Sociologia chineza

Sociologia chineza

Primele influente

Studiul societatii a cunoscut o accelerare si o intensificare considerabila in China la sfarsitul secolului al XIX - lea. Datorita dinamismului si liberalismului universitatilor private americane instalate pe pamantul chinezesc inca de la inceputul secolului, acest interes pentru studiul problemelor sociale s-a specializat progresiv, pentru a da in sfarsit nastere unei scoli chinezesti de sociologie.

Anii teribili si discursurile sociale

Nasterea sociologiei chineze, ca si a sociologiei europene este contemporana cu bulversarile societatii, comparabile in intensitate celor asupra carora, in Franta, reflecta parintele disciplinei, Auguste Comte. Socologia chineza s-a nascut intr-o societate trecand de la un vechi la un nou regim (1911), trecere precedata si urmata de tulburari ca Razboiul opiumului si deschiderea concesiumilor straine (inca din 1842), primul razboi chino - japonez (1894-1895), Miscarea din 4 mai (1919), descoperirea marxismului si fondarea Partidului Comunist Chinez (1921), marea invazie japoneza, inca din iulie 1937. Toate aceste evenimente impreuna au fost numite de catre Jacques Gernet " anii teribili " si fac parte din ceea ce istoricul american John King Fairbank desemneaza sub numele de " marea revolutie chineza".

Aceste tulburari au hranit timp de decenii o efervescenta a discursului asupra societatii. Numele de Kang Youwei, Liang Qichao, Liang Shuming, Tan Sitong si Yan Fu, la fel ca si cele ale lui Hu Shi, Cai Yuanpei, Guo Moruo si altii, marcheaza marile etape ale acestor discutii sociale inca de la mijlocul secolului al X-lea. Cu titlu informativ, iata cateva informatii asupra acestor primi ganditori sociali ai Chinei contemporane (vezi Anexa- tabel 7).

Pentru unii, societatea trebuie inainte de toate sa fie observata, descrisa si inteleasa; pentru altii, ea trebuie schimbata. Ca si in Europa, intr-o maniera mai radicala inca, aceste discutii au dat curs in secolul XX la doua curente opuse ale sociologiei, o sociologie de la catedra si una militanta. Una a avut perioada sa de glorie in timpul primei jumatati a secolului; ea a fost serios zdruncinata de replica spre interiorul Chinei data in timpul razboiului de rezistenta contra Japoniei (inca din 1937), si a fost practic aneantizata de catre razboiul civil din 1945. In 1952, pe continent ea a fost pur si simplu radiata din programele de invatamant si de cercetare. A doua, sociologia marxista, ramasa marginala inainte de 1949 , ocupa in R.P.Chineza, primul plan dupa disparitia sociologiei universitare.

Sociologia nu s-a nascut in China de pe o zi pe alta, ea rezulta dintr-un lung sir de intrebari asupra devenirii societatii, un parcurs care incepe in ultimii 30 de ani ai secolului al XIX-lea.

Trebuie evocat aici marele traducator al sociologiei, Yan Fu, care, traducand cuvantul sociologie prin " qunxue " (stiinta grupurilor) a definit ce este sociologia (universitara) chineza . Dupa cum vom vedea, definitia sa pare pertinenta, nu numai in contextul abordarii chinezesti a sociologiei, ci si al sociologiei in intregime, atat occidentala cat si chineza, atat universitara cat si marxista.

Din perioada studiilor sale in Anglia, Yan Fu a importat convingeri legate de ideea de progres. In 1895, el a fost primul in China care vorbea despre " lupta pentru existenta " si "selectie naturala", pe care le-a tradus prin "wujing" (lucrurile lupta pentru a se mentine) si "tianze"(cerul[naturat alege). Yan Fu a folosit aceiasi expresie ca si Kang Youwei pentru a vorbi de " sociologie ", cuvant pe care el l-a redat prin " qunxue ". Dupa J.R.Pusey (1940) "qunxue" vrea sa spuna pentru Yan Fu " stiinta fortei grupurilor " sau inca " studiul despre cum o rasa este puternica si despre cum un grup se poate ridica " (Pusey;76) . El voia sa introduca opera lui Darwin in China cu scopuri reformiste, acreditand ideea ca ameliorarile graduale (schimbari treptate) erau perfect convenabile, si ca asta nu implica nici respingerea traditiei, nici condamnarea radicala a Imperiului. El apara aceste teze utilizand limbajul si obisnuitele rationamente sociale ale filozofilor clasic, a celor care erau puternic preocupati "de principe", "de cel mai valoros".

Zan Fu era un darwinist social care gandea China in termenii supravietuirii rasei chinezesti. Pentru aceste motive, el a ales sa-l introduca pe Darwin nu prin traducerea operelor sale, ci printr-o carte mica a lui T.H.Huxley (1825-1895), care facea distinctie intre lupta pentru existenta inteleasa in termeni individualisti si lupta pentru existenta inteleasa in termeni sociali. In 1898 Yan Fu a publicat traducerea cartii ' Evoloutie si etica ' de T.H.Huxley, pe care a intitulat-o ' Tianyan lun ' (Teoria evolutiei).

Aceasta mica carte insista asupra eticii evolutiei, pe necesitatea de a subordona interesele individiale intereselor sociale. Aceste conferinte de Thomas Henry Huxley, traduse si adnotate de Yan Fu, au dat nastere uneia din cartile cele mai faimoase la schimbarea secolului, care a influentat toata intelectualitatea chineza. Schwartz (1964) si Pusey (1983) citeaza amandoi si comenteaza aceasta formula a lui Yan Fu, rezumand pozitiile lui asupra evolutiei, progresului si sociologiei.

' Se poate discuta astfel teoria conservarii (bao) grupului a lui Huxley: daca ceea ce el numeste etica sociala (qundao) ' provine din faptul ca oamenii exceleza (shan) in a intretine sentimente de simpatie (xianggan) atunci el comite o eroare ce nu poate fi ignorata, aceea de a lua rezultatul(jie) drept cauza(yin). Este interesul pentru securitate cel care face ca primii oameni sa abandoneze starea lor de raspandire (dispersare) si sa intre in societate; la inceput omul este la fel, in intregime ca si pasarile, animalele sasbatice si alte forme inferioare; din asta nu rezulta o schimbare de sentimente (gantong). Faptul de a se grupa in scopul securitatii face ca, in cursul evolutiei, (tianyan), cei care se aduna impreuna sa se mentina (cun), cei care nu se aduna sa dispara; cei care exceleaza (shan) in a forma grupuri(qun) se mentin, cei care nu sunt capabili, dispar. Ce inseamna a excela in a forma grupuri? A excela in a schimba sentimente de simpatie (xuang gantong). Daca este astfel, atunci aceasta capacitate (shan) de a face schimb de sentimente de simpatie este o problema de selectie naturala, si nu un bun existent acolo de la inceput'. Tianyan lun (Beijing:CP, 1981), partea intai, cap.13, 'zhisi' [ A limita egoismul t, p.32 Pusey p.162, Schwartz pp. 107-108 .

In aceasta citare, Yan Fu leaga evalutia de instinctul de asociere, progresul de gradul si calitatea acestui instinct. Sociologia serveste la a arata care sunt mijloacele de a stabili importanta si de a dezvolta asocierile cele mai eficace. Asta confirma definitia pe care o da Pusey pentru qunxue.

