PSIHOLOGIE EDUCATIONALA

Introducere in psihologie

In ziua de astazi nimeni nu -si poate permite sa nu stie psihologie pentru ca acesta este implicata in orice situatie de viata. De exemplu : in ce masura este influientat modul in care va cresteti si educati copii de modul in care parintii v-au crescut si educat pe dumneavoastra ? Care este cea mai eficienta metoda de a inlatura dependenta de droguri? Se pot reaminti mai in detaliu experientele din copilarie in stare de hipnoza? Se poate evita eroarea umana intr-o uzina nucleara prin reproiectarea aparatelor de masura? Este eficienta psihoterapia in tratamentul depresiei? Se poate imbunatati capacitatea de invatare prin utilizarea medicamentelor care faciliteaza transmiterea neuronala? Psihologii cauta raspunsuri la aceste intrebari, precum si la multe altele.

O dovada a puterii psihologiei este influienta ei asupra politicii legislative si sociale. Cercetarile psihologice au dus la aparitia unor legi referitoare la discriminare, la pedeapsa capitala, pornografie, comportament sexual si la circumstantele in care o persoana nu poate fi considerata responsabila pentru actiunile sale. Legile referitoare la devianta sexuala au suferit importante modificari, in ultimii 40 de ani ca urmare a cercetarilor care au aratat ca, uneori, ceea ce anterior era catalogat ca perversiune este de fapt "normalitate", in sensul ca este practica majoritatii. Sa luam, de exemplu, efecttele violentei, atat de des prezentata la posturile de televiziune : modificarea programelor de televiziune a fost posibila doar dupa ce studiile psihologice au adus dovezi in legatura cu efectele nocive ale unor astfel de emisiuni. In prezent, programele de televiziune speciale pentru copii contin din ce in ce mai putine scene violente si se fac eforturi in vederea prezentarii emisiunilor cu un astfel de caracter la ore cat mai tarzii.

Fiecare individ ar trebui sa aiba un bagaj minimal de cunostiinte psihologice. Astfel, oamenii ar putea intelege mai bine motivele pentru care gandesc si reactioneaza in modul in care o fac, intelegandu-i pe ceilalti, deopotriva.

De asemenea, oamenii care cunosc metodele de cercetare ale psihologiei, ar putea avea o parere critica asupra diferitelor afirmatii facute in numele psihologiei. Pana la inceputurilor revolutiei sexuale, la sfarsitul anilor 60, homosexualii erau considerati bolnavi mental sau perversi, situandu-se in sfera anormalitatii. Desi unii oameni inca considera homosexualitatea ca fiind impotriva naturii, multi psihologi si psihiatri o considera o varianta de exprimare sexuala si nu un indicator sua o cauza in sine a unei boli mintale. In unele studii asupra sanatatii mintale, homosexualii apar la fel de bine adaptati in diferitele domenii ale vietii ca si heterosexualii ( Bell si Weinberg, 1978). Activitatea si satisfactia lor profesionala sunt egale cu cele ale heterosexualilor. In alte domenii, insa , homosexualii sunt mai putin adaptati. Ei se descriu ca fiind mai tensionati si mai depresivi fata de un grup de heterosexuali. Aceste diferente dispar in cazul cuplurilor de homosexuali care traiesc intr-un cvasimariaj. Nefericirea nu este determinata de preferintele sexuale, ci de tratamentul la care sunt supusi, ca minoritate dezaprobata de restul opiniei publice. A fi atras de o persoana de acelasi sex poate fi deprimant sau nu, dar a fi ostracizat si dispretuit din cauza preferintei sexuale este cu siguranta deprimant(Brown, 1986). Pe scurt, nu exista evidente pentru a asocia orientarea sexuala, considerata in sine, cu limitari ale sanatatii mintale.

Definitia psihologiei

Psihologia este definita ca stiinta comportamentului si a proceselor psihice. Pentru o mai buna intelegere a acestei definitii, vom trece in revista cinci mari categorii de probleme concrete de care sunt preocupati psihologii.

Viata in conditiile sectionarii legaturilor interemisferice. Cele doua emisfere cerebrale sunt interconectate, in conditii de normalitate, prin corpul calos. In cazuri de epilepsie severa, se practica sectionarea chirurgicala a corpului calos,astfel incat cele doua emisfere functioneaza independent. In aceste conditii, experimentele psihologice releva existenta unor experiente perceptuale si de constiinta neobisnuite, care ofera posibile explicatii pentru starile normale de constiinta.

Teama conditionata. Daca un sobolan este plasat intr-un spatiu inchis si supus unui soc electric moderat asociat cu un sunet care actioneaza imediat inainte de socul electric, dupa mai multe asocieri, actiunea izolata a sunetului va determina aparitia reactiilor de frica. Animalul va prezenta o teama conditionata la un stimul inofensiv. Multe din situatiile provocatoarea de teama se invata in acest fel, in special in copilaria timpurie. Daca un copil este supus in mod repetat abuzurilor fizice sau psihice de catre o persoana, dupa un anumit timp, simpla auzire a vocii persoanei respective, va declansa copilului o reactie de frica. O astfel de teama, invatata in conditiile unei participari relativ minore a constiintei, este extrem de dificil de inlaturat prin intermediul asigurarilor verbale. Singura tehnica terapeutica eficienta este cea bazata pe principiul conditionarii.

