Astfel de reglementari exista in mai toate tarile occidentale avandu-le ca model pe cele mentionate mai inainte, motiv pentru care le mentionam si noi. Din pacate Asociatia Psihologilor din Romania nu a reusit sa convinga guvernantii sa adopte prin lege un statut al psihologului care ar fi creat baza legislativa pentru adoptarea unor stfel de norme. Cu toate acestea, ca viitori psihologi, trebuie sa militati pentru intronarea in practica dv. a unor astfel de principii cu atat mai mult cu cat APR este afiliata la Asociatia Internationala de Psihologie si impartaseste, ca institutie, aceste valori.

Revenind la reglementarile APA insistam asupra catorva puncte de o mare valoare pentru conturarea importantei respectarii unor conditii stiintifice si etice in domeniul psihodiagniagnosticului.

Astfel utilizarea testelor psihologice trebuie sa fie accesibila doar persoanelor calificate si antrenate in acest scop. Aceasta reglementare este destinata protejarii persoanelor impotriva utilizarii neadecvate a testelor pshologice. Competenta in domeniu este precizata prin urmatoarele conditii:

-capacitatea de a alege testele adecvate scopului urmarit (validitate) pe baza informatiilor din manualele care obligatoriu trebuie sa insoteasca aceste instrumente de psihodiagnoza.

- capacitatea de a trage concluzii corecte si de a formula recomandari persoanelor investigate nelimitandu-se la scorurile la teste si numai in lumina altor informatii pertinente despre subiect. ''Etical Standards'' precizeaza expres necesitatea ca psihologul sa fie constient de limitele competentei sale si ale tehnicilor sale si de a nu oferii servicii sau de nu utiliza tehnici care nu intrunesc standardele recunoscute intr-un anumit domeniu. De asemenea psihologul trebuie sa intruneasca in activitatea sa inalte standarde profesionale. El trebuie sa manifeste responsabilitate in exercitarea profesiunii sale, dovedind obiectivitate si integritate morala.

De asemenea, asa cum precizeaza Anastasi, trebuie facuta distinctia in a avea licenta in psihologie si a avea certificarea de a profesa intr-un domeniu al psihologiei aplicate, ultima fiind conditionata de prima dar nelimitandu-se la ea. In SUA o astfel de certificare protejeaza titlul de psiholog si este eliberata de un organism neguvernamental (American Board of Professional Psycology). Reuchlin, M mentiona in 1968 conditiile in care poate fi desfasurata activitatea de psiholog scolar sau de consilier in orientare scolara: Pe langa licenta in psihologie este necesara o specializare de un an, iar pentru cei cu licenta in alte specialitati trebuie o specializare de doi ani, specializare care in ambele cazuri cuprinde pe langa aprofundarea cunostintelor de psihologice, insirea unor temeinice cunostinte de sociologie a muncii si economie.

-cunoasterea literaturii referitoare la testul respectiv; capacitatea de a discerne in legatura cu limitele si avantajele unui instrument sau altul;

- cunoasterea conditiilor care pot influenta rezultatele testelor.

In toate tarile civilizate este reglementata difuzarea si circulatia testelor psihologice. Pot achizitiona teste doar persoanele calificate. Un masterand poate achizitiona teste numai daca cererea sa este contrasemnata de indrumatorul sau, cu angajamentul ca testul va fi folosit in mod corespunzator.

- testele nu trebuie publicate in revista.

- manualele trebuie sa fie foarte complete si nu supuse obiectivelor promotionale.

- nu trebuie incurajata testarea prin posta (electronica); este neprofesionala.

- testele destinate cercetarii sa nu fie utilizate in alt scop.