Aceasta definitie a sociologiei generale a fost taxata ( de catre Schwartz, Pusey) ca pur chinezeasca, deformata de o traditie a preocuparii exclusive pentru interesele princepelui pe spinarea indivizilor. Istoricii sociologiei, de exemplu Gouldner, nu ignora ca sociologia (occidentala) nu este in mod unic orientata catre apararea intereselor tuturor indivizilor sau de cautarea adevarului.

Ea serveste de asemenea interesele 'suveranilor'. In societatea occidentala, acest suveran nu este un principe, ci din clasa mijlocie. De aceea noi putem spune ca definitia chineza dezvaluie, in propriul sau context, caracterul utilitar si pragmatic al sociologiei. Aceasta prima sociologie chineza nu este total originala in raport cu sociologia in general. Ea este nascuta in conditii tulburi, ca si in Europa in secolele XVIII si XIX, si ea serveste intereselor vitale ale societatii, cum este si in cazul sociologiei occidentale.

Rolul misiunilor

Sociologia chineza s-a inscris in suita sociologiei europene a Chinei pe care am evocat-o in prima parte.

Aplicand metoda 'epocilor de referinta', am redus prima sociologie europeana a Chinei la cinci autori din secolele XVIII si XIX. Lucrarile lor pareau atunci ca se concentrau asupra tuturor cercetarilor sociologice si sinologice importante din Europa. Faptul de a fi fost precursorii acestei discipline confera celor cinci autori o pozitie preponderenta in istoria sociologiei, si in mod particular in cea a sociologiei Chinei. Dar ea nu se reduce la ei singuri. Ea prosperat in alte tari, si inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ea si-a facut aparitia in Statele Unite. Statele Unite nu reprezentau la sfarsitul secolului trecut, nici chiar la inceputul secolului al XX-lea, centrul mondial incontestabil al sociologiei sau al sinologiei. Intre timp, studentii chinezi care se interesau de sociologie, daca nu mergeau in Japonia, plecau de preferinta sa studieze in Statele Unite. De ce nu mai curand in Europa 'dominanta' ? Pentru a raspunde, trebuie considerata metoda de transfer a cunostintelor intre Europa si China, in care oamenii religiosi (preotii) au jucat intodeauna un rol determinant.

O scurta evocare a implementarii misionare ne va permite sa evidentiem contextul intelectual din care a iesit sociologia chineza.

Dupa secolul al XVIII-lea s-a produs in China o constanta reinnoire a miscarii misionare. Dupa iezuitii din secolul XVII si XVIII, in secolul al XIX-lea ajung misionarii anglicani, apoi in secolul al XX-lea, misionarii protestanti americani (cf. capitolul doisprezece). Acettia din urma practicau metode de evanghelizare foarte diferite de cele ale iezuitilor. Ei isi puneau mai putin sperante in convertirea membrilor elitei sau in studiul filozofiei chineze, cat in serviciul claselor mijlocii ale oaselor. De altfel, ei erau trimisi in China de ansamblul credinciosilor unei natiuni, care se considera prietena a Chinei, ostila atitudinii imperialiste a puterilor europene. Investitiile lor in crearea de spitale, de centre de asistenta si de scoli sau universitati, le-au asigurat inca din primii ani ai ai secolului, o priza solida in China si in mod special la studenti.

Stabilirea scolilor misionare explica dirijarea a aproape tuturor candiatilor la o educatie superioara in stiintele sociale in Statele Unite. In China, sociologia a fost mai intai predata in universitatile misionare. Acestea ofereu in plus, burse de studii pentru Statele Unite. Majoritatea sociologilor chinezi importanti pe care ii mentionam au studiat in Statele Unite.

Influente europene

Ne-am indeparta prea mult de subiect, daca n-am prezenta, chiar si pe scurt, o panorama a sociologiei americane la inceputul secolului. Sa remarcam ca ea nu era inca independenta de sociologia europeana, cu atat mai mult cu c1t sociologii americani care serveau de conferentiari studentilor chinezi, mergeau ei insisi sa studieze in Europa.

Sa vedem cazul principalilor profesori si maestri de filozofie ai lui Sun Benwen si ai lui Fei Xiaotong.

Se stie ca Franklin Henry Giddings (1855-1931) a studiat mult timp filozofia si sociologia europeana (Comte si Spencer, de Greef, Tarde, Durkheim, Quetelet, Galton) inainte de a deveni primul profesor acreditat de sociologie din Statele Unite, in 1894. Ale sale ' Principii ale sociologiei ' dateaza din 1896. Sub acelasi titlu, Sun Benwen a publicat in 1934 a publicat opera sa cea mai celebra. William F. Ogburn (1886-1959), profesor la columbia si la Chicago, a fost student al lui Giddings. William I. Thomas (1865-1947) a studiat la Berlin si la Göttigen (1888-89) unde s-a interesat, printre altele, de operele lui W. Wundt (1832-1920), apoi de cele ale lui Herbert Spencer. Robert E. Park (1864-1944) si-a facut doctoratul la Heideberg si stdiase la Berlin si Strassbourg cu Simmel. El a fost chemat la Chicago de catre Thomas. Robert Redfield (1897-1958), elev si ginere al lui Park, fusese si el direct influentat de operele lui Maine, Durkheim si Tönnies. Pe de alta parte, Radcliffe-Brown si Malinovski fusesera chemati sa predea la Chicago in ani patruzeci, unde inspiratia functionalista (engeza) era bine achizitionata (Boudon si Bourricaud,1982). Influenta europeana se exercita deci bine din partea acestor autori pe care sociologii chinezi ii prezentau drept maestrii lor si se poate admite ca exista o continuitate intre sociologii europeni ai secolului al XIX-lea si sociologii chinezi formati in Statele Unite sau in Europa in prima jumatate a secolului al XX-lea. Vom vedea ca aceasta filiatie este in mod particular marcata, daca se ia in considerare vocatia conservatoare a sociologiei, asa cum a fost ea discutata de-a lungul discutarii problemelor legate de ordinea sociala, de morala sau controlul social, de comunitatea familiala si de schimbarea in limitele traditiei.

Studii stiintifice

Cu ganditorii sociali ai secoului al XIX-lea, venim sa evocam originile sociologiei in China. Unii dintre precursori vor deveni revolutionari, altii se vor indrepta catre studiile academice. Acestia din urma vor fi fondatorii sociologiei chineze pe care o consideram aici, sociologia de la catedra (universitara). Dupa o prezentare a principalilor sociologi chinezi in timpul primei jumatati a acestui secol, vom trece in revista studiile consacrate sociologiei chineze, pentru a ne face o idee despre intinderea si actualitatea sa. Vom discuta, in fine, despre sociologia chineza propriu-zisa, despre ramurile sale principale, despre sociologia de la catedra si sociologia marxista.

Scurta istorie a sociologiei chineze 1895-1989

China primei jumatati a secolului al XX-lea numara o cincime din sociologii universitari importanti. De fapt, numarul sociologilor recunoscuti, asa cum o arata o ancheta detailata din 1948 (Sun Benwen), se ridica la 130. Dar numai jumatate au lasat publicatii. Cei mai importanti dintre ei, cu care am intocmit o lista, au scris numeroase lucrari: unele din publicatiile lor sunt cunoscute si disponibile in afara Chinei, pentru ca ele au fost scrise in engleza, sau pentru ca ele marcheaza trecerea prin Statele Unite sau Europa a autorului lor, majoritatea sociologilor chinezi facandu-si doctoratul in strainatate. (vezi anexa tabel 8 )

Publicatiile dinainte de 1949 ale celor saptezeci de sociologi chinezi constituie ceea ce Fei Xiaotong numeste in 1988, Scoala chineza de sociologie. Importanta sa este inca putin cunoscuta, in ciuda publicatiilor care i-au fost deja consacrate.

Istoria sociologiei chineze a facut obiectul mai multor articole si lucrari. Lista urmatoare permite sa se aprecieze impotanta crescanda a cercetarilor in acest domeniu (vezi anexa - tabel 9).

Aceasta lista, departe de a fi completa, dar facand un inventar al operelor cel mai usor accesibile, arata ca interesul pentru sociologia chineza s-a manifestat mai ale in anii optzeci, data a renasterii acestei discipline in China continentala. Inca din 1980, n-au fost numai articole publicate asupra subiectului, ci opere intregi (memorii, teze de doctorat, istorie, dictionare). Se va nota ca aceasta lista lasa de o parte sociologia care s-a dezvoltat in Taiwan inca din 1950. Aceasta a cunoscut de asemenea o noua perioada de prosperitate dupa debutul anilor optzeci.[7]

Cele doua curente ale sociologiei chineze

Sociologia de la catedra chineza este divizata in doua curente ale influentelor intelectuale, pe care le vom ilustra cu cei doi autori alesi in capitolele 9 si 10:

Un prim curent este asociat antropologiei sociale britanice care a influentat un mic grup de cercetatori de la Universitatea Yanjing. Sprijiniti puternic pe numeroasele lor relatii in Europa si Statele Unite de mari nume ale sociologiei si antropologiei (Malinowski, Radclife-Brown, Park, Redfield), ei au aparat metoda care privilegia anchetele asupra micilor comunitati. Acest curent este reprezentat de Universitatea misionara privata Yanjing, al carei departament de sociologie a editat timp de zece ani celebra ' Lume sociologica ' (1927-1936). Mai multi dintre cei mai celebri sociologi chinezi sunt asociati acestei institutii, dintre care cel mai cunoscut este fara indoiala Fei Xiaotong.

Al doilea curent al sociologiei chineze este indeosebi influentat de sociologia americana, si in particular de catre Scoala New York a Lucratorilor Sociali, departamentele de sociologie ale Universitatilor Columbia si Chicago. Este curentul anchetelor sociale, in general urbane, apropiate de politicile sociale aplicate. Acest curent este marcat de catre psihologia sociala si de catre reformism. Acest tip de studii au fost posibile la Chicago gratie donatiilor fundatiei Rockefeller. Douazeci de ani mai tarziu, chinezii vor beneficia de acelasi finantator, pentru a intreprinde cercetari de acest tip, dar in zonele rurale ( Gransow1988 ).Pentru a ilustra acest al doilea curent, noi l-am ales pe Sun Benwen, profesor la Universitatea nationala din Nankin, editor al organului Societatii chineze de sociologie, Jurnalul de sociologie si autor al unei lucrari in patru tomuri consacrate problemelor sociale in China. Aceasta impartire nu trebuie sa fie luata intr-un sens foarte strict, caci existau legaturi personale intre cele doua grupuri. Park, reprezentant al scolii din Chicago, a predat primele rudimente ale metodei etnologice lui Fei Xiaotong. Invers, Wu Wenzao, director al departamentului de sociologie la Yanjing si purtatorul de cuvant al lui Radcliffe-Brown, n-a fost niciodata prea indepartat de Sun Benwen, in particular in ceea ce priveste miscarea de sinizare si publicarea manualului de sociologie Principii de sociologie.

De aceea nu trebuie sa ne mire ca, in ciuda influentelor diverse, un anumit numar de teme, caracteristice societatii chineze, apar in toate aceste anchete: rolul familiei in organizarea economica, politica si sociala, si rolul cultului stramosilor. In plus, aproape toate studiile despre societatea chineza inca din 1927, indiferent ca sunt opera sociologilor de la catedra, marxisti, activisti sau reformatori sociali, toate acorda 'ruralitatii' un loc privilegiat.

Dupa Chiang Yung-chen, sociologia chineza s-a dezvoltat dupa modelul sociologiei americane, cu zece ani decalaj. Influenta scolii din New York, apoi a celei din Chicago se fac resimtite in aceasta ordine. Sociologii chinezi se pasionau pentru chestiunile dezbatute in sociologia americana si incepeau sa se intereseze de studiul oraselor. Ori, in China, sociologia era sustinuta nu de catre Guvern, ci de colegiile misionare americane si de fundatiile americane, in principal cea a lui Rockeffeler. Aceasta din urma finata trei institutii de invatamant si de cercetare: Princeton in Pekin ( antena Universitatii Princeton la Pekin ), Institutul Pacificului si consiliul Chinei de Nord pentru Constructie Rurala. Fundatia a fost administrata de catre diverse personalitati care au avut influenta lor asupra orientarii si utilizarii fondurilor. Tendinta pare sa fi fost, inca din 1931, de a incuraja marile studii rurale. Astfel ca, an de an, multi sociologi chinezi si departamente de sociologie isi axeaza cercetarile asupra anchetelor rurale, mari sau mici.

Incepand cu 1985-1986, data a lucrarilor pe care le vom rezuma, mai multe opere importante au fost terminate despre sociologia chineza. Unele teze prezinta cu multe detalii stabilirea sa institutionala, cum este in particular teza lui Chung-hsing (1987) si cea a lui Bettina Gransow (1992). Alaturi de ei, autori chinezi de pe continent publica istorii ale sociologiei chineze (Yang Yabin 1987, Han Mingmo 1987).

Deceniul 1979-1989 este celebrat ca deceniul reconstructiei sociologiei chineze dupa treizeci de ani de 'suspendare'

Acesti ultimi zece ani au avut in vedere reabilitarea organelor sociologiei universitare. Dar, pentru moment, toata aceasta sociologie reabilitata este sub fermul control al pedagogiei materialismului istoric.

Vom vorbi in principal de sociologia universitara (sau de la catedra), deoarece, in perioada mentionata, prima jumatate a secolului al XX-lea, ea era nu numai dominanta, dar ea ocupa singura scena institutionala. Ca era in universitati private sau universitati nationale, sociologia marxista nu avea pur si simplu trecere. Toate catedrele universitare, toate revistele sociologice, asociatiile profesionale, publicatiile specializate se refereau numai la sociologia universitara. Au fost doua sau trei exceptii de autori apropiati marxismului, care au avut totusi contact cu institutia: Chen Hansheng , Li Da (1980 -) si Xu Deheng.

Prin originile si functionarea sa intre 1920 si 1950, sociologia chinezaface parte integranta din sociologia mondiala. Ea este in principal influentata de teoriile aparute Europa, apoi raspandite in Statele Unite. Se poate deci astepta sa gasim la ea aceleasi preocupari teoretice ca si in Occident. In ceea ce priveste studiul Chinei, sociologii chinezi au in mod normal avantajul de a cunoaste subiectul din interior. Vom vedea ce elemente noi aduc ei. Pentru fiecare autor, vom analiza in detaliu un text reprezentativ, caci scopul acestei a douasprezecea parti nu este de a face istoria sociologiei chineze din 1895 pana in zilele noastre, ci de a face cunostinta cu doi dintre cei mai celebri sociologi chinezi. Unul este legat sociologilor cei mai apropiati de universitatile misionare americane, al caror centru de influenta era Pekin, celalalt a predat timp de douzeci de ani la Universitatea centrala din Nankin, capitala nationala.

Vom vedea ca sociologii chinezi nu se opuneau teoriilor pe care le importau, ci din contra le aplicau scrupulos, imbunatatind chiar teoria originala in mai multe puncte. Aceasta aprofundare teoretica s-a tradus printr-o definire mai bogata a trasaturilor sociologice fundamentale pe care noi le-am relevat.

RITUALISMUL SI CHINA CONTEMPORANA

Viata urbana in China contemporana

Oare constatarile lui VFCC sunt aplicabile oraselor? Pentru a sti trebuie reclasate datele, alese si contabilizat tot ceea ce priveste viata citadina, trebuie produse noi scale de masurare si interpretare dupa variabile apropiate. Ceea ce a fost indeplinit de Martin Whyte si William Parish din 1977 pana in 1984, data la care ei produc 'Viata urbana in China contemporana'.

Utilizand aceeasi metoda de cuantificare si interpretare a informatiilor culese prin interviuri, Martin Whyte isi propune sa vada daca orasele chinezesti, in timpul Revolutiei revolutiei culturale si exact dupa, in cea mai puternica perioada a maoismului (1966-1976), sunt radical diferite de orasele din alte tari ale lumii.

El ne da o informatie cel putin surprinzatoare. Formidabila birocratizare a raporturilor sociale la care orasele chineze au fost supuse in timpul si dupa primii ani ai Revolutiei culturale, n-a distrus rolul familiei chineze, ea dimpotriva l-a intarit. Familia s-a constituit ca un zid de aparare contra tracasarilor birocratice ale vietii cotidiene, ea a devenit centrul unei retele de relatii care amesteca reflexele familiale cu activitatile sociale, profesionale si politice. Acesta largire a logicii raporturilor familiale in afara cercului strans al legaturilor de rudenie genereaza un sistem ritualizat de relatii.

Martin K. Whyte, nota biografica

Martin King Whyte, fiul celebrului sociolog William Foote Whyte (1914-), a studiat mai int1I fizica la Cornell (licenta), apoi rusa la Harvard, pentru ca in final sa obtina, in 1971, un doctorat in sociologie la aceiasi universitate. Din 1969 el preda sociologia la Universitatea din Michigan la Ann Arbor, unde este numit profesor in 1976.

Dupa informatiile culese printr-un interviu in timpul verii lui1986, Martin K. White isi concepe lucrarile sale asupra Chinei ca mijloace necesare dezbaterilor disciplinei sale. De exemplu el era interesat de discutiile asupra modelelor societatilor industriale si socialiste. Lucrarile asupra Chinei i-au furnizat elemente concrete pentru a interveni in aceste dezbateri.

Invers, sociologia i-a servit sa verifice si sa puna in dicutie, in mod incontestabil a priori, curentele la specialistii americani ai studiilor chineze. Ambitia sa, spune el, se rezuma la a produce minutioase descrieri sociologice ale vietii cotidiene chineze. Pentru el China face parte dintr-un mare puzzle social al lumii pe care trebuie fara incetare sa contribui la al descifra. Principalii sai maestri sunt sociologul american William Good si, intr-o masura mai mica, istoricul si sociolog al Chinei, Franz Schurman.

In numele perceptelor sale, Martin Whyte este un specialist al sociologiei urbane, pe

care o practica impreuna cu studentii sai de multi ani in cadrul 'Proiectului Detroit[15] '. Recent el a incercat o cercetare asupra orasului asupra orasului Chengdu la Sichuan, utolizand in parte metoda acestui proiect.

Metodologie

Ceea ce am spus in precedentul capitol despre William Parish si orientarea sa metodologica este evident valabil pentru Martin Whyte deoarece VfCC si ULCC sunt rezultatul muncii lor comune.

Un cuvant despre William Good, pe care Whyte l-a ales cu placere ca pe unul din maestrii sai in sociologie. Good si-a orientat munca sa spre probleme de metoda, spre o sociologie universala interesata de revolutie, de modernizare, de transformarea familiei, spre probleme de prestigiu si de ritual[16]. Martin Whyte a publicat lucrari remarcate care releva aceeasi orientare .

Societatea citadina spre 1975

In ULCC gasim informatii ilustrand soarta contemporana a ceea ce am numit ' cultul stramosilor'. Plecand de la luarea in considerare a structurilor subadiacente ale vietii cotidiene, de la inlantuirea ierarhica a oraselor pe esicherul national, Whyte lamureste relatiile dintre indivizi al caror caracter ritualizat rezulta dintr-o intersectie de aranjamente ierarhice, depreocupari morale si de persistenta a strategiilor familiale.

Contextul ierarhic

ULCC pleaca de la elementul cel mai cuprinzator, esicherul national pe care fiecare oras chinez ocupa o pozitie mai mult sau mai putin prestigioasa.

In partea de sus a piramidei se gasesc orasele capitale cu varful la Pekin, Shanghai si Tianjin. Urmeaza mai apoi orasele provinciale mai putin importante, apoi orasele fara rol administrativ, in fine targusoarele si la urma de tot orasele izolate. ULCC descrie politica sociala care, pentru fiecare oras, rezulta din aceasta inlantuire, ceea ce inseamna capacitatea mai mare sau mai mica a fiecarui oras de a oferi un cadru material satisfacator in termeni de servicii sociale, scolare si medicale. Marile orase ca Pekin sau Shanghai nu au avut a se teme niciodata de grave retrictii in materie de distributie a produselor de prima necesitate, produse alimentare si de imbracaminte, asta chiar si in cele mai grele momente ale Marelui Bond inainte de 1957-1960 sau a Revolutiei culturale (1966-1968). In alte mari orase, distribuirea este in general mai buna dec1t in orasele mici (1984-91) si asa mai departe pana la regiunile campenesti sau de munte. Inlantuirea de orase in China nu este fixata de singura activitatea economica, cum este cazul in societatile comerciale sau in vechile colonii. Orasele actuale reinnoada traditia cu trecutul imperial. In mod traditional, orasele erau repartizate pe teritoriul Imperiului in functie de imperative politice. Un oras tinea loc de centru administrativ, unde semnele puterii se etalau cu fastul corespunzator pozitiei sale. O logica asemanatoare ordoneaza orasele comuniste. Dupa 1958, limitari foarte stricte ale alegerii rezidentei sunt impuse populatiei. (1984:17). Aceste restrictii privesc atat exodul rural despre care am vorbit, cat si mutarile dintr-un oras intr-altul. Orasele sunt clasificate si reglementarile nu autorizeaza familiile sa schinbe domiciliul pentru a merge sa se instaleze intr-un oras cu un statut mai ridicat. Singurele deplasari de luat in seama sunt deplasarile ierarhic descendente, care, bineanteles nu intereseaza pe nimeni. Guvernul mentine o ' rigida ierarhie urbana a accesului limitat'. (1984:18) Se spune, de exemplu, exager1nd un pic, dar asta rezuma bine situatia, ca e preferabil ' sa fii mai bine maturator de strada la Shanghai, dec1t un doctor intr-un targusor ca Xinjiang'.