Amnezia copilariei. Majoritatea oamenilor isi amintesc evenimente din copilarie doar pana la un punct : nimeni nu-si poate aminti prea multe evenimente din primii trei ani de viata. Despre un eveniment important din viata, cum ar fi nasterea unui frate, daca a avut loc inainte de implinirea a trei ani, cei mai multi dintre noi, nu pastreza amintiri foarte clare. Volumul amintirilor creste odata cu varsta la care a avut loc evenimentul.

Fenomenul de amnezie infantila, descoperit de Freud, are o importanta remarcabila. Primii trei ani din viata reprezinta o perioada foarte bogata in experiente. Totul este foarte nou, iar aceste trairi nu le vom mai avea niciodata : depasim starea de neajutorare a nou nascutului, evoluam de la gangurit la vorbirea articulata, de la mersul "de-a busilea" la mersul la verticala. Toate aceste evenimente remarcabile lasa, din pacate, destul de putine urme in memorie.

Obezitatea. Este un adevarat stigmat pentru societatea americana care afecteaza pana la 30 % din populatie. Implica mari riscuri pentru sanatate. La cealalta extrema, un mare numar de persoane, in special femei sufera de anorexie nervoasa,o tulburarea care consta in lipsa apetitului alimentar ce poate duce la stari de inanitie autoimpusa si poate duce chiar la moarte. Aceste afectiuni constituie preocupari de mare interes pentru psihologii contemporani. Unul din factorii care determina acest comportament pare a fi deprivarea alimentara repetata. Intr-un experiment cu sobolani, dupa ce au fost infometati, li s-a dat mancare pana au atins greutatea normala, dupa care au primit cat de multa mancare au dorit. S-a constatat ca acestia mananca mult mai mult decat cei din grupa de control (care nu fusesera infometati). Concluzia experimentului a fost aceea ca deprivarea alimentara determina o exaagerare ulterioara a aportului alimentar. Acest rezultat explica exagerarea aportului alimentar in multe cazuri de anorexie : deprivarea implica preocuparea pentru o greutate mica si poate fi deseori insotita de supraalimentare.

Exprimarea agresivitatii. Desi unii oameni declara ca isi pot minimaliza trairile agresive exprimandu-le direct sau indirect, cercetarile psihologice demonstreza contrariul in majoritatea cazurilor. Una din modalitatile indirecte de exprimare a agresivitatii destul de studiata este comportamentul copiilor in timp ce privesc filme violente. Intr-un studiu, unui grup de copii li s-au prezentat desene animate cu caracter violent, iar unui al doilea grup desene animate lipsite de violenta, durata filmelor fiind egala. S-a constatat ca cei din primul grup au devenit mai agresivi in relatie cu colegii lor, in timp ce copiii din al doilea grup nu au prezentat nici o modificare de comportament.

Perspective in psihologie

Orice subiect din cadrul psihologiei poate fi abordat din mai multe perspective si acest lucru este valabil pentru orice actiune umana. Sa presupunem ca traversati strada. Din perspectiva biologica acesta actiune poate fi considerata ca o activare a sistemului nervos care produce consecutiv o activare a musculaturii si in final, determina miscare picioarelor si deplasarea de-a lungul strazii. Din perspectiva comportamentala , actiunea este interpreatata fara nici o referire la vreun segment corporal : lumina verde este considerata ca stimul la care se raspunde prin traversarea strazii. In interpretarea cognitiva accentul este pus pe procesele mentale care au ca rezultat comportamentul corespunzator. Actiunea de a traversa strada este explicata in termeni de scopuri si obiective individuale : obiectivul este acela de a vizita un prieten, iar traversarea strazii este parte din strategia stabilita pentru a atinge acest obiectiv.

Originile psihologiei moderne se regasesc in secolele IV si V i. Ch., cand marii filozofi Socrate, Platon si Aristotel si-au pus intrebari fundamentale despre viata psihica. De exemplu, oamenii percep corect realitatea? Ce este constiinta? Are omul libertate de alegere absoluta? Aceste intrebari care se refera la natura psihicului sunt considerate ca fiind originile psihologiei cognitive.

Cele cinci perspective principale din psihologie, desi distincte nu se exclud una pe celalalta, ci se realizeaza mai degraba o focalizare a interesului pe aspecte difierite ale aceluiasi fenomen, extrem de complex.

Perspectiva biologica

Inseamna o incercare de a explica comportamentul observabil pe baza activitatii electrice si biochimice a organismului, in special la nivel cerebral dar si la nivelul intregului sistem nervos. Acesta abordare isi propune sa prezinte procesele nero-biologice care stau la baza comportamentului si a proceselor psihice. Studiile asupra pacientilor la care s-au sectionat conexiunile interemisferice au demonstrat ca starile normale de constiinta sunt mediate de acestea. Mai mult, aceste studii ofera informatii asupra localizarii cerebrale a diferitelor procese psihice.

Perspectiva biologica a inregistrat progrese in domeniul de studiu al invatarii si memoriei. In ce priveste invatarea prin conditionare, ca in exemplu in care un sobolan este conditionat sa-i fie frica de un sunet, s-a relevat faptul ca acesta presupune modificari ale conexiunilor intre neuroni, modificari in care are loc o mediere biochimica (modificari ale concentratiei unor substante produse la nivel cerebral).

Abordarea din perspectiva biologica a memoriei a accentuat importanta anumitor structuri cerebrale, inclusiv a hipocampului, care este implicat in consolidarea informatiilor. Amnezia copilariei se datoreaza cel putin in parte imaturitatii hipocampului, acesta structura nervoasa nefiind pe deplin dezvoltata pana la varsta de 2-3 ani.

