RROM SAU TIGAN?

In limba rromani, cuvantul "tigan" nu exista. Termenul provine din greaca medie, din 'athinganos' sau 'athinganoy'[1], intelesul fiind acela de 'pagan', 'de neatins' sau 'impur'. Cuvantul este atestat pentru prima data in anul 1068, la o manastire din Georgia (in acea vreme in Imperiul Bizantin), in scrierea unui calugar: acesta spunea ca athinganoy-ii sunt un grup de eretici, nomazi, cititori in stele si vrajitori si ii sfatuia pe crestini sa se fereasca de acestia.

In tarile romane, inca de la prima atestare din 1374, semnalata tot in documentele unei manastiri, Vodita, termenul  "atigan", care a devenit mai tarziu "tigan", desemna o stare sociala, aceea de rob, nicidecum etnia.

Se contureaza astfel doua sensuri ale cuvantului "tigan": mai intai erezie si apoi statut social aflat in afara sistemului ierarhic al societatii. Cuvintele "rob" si "sclav" apar mult mai tarziu in limba romana, asadar, in limba romana veche, termenul utilizat pentru numirea acestei categorii sociale era "tigan". Robul / tiganul nu facea parte din structura sociala, nu era considerat ca apartinand speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Rromii s-au aflat in stare de robie pentru mai bine de jumatate de mileniu (approx. 1374 - 1856).

Mai tarziu, cuvantul "tigan" a pastrat, in mentalul colectiv romanesc si in limba romana, un sens profund peiorativ: "Nici tiganul nu-i ca omul, nici rachita nu-i ca pomul", "S-a inecat ca tiganul la mal", "A ajuns tiganul imparat si pe tata-sau l-a spanzurat", "Tiganul e tigan si-n ziua de Paste", "Nu te tigani!".

"Rrom" este un cuvant vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor, asadar acesta este termenul corect. Dupa cea mai bine documentata ipoteza^[2], termenul provine din cuvantul prakrit "dom" (cu d cerebralizat), care insemna "om" si se referea, pe de o parte, la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat si au realizat casatorii mixte in Persia, formandu-se ca popor acolo si pornind apoi spre Europa, iar pe de alta parte, la un subgrup etnic din India, care exista si astazi. Evolutia fonetica fireasca a condus la transformarea cuvantului "dom", cu d cerebralizat, in cuvantul "rrom", cu r nazalizat, motiv pentru care, in limba rromani, scrierea corecta a cuvantului "rrom" este cu dublu r, pentru a sublinia pronuntia nazalizata a termenului. Un alt termen adesea folosit este termenul de minoritate. Prin minoritate, in general, se intelege " partea cea mai putin numeroasa, numarul cel mai mic de oameni dintr-o colectivitate definit pe baza anumitor criterii" . In lucrarea de fata prin minoritate se intelege populatia care traieste pe teritoriul unei tari si care este numeric mai scazuta decat populatia dominanta. Rromii au aparut pe teritoriul Europei si al tarilor romane intr-o forma nomada , lipsita de o organizare efectiva. Triburile de rromi au ajuns in mai multe valuri si s-au raspandit in toate partile continentului. Nicolae Iorga considera ca tiganii au venit in Principatele Romane odata cu invazia mongola din anul 1241, tatarii fiind cei care i-ar fi adus cu ei in aceasta parte a Europei, iar odata cu retragerea tatarilor, rromii au ramas in stapanirea romanilor ca robi . Acest statut si l-au pastrat vreme de multe secole, pana la dezrobirea din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Astfel, cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta rromilor pe teritoriul Romaniei dateaza din 1385. Printr-un act emis in acel an, domnul Tarii Romanesti, Dan I, intre altele, daruieste manastirii Tismana posesiunile care apartinusera anterior manastirii Vodita si care fusesera donate acesteia de catre domnul Vladislav I, intre acestea aflandu-se 40 de salase de rromi (arromi) . Ulterior, in Tara Romaneasca, informatiile despre rromi devin tot mai numeroase. Rromii manastirii Tismana sunt amintiti in toate confirmarile ulterioare ale posesiunilor acesteia din 1837. In 1388, domnul Mircea cel Batran doneaza manastirii Cozia , ctitoria sa, 300 de salase de rromi. In Moldova, rromi sunt amintiti prima data in 1428, cand Alexandru cel Bun daruieste manastirii Bistrita 31 de salase de rromi si 12 bordeie de tatari. Ulterior, sunt mentionati in ordine cronologica rromii manastirilor Vismavati (1429), din Poiana ( 1434), Moldovita (1434), precum si ai altor manastiri si boieri.