Standardele profesionale in domeniul asistentei sociale

Standardele profesionale in domeniul asistentei sociale

Codul deontologic al asistentului social.

Principiile si valorile asistentei sociale

Istoria etimologica a termenului deontologie nu depaseste o vechime de doua sute de ani, dar ea nu vine decat sa dea forma unui continut ale carui origini sunt simultane cu aparitia culturii umane. Analiza istorica a originii conceptuale a deontologiei demonstreaza ca paternitatea termenului ii revine lui Jeremy Bentham, cunoscutul fondator al utilitarismului, doctrina etica ale carei implicatii sunt relevante si astazi. Deontologia se refera la imperativele morale ale unei profesii, la valorile proprii acesteia, dar care nu-si reflecta jurisdictia asupra celor din afara profesiei respective. Pe de alta parte, insa membrii unei profesii nu se supun doar codului deontologic specific profesiei lor, ci trebuie sa respecte, de asemenea, jurisdictia civila si penala. Deontologia are drept sarcina principala de a stabili principii, reguli si norme de conduita profesionala, in cadrul diferitor relatii implicate de exercitarea unei profesiuni: relatiile interne, specifice fiecarui gen de activitate profesionalizata, precum si relatiile externe, cu beneficiarii serviciilor sociale.

Asistenta sociala ca activitate practica are la baza trei premise fundamentale:

Prima se refera la importanta fiintei umane, la unicitatea si demnitatea ei, la necesitatea mentinerii acestei conditii

A doua premisa are in vedere faptul ca persoana, familia, comunitatea pot avea probleme ce rezulta din interactiunea cu ceilalti

A treia premisa scoate in evidenta faptul ca datorita unei virtuti cu care a fost inzestrata fiinta umana de a dezvolta sentimente de grija si a-si ajuta semenii, dupa cum mentiona H,Soydan - "homo ad juventum paratus" - oamenii pot si trebuie sa intervina pentru aplanarea problemelor si imbunatatirea vietii semenilor lor.

Aceste premise se constituie in argumente pentru a sustine ca pentru asistentul social devine imperativ necesar de a-si onora profesia printr-o conduita profesionala adecvata.

In 1994 in Colombo, Sri Lanka, Federatia Internationala a Asistentilor Sociali a adoptat "Etica Asistentei Sociale. Principii si standarde". Acest document se bazeaza pe "Codul International al Eticii pentru Asistentul social Profesionist" elaborat in 1976. Codul etic reprezinta o totalitate de principii generale pe baza carora asistentul social se orienteaza in actiunile intreprinse si furnizeaza cadrul in care asistentul social poate lua decizii privitoare la relatia sa cu persoana asistata, colegii si institutia in care lucreaza. Codul etic ofera un set de valori, principii, standarde profesionale pentru a-l ajuta pe asistentul social sa ia decizii adecvate persoanei asistate si contextului sau de viata.

Standardele Etice Internationale ale Asistentilor Sociali au fost stabilite in consens cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Acestea reglementeaza relatiile dinte: asistentul social si problematica sociala; asistentul social si beneficiar; asistentul social si institutia in care lucreaza; asistentul social si colegii de serviciu; asistentul social si profesie.

Codul etic al asistentului social elaborat de Asociatia Asistentilor Sociali din Marea Britanie include asa principii etice precum: cunoasterea, indemanarea si experienta sa fie folosite in modul cel mai util in beneficiul intregii comunitati si al tuturor indivizilor; respectul pentru beneficiari ca individualitati si apararea demnitatii si drepturilor lor; respingerea oricarei discriminari pe motive vizand originea, rasa, statutul, genul, orientarea sexuala, varsta, eventuala disabilitate, credinta sau contributie sociala; autonomia beneficiarilor si participarea lor la stabilirea deciziilor si organizarea serviciilor; sustinerea intereselor beneficiarilor chiar cand suntem incapabili sa-i ajutam si oriunde autoprotectia este necesara; responsabilitatea profesionala are prioritate fata de interesele personale; responsabilitatea pentru standardele nationale si internationale ale serviciului social si pentru educatia si instruirea permanenta; colaborarea cu ceilalti in interesul beneficiarilor; claritate publica indiferent daca este vorba despre capacitatea personala sau organizationala; promovarea de servicii diverse potrivit diversitatii culturale si etnice; confidentialitatea informatiei si divulgarea acesteia numai pe baza de consimtamant sau in mod exceptional, ca dovada a unui pericol serios.

Codul Deontologic al Asistentului Social din Republica Moldova, care a fost elaborat in cadrul proiectului "Consolidarea capacitatilor in reforma politicii sociale in R. Moldova" implementat de Consortiul Every Child in parteneriat cu Ministerul Sanatatii si Protectiei sociale.

In studiul sau asupra eticii asistentei sociale, C.S. Levy considera ca asistenta sociala este o profesie bazata pe valori Valoarea reprezinta expresia unor preferinte si credinte colective, dar in acelasi timp si ale unor orientari fundamentale si principii generale. Nu este numai un mod de a face ceva, ci o constelatie de preferinte despre ceea ce merita facut . Este strabatuta de aspiratii idealiste privind persoanele si de notiuni idealiste despre cum trebuie tratati oamenii.

Printre situatiile de risc in care sunt angajati deseori asistentii sociali se afla si aceea in care binele individului este in conflict cu binele celorlalti si in care se pune in cauza adoptarea unei solutii optime. M.W.Pumphrey sustine ca angajamentul asistentei sociale deopotriva fata de binele individual si fata de cel general cere o anumita capacitate de a gasi echilibrul intre ele. In ambele cazuri insa, se are in vedere bunastarea fiecarui cetatean, asistenta sociala plasand persoana umana in centrul preocuparilor sale, deci si in centrul sistemului sau de valori.

Z.Butrym clasifica la randul sau valorile fundamentale pe care se bazeaza asistenta sociala:

respectul pentru persoana;

increderea in natura sociala a omului privit drept creatura unica ce depinde de alti oameni in indeplinirea unicitatii sale;

increderea in capacitatea umana de schimbare, crestere si imbunatatire.

Asistentii sociali trebuie sa-si asume raspunderea pentru consecintele actiunilor lor, la fel ca profesionistii din alte domenii, insa au si responsabilitati aditionale, impuse in virtutea faptului ca sunt asistenti sociali. De aceea, ei trebuie sa manifeste precautii in plus atunci cand isi indeplinesc obligatiile profesionale. Aceste responsabilitati aditionale isi au izvorul in principiile etice generale ale asistentei sociale. Pentru N.Timms, aceste principii sunt: sa respecti clientul; sa il accepti pentru el insusi; sa nu-l condamni; sa confirmi dreptul lui la autodeterminare; sa respecti increderea lui.

Profesia de asistent social accepta responsabilitatea de a incuraja si facilita autorealizarea persoanei individual, cu respectarea intereselor celorlalti. In literatura de asistenta sociala, respectul pentru persoana este abordat atat ca valoare etica fundamentala, cat si ca principiu moral.

R. Plan a reusit sa contureze locul acestei valori in asistenta sociala. Aceasta intrucat cele trei concepte - individualizare, acceptare si autodeterminare - sunt, de fapt, trei deductii din conceptul de respect pentru persoana .Ele sunt deductii din acest concept in sensul ca sunt parte intelesului sau. Respectul pentru persoana este din aceasta perspectiva valoarea fundamentala a asistentei sociale.

F.P. Biestek si C.Gehrig sustin ca profesia de asistent social alege ca valoare suprema demnitatea si valoarea innascute ale persoanei umane, pledand pentru ideea ca nimic in lume nu este mai pretios sau mai nobil decat persoana, deci fiecare persoana este demna de respect. Desigur ca asistenta sociala nu este singurul domeniu care subscrie acestei valori. Ea este specifica multor alte profesii si celor mai multe culturi si societati.

Un al principiu este cel al autodeterminarii personale. Autodeterminarea este considerata a fi una dintre valorile centrale ale asistentei sociale. Asistentii sociali trebuie sa stimuleze si sa extinda capacitatea clientului de a lua decizii si de a-si trai viata pe baza standardelor proprii. Asistentii sociali nu trebuie sa insele sau sa orienteze clientul intr-un curs de actiuni care se desfasoara contrar dorintelor lui.

