Relatia cu psihopatologia

Relatia cu psihopatologia

Ca si in cazul psihologiei medicale definirea notiunii de psihopatologie ramane inca supusa disputelor cu atat mai mult cu cat folosirea unor sinonime de tipul patopsihologiei sau psihologiei patologice dispune la confuzia cu psihologia clinica. Astfel, dictionarul LAROUSSE considera ca exista o sinonimie intre psihopatologie si psihologia patologica care ar fi disciplina avand drept obiect studiul tulburarilor de comportament, de constiinta si de comunicare (Sillamy N, 1995). Ea este plasata, in opinia acestui autor, la jumatatea drumului dintre psihologie si psihiatrie si completeaza abordarea clinica prin metode experimentale, teste si statistica.

Exista uneori chiar tendinta de a suprapune domeniul psihopatologiei peste cel al psihologiei medicale si a o prezenta pe aceasta ca forma in care medicul ia cunostinta de tulburarile psihice.

Psihopatologia nu abordeaza simptomele dintr-o perspectiva organica incercand sa raspunda la intrebarea "de ce?" ci se refera la desfasurarea acestora in comportamente anormale raspunzand la intrebarea "cum?". Ea isi propune sa patrunda in universul morbid al subiectului (Sillamy N, 1965) pentru a cunoaste viata psihica anormala in realitatea sa, mijloacele sale de exprimare, raporturile sale de ansamblu (Jaspers K, 1928). Minkowski E (1966) precizeaza ca psihopatologia este in raport cu psihologia, ceea ce patologia este in raport cu fiziologia, iar in raport cu clinica psihiatrica are statutul unei surori mai mici.

Psihopatologia este un studiu sistematic al trairilor anormale, cunoasterii si comportamentului; studiul manifestarilor tulburarilor mintale (Sims A, 1995). Acest autor subliniaza cele doua directii importante ale psihopatologiei: cea explicativa - aflata in raport cu constructiile teoretice si cea descriptiva - care descrie si clasifica experientele anormale relatate de pacient sau observate in comportamentul sau.

Abordarile domeniului psihopatologiei facute din aceste doua directii au condus la o multiplicare a unghiurilor de sub care domeniul a fost analizat. Intr-o lucrare recenta a lui Ionescu S (1995) inventariind nu mai putin de 14 perspective diferite. Acestea sunt in ordine alfabetica abordarea ateoretica, behaviorista, biologica, cognitivista, din perspectiva dezvoltarii, ecosistemica, etnopsihologica, etologica, existentialista, experimentala, fenomenologica, psihanalitica, sociala si structuralista.

Este evidenta legatura psihopatologiei cu psihologia medicala careia ii ofera mijloacele de abordare ale unor situatii decurgand din cunoasterea topografiei si dinamicii unor situatii patologice. Notiuni de psihopatologie vor face intotdeauna parte structurala din corpul psihologiei medicale.