PERCEPTIA

ACCEPTIUNILE NOTIUNII :

I.  Pe temeiul simplitatii / complexitatii , referitor la distinctia senzatie -perceptie in lumina mecanismului fiziologic , J. P. Changeux ("Omul neuronal") propune desemnarea primei (a senzatiei) ca efect al intrarii in activitate a receptorului senzorial - un fel de imagine imediata , iar a celei secunde (a perceptiei) ca etapa finala a respectivului mecanism implicand instruirea recunoasterii si identificarii obiectului.

Cea mai buna ilustrare este cazul figurii duble (cupa si profilurile) : senzatia  vizuala de la receptor la creier e una si unica , dar avem doua perceptii distincte cu sensuri diferite. Changeux introduce termenul de obiect mental (stare fizica creata prin activarea corelata a unui set de neuroni apartinand mai multor arii corticale diferite ; acest set este neomogen) .

Ca exemplificare : obiectele mentale sunt deopotriva :

Perceptul primar ;

Imaginea ;

Conceptul.

Perceptul primar - ar fi un proces psihic - imagine determinata de actiunea stimulilor externi ;

Imaginea - obiect de memorie , fara interactie directa ;

Concept - alt obiect de memorie , dar cu competenta senzoriala slaba .

Importatnta este relatia celor trei obiecte mentale . Proba realitatii o constituie corespondenta / necorespondenta dintre perceptul primar - deoparte si imaginea ca si conceptul - de alta parte . Daca ele rezoneaza , atunci ele apar ca adevarate, adecvate , retinute si introduse in procesul cunoasterii , de unde si relevanta perceptiei in activitate.

II. Fiind importanta distinctia senzatie - perceptie , mai importanta este trecerea de la una la alta (L. S. Rubinstein) . Trecerea se produce prin modul de functionare a impresiilor senzoriale : intai ca semnale , apoi ca imagini ale obiectelor - in sensul ca devin obiecte ale cunoasterii . Faptul este capital : intelegem astfel de ce in sfera intero - si proprioreceptiei avem cu precadere senzatii , iar in sfera exteroreceptiei avem perceptii cand impresiile despre starea aparatelor analizatorilor se inhiba si nu ajung la constiinta . De aceea , spune Rubinstein " Trecerea de la senzatie la perceptii inseamna trecerea de la analiza, in special diferentierea excitatiilor , la analiza (si sinteza) proprietatilor senzoriale ale obiectelor reflectate in senzatii " .

Principalele trei acceptiuni ale conceptului de "perceptie" sunt :

A)      Perceptia ca activitate .

A.Michotte (1953) arata ca : perceptia nu e eveniment izolat , ci o faza a actiunii .

Obredane considera perceptia "un moment al sistemului comportamental propriu fiecarui individ , sistem care are drept caracteristici fundamentale : de a fi teleologic, integrativ si inventiv" . Astfel , perceptia apare in "angajarea omului" pe drumul cautarii informatiei utile .

S. L. Rubinstein considera ca : "Perceptia nu este o receptare a ceea ce e dat , ci o prelucrare a lui , deci o activitate de analiza , sinteza , generalizare . "

Implicata in relatia om - mediu , perceptia are drept continut (reflectoriu) caracteristicile obiectelor activitatii umane. Cum spunea Piaget : "Numim activitate perceptiva orice punere in relatie a elementelor percepute in campuri diferite".

R. Frances prefera termenul de conduita perceptiva cu doua subconduite : de identificare si de diferentiere .

Rezulta ca , in activitatea generala , perceptia e un moment sau fapt cu o anumita durata in care au loc:

FAZE

Detectia ;

Discriminarea ;

Rezolutia ;

Identificarea ;

Manipularea formelor identificate.

Forgus (1966) considera ca perceptia este "procesul extragerii informatiilor" , in cadrul careia : detectia si discriminarea - sunt determinate senzorial ; iar urmatoarele trei faze amintite mai sus - presupun participarea invatarii si experientei.

Perceptia are o structura  : actiunea devine elementul ei constitutiv si mijlocul realizarii . Piaget arata ca actiunile perceptive nu-s de speta oerationala , ca inteligenta , dar compozitia lor are reguli de structura. Ele vor fi operatorii cand va aparea reversibilitatea totala .

Perceptia ca activitate explica mai clar caracterul ei de proces si structura sa reflectorie  : nu obiectul - stimul e determinant in constituirea perceptiei , ci gradul de implicare a subiectului . Produsul ei (subiectiv) - perceptul - care apare mai degraba ca un construct (ansamblu de elemente selectiv structurate in functie de experienta interioara a subiectului - Reuchlin ). Astfel , perceptia apare ca veriga necesara si semnificativa a mecanismului de reflectare / reglare a activitatii adaptative , creative etc. Constructele perceptive sunt cadre de referinta a conduitelor viitoare , semnale cu rol de anticipare a situatiilor care vin sa apara , ca modalitati de orientare / controlare in activitate .

B) Perceptia ca deformare (iluzie)

In relatia cu obiectele , acesta (obiectul) este mai stabil , iar perceptia este schimbatoare (varierea punctelor de vedere in receptia obiectului) . Aceasta permite tratarea perceptiei si din prisma teoriei informatiei.

C) Perceptia - constientizare globala a contactului cu lumea

J. Nuttin intervine cu o extensiune a termenului , (implicit a realitatii psihice pe care el o desemneaza) : in locul distinctiilor privind elaborarile simultane sau succesive, urmatoare contactului cu lumea (cale cognitiva , afectiva , imaginativa etc.) , el propune extragerea intelesului perceptiei din cadrul global al prizei de constiinta immediate. Astfel , in prim plan trec factorii de personalitate , pentru ca , realmente, omul traieste intr-o lume pe care o percepe ca pe o situatie (complexa) de viata , incat perceptia nu depinde in primul rand de obiecte , ci de modul in care este lumea perceputa .

DETERMINAREA PERCEPTIEI :

Ca proces eminamente relational . perceptia e influentata de o seama de factori

(A.F.Witting si G.Willions, 1984) :

A)      Factori externi

caracteristicile stimulilor (intensitate,durata,frecventa)

contextul in care apare influenta (valoarea campului perceptiv, omogenitate-eterogenitate)

Pentru perceptia obisnuita , e indicta intansitatea medie, durata natural necesara , frecventa medie , depinzand de normele adaptarii si ale experientei , dar si de complexitatea , noutatea , ambiguitatea care pot crea , dupa Berlyne , facilitati ori dificultati perceptiei.

B)      Factori interni

SET - ul este : - starea pregatitoare , atitudinea , expectatia

- "predispozitie capabila de a orienta activitatea subiectului intr-o

anumita directie" (Pailard)

- "variabila intermediara" (Pailard)

Efectele Set-ului :

asimilarea pozitiva (integrarea stimulilor)

asimilirea negativa (denaturarea imaginii obiectului)

transformarea (imbinarea primelor : imaginea perceptiva categorial concordanta cu stimulul real , dar neidentica , adica cu unele denaturari: discrepanta relativa in set-ul perceptiv si cel mnemic).

C)Factori relationali ( relatia dintre particularitatile stimului si cele ale starii subiective a subiectului ).

Experienta Carmichael , Hogan si Walter - 1932 : la tahistoscop se dau imagini ambigui cu denumiri : de ex. doua cercuri unite cu o linie sunt, la o grupa ochelari , iar la alta haltere. Rezultatul : subiectii produc deformari ale stimului prin asocierea imaginii cu perceperea reala a obiectelor - are aici loc o "coincidenta " a insusirilor obiectului exterior cu set-ul format de cuvantul - denumire.

Experimentul Shepard R. si Judo S.  (1976) : pe ecran T.V. se dau forme geometrice sintetizate de ordinator (asamblari de cuburi in relief) , care urmau a fi comparate doua cate doua ; este vorba de un ambalaj vazut din unghiuri diferite.Subiectii afirma ca este vorba de accelasi obiect rotit in pozitii diferite . Totusi , pentru a raspunde , subiectii au nevoie de un interval de timp ceea ce duce la ideea ca rotatiile mentale din spatiul tridimensional , se comporta ca si cand ar poseda "rigiditate fizica" cu viteze masurabile.

Experimentele arata tocmai rolul relatiei interior-exterior dintre perceptie si reprezentare . aica conteaza la fel perceptia actuala (imaginea primara) ca si capacitatea de a opera cu ea in plan mental.

Predominenta / coincidenta celor trei categorii de factori se soldeaza cu aparitia / finctionarea unor tipuri de comportamente perceptive :

a)       comportamente de detectare / diferentiere adacvate insusirilor stimului

b)       comportamente oscilatorii sau deformante

c)       comportamente corective

d)       comportamente de clasificare

e)       comportamente de identificare categorial

3) LEGILE PERCEPTIEI

Experienta perceptiva a individului are tendinta de a se organiza in  ansambluri integrale in functie o serie de legi. Cele mai importante sunt :

a)       legea proximitatii (elementele apropiate apartin aceleiasi forme)

b)       legea similaritatii (elementle asemanatoare sunt percepute ca apartinand aceleiasi forme)

c)       legea continuitatii (elementele orientate in acceasi directie tind sa se organizeze intr-o acceasi forma)

d)       legea simetriei (figurile cu 1-2 axe simetrice sunt forma "buna")

e)       legea inchiderii (perceptia evita interpretarile echivoce care conduc la trasee incomplete; ea are tendinta de-a fi prinsa intr-o configuratie inchisa , dovedind o mare stabilitate; inchiderea este tendinta de a evita lacunele intr-o activitate perceptiva sau intelectuala)

Daca factorii externi sunt slabi , iar cei interni sunt puternici , rezulta o forma pe baza principiilor coeziunii.

Invers , forma buna apare prin segregarea campului perceptiv extern.

Izomorfismul , dintre elementele obiective si cele interne ale organismului asigura o "buna forma".

Legile moderne ale percerceptiei

a)       Legea intagralitatii perceptive

b)       Legea structuralitatii perceptive

c)       Legea selectivitatii perceptive

d)       Legea constantei perceptive

e)       Legea semnificatiei

f)   Legea proiectivitatii imaginii perceptive.