Ca majoritatea altor tari, fiecare oras este supus unor instante administrative de importanta descrescatoare, capitale ale oraselor rurale. In RPC, aceasta piramida administrativa coboara pana la unitati administrative numite sectoare (paichu suo), comitete (jiedao) si asociatii de cartier (juwei). Acestea din urma grupeaza de la cincisprezece la patruzeci de familii (1984: 22,282) si sunt dotate cu puteri consierabile asupra membrilor lor: ele controleaza accesul la locuinte, distribuirea cupoanelor de ratii si chiar autorizatiile de casatorii si nasteri. In afara de structura de organizare administrativa referitoare la locuitori , exista inca o structura profesionala, legand fiecare om al muncii de unitatea sa de munca(danwei). Acestea sunt de trei tipuri: intreprinderi de stat, cele mai prestigioase, apoi intreprinderi colective si, in fine, intreprinderile independente. Aceste diferente sunt intretinute de o politica economica care favorizeaza anumite sectoare(industrie grea, constructii, sanatate, educatie) si neglijeaza altele (servicii publice, transporturi, posta, restaurante, banci).(1984:35)

Viata cotidiana nu scapa consecintelor acestor inegalitati de tratament, de ordin structural: ea se refera la nivelul raporturilor socialecele mai simple, stratificate si birocrartizate la extrem.

Cele mai importante marci care disting individul sunt 'etichetele' de statut de care depind toate aspectele vietii cotidiene si profesionale, ca educatia, posibilitatea de a gasi o slujba buna si de a primi numiri in slujba, salariu, prestigiu social, cautarea unui partener conjugal(1984:46). Aceste etichete au variat dupa bunul plac al campaniilor politice, cele mai frecvente avand ca nume: capitalist, comerciant, vanzator, muncitor, sarac, taran, functionar, cadru revolutionar, contra - revolutionar (1984:46).

Trebuie sa se insiste asupra faptului ca aceste imbinari diferentiate in RPC nu sunt simple variatii asa cum se intalnesc peste tot in marile si micile orase, intre sectoare primare, secundare si tertiare sau intre cartiere rezidentiale si cele populare.

Ceea ce caracterizeaza societatea chineza descrisa de ULCC, este prezenta unei singure ierarhii de statusuri, aplicandu-se ansamblului societatii, incepand de la capitala pana la micile targusoare, influentand cele mai putin importante aspecte ale vietii cotidiene ale fiecarei persoane:

' Exista doar o singura ierarhie a statusului[ . t. Pe aceasta ierarhie, venit, consum, status, putere, toate sunt coerente.' (1984:363)

Este, de asemenea, important sa nu se reduca aceasta ierarhie la dimensiunea sa pur materiala a aparatului birocratic apasand in mod uniform asupra tuturor cetatenilor (1984:299). Este vorba de fapt de o oranduire sociala, facand apel la toate celelalte elemente esntiale ale societatii, in primul rand locul familiei.

Martin Whyte, dupa ce, ca si William Parish a redefinit cadrul ierarhic ca punct de plecare, abordeaza subiectul sau principal - relatiile sociale inspirate de logica de familie, dar etalate in afara acesteia. Rezultatul nu este dezvoltarea 'principiului de constiinta' (cf. lui Adam Smith conceptualizand ideologia moderna), ci o sofisticare a comportamentelor care aminteste in plus ritualismul lui Herbert Spencer.

Viata ritualizata

Datele pe care Martin Whyte a putut sa le culeaga despre cultul stramosilor sunt practic inexistente. Problema nu este tratata decat intr-o maniera indirecta. Datele sale provin din interviuri facute la Hong Kong, unde majoritatea informatorilor au recunoscut ca nu dau importanta acestei practici. Fidel metodei si datelor sale, MartinWhyte a ajuns la concluzia 'distrugerii vechilor credinte cu privire la stramosi si la obligatiile datorate familiei' (tradus din 1984:328):

' Pentru majoritatea populatie in marile orase , si in special pentru tineret, ruptura cu 3000 de ani de traditie este dramatica' (1984:316)

Trebuie deci gasite informatii in alta parte, ceea ce facem intorcandu-ne spre prezentarea controlului social. Se gasesc, in mod indirect, indicatii de prima importanta asupra ritualismului in societatea comunista.

Inaintarea instalarii complete asistemului comunist, fiecare cartier, ghilda, (asociatie de negustori) si alte grupuri aveau propria lor divinitate protectoare, templul lor si grupul lor de personalitti responsabile. Din 1970 nu mai ramane aproape nimic din aceste multiple activitati religioase in orase (1984:308). Semnele exterioare ale cultului stramosilor si ale religie populare au disparut in totalitate.[19]

Sub presiunea noilor reglementari si prin forta dificultatilor materiale (incinerare obligatorie, funeralii somptuoase, imposibile dpv. financiar) nu se mai gasesc urme ale religiei familiale. Facand parte din cele 'Patru Idei Invechite' (si jiu) simple ceremonii in fata tablitelor de lemn purtand numele stramosilor au fost si ele de asemenea intr-atat simplificate pana la a trece neobservate de catre strainii fata de familie. Manifestarile si sentimentele religioase au devenit extrem de rare in marile orase chineze in timpul perioadei maoiste.

Dar alte instante au vazut lumina zilei. Asociatiile de cartier si micile grupuri organizate la locurile de munca au ca scop ' resocializarea' populatiei la nivelul noilor valori (1984:305). Unitatile de munca si asociatiile de cartier au ca sarcina sa asigure conformarea la la normele oficiale de comportament.

Aceasta sarcina devine posibila prin extinderea puterilor lor birocratice, intelegand intre altele, tinerea unui dosar personal (dang`an) al fiecarui individ si dreptul de al da pe mana justitiei (1984:241) decizand, dincolo de simplele penalizari referitoare la accesul in noile locuinte sau la cupoanele suplimentare de ratii, sentinte de aplicat (expulzarea afara din oras, trimiterea intr-un lagar de reforma prin munca sau de reeducare prin munca). Astfel, ceea ce s-a schimbat, nu este controlul insusi, cat forma sasi faptul ca noile norme sunt comandate, transmise si impuse intregii tari prin intermediul unei organizatii unice si ierarhizate. Se pare deci ca in RPC, in epoca descrisa de Martin Whyte, vechea religie populara practic a disparut, inlocuita de o incadrare politica foarte densa, intervenind larg in viata cotidiana.

Martin Whyte crede ca principalul element responsabil de acest abandon al religiosului nu este schimbarea ritualului (ritualul politic inlocuind vechile practici religioase) ci , mai mult, eroziunea unei motivatii esentiale in societatea chineza: tinerii, in intregime sau in parte socializati sub RPC, au castigat convingerea inutitlitatii de a face eforturi de a-si ameliora propria lor soarta. Ei au pierdut astfel ambitia care se nastea din obligatia de a-si onora stramosii. (1984:316)

Descrierea lui Whyte sugereaza constatarea urmatoare: societatea maoista, intr-o grava criza economica, este o societate care a incercat sa renunte la cultul strabunilor in ceea ce are el esential, conservand insa anumite mecanisme de control social care ii sunt atasate.

Din punctul de vedere al istoriei analizei sociologice a Chinei, este interesant de a face legatura intre scrierile lui Martin Whyte si cele ale lui Sun Benwen si fei Xiaotong. Sun Benwen a concluzionat analiza sa asupra familiei spunand ca forma traditionala a ramas pe loc, ca ea trebuia partial mentinuta pentru ca avea avantajele sale. In contextul cu totul nou al Chinei maoiste, in principiu mostenitoare a lui 'Patru Mai' de critica radicala a cutunelor familiale (1984-108), aceste reflexe conservatoare gasesc o verificare neasteptata. Relatiile sociale in noua China urbana combina birocratismul vietii cotidiene si reflexele de comportament traditional, dand nastere unei noi ritualizari a coportamentelor.

Sa luam cateva exemple: fiecare pretendent la casatorie, in RPC, trebuie sa se supuna autoritatii birocratice a asociatiei de cartier sau a unitatii de munca. Responsabilii acestor grupuri decid daca partenerul ales este acceptabil in raport cu clasa sa sociala, familia sa si varsta sa. Potrivit cu climatul politic al momentului, asociatia de cartier sau 'danwei' putea sa tina la distanta aliantele care I-ar fi adus critici, acele relatii cu persoanele etichetate contra-revolutionare sau capitaliste, cu cele care au familia in strainatate sau care sunt prea tinere sau pre batrane. (1984:114).

Aceste exemple trebuie sa ne permita sa intelegem miezul problemei: aceste reglementari nu sunt birocratice in sensul modern al termenului. Ele sunt rezultatul unei distributii particulare a puterii celor care sunt insarcinati sa controleze un asemenea mic sector al vietii cotidiene. Pentru a se obtine ceea ce se vrea intr-o asemenea societate trebuie sa stii sa faci toate micile gesturi de recunostinta, in stare sa convinga responsabilii; trebuie sa le dai dovada ca iti cunosti locul si-l recunosti pe al lor. In aceasta maniera, viata sociala in China contemporana este ritualizata, in loc sa fie rationalizata.

Alte particularitati ale vietii familiale confirma tendinta catre persistenta aranjamentelor traditionale.

Alegerea unui partener este tributara constrangerilor materiale, slabei mobilitati a persoanelor, absentei unei culturi a timpului liber, interdictiei de a lega relatii amoroase in scoala sau in universitate. Aceste constrangeri au facut indispensabila recurgerea la un intermediar. Acest intermediar se preocupa inainte de toate sa reuneasca doua familii (si nu doi indivizi) de nivele compatibile.

Familiile intinse (vaste), cand ele exista, sunt cel mai adesea conduse de persoane avand un statut profesional sau politic ridicat (cadru, membru de partid, barbat, bun statut de clasa, fara greseli politice) (1984:159).

Educatia copiilor urmeaza indeaproape modelele traditionale de invatare a obedientei, de supunere parintilor, de respect a valorilor familiale (1984: 192). Ideea unei superioritati relative a barbatilor fata de femei este inculcata in cursul socializarii si este aprobata de catre administratiile birocratice care prevad intodeauna apartamente pentru barbati, care sa le permita sa-si primeasca sotiile, restituind astfel quasi-automat cutuma casatoriilor patrilocale.

Femeile lucreaza tot atatea ore ca si barbatii, dar in sectoare mai ingrate, mai putin remunerate si unde avansarea este atat rara, cat si lenta (1984:202-212). Acasa, femeile nu fac totalitatea sarcinilor menajere, dar ele fac intodeauna mai mult decat barbatii, in conditii materiale care au devenit extrem de precare. (1984:216-220) Astfel, cu toate ca statutul femeii a fost in mod considerabil ridicat in RPC, situatia lor reala ramane inegala.

Persoanele in varsta de care vorbea de asemenea Sun Benwen raman in procent de 80% din cazuri in familiile lor dupa varsta de pensionare si pana la moarte. (1984: 173). In oras exista camine si sevicii sociale pentru batrani, dar familiile chineze prefera mereu sa evite sa depinda de stat sau de ingrijirile profesionale (1984:76).

ULCC a conchis ca, in orasele chineze, in perioada cea mai puternica a maoismului ' cu o mare putere de influenta, accentuarea pare sa duca spre continuarea cu trecutul' (tradus din 1984: 173):

' In concluzie, schimbari sociale majore s-au petrecut in orasele chineze incepand din 1984 fara a destabiliza relatiile intre generatii in sensuri majore. Putere celor mai in varsta in mod clar s-a cam diminuat , dar puternicile sentimente de respect si obligatiile si obligatie mutuala raman sa lege generatiile impreuna'. In timp ce observatorii straini se temeau ca partidul a incercat sa-I intoarca pe copii impotriva parintilor lor, o puternica argumentare poate fi facuta in sens contrar, ca tipul politicilor de distributie socialista urmat in China, incluzand cheltuielile sociale pentru batrani si pensiile, investitiile minimale in locuinte, nivelul scazut al prevederilor pentru solicitari, cereri si servicii si alti factori, ajuta sa se mentina importanta rolurilor pe care le joaca varstnicii in familii si sa se mentina puterea in legaturile intergeneratii (1984:175).

Relatiile sociale in China comunista amesteca practici noi si comportamente mai vechi. Esenta institutiei este pierduta, chiar daca semnele exterioare au fost mentinute ca mijloc de control social, acesta este cazul cultului stramosilor.

Concluzie

Cu ' Cantonul sub comunism ' avem o radiografie a principalei schimbari care afecteaza societatea comunista, modernizarea ierarhiei. Martin Whyte. Si William Parish, in lucrarile lor scrise in colaborare, incearca sa masoare schimbarile intervenite in viata cotidiana a chinezilor, la oras si la tara (la sat). Ce gasesc ei interesant pentru noicare facem istoria analizei sociologice a Chinei? Martin Whyte si William Perish nu considera ierarhia, cultul stramosilor, familia si continuitatea ca pe niste variabile printre altele. Lucrarile lor nu sunt in mod explicit consacrate acestor dimensiuni. Ei furnizeaza, cu toate acestea, o suma de informatii care ilustreaza ceea ce noi putem considera ca o modernizare a acestor trasaturi. VFCC arata ca familia in RPC nu si-a pierdut importanta sa, ba chiar ca, logica comportamentelor sale s-a extins in societate. ULCC prelugeste aceasta reflectie, descriind noii factori de control asupra individului. Se pare ca inlocuirea cultului stramosilor prin alte tehnici de control social a produs rezultate amestecate.

Aceste ' masuri de schimbari ' se inscriu in mod natural in problemele de baza ale acestor autori. In timpul anilor `50-`80 teoria modernizarii s-a confundat adesea cu sociologia americana, mai ales cand aceasta se apleca asupra societatilor non occidentale. contributia sociologiei la cunoasterea Chinei trece pe acolo. Cum vom vedea, aceasta etapa n-a intrat intr-un impas, ci, dimpotriva, a pregatit terenul pentru noi si bogate teorii despre China.

NEO - TRADITIONALISMUL COMUNIST

A treia faza a sociologiei sinologice

Ultimul sociolog caruia ii studiem opera ofera ocazia de a rezuma si de a completa istoria noastra asupra analitei sociologice a Chinei.

Andrew Walder reprezinta a trei faza a sociologiei sinologice. Aceasta parte a disciplinei, simultan fondata pe cuceririle anterioare si, mult mai ingrijorator, pe viziunea sintetica, propune o noua teorie generala a Chinei, centrata pe a patra dimensiune sociologica: continuitatea. Pe parcursul analizei sale, Anrew Walder pune la punct teoria neotraditionalismului. Ea se aplica chinei in doua moduri: ca explica, in context contemporan, trasatura de continuitate si ca lamureste (lumineaza) in societatea chineza a ultimilor doua decenii, fenomenele de intensificare a altor trasaturi.

Printre toti sociologii americani care au publicat lucrari despre societatea chineza, noi am pus de o parte ceea ce ne pare noua sa constituie grupul de referinta, cel al sociologiei sinologice. Am divizat-o in trei faze si pentru fiecare parte am retinut un autor-sau un grup de autori in cazul lui Parish si Whyte, pe care noi ii consideram reprezentativi.

Anrew Walder reprezinta a treia faza a acestei sociologii, bogat influentata de cele doua faze precedente, dar cu orientre mai teoretica. Datele lui walder sunt de acelasi tip cu cele ale lui Martin Whyte si William Parish, sunt interviuri, singurele surse pentru a studia societatea chineza inaintea anilor `80. Dar aceste date, Anrew Walder nu le destineaza numai verificarii catorva ipoteze. Este de fapt baza unei veritabile munci de reflexie teoretica, comparativa si epistemologica. El se confrunta cu ' marile intrebari ' ale sociologiei, cum o faceau primii sociologi europeni. Pentru toate aceste ratiuni, Anrew Walder cadreaza de o maniera exemplara cu aceasta a treia orientare a sociologiei sinologice.

Anrew Walder, nota biografica

Walder este cel mai tanar sociolog american al Chinei pe care-l trecem in revista. De zece ani el face cercetari si publica rapoatre despre sociologia muncii in China.

Relatiile de munca sunt din plin studiate de catre specialisti, deoarece ele coincid cu organizarea economicp si politica, doua sectoare vitale pentru a intelege aceasta tara. Printre specialistii americani ai Chinei, politologii si economistii confundati, reprzinta probabil doua treimi ai cercetatorilor. Acest domeniu este deci bine cunoscut in 'Studiile Chineze.'

Totusi, aspectul sociologic al acestor relatii afost putin studiat.

Walder este singurul sociolog care a consacrat toate studiile sale, de mai mult de zece ani, acestui domeniu[24]. Acestea au fost incoronate , in 1986, prin aparitia operei pe care noi o analizam, ' Neotraditionalismul comunist '.

Walder, fost student al lui Martin King Whyte la Universitatea Michigan unde si-a obtinut doctoratul in 1986, preda actualmente sociologia la Columbia si la Harvard, cu specializarile in macrosociologie si sociologie comparata.

Daca se incearca o clasificare a acestui autor pe esicherul sociologiei americane, putem sa-l apropiem sa-l apropiem de cercetarile asupra marilor miscari de traditii si de schimbari in Asia, dintre care William de Bary(1918-) si K.A.Wittfogel sunt reprzentantii cei mai celebri. Aceasta apropiere de il distinge pe Anrew Walder de Vogel, Parish si Whyte, a caror ambitie teoretica nu a fost at1t de ampla. Aceasta ambitie a lui Walderse confirma inca daca ne aplecam spre perspectiva sa sociologica.

Metodologie

Studiile facute la Hong-Kong, plecand de la interviurile refugiatilor sunt introduse sau completate de un apendice metodologic justificand aceasta metoda. Walder, care este probabil unul din ultimii care o utilizeaza, pentru ca de acum inainte este posibil sa faci anchete direct in China continentala, depaseste simpla justificare pentru a face din etnologia la distanta o metoda atat de performanta, daca nu superioara etnologiei clasice: el pretinde chiar ca metoda sa ii permite sa aprecieze mai bine structura generala si comportamentele sociale. Informatorii fiind proveniti dintr-un mare numar de situatii si locuri diferite dar comparabile rezultatele se preteaza mai usor la generalizare (1986:257).

Aceasta pretentie ii va face sa surada pe cei care pot sa practice la etnologia de teren. Poate ca ea releva de fapt justificarea a posteriori, a apararii disciplinei.

Dar sa recunoastem totusi ca sociologia sinologica cunoaste o situatie particulara, aceea de a trata o mare civilizatie. Rezultatele anchetelor sale vor avea mereu tendinta de sa fie extrapolate la ansamblul Chinei. In acest caz, poate n-ar fi nerezonabil sa se utilizeze date mai generale.

SPECIALIZARE SI UNITATE

Sociologia sinologica ca si disciplina

Apartenenta si conformitatea la normele metodologice ale sociologie americane definesc sociologia sinologica. Ori, sub acest raport, ea este cu totul originala. Scrierile americane deschid noi orizonturi pentru ca China este noua si pentru ca meseria de sociolog s-a transformat. Pe de o parte, cere o rigoare severa in utilizarea in utilizarea datelor culese si cuantifcarea lor, pe de alta, accesul la datele de baza este inchis cercetatorilor americani. Atfel sociologia sinologica s-a sprijinit pe o metodologie care ii este proprie, numita de Andrew Walder etnologie la distanta.

Specializare si unitate

Ezra Vogel, descriind instalarea puterii la Canon si derularea reformelor, parea atasat unei perspective exclusiv politice, apoi in 'Guangdong si reforma', la o perspectiva exclusiv economica; el da totusi o reprezentare completa a stabilirii structurilor de autoriate, apoi a transformarilor economiei in RPC, ceea ce nici o alta lucrare nu a facut atat de complet inainte lui. William Parish si Martin Whyte se intreaba asupra puterii transformatoare a acestor structuri masur1nd influenta lor asupra familiei si vietii rituale. In fine, Andrew Walder arata functionarea structurilor, a aparatului politic descris de Vogel. Urmand imperativele cercetarii empirice impuse de disciplina, sociologia sinologica a trecut de la politica la sociologie si de la sociologie la analiza sociologica. Facand astfel, ea a ilustrat aspecte ale societatii chineze care, am vazut ca au ocupat inca de la iceput centrul analizelor.

Trasaturi sinologice fundamentale si intensificare

In mod progresiv, am venit sa afirmam ca cele patru trasaturi sociologice fundamentale constituie o teorie despre China. De unde provine aceasta teorie pe care istoria analizei sociologice ne-a facut sa o descoperim? Am spus-o, din sociologia insasi, adica din ansamblul eforturilor, dupa secolul al XVIII-lea, pentru a elabora conceptul structurii sociale si din cele doua-ceea ce revine la acelasi lucru- destinate sa defineasca societatea moderna. Aceste eforturi apartin unei epoci in decursul careia 'sociologia' este sinonim[ sociologiei generale. Aceasta traditie s-a transmis primilor sociologi pe care ii putem admite ca specialisti ai Chinei, sociologii chinezi. De ce se dovedesc atat de apropiati, prin teoria asupra Chinei, de parintii nosti fondatori? Pentru ca toata sociologia chinei este confundata cu un al doilea obstacol: ignoranta. China, si vedem ca asta nu se schimba mult in epoca actuala, este o societate protejata de un discurs. Astfe, toti sociologii isi stabilesc explicatiile nu atat prin raportare la faptele observate, cat prin rapoarte la discursuri, cel al sociologiei si cel al marii traditii, a carui versiune contemporana ar fi propaganda comunista chineza.

La sfarsitul partii a doua, am emis ipoteza ca sociolgii americani ar fi singurii care s- ar elibera de aceasta demarcatie a universului semantic. Sa fie justa?

Gratie metodei lor (specializarea empirismul, cuantificarea) si pentru ca ei cumuleaza trei calitati importante (faptul de a fi specialisti ai Chinei, specialisti ai stiintelor sociale si cercetatori pragmatici) ei fac un pas inainte. Ei ne aduc distinctia intre o trasatura redusa la dimensiunea ei mecanica, utilitara si o trasatura sociologica si fundamentala, adica fondata pe un principiu si corespunzand unei ideologii.

Vogel nu ne prezinta atat rolul partidului in transformarea comunista, ceea ce ar fi banal, cat efectul Partid. Dominatia sa nu este atat materiala, cat ideologica. Ea functioneaza mai ales ca si principiu. El arata ca schimbarile, in 1950 si 1980, in mod concret provin adesea din initiative izolate chiar daca se exprima printr-un discurs de comanda de sus in jos. El descrie principiul autoritar atat de raspandit in societatile asiatice, un principiu care s-a dovedit si in lumea moderna. RPC reprezenta o variatie de nuanta marxista a acestui autoritarism. Daca RPC a cunoscut disfunctii, ele provin din tendinta pe care o au conducatorii de a crede ca marxismul este capabil sa inlocuiasca principiul ierarhiei prin mecanismul sau.

Daca societatea chineza a fost radical transformata de catre comunism, aceasta transformare trebuie sa poata fi masurata comparand ceea ce se stie in 1970 cu ceea ce descriu sociologii anilor treizeci. Masura va fi cu atat mai usoara cu cat ea va duce spre ceea ce ar fi trebuit schimbat cel mai mult: familia si formele de consens social. Ce scot Parish si Whyte din masuratorile lor? Un lucru esential, care a fost recunoscut ca atare de sinologii americani: Parish si Whyte ne smulg din teoriile generale si ne branseaza la realitate. Aceasta nu este 'socialista', nici 'moderna', nici 'confucianista'. Societatea chineza este diversa, marcata de nenumarate inegalitati (intre sectoare ale societatii, intre oras si sat, intre sate, intre familii), mereu foarte atasata la tot ceea ce ii este util, de exemplu anumite celebrari traditionale legate de familie si foarte capabila sa se adapteze conditiilor noi. Ceea ce ne arata ei este o societate chineza foarte reala, foarte vie , capabila sa afiseze o identitate proprie fata de maoism si fata de propriul sau trecut traditional.

Whyte vorbeste de ceea ce noi am numit cultul stramosilor. El noteaza a propos de asta o ruptura cu trei mii de ani de istorie. Am vazut ca acest cult corespunde pe de o parte la obligatii de familie si pe de alta parte ca , ca modeleaza un comportament de supunere indispensabil societatii. El descrie o modernizare a acestui principiu de supunere, care nu este provenit din tiparul familial ci din ideologia Partidului si noile sale institutii de control, unitatile de munca, asociatiile de cartier.

Bucla este inchisa de catre Walder care se straduie sa produca o teorie despre China, reinnodand toata traditia sociologica cu incepere de la Montesquieu si Max Weber.

China contemporana este chiar o societate noua, comunista, moderna, dar devenita astfel prin intensificarea comportamentelor traditionale. Nu rezulta o perfectionare de inovatii sau de trasaturi traditionale - de exemplu un totalitarism modern sau un mai mare traditionalism, - ci alte combinatii - dependenta, stilul de mobilizare al maselor, modelul familial utilizat pentru reforma economica, etc.

Toate aceste observatii sugereaza ca, comunismul s-a impus unei societati extrem de diverse si complexe, despre care se cunoaste putin. Mai mult, se pare ca, in mod traditional, se gasesc aici dispozitii particulare pe care le-am numit ierarhie, cultul stramosilor, familie si continuitate. Sistemul comunist, vrand sa videze de substanta lor ideologica aceste trasaturi, le inlocuit prin mecanisme de control care, in multe moduri, s-au dovedit putin functionale.

Aceste constante ale societatii chineze, stabilite de sociologi pentru China imperiala, China republicana si China comunista produc ecou la fenomene de intensificare similare in alte societati chineze contemporane. Pentru a nu cita decat doua exemple, sa relevam rolul intensificat al familiei chineze in procesul de modernizare al Taiwanului; chiar o intensificare a cultului sramosilor si a religiei populare, in care sacrul se amesteca cu cautarea beneficiilor materiale.

Table 7

Critiques et penseurs sociaux en Chine au tournant du siècle

Cai Yuanpei (Ts`ai Yü an-p`ei) (Région de Shanghai 1863 ou 1868 - Hong Kong 1940), ministre de l`Education sous Sun Yat-sen (1912), directeur de l`Université de Pékin, laquelle joua un rôle central durant le Mouvement du 4 Mai (1919). Fondateur en 1929 et premier président de l`Academica Sinica

Tan Sitong ou Dai Sitong (1865-1898), l`associé le plus brillant de Kang Youwei. Participa à la Réforme des cent jours et fut executé par le gouvernement impérial

Guo Moruo (Kuo Mo-jo, Kuo K`ai-chen)(Sichuan 1892-1978), traducteur de Werther de Goethe et d`Organisation sociale et révolution sociale de l`économiste marxiste japonais Kawakami, Hajime (1879-1946). En 1938, son Zhongguo gudai shehui yanjiu (Recherches sur la société chinoise ancienne)(1930), était considéré 'even by those who condemn its methodology as the most brillant book published in China during the past rwenty years' (Becker et Barnes 1961)

Hu Shi (Shanghai 1891-Taipei 1962), important maitre à penser, aida à l`établissement de la langue vernaculaire comme langue officielle(1922). Premier des libéraux politiques en chine républicaine. Avocat de la construction d`une nation nouvelle fondée non sur la révolution mais sur l`éducation de masse.

Kang Youwei (K`ang Yu-wei) (Canton 1858-1927), un des chefs du Mouvement de Réforme de 1898.

Liang Qichao (Liang Ch`i-ch`ao) (Canton 1873-1929), disciple de Kang Youwei le plus importany chef intellectuel chinois durant les deux premières décenies du XXe siècle. Participa aussi à la Réforme des Cent Jours durant l`été 1898.

Liang Shuming (Liang Shu-ming)(Guilin, près de Canton 1893-1988), actifdans le mouvement d`organisation des paysans, Institut de recherche sur la reconstruction rurale, Shandong. Membre, avec Fei Xiaotong, de la Ligue démocratique.

Yan Fu (Yen Fu) (Fukien 1854-1921), le grand traducteur de la sociologie, entr autre de l`Esprit des lois, de la Richesse des nations et de l`Etude de la sociologie d`Herbert Spencer.

Table 8

Principaux sociologues universitaires chinois[28]

Chen Da (Ch`en Ta ou Chen Ta) (1892-1975), étudia aux Etats-Unias, célèbre démographe, spécialiste des questions du travail, codirecteur de la Societé chinoise de sociologie

Chen Dinghong*(Jiangsu 1912-), specialiste de l`histoire de la pensée sociale chinoise

Chen Hanseng* (Ch`ên Han-shêng) (1987-), étudia aux Etats-Unis, spécialiste d`histoire économique, partisan du matérialisme historique, chercheur à l`Institut des relations pacifiques (Institute of Pacific Relations), directeur de l`Institut des sciences sociales, Academia Sinica (avant 1945); vit à Pékin(1985)

Chen Xujing (Ch`en Hsü-ching