Perspectiva biologica a avut succes similar si in ce priveste studiul motivatiei si emotiilor, in special la alte specii. In urma experimentelor cu sobolani, pisici si maimute s- ai descoperit zone cerebrale a caror stimulare electrica are ca efect supraalimentarea excesiva si obezitatea : s-au mai delimitat de asemenea zone cerebrale care, stimulate electric, determina comportament agresiv. Desi agresivitatea si obezitatea la om presupun nu mult mai mult decat decat stimularea unor zone zone cerebrale, studierea animalelor ofera totusi o imagine a contributiei aduse de biologie la explicarea emotiilor si motivatiilor umane.

Perspectiva comportamentala

Un om face jogging, vorbeste, tipa, rade, plange : acestea sunt forme de comportament - activitati direct observabile. Psihologii de orientare comportamentalista studiaza psihicul uman prin observarea comportamentului si nu prin intermediului activitatii nervoase.

Ideea conform careia comportamentul este singurul indicator de valoare psihologica a fost avansata de John B. Watson la inceputul secolului al XX - lea.

Behaviorismul, denumire prin care a devenit cunoscuta conceptia lui Watson, contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei in prima jumatate a secolui XX. Una din orientarile promovate de behaviorism, psihologia stimul - raspuns , este si acum extrem de influienta. Experimentele din cadrul acestei orientari au vizat : stimulii semnificativi din mediul inconjurator, raspunsurile declansate si recompensa sau pedeapsa ulterioara.

Pentru a ilustra acesta orientare vom relua cele cinci probleme prezentate la inceputul capitolului. In teama conditionata, stimulii semnificativi sunt sunetul si socul electric (memorarea faptului ca sunetul precede in mod constant socul electric) iar raspunsul relevant este ghemuirea sau alte comportamente asociate in mod obisnuit fricii. Conditionarea este procesul prin care sunetul declanseaza acelasi raspuns ca cel declansat in mod obisnuit de socul electric si este consecinta asocierilor repetate, in care sunetul precede socul electric.

In cazul obezitatii si agresivitatii : unele persoane se supraalimenteaza (raspuns specific) doar in prezenta unui stimul specific - invatarea modalitatilor de inlaturare a stimulilor semnificativi este o secventa a programelor de control a greutatii. In ce priveste agresivitatea, se constata accentuarea raspunsurilor agresive la copii, daca acest comportament este insotit de retragerea celui agresat, comparativ cu situatia in care comportamentul agresiv este urmat de un comportament similar (contraatacul celuilat copil.

Behavioristii au preferat sa faca abstractie de procesele mentale care au loc intre stimul si raspuns. Desi in prezent putini psihologi se mai considera behavioristi, multe dintre curentele psihologice moderne s-au inspirat din lucrarile behavioristilor.

Perspectiva cognitiva.

Perspectiva cognitiva moderna este pe de-o parte o reactie la behaviorism si pe de alta parte o reintoarcere la radacinile cognitive ale psihologiei. Cognitivismul modern studiaza procesele mentale (perceptia,judecatile, deciziile si rezolvarea de probleme). Se porneste de ipotezele : (a) numai prin studierea proceselor mentale se pot intelege actiunile umane si (b) procesele mentale pot fi studiate stiintific prin analiza comportamentului (principiu behaviorist) insotita insa de interpretarea acestor comportamente in termeni de procese mentale.

Pentru a intelege aceasta perspectiva psihologica vom relua aceleasi probleme concrete analizate in prezentarile anterioare. Atunci cand un sobolan ii este frica de un sunet, ipoteza care ar putea explica acest comportament este urmatoarea : La auzul unui sunet, el va sti ca urmeaza un soc care-i va provoca durere.

Poate ca nu suntem capabili sa ne reamintim evenimentele din copilaria timpurie pentru ca in acesta perioada dispunem de un alt mod de organizare a experientei mnestice : in jurul varstei de 3 ani se inregistreaza schimbari semnificative, datorita dezvoltarii impresionante a limbajului, procesul psihic ce ne ofera o noua posibilitate de organizare mnestica.

Obezitatea presupune urmatoarea evolutie : respectarea dietei alimentare pentru o perioada, apoi renuntarea la dieta si supraalimentarea. Factorul critic este renuntarea la un plan, consecutiva pierderii controlului cognitiv. In cazul agresivitatii, rolul cognitiei este mult mai evident : in situatia cand suntem insultati, este mai probabil sa reactionam agresiv daca persoana care ne-a insultat este o cunostiinta, decat daca este un bolnav mintal pe care nu-l cunoastem.

Perspectiva psihanalitica.

Elaborata de Sigmund Freud aproximativ in aceeasi perioada cu aparitia behaviorismului in Statele Unite. Teoria psihanalitica este un amestec de fiziologie si psihologie cognitiva. Principiul de baza promovat de teoria freudiana este acela ca cea mai mare parte a comportamentului uman este determinat de procese inconstiente prin acestea intelegandu-se ansamblul credintelor, temerilor si dorintelor care, desi inconstiente, ne influinteaza comportamentul. Freud afirma ca ,multe dintre pulsiunile care sunt interzise sau pedepsite de catre parinti sau societate in timpul copilariei sunt derivate din instincte, fiecare om avand aceste instincte inca de la nastere si exteriorizandu-le in timpul vietii. Prin interzicerea lor, ele pur si simplu sunt fortate sa iasa din constiinta si sa ajunga in inconstient, de unde afecteaza visele, determina lapsusurile, manierismele, tulburarile emotionale precum si comportamentele aprobate social (manifestarile artistice literare si sportive). Freud considera ca toate actiunile umane au o cauza care ramane adesea neconstientizata, iar natura umana are conotatii negative: omul este condus, ca si animalele, de instincte (in special instinctul sexual si agresivitatea) si se afla intr-o permanenta lupta impotriva societatii, care incearca sa controleze aceste impulsuri. Desi unii psihologi nu sunt sunt de acord in totalitate cu afirmatiile lui Freud, este deplin acceptat faptul ca oamenii nu sunt pe deplin constienti de unele aspecte importante ale personalitatii lor.

Psihanaliza considera ca amnezia copilariei este determinata de caracterul traumatizant al experientelor emotionale din primii cinci ani de viata, care duce la aparitia anxietatii. Referitor la obezitate, se stie ca exista oameni care mananca mult in situatia in care sunt anxiosi, conceptia psihanalitica sustine ca asemenea persoane provoaca ele insele situatia anxiogena pe care ulterior o vor contracara prin adoptarea unui comportament care sa le ofere satisfactie - mancarea. In ce priveste agresivitatea, Freud sustine ca este un instinct si ca exprima o dorinta innascuta. Desi aceasta ipoteza nu este total acceptata in psihologie, este uneori adoptata in studierea animalelor.

Perspectiva fenomenologica.

Are ca punct principal de interes trairea subiectiva a experientei, ocupandu-se cu parerea subiectilor in legatura cu anumite evenimente. Aceasta abordare s-a dezvoltat ca reactie la caracterul mecanicist al altor conceptii psihologice : psihologii de orientare fenomenologica nu accepta ipoteza conform careia stimulii externi detin controlul comportamentului (behaviorismul), idea de procesare a informatiei in cadrul perceptiei si memoriei (cognitivismul) sau de determinare inconstienta (psihanaliza). Obiectivele acestui curent psihologic sunt destul de diferite fata de celelalte conceptii : descrierea vietii interioare, a experientelor individuale si nu elaborarea unor teorii explicative sau predictive ale comportamentului.

Unele teorii fenomenologice sunt denumite umaniste pentru ca accentueaza acele calitati care diferentiaza oamenii de animale, cum ar fi dorinta de autorealizare. Conform teoriilor umaniste, forta motivationala principala a omului este tendinta catre autorealizare : orice om are ca trebuinta de baza progresul si dezvoltarea maxima a potentialului propriu. Prin depasirea obstacolelor sociale sau de alta natura se satisface o tendinta naturala de actualizare a potentialuluui individual.

Psihologia fenomenologica (umanista ) este mult mai mult apreciata de literatura decat de stiinta si din acest motiv este destul de dificila prezentarea explicatiilor oferite de acest curent psihologic pentru frica conditionata sau uitarea evenimentelor din copilaria timpurie. Problemele de acest tip nu constituie o preocupare pentru psihologia de orientare fenomenologica, unii dintre ei respingand caracterul stiintific al psihologiei pe motiv ca metodele folosite nu ajuta cu nimic la cunoasterea naturii umane. Aceasta pozitie devine incompatibila cu definitia psihologiei. Pentru fenomenologisti esentiala este solutionarea problemelor relevante pentru umanitate si nu studierea izolata a unor secvente de comportament, lucru care da analizei stiintifice un caracter superficial : rezolvarea problemelor psihice pe baza metodelor stiintifice este considerata o iluzie.

Relatiile dintre orientarile psihologice

Perspectiva biologica utilizeaza concepte si principii biologice aplicabile in psihologie, in timp ce celelalte perspective psihologice folosesc principii si concepte pur psihologice (cum ar fi : perceptia, memoria, inconstientul, autorealizarea).

Explicarea fricii conditionate doar prin referire la modificarile conexiunilor neuronale dintr-o anumita zona cerebrala ar avea ca rezultat reducerea fenomenelor psihologice la cele biologice.(tip de explicatie denumit reductionism).

Conceptiile psihologice (comportamentala, cognitiva, psihanalitica), sunt uneori complementare si alteori concurente. Se tinde spre complementaritate in situatia in care se studiaza aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. In cazul obezitatii pot exista motive determinante diferite - unele biologice (o predispozitie biologica spre ingrasare), altele comportamentale (stimulii asociati meselor), iar altele psihanalitice (a manca este o modalitate obisnuita de a reduce anxietatea). Raporturile de competitie apar atunci cand se cauta explicarea aceluiasi aspect al unui fenomen. Rezulta din nivelul relativ redus al cunoasterii diferitelor fenomene : cu cat se va sti mai mult despre un anume fenomen cu atat va creste posibilitatea ca diferitele conceptii psihologice sa devina complementare.

Metode in psihologie

a. Metoda experimentala. Cea ce caracterizeaza acesta metoda este ca ofera posibilitatea unui control riguros al variabilelor. (o variabila este un indicator care poate lua diferite valori). Exemplu : Un experiment care vizeaza stabilirea relatiei dintre variabilele capacitatea de invatare si varsta. Pornindu-se de la ipoteza ca abilitatile de invatare se modifica odata cu varsta, s-a descoperit existenta unei relatii direct proportionale intre aceste doua variabile. Variabila independenta este manipulata de cercetator : variabila dependenta (de obicei o anumita masura a comportamentului) este de fapt obiectivul cercetarii si se determina daca este afectata de schimbarile survenite in variabila independenta.

Proiectul experimental. Se refera la procedura folosita pentru colectarea datelor. Cel mai simplu proiect experimental este cel in care experimentatorul manipuleaza variabila independenta si ii studiaza efectele asupra variabilei dependente. Exemplu : Cu cat copiii vizioneaza mai multe emisiuni cu caracter violent, cu atat creste caracterul agresiv al relationarii cu alti copii. Proiectul experimental se refera la grupul experimental in care variabila independenta este prezenta si la grupul de de control, in care variabila independenta este absenta.

Cercetarile care presupun manipularea simultana a mai multor variabile independente sunt denumite experimente multivariate si sunt frecvente folosite in cercetarile psihologice.

Cuantificarea. Psihologii care utilizeaza metoda experiementului sunt adesea nevoiti sa-si cuantifice rezultatele. In scopul unei mai bune comunicari, variabilele sunt inlocuite cu numere. Experimentele implica de obicei evaluari ale unui esantion format din mai multi subiecti. Rezultatele cercetarii vor fi, din aceasta cauza, sub forma unui set de numere care trebuie insumate si interpretate. Baza teoretica a acestei operatiuni este statistica, disciplica care se ocupa cu culegerea si prelucrarea datelor referitoare la un anumit esantion al unei populatii in scopul elaborarii concluziilor pentru intreaga populatie, pornind de la respectivul esantion. Ca indici statistici amintim, media care reprezinta suma mai multor scoruri impartita la numarul acestora. In studiile care presupun un grup experimental si unul de control, se utilizeaza adesea compararea a doua medii. Daca diferenta dintre cele doua medii este mare, poate fi acceptata ca atare. Acceptarea diferentelor se face dupa aplicarea unor teste de semnificatie a diferentei. Un psiholog care afirma ca diferenta dintre grupul experimental lu cel de control este "relevanta statistic", spune de fapt ca rezultatele au fost testate prin metoda statistica si difererenta stabilita este reala. Cu alte cuvinte, testele statistice sunt o confirmare a faptului ca diferentele observate sunt mai degraba un efect al variabilei independente si nu o simpla intamplare nefericita sau efectul unor cazuri extreme.

b. Metoda corelatiei

Nu orice problema poate fi studiata prin intermediul metodei experimentului. Metoda se poate folosi pentru a realiza o corelatie eventuala a unor variabile pe care nu le avem sub control, cu alte cuvinte o corelare a acestora cu alte variabile care ne intereseaza.

Coeficientul de corelatie. Simbolizat prin litera r., este o estimare a gradului in care exista o relatie intre doua variabile si este exprimat printr-un numpr cuprins intre 0 si 1(absenta unei relatii este indicata prin 0 iar legatura complecta este redata prin 1). Pe masura ce r tinde spre 1, corelatia dintre cele doua variabile creste. In cercetarea psihologica, un coeficient de corelatie de .60 este considerat a fi destul de ridicat : corelatiile de la .20 la .60 au o valoare teoretica si practica si pot fi utilizate pentru a face predictii : corelatiile intre 0 si .20 trebuie utilizate cu precautie si pot fi utilizate doar exceptional pentru a face predictii.

Testele. Una dintre cele mai obisnuite utilizari a metodei corelatiilor este cea din testele de evaluare a aptitudinilor, cunostiintelor si a altor caracteristici de personalitate. Testele constat in prezentarea unei situatii bine determinate unui grup de subiecti care au caracteristici diferite (abilitati de calcul matematic, viteza de reactie, anxietate etc.) Diferenta intre scorurile obtinute la test poate fi corelata cu variatiile altei variabile : scorurile obtinute la testarea abilitatilor de calcul matematic, pot fi corelate cu rezultatele scolare la cursul de matematica, iar daca corelatia este semnificativa, atunci scorul poate fi utilizat pentru a stabili care dintre subiecti poate fi plasat la clasele de avansati.

Avantajele testelor :

ofera cantitati mari de informatie in conditiile unor perturbari minore ale rutinei zilnice.

nu necesita echipament de laborator sofisticat.

Relatiile dintre cauza si efect. In cadrul unui experiment tipic, o variabila (variabila independenta) este modificata sistematic pentru a se determina efectele acestor modificari asupra altei variabile (variabila dependenta). O asemenea relatie cauza - efect nu poate fi dedusa dintr-un simplu studiu de corelare, pentru ca apar o serie de erori la interpretarea corelatiilor in termeni de cauza - efect.

Doua exemple. Pot exista corelatii intre scaderea consistentei asfaltului de pe strazile unui oras si numarul cazurilor de insolatie inregistrate in ziua respectiva, dar acest lucru nu inseamna ca starea asfaltului a generat un soi de otrava care a determinat imbolnavirea locuitorilor : mai mult decat atat, modificarile celor doua variabile, sunt determinate de un al treilea factor - temperatura atmosferica. Un alt exemplu este acela al corelatiei mari existente, in satele franceze, intre numarul de berze si numarul nasterilor inregistrate.

Atunci cand doua variabile sunt corelate, variatia uneia este posibil sa fie cauza variatiei celei de-a doua, dar in absenta dovezilor experimentale, nu este justificata nic o asemena concluzie.

c.  Metoda observatiei

Observatia directa. Observarea cu atentie a comportamentului unui animal sau a unui om este , in general, punctul de plecare pentru cea mai mare parte a cercetarilor psihologice. Observarea comportamentului primatelor in mediul lor natural, ne poate da o multitudine de informatii referitoare la organizarea sociala a acestora, lucru care ne va fi de folos in cercetarile de laborator de mai tarziu.

Metoda observatiei poate uneori sa necesite folosirea unui laborator. Master si Johnson (1966) au dezvoltat tehnici speciale care permit observarea directa a raspunsului sexual in conditii de laborator. Ei au fost primii specialisti care au demonstrat ca sexualitatea umana are mult mai multe dimensiuniin afara de cea biologica : observatiile lor in legatura cu aspectele anatomice si fiziologice ale raspunsului sexual au adus o contributie deosebita la intelegerea naturii sexualitatii umane si chiar la rezolvarea anumitor disfunctii sexuale.

Metoda anchetei. Este mai usor sa intrebam oamenii despre reactiile lor intr-o anumita situatie, decat sa observam modul in care se angajeaza in respectiva situatie. Pentru ca de multe ori oamenii vor sa faca o impresie buna, aceasta metoda este mult mai expusa erorilor decat observatia directa. Cu toate acestea, metoda anchetei poate oferi informatii interesante. Majoritatea informatiilor referitoare la comportamentul sexual uman (nu cel promovat de lege, religie sau sociatate) au fost obtinute gratie anchetelor extensive coordonate de Alfred Kinsley.

Biografia psihologica. De multe ori cercetatorii prefera sa chestioneze oamenii cu privire la evenimentele din trecut, decat sa observe comportamentul. Biografiile folosite in scop stiintific se numesc metode biografice si constituie o importanta sursa de informatii pentru intelegerea comportamentului actual al subiectului.

Ramurile psihologiei

Se poate ajunge la o mai buna intelegere a domeniului psihologiei prin cunoasterea diferitelor specializari ale psihologilor.

Psihologia dezvoltarii. Are ca obiect de studiu dezvoltarea umana si factorii determinanti ai comportamentului de la nastere la batranete. Specialistii din acest domeniu studiaza diferitele abilitati psihice, cum ar fi dezvoltarea limbajului in diferitele perioade ale vietii (sugar, anteprescolarul, prescolarul, adolescentul etc.)

Psihologia clinica si consilierea. Aplica principiile psihologice in diagnosticarea si tratamentul tulburarilor emotionale si de comportament. In tulburari mentale, dependenta fizica de droguri, retardarea mentala, conflicte familiale si maritale si alte tulburari de adaptare. Multi psihologi clinicieni adopta o orientare psihanalitica, nu lipsesc abordarile behavioriste, cognitiviste si fenomenologice. Consilierii se ocupa in principiu de aceleasi categorii de probleme, insa mai putin grave. Acestia isi desfasoara activitatea in licee si universitati unde sunt preocupati de rezolvarea dificultatilor de adaptare sociala, vizand obiective educationale si vocationale (orientarea scolara si profesionala).

Psihologia scolara si educationala. Scolile generale si liceele manifesta o nevoie acuta de psihologi , pentru ca debutul unor tulburari emotionale grave se inregistreaza cel mai adesea in perioada scolaritatii. Psihologii din scoli trebuie sa detina o pregatire speciala in domeniul dezvoltatii copilului, educatiei si psihologiei clinice. Psihologii educationali sunt specialisti in domeniul invatare - predare si studiaza si stabilesc modalitatile de perfectionare a metodelor de invatare si a activitatii de predare.

Psihologia industriala si psihologia inginereasca. Psihologii industriali (numiti si psihologi organizationali) isi desfasoara activitatea in companii si intreprinderi si au drept atributii selectia de personal, dezvoltarea programelor de pregatire profesionala si indentificarea factorilor care influienteaza profitul. Reprezentantii psihologiei ingineresti au ca obiectiv ameliorarea relatiei om - masina : psihologii din acest domeniu incearca sa contribuie la proiectarea unor utilaje si instrumente care sa micsoreze numarul de erori umane.

Rezumatul cursului

Psihologia este definita ca stiinta comportamentului si a proceselor psihice. Marea diversitate a problematicilor presupuse de aceasta definitie este ilustrata prin referire la cinci probleme specifice . (a) perceptia in conditii de sectionare a legaturilor interemisferice, persoanele cu sectiune de corp calos avand o perceptie diferita a lumii comparativ cu persoanele la care conexiunile interemisferice sunt intacte : (b) teama conditionata, situatie in care organismul a invatat sa-i fie frica de un stimul neutru : (c) amnezia copilariei, care consta in incapacitatea de reactualizare a evenimentelor din primii ani de viata : (d) cauzele obezitatii, care includ atat factori biologici cat si factori psihologici : (e) manifestarea agresiunii si existenta posibilitatii ca exprimarea acesteia sa aiba ca rezultat reducerea sau amplificarea agresivitatii.

Originile psihologiei pot fi localizate in secollele al IV - lea si al V - lea inainte de Cristos. Filozofii greci Socrate, Platon si Aristotel si-au pus intrebari fundamentale referitor la psihicul uman, in timp ce Hipocrate, parintele medicinei, a facut importante observatii in legatura cu controlul cerebral al activitatii diferitelor organe. Inceputurile psihologiei stiintifice se situeaza la sfarsitul secolului al XIX - lea, odata cu aparitia ideii ca psihicul uman este posibil sa fie analizat stiintific.

Studiul psihologic poatte fi abordat din mai multe perspective. Perspectiva biologica stabileste o legatura intre actiunile umane si modificarile biochimice care au loc in interiorul organismului, in special la nivel cerebral si in general la nivelul sistemului nervos. Perspectiva behaviorista ia in considerare doar acele activitati exteriorizate ale organismului, activitati care pot fi observate si masurate. Perspectiva cognitiva este preocupata de procesele psihice ca : percepaia, reactualizarea, rationamentul, luarea deciziei si rezolvarea problemelor prin stabilirea legaturilor existente intre acestea si comportamentul uman. Perspectiva psihanalitica subliniaza rolul motivatiei inconstiente si , mai ales, cel al impulsurilor sexuale si agresive reprimate in copilarie. Perspectiva fenomenologica se concentreaza asupra trairii subiective a experientei si asupra motivatiei in vederea autorealizarii. O anumita problematica psihologica poate fi deci studiata din mai multe puncte de vedere.

Perspectiva biologica difera de celelalte abordari prin argumentatia biologica a fenomenelor psihologice. Desi un asemenea reductionism poate inregistra un oarecare succes, exista unele principii care nu pot fi exprimate decat la nivel psihologic. Mai mult decat atat, cercetarea psihologica a fost adesea nevoita sa orienteze studiile specialistilor care au abordat perspectiva biologica.

Metoda experiementala este preferata   la nivel aplicativ, in cercetarea psihologica, pentru ca urmareste controlul tuturor variabilelor, cu exceptia uneia (care este de fapt studiata). Variabila independenta este manipulata de cercetator : variabila dependenta (de obicei o anumita masura a comportamentului) este de fapt obiectivul cercetarii - se determina daca este afectata de schimbarile survenite in variabila independenta. In cadrul unui proiect experiemental, cercetatorul manipuleaza variabila independenta si observa efectele sale asupra uneia dintre variabilele dependente.

In multe experimente, variabila independenta consta in prezenta sau absenta unei anumite conditii : cel mai simplu proiect experiemental cuprinde un grup experimental (care se afla in prezenta conditiei respective) si un grup de control (care se afla in absenta conditiei stabilite). Daca diferenta intre mediile celor doua grupuri este relevanta statistic, inseamna ca este valabila ipoteza referitoare la conditia experiementala, cu alte cuvinte, diferenta se datoreaza variabilei independente si nu factorului intamplare sau unor cazuri atipice.

In situatia in care experimentatorul nu poate detine controlul asupra evolutiei subiectilor in anumite conditii, se foloseste metoda corelatiei, prin care se poate stabili daca o diferenta existenta in mod natural este asociata cu o alta diferenta care ne intereseaza. Gradul de corelatie intre cele doua variabile este exprimat prin coeficientul de corelatie r. Acest coeficient este un numar cuprins intre 0 si 1 : absenta unei legaturi intre variabile este notata cu 0, iar legatura perfecta este notata cu 1 : pe masura ce r tinde spre 1, intensitatea relatiei creste. Coeficientul de corelatie poate fi pozitiv sau negativ, in functie de cresterea unei variabile proportional cu alta (+) sau de descresterea sa pe masura cresterii celeilalte variabile (-).

O alta metoda de cercetare este metoda observatiei, care consta in observarea fenomenului care ne intereseaza. Pentru a fi capabili de observatii pertinente, specialistii trebuie sa fie bine pregatiti si sa inregistreze fenomenul cu acuratete, evitand sa-si puna amprenta propriei subiectivitati asupra rezultatelor. Fenomenele care sunt dificil de observat direct, pot fi observate indirect prin intermediul metodei anchetelor (chestionare si interviuri) sau prin metode biografice.

Profesia de psiholog cuprinde numeroase domenii de specializare : biopsihologia. psihologia experimentala, psihologia dezvoltarii, psihologia sociala, psihologia personalitatii, psihologia clinica, psihologia scolara si educationala, psihologia organizationala si psihologia inginereasca.

Exista un numar de abordari interdisciplinare ale studierii psihicului si comportamentului uman, cum ar fi : stiinta cognitiva si psihologia evolutionista. Stiinta cognitiva se ocupa cu studiul naturii proceselor inteligente si , in afara psihologiei, include si ramuri ale altor stiinte : neurostiintele, antropologia, lingvistica, filozofia si inteligenta artificiala. Principiul sau de baza este acela ca procesele psihice trebuie intelese ca operatii de calcul si ca activitatea psihica poate fi analizata la mai multe niveluri. Psihologia evolutionista este preocupata de originile mecanismelor psihologice, principiul de baza fiind acela ca mecanismele psihologice au evoluat in timp de milioane de ani printr-un proces de selectie naturala. Aceasta abordare i-a determinat pe psihologi sa cerceteze subiecte de o importanta esentiala din punct de vedere evolutiv, cum ar fi alegerea partenerului.

Discutie critica. Aspecte deontologice ale cercetarii psihologice

Deoarece in cercetarile psihologice sunt implicate fiinte umane sau animale, psihologii acorda o atentie sporita efectelor cercetarii asupra acestora.

Primul principiu care guverneaza etica profesionala a cercetatorului este acela al riscului minim, adica riscul anticipat nu trebuie sa depaseasca pe cel caracteristic vietii cotidiene. Evident sunt interzise vatamarile corporale, insa nu este usor de delimitat care este nivelul acceptabil de expunere la stres psihologic. Intrebarea care se pune este daca este justificata reproducerea unor situatii de viata in cadrul unor cercetari, pentru a obtine rezultatele scontate. Acestea sunt situatii particulare la care sunt chemate sa raspunda, dupa caz responsabilii institutelor de cercetare.

Al doilea principiu al deontologiei psihologice este acela al consimtamantului informat. Subiectii trebuie sa participe in mod voluntar la cercetare si sa li se permita sa renunte in orice moment doresc.Acest lucru nu este totdeauna usor de indeplinit. Daca obiectivul experimentului este acela de a compara subiectii care invata o lista de cuvinte intr-o dispozitie neutra cu subiecti care fac acelasi lucru, dar in starea de furie sau suparare?. Cu siguranta ca in acest caz nu se vor obtine rezultate valide daca subiectii sunt preveniti ca vor fi in mod intentionat iritati.

In cazul in care un astfel de experiement este totusi efectuat, este obligatorie explicarea motivatiei faptului ca au fost omise unele detalii. In final trebuie ca subiectii sa plece cu respectul de sine intact si cu satisfactie in ceea ce priveste participarea la cercetare.

Al treilea principiu etic al cercetarii este dreptul la confidentialitate. Informatiile despre o persoana care a participat la o cercetare trebuie sa fie strict confidentiale, deci sa nu fie puse la dispozitia altor persoane fara consimtamantul acestora. Se obisnuieste separarea rezultatelor obtinute de numele subiectului sau de alte informatii pe baza carora subiectul ar putea fi recunoscut.

In jur de 10% din experimente se fac pe animale si o parte din acestea sunt supuse la tratamente dureroase sau periculoase. Orientarile actuale subliniaza ca orice tratament dureros sau periculos trebuie sa aiba o puternica justificare.

In afara de aceste principii generale, principiul etic care guverneaza cercetarile este acela al considerarii subiectilor care participa la un studiu psihologic drept partener de cercetare. Multe din cercetarile clasice la care se face referire in acest curs nu ar fi fost astazi aprobate de catre persoanele cu responsabilitati in ce priveste principiile etice.

Studiile lui Stanley Milgram (1963,1974) privind obedienta fata de autoritate.

Milioane de oameni au pierit in Germania nazista condusa de Hitler, considerat un monstru psihopat. Nu putea face aceste lucruri singur. Majoritatea oamenilor "rai " din cel de-al treilea Reich erau oameni obisnuiti care urmau ordinele superiorilor. Acest lucru sugereaza ca toti suntem capabili de un asemenea rau si ca Germania nazista a reprezentat un eveniment nu atat de barbar si strain de normele conditiei umane normale. Dupa Arendt, "in anumite circumstante cea mai decenta si obisnuita persoana poate deveni un criminal". Nu este o concluzie usor de acceptat, intrucat este mai confortabil sa credem ca raul montruos poate fi savarsit numai de persoane monstruoase. Episodul May Lai. Din nou publicul a fost nevoit sa accepte posibilitatea ca cetateni obisnuiti sunt gata sa se supuna autoritatii cu pretul violarii propriei constiinte morale. Aceasta problema a fost testata intr-o serie de experimente importante si controversate conduse de Milgram. Multi subiecti au inceput sa protesteze la aceasta procedura teribila, dar experimentatorul raspundea cu replici stimulative : "Va rog sa continuati, Este obligatoriu sa continuati, Nu aveti alternativa - trebuie sa continuati". 65% din subiecti au continuat sa fie obedienti pe toata durata experimentului, mergand pana a administra socul final de 450 volti. Nici un subiect nu s-a oprit inainte de administrarea a 300 de volti - punctul in care cel testat incepea sa loveasca in perete. Ce a produs aceasta obedienta?. Milgram a sugerat ca obedienta fata de autoritate este o cerinta necesara vietii in comunitate, consolidata prin evolutia speciei umane. Care sunt factorii care conving indivizii sa renunte la propria autonomie si sa devina agenti voluntari ai sistemului ?

Normele sociale. Subiectii au fost de acord printr-un contract sa coopereze cu experimentatorul si sa duca la bun sfarsit sarcina. Daca normele sociale pot produce atata obedienta in studiile lui Milgram, este usor de imaginat cat de aspre erau pedepsele in germania nazista sau in serviciul militar, o data ce erai "angajat".

Controlul. Cand experimentatorul iesea din camera, obedienta scadea de la 65% la 21 %.

Barierele. Obedienta scade daca individul testat se afla in aceeasi camera cu subiectul. Este mai usor sa apesi pe un buton decat sa aplici direct pedeapsa.

Justificarea ideologica. Acceptarea individuala a unei ideologii - un set de credinte si atitudini - care legitimeaza autoritatea persoanei responsabile si justifica indeplinirea directivelor sale. In experimentele lui Milgram "importanta stiintei" este ideologia care legitimizeaza chiar si cererile iesite din comun. Credinta indivizilor in importanta cercetarilor stiintifice face ca acestia sa-si subordoneze autonomia morala si independenta personala celor care sustin ca actioneaza in numele stiintei.

Obedienta in viata zilnica. Experiementul cu Astroten. Cu asistente care au ascultat cu strictete ordine care au violat mai multe reguli. Aspecte etice in experiementele lui Milgram. Criticii au semnalat ca subiectii au fost expusi la un nivel inacceptabil de stres. Criticii au fost ingrijorati de efectele psihologice de durata asupra subiectilor si asupra respectului de sine. Subiectii s-ar fi simtit folositi sau prostiti si ca ar exista efecte psihologice de durata in ce priveste respectul de sine. Apararea principala a lui Milgram a fost ca subiectii nu au fost de acord cu criticile exprimate. Dupa fiecare sedinta, Milgram a explicat cu atentie motivele folosirii acestor proceduri si a restabilit o relatie pozitiva cu subiectul. Subiectilor li se trimitea un raport detailat cu rezultatele si obiectivele proiectului experimenta. Studiile lui Milgram, efectuate la inceputul anilor 60 nu ar mai putea fi efectuate astazi datorita principiilor mai stricte elaborate ulterior privind cercetarile experimentale.