Nevrozismul ca trasatura de personalitate

Nevrozismul ca trasatura de personalitate

Pornind de la cele doua teorii umaniste ale personalitatii, "Big Five" si "Five factor model", vom incerca sa conturam rolul nevrozismului in personalitatea umana.

Desi contribitia psihologului american ,Gordon Allport , la formarea si dezvoltarea personalitatii, a fost una semnificativa si favorabila pentru psihologia personalitatii, totusi nu se poate afirma faptul ca acest "veteran" al psihologiei a construit sau explicat personalitatea umana prin intermediul teoriei trasaturilor.

Vorbind de conceptul de "trasatura" , un concept controversat si destul de mult contestat in psihologie , a fost sustinut pana la urma de G.Allport, cel care a si propus de fapt termenul , si a devenit ulterior trasatura de personalitate.

Modelul celor cinci factori ai personalitatii reprezinta o organizare ierarhica a trasaturilor de personalitate in termenii celor cinci dimensiuni de baza: Extraversiune, Agreabilitate, Constiinciozitate, Nevrozism si Deschidere spre experienta.Preocuparile legate de descoperirea structurilor de personalitate prin prisma datelor oferite de chestionare au condos la aparitia lui "Five Factor Model", o paradigma metodologica- teoretica in jurul careia s-au iscat numeroase controverse.

Meritul descoperirii modelului celor cinci factori, ii revine in special lui Tupes si Christal in 1961, dar care nu s-a bucurat de un success bine meritat datorita atacului general declansat impotriva trasaturii in deceniile 70-80, atac purtat indeosebi de pe pozitiile behaviourismului radical si al psihologiei sociale , dar si datorita dezacordului existent intre factorialisti cu privire la tehnicile utilizate in extragerea factorilor, la numarul de factori si la denumirea lor.

In istoria personalitatii traditia lexicala a avut un rol mai putin important.Cele mai multe aprecieri ale personalitatii s-au bazat pe chestionare cu scale destinate aplicatiilor practice specifice, sau pentru a masura constructele derivate din teoria personalitatii.(Goldenberg 1971).In psihologie paradigma "Big Five",a fost studiata in principal de catre psihologii americani Costa si McCrae dar si cu contributia altor psihologi, care au adus o contributie semnificativa dezvoltarii psihologiei personalitatii.Modelul lor sta la baza unei scale de masurare folosite pe larg, NEO-Personality Inventory -Revised (NEO-PI-R - Costa si McCrae1992).Cele cinci dimensiuni ample sunt numite:"nevrozism", "extraversiune","deschidere", "agreabilitate" si constiinciozitate (N, E, O, A si C).

Elaborarea modelului celor cinci factori al lui Costa si McCrae a fost determinate partial de considerente rationale si partial de considerente statistice.Dintr-o gama larga de rezultate ale cercetarilor care se ocupa de personalitate, ei au stabilit care sunt domeniile pe care doresc sa le masoare si au construit apoi scale pentru evaluarea lor, supuse ulterior analizei factoriale.

Costa si McCrae au urmarit sa-i convinga pe ceilalti ca exista un acord considerabil intre multe scheme ale personalitatii aparent diferite coreland scalele lor cu cele ale multor instrumente de masurare a personalitatii bine cunoscute.Aceasta arata ca modelul cu cinci factori ar putea constitui o prezentare cuprinzatoare a diferentelor personalitatii umane.

Nosologia psihiatrica si teoriile lui Jung (1923-1971), Murray (1938) si Sullivan(1953), printre altii au produs o varietate de instrumente .Cercetatorii au creat de asemenea scale pentru a masura constructele mai discrete, pe care le-au considerat mai importante.(Tellen si Walter).

Teoriile personalitatii sunt remarcabil diferite si pot fi anticipate de scalele chestionarelor destinate operationalizarii cu ele , si arata o mica similitudine intre ele.In special, mai multe scale masoara de asemenea o mare preocupare pentru psihiatri si psihologii cliniceni.

H.J. Eysenk a oficializat aceste doua dimensiuni, ca Nevrozism (notat cu N) si Extraversiune (E), si a furnizat masurari utile.( H.J.Eysenk si S.B.G. Eysenk).Anii de cercetare, i-a convins pe mai multi psihologi ca acesti doi factori erau intr-adevar dimensiunile centrale ale personalitaii.

Nevrozismul este o trasatura principala de personalitate in studierea psihologiei.Poate fi definita ca o tendinta de durata de a experimenta o stare emotionala negativa. Persoanele care detin un scor ridicat pe dimensiunea nevrozism, au o probabilitate mai mare decat media sa experimenteze sentimente precum:anxietate, furie , vina, depresie.