Autodeterminarea este conceputa ca un principiu etic, si deci ca o problema a moralei practice, deoarece ajutorul acordat clientului presupune, prin natura sa, un anumit grad de interferenta cu viata sa personala, interferenta ce ameninta sa intre in conflict cu afirmarea dreptului clientului la libertate. R. Plant sustine ca asistenta sociala se indeparteaza de la principiul respectului pentru persoana cand incepe sa impuna limite sau sa violeze autodeterminarea clientului.

Principiul acceptarii clientului reprezinta un alt principiu pe care trebuie sa-l respecte asistentul social. Acceptarea poate fi considerata o recunoasterea a valorii inerente a persoanei si un mijloc tehnic ce ii ajuta pe asistentii sociali in oferirea serviciilor lor pe o baza universala, generalizata, nu pe baze de selectie dupa dorintele asistentului social. Acest concept pare a semnifica "intelegere toleranta", care, o data asumata ii ajuta pe lucratori sa intervina la solicitarea clientilor, chiar atunci cand nu exista o relatie de simpatie sau cand exista un sentiment de respingere.

Principiul individualizarii este un principiu cheie in asistenta sociala. F.P.Biestek (1961) a definit conceptul de individualizare ca fiind "recunoasterea si intelegerea calitatilor unice ale fiecarui client; utilizarea diferentiata a principiilor si metodele in asistarea fiecaruia, cu scopul unei mai bune adaptari. Individualizarea se bazeaza pe dreptul fiintelor umane de a fi indivizi si de a fi tratate nu doar ca o fiinta umana, ci ca aceasta fiinta umana, cu diferentele sale personale.

Helen Perlman (1957 ) nuanteaza conceptul de individualizare. A recunoaste o persoana drept ea insusi, diferita de ceilalti prin modul sau propriu si a o primi cu intelegere transcende simpla placere si simpatie. Recunoasterea cheama la o deschidere catre unicitatea particulara a acestei persoane si catre ceea ce spune despre sine si ceea ce face cu sine.

Principiul confidentialitatii se regaseste si in alte profesii ce ofera servicii sociale. Unul dintre cele mai vechi coduri etice reglementative, Juramatul lui Hipocrate, obliga pe viitorii medici practicieni sa jure: "Orice as vedea si auzi in timp ce imi fac datoria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari , pastrarea secretului este o datorie".

Protectia informatiilor despre persoana este o obligatie etica a asistentului social, iar obligatia de a pastra confidenta este fundamentala in asistenta sociala, incalcarea ei putand distrugere definitiv relatia dintre profesionist si client. Importanta acestei obligatii provine in plus si din faptul ca, fiind sursa primara de informatii pentru asistentul social, clientul trebuie protejat. Confidentialitatea este insa si un drept fundamental al clientului, informatiile de la / despre orice persoana trebuie sa se limiteze la ceea ce este necesar pentru a oferi serviciul cerut. Desi important, acest aspect este deseori uitat. Exista un pericol subtil, acela ca asistentul social, din cauza ca un client are nevoie de ajutorul sau, sa se considere indreptatit sa stie totul. Chiar mai mult, clientul are dreptul de a decide cat de mult poate sa dezvaluie din problemele sale, deci are dreptul la secretele sale .

Modelul profesiunii de asistent social propune criterii si standarde ce trebuie indeplinite daca se doreste ca asistentul social sa dobandeasca un statut profesional, dar, pentru aceasta, este necesar ca asistentul social sa dobandeasca o perceptie limpede despre rol, status-ul lui.

Trebuie, deci, sa remarcam importanta deosebita a valorilor in cadru procesului de profesionalizare a asistentului social, precum si in cadru mentinerii standardelor de practica si stabilirii normelor deontologice ale asistentilor sociali. Valorile reprezinta baza asistentei sociale, intrucat aici se configureaza limitele asistentei sociale ca profesie.