Anna freud (1895-19839)

Care este continutul

termenului de

mecanism de aparare?

Mecanismele de aparare sunt modalitati dezvoltate pentru a proteja Eul atat in situatii normale cat si in cele patologice. Mecanisme de aparare sugereaza un mod de functionare asemanator cu cel al unei masini al sistemului psihic implicat. Caracterul inconstient si automat al mecanismului de aparare justifica in mare masura aceasta formulare.

Impotriva cui se apara Eul?

Apararea este o strategie de lupta contra afectului in sensul ca daca acesta nu are o actiune neplacuta, mecanismele de aparare nu apar. Eul se apara impotriva pulsiunilor inconstiente si impotriva afectelor legate de aceste pulsiuni care sunt supuse la tot felul de constrangeri pentru a fi stapanite si metamorfozate.

De ce se apara Eul, care sunt motivele pentru care Eul se apara?

Dupa Freud A, trei motive pot fi retinute: frica de supra-Eu, frica de real, (aceste doua cauze vor conduce intotdeauna la sentimente de vinovatie in cazul in care pulsiunea s-ar satisface, chiar daca intr-o prima faza aceasta satisfacere ar fi insotita de placere), teama ca intensitatea pulsiunii sa nu devina excesiva.

Ce inseamna o aparare reusita?

Reusita unei aparari trebuie sa fie considerata din punct de vedere al Eului si nu din termenii unei lumi exterioare de adaptare la aceasta lume. Criteriile de reusita sunt legate de urmatoarele scopuri: impiedicarea pulsiunii interzise de a intra in campul constiintei, ingradirea angoasei de insotire, evitarea oricarei forme de neplacere, in cazul refularii reusita este efectiva daca orice aparitie constienta dispare.

Care sunt pericolele unei aparari reusite?

O aparare reusita are totdeauna si ceva periculos atunci cand restrange excesiv domeniul constientei sau competentei Eului atunci cand ea falsifica realitatea. In acest caz, chiar daca este "reusita" ea poate avea consecinte nefaste pentru sanatate sau pentru dezvoltarea ulterioara.

Ce inseamna o aparare adaptativa

Apararile adaptative faciliteaza in acelasi mod homeostazia psihica ca si adaptarea subiectului la mediul sau. Pentru ca o aparare sa fie adaptativa, ea nu trebuie sa anihileze complet afectul, sa fie orientata pe termen lung, sa aiba o specificitate cat mai crescuta, sa nu blocheze ci sa canalizeze afectele, sa transforme utilizatorul acestor tipuri de aparare intr-o persoana agreabila si atractiva.

Exista aparari normale si aparari patologice?

Apararile se manifesta si in situatii normale. Vom considera ca atat timp cat functionarea mintala nu este afectata in supletea si armonia sa in adaptarea la real, apararile sunt eficace. Daca acestea sunt prea rigide, prost adaptate realitatilor interne si externe sau doar de un singur tip, indiferent de situatie atunci este vorba de aparari patologice sau inadecvate pentru ca ele sunt decalate in raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau improprii situatiei in care se gaseste subiectul. Aceste aparari au tendinta sa deformeze perceperea realitatii si sa perturbe alte functii ale Eului.

Cum pot fi definite mecanismele de aparare?

Ansamblul operatiilor a caror finalitate este de a reduce conflictul intrapsihic facand inaccesibile experientei constiente unele din elementele conflictului (Widlocher). Apararea este un mecanism psihologic inconstient folosit de individ pentru a-si diminua angoasa nascuta din conflictele interioare intre exigentele instinctuale si legile morale si sociale.

Notiunea de mecanism de aparare inglobeaza toate mijloacele utilizate de Eu pentru a stapani, controla si canaliza pericolele interne si externe. Mecanismele de aparare constituie strategii prin care persoanele reduc sau evita starile negative cum ar fi conflictele, frustrarea, anxietatea si stresul (Holmes).

Mecanismele de aparare sunt procese psihice inconstiente vizand reducerea sau anularea efectelor dezagreabile ale pericolelor reale sau imaginare care remodeleaza realitatile interne si/sau externe si ale caror manifestari - comportamente, idei sau efecte - pot fi inconstiente sau constiente.