Au in general un raspuns mai slab la stres si interpreteaza cu usurinta situatiile obisnuite ca pericole,si frustrarile minore ca lipsa de speranta.Adesea sunt constienti de ei insisi si timizi pot avea dificultati in controlarea impulsurilor si amanarea recompensei.

Nevrozismul este legat si de inteligenta emotionala care implica reglare emotionala motivatie si abilitati interpersonale.

Pe de alta parte persoanele care au un scor scazut la nevrozism sunt mult mai stabile emotional si mai putin reactive la stres.Asta nu inseamna ca persoanele stabile emotional nu se simt niciodata stresate, numai ca stresul e intr-o masura mai mica o caracteristica a vietii lor de zi cu zi decat este pentru cineva labil emotional.Tind sa fie calmi, temperati si mai putin tensionati sau zgomotosi.Este un element independent de trasatura de extraversiune.

Termenul de extraversiune a fost introdus in psihologie de catre psihologul si psihiatrul elvetian ,Carl Gustav Jung (1875-1961), pentru a defini orientarile temperamentale ale personalitatii, omul putand fi fie introvertit (cu tendinte de interiorizare si orientare spre subiect), sau extravertit (cu tendinte de spre exteriorizare si orientare spre obiect).Extravertii nevrotici de exemplu pot experimenta nivele ridicate de stari emotionale pozitive si negative.

Persoanele care au un scor slab la nevrozism ( in special aceia care au un scor mare la extreversiune), in general manifesta mai multa fericire si satisfactie in viata lor.

Asocierile dintre Extraversiune si Nevrozism au facut obiectul a numeroase studii.Nevrozismul este asociat permanent cu un nivel inalt de tensiune, iritabilitate ,rigiditate, in timp ce extraversiunea este legata de un nivel ridicat de energie, buna dispozitie, atitudini pozitive.Nivelul ridicat de nevrozism ne trimite de asemenea la afecte negative, in timp ce scorul ridicat din jurul extraversiunii se asociaza adesea cu afecte pozitive.

Aceste dimensiuni descriu diferentele individuale de a raspunde intr-o serie de situatii si pot conduce la o predispozitie pentru tulburarile psihice.

O cercetare recenta a furnizat dovezi ca nevrozismul si extraversiune coreleaza din punct de vedere functional si neuro-structural.Studiile anterioare privind sanatatea adultilor, au raportat o asociere intre nevrozism ,introversiune/extraversiune si activitatea frontala a cortexului.Studiile realizate pe personae cu stare psihopatologoica au indicat deasemenea faptul ca schimbarile din aceste arii ale creierului, se pot lega de extraversiune si nevrozism.Tinta studiului a fost sa examineze corelatiile structurale ale nevrozismului si extraversiunii la subiectii sanatosi, folosind masurarile anatomice ale cortexului cerebral.S-a constatat ca regiunile specifice ale cortexului prefrontal coreleaza cu masurarile extraversiunii si nevrozismului.Rezultatele studiului au sugerat ca aspectele specifice regiunii anatomice prefrontale erau asociate cu trasaturile de personalitate specifice.

Caracteristicile personalitatii descriu modele de ganduri diferite, sentimente si actiuni care apar ca raspuns la cererile unei situatii speciale.

Modelul celor cinci factori este modelul cel mai influent al personalitatii umane;si fiecare dintre cei cinci factori, definesc o dimensiune care este plasata la polul opus (polul opus al extraversiunii este introversiunea ,iar la polul opus al nevrozismului se afla stabilitatea emotionala).

Dimensinile extraversiune si nevrozism sunt de interes special, pentru ca bazele creierului lor pot contribui la o predispozitie fata de starea de spirit si tulburarile de anxietate.

Privind dimensiunea sociala a trasaturilor de personalitate, extravertitii au o preferinta pentru cautarea si angajarea in interactiunile sociale,in timp ce introvertitii prefera sa evite situatiile sociale si tind sa fie rezervati sau incomozi social.

Extraversiunea poate fi astfel definita ca o sensibilitate la pozitiv sau o dispozitie placuta in mediul inconjurator(Larsen si Ketelaar 1991;McCrane si Costa 1991;Costa si McCrane 1992;Watson si Clark 1992;Barret si Pietromonaco 1997;Lucas si altii 2000).

Nevrozismul este caracterizat ca o sensibilitate negativa omniprezenta sau ca indicatie de pedepsire in mediu(McCrae si Costa 1991;Wallance si altii1991;Costa si McCrae 1992;Watson si Clark1992;Izard si altii).Persoanele care se considera ele insele ca nevrotice, evalueaza situatiile mult mai usor ca posibile pericole , decat cei care au un nivel scazut de nevrozism.(Schneider 2004).