Psihologul crede in demnitatea si valoarea fiintei umane. El este angajat in sporirea intelegerii de sine a omului si a celorlalti. In timpul indeplinirii acestui scop el protejeaza starea de bine a oricarei persoane care apeleaza la serviciile sale sau a oricarui subiect uman, animal care poate deveni obiectul studiilor sale. El nu isi foloseste pozitia profesionala sau relatiile sale si nici nu permite cu buna stiinta ca serviciile sale sa fie folosite de altii in scopuri neconforme cu acestor valori. In aceeasi masura in care pretinde pentru sine libertatea de cercetare si comunicare, al accepta si responsabilitatea pe care aceasta libertate o incumba: privind competenta, obiectivitatea in comunicarea constatarilor sale si privitoare la consideratia acordata intereselor colegilor si ale societatii. (Preambulul la Ethical Standards)

Psihologul este dator sa protejeze intimitatea subiectilor sai, aceasta fiind unul din drepturile esentiale care asigura demnitatea si libertatea lor.

Anastasi remarca urmatoarea dificultate: pe de o parte utilizarea eficienta a unei tehnici psihodiagnostice impune ca subiectului sa nu i se dezvaluie caile specifice in care raspunsurile sale vor fi interpretate. Pe de alta parte insa o persoana nu trebuie supusa investigatiei psihologice sub un fals pretext. Persoana trebuie sa cunoasca modul in care vor fi utilizate rezultatele examenului, deci scopul acestui demers psihodiagnostic. In cazul copiilor, pentru testele de aptitudini este nevoie de un consimtamant reprezentational al imputernicitului legal (parinti sau scoala). Pentru investigarea personalitatii este nevoie de consimtamantul individual dat de copil, parinte sau de ambii.

O problema etica importanta este aceea a confidentialitatii rezultatelor, respectiv a conditiilor in care a treia persoana, in afara de examinat si examinator, ar putea avea acces la rezltatele examenului psihologic. In literatura americana exista opinia ca dupa varsta de 18 ani tinerii pot refuza accesul parintilor la datele psihodiagnosticului. In cazul cand examenul psihologic este realizat intr-o institutie Anastasi crede ca este suficienta comunicarea scopului testarii si modului in care vor fi utilizate rezultatele.

Comunicarea rezultatelor investigatiei psihodiagnostice catre persoane sau parinti va tine seama de nivelul de instructie si de gradul de implicare afectiva a interlocutorului. Ea trebuie facuta de o persoana calificata care sa poata da informatii suplimentare, sa poata consilia interlocutorul in cazul unor perturbari emotionale la aflarea rezultatului. Trebuie sa menajam demnitatea si respectul de sine al subiectului si sa-l incurajam daca rezultatele nu sunt la nivelul dorit.

S-au dezvoltat adevarate tehnici de comunicare a rezultatelor psihodiagnozei. Toate contin aceste doua principii majore:

a) Comunicarea rezultatelor este parte integranta a procesului de consiliere si trebuie integrata in relatia psiholog-client. Notiunea de debriefing are o larga circulatie in literatura americana de metodologia cercetarii. Se refera la obligatia cercetatorului de a desfasura o discutie finala in care subiectul este informat despre rezultatele experimentului. Ea isi are aplicabilitate si in psihodiagnostic, deoarece multe dintre metodele psihodiagnostice sunt utilizate ca instrumente de cercetare stiintifica sau are multe similitudini cu metoda experimentala.

b) Rezultatele trebuie astfel comunicate incat sa vina in intampinarea intrebarilor subiectului.

Protectia minoritatilor dezavantajate cultural este o alta cerinta dontologica. Subiectii din aceasta categorie pot obtine rezultate mai slabe datorita conditiilor sociale si culturale care le-au afectat dezvoltarea aptitudinilor, intereselor, atitudinilor si a altor caracteristici psihice. De aceea se recomanda utilizarea etaloanelor locale sau a etaloanelor in care aceasta populatie sa fie reprezentata.

Abuzul de teste, exagerarea ponderii lor pot avea efecte nefaste asupra perceptiei publicului, dar si asupra eficientei si costurilor examenului psihologic. Testele trebuie utilizate numai in mod justificat acolo unde este nevoie sa fie aprofundata cunoasterea unui aspect sau altul al persoanei. Montmollin a satirizat acest abuz numindu-i pe cei in cauza psychopitre iar V. Pavelcu a denumit acest cult pentru test odata cu desconsiderarea altor mijloace psihodiagnostice - testolatrie.