Odata cu aparitia tehnicilor de reprezentare moderne, incluzand atentia, s-au aplicat regiunilor specifice creierului uman asociate cu extraversiunea si nevrozismul.In mod special studiile reprezentarilor indica asociatii dintre extraversiune si nevrozism la indivizii sanatosi, si activitatile cortexului prefrontal.De exemplu, un studiu tomografic a emisiilor de electroni pozitivi,evaluand fluxul sanguin cerebral din regiunile de odihna au indicat ca regiunea cortexului prefrontal era legata de dimensiunea extraversiune/introversiune.(Johnson si altii ,1999).

Mult mai recent , experimentele imagisticii prin rezonanta magnetica functionala au demonstrate ca regiunile cortexului prefrontal manifesta raspunsuri diferite la stimuli emotionali, la indivizii care se descriu pe ei insisi ca foarte extravertiti sau foarte nevrotici.(Canli si altii 2001,2002 2004).In ambele studii extraversiunea a fost corelata pozitiv cu activitatea laterala si de mijloc a cortexului prefrontal, ca raspuns la stimuli pozitivi versus negativi.Nevrozismul, a fost masurat pozitiv cu activitatea cortexului prefrontal , ca reactie la stimuli negativi/pozitivi.

Tinta acestei investigatii este sa evalueze daca extraversiunea si nevrozismul sunt asociate cu variatiile anatomice ale cortexului prefrontal la indivizii sanatosi.Densitatea cortexului prefrontal a fost masurata folosind tehnicile corticale de suprafata.Nevrozismul a fost gasit corelat invers cu raportul dintre volumul total al creierului si masurarile tendintei psihopatologice la adultii sanatosi legate de diminuarea lobului frontal.Prezentul studiu a examinat corelatiile structurale ale personalitatii derivate din modelul celor cinci factori , in regiunile specifice cortexului cerebral la indivizii sanataosi.

De altfel, nevrozismul pare sa fie legat de diferentele fiziologice din creier.Hans Eysenk teoretizat ca nevrozismul este o functie a activitatii sistemului limbic, si cercetarile sugereaza ca oamenii care au un nivel ridicat de nevrozism au o mai mare reactivitate simpatico a sistemului nervos,si sunt mult mai sensibili la stimularile mediului.

Cercetarile geneticii comportamentale au descoperit ca o parte semnificativa a variabilitatii masurarii nevrozismului ,poate fi atribuita factorilor genetici.

Nevrozismul a fost considerat multa vreme una din trasaturile de personalitate mult mai relevanta pentru psihopatologie, in mod special pentru anxietate si depresie.Totusi, cercetarea pe care a fost construita aceasta trasatura, are un istoric bazat exclusiv pe analiza factorilor comuni folositi pentru a descrie comporatmentele obisnuite(Cloniger et al.1994;Costa si McCrae1992;Eysenk si Eysenk1968;Widiger si Trull1992).

Temperamentul se refera la diferentele individuale in stilurile de comportament, diferente dintre oameni care apar la inceputul vietii, arata o stabilitate in timp, reprezinta moduri predictive de raspuns , si probabil au corelatii biologice destul de directe (Goldsmith et.al1987;Rutter 1987).Personalitatea a fost definite ca un model characteristic al persoanei de gandire, simtire si comporatment (Costa si McCrae 1986;Eysenk 1985; Shiner si Caspi 2003). Desi temperamental si personalitatea au fost in mod traditional conceptualizate ca domenii diferite exista dovezi ca sunt mai putin diferite decat s-a presupus de multe ori ( McCrae et.al 2000).Relatia lor ingusta este clar recunoscuta in definitia lui Rutters de personalitate ca "prelucrarile sociale si cognitive a dotarilor temperamentale: ganduri, sentimente, atitudini si valori care proiecteaza de la inceput diferente stilistice in lume.

Nevrozismul sau Afectivitatea negativa apartin, impreuna cu Extraversiunea sau Emotionalitatea pozitiva si Constiinciozitatea sau Constrangerea, celor mai proeminente domenii in toate teoriile majore ale temperamentului si personalitatii.Ele apartin factorilor de personalitate "Big Five"( celelalte doua sunt Deschiderea spre Experienta si Agreabilitate)(McCrae si Costa 1997) si deasemenea caracteristicile celor trei modele ale personalitatii inclusiv cele de la Tellegen (1985) si Cloninger (1986) care contin Afectivitate negativa si Evitarea raului , respectiv domenii asemanatoare nevrozismului.

Costa si McCrae definesc nevrozismul ca domeniu major al personalitatii care diferentiaza ajustarile sau stabilitatea emotionala cu neadaptarea sau afectivitatea negativa.Altii au definit nevrozismul ca trasatura temperamentala a afectivitatii, tendinta de a te trezi repede atunci cand esti stimulat si inhibat lent;tendin'a de a avea idei nerealiste; incapacitatea de a controla; o dispozitie de a se plange;metode ineficiente de a face fata stresului; o tendinta de a aprecia evenimentele stresante; si o dispozitie de a experimenta starile emotionale neplacute.(Widiger et.al 1984).In timp ce cateva definitii stau destul de aproape de masurarile continutului nevrozismului , altii se refera la mecanismele potentiale care pot produce scoruri ridicate de nevrozism.

S-a sugerat ca nevrozismul prezice stresul de zicu zi, in special persoanelor dependente, stresul interpersonal modifica impactul asupra vietii de stres, si prezice debutul tulburarilor afective si rezultatul lor pe termen lung.

S-au facut niste studii care au aratat ca nevrozismul poate prezice expunerea la anumite tipuri de evenimente de viata (Poulton si Andrews 1992). De exemplu, Ferguson si colegii (Ferguson si Horwood 1987), folosind date de-a lungul a sase ani, pe expunerea la evenimentele vietii, la un esantion de femei din Noua Zeelanda , cu copii de varsta scolara , au descoperit ca variatia de 30 % in cazul rapoartelor de viata , pe o perioada de sase ani,au fost atribuite nivelului nerozismului si dezavantajelor sociale ale femeilor.Nevrozismul prezice in mod special persoanele dependente de evenimentele stresante de viata si adversitatile cronice.De exemplu , Ormel si Wohlfarth, au descoperit ca nevrozismul a prezis dependenta persoanei dar nu si independenta persoanei, adversitatea sase ani mai tarziu (Ormel si Wohlfarth1991).In mod special, adversitatea interpersonala este puternic asociata cu nevrozismul,in timp ce adversitatea juridica si financiara este legata mai mult de trasaturile de personalitate in domeniul cautarii de noutati.

Rezultatele nevrozismului la gemenii monozigoti , au prezis deasemenea expunerea adversitatii fata de co-gemenii lor, la o populatie derivata dintr-un esantion de gemeni (Kendler et.al, 2003).Acest lucru a sugerat autorilor ca personalitatea individului adult joaca un rol semnificativ in influentarea expunerii la adversitatea mediului.In plus, relatia este mult mediata de un set de factori familiali care predispun ambele la un temperament dificil si la o adversitate fata de mediu.

Mai multe studii au dovedit ca indivizii cu scor ridicat de nevrozism sunt mai expusi riscului de psihopatologie , ca urmare a expunerii la evenimente stresante de viata, decat persoanele cu nivel scazut de nevrozism.Van Os si Jones (1999) au raportat ca la nivelul cohortei britanice de 5362 de persoane, a avut in copilarie un nivel ridicat de nevrozism, au prezis tulburari afective la varsta de 36 si 43 de ani.Acesti autori au examinat daca acesti primi factori de risc au actionat modificand relatia cu evenimentele stresante de viata la maturitate.Efectul total al evenimentelor pe sanatatea mentala a fost mai mare la femei, la persoanele cu nivel mai mare de nevrozism in copilarie si copiilor cu sanatate mintala saraca.Rezultate asemanatoare au fost raportate la batrani.

Exista deasemenea cateva marturii ca persoanele cu nivel ridicat de nevrozism, cand sunt deprimati pot beneficia mai mult de la schimbarile pozitive din viata decat persoanele cu nivel scazut de nevrozism.Oldehinkel et.al (2000) au gasit ,86 de pacienti deprimati care au urmat timp de 3 ani si 5 luni un tratament de ingrijire, ca nevrozismul imbunatateste efectul evenimentelor pozitive din viata.

Unele studii au aratat o perspectiva de asociere dintre nevrozism si utilizarea tratamentului dupa adaptarea la tulbuirarile mentale, asociate incapacitatii si raspunderii la tratament( Have et al.2004).Ten Have et al.a gasit intr-un studiu epidemiologic psihiatric ca oamenii cu nivel ridicat de nevrozism aveau mai multe sanse de a primi ingrijire in sectorul de specialitate al sanatatii mentale, si dupa ce au primit ingrijirea, ei continuau sa primeasca serviciile, chiar daca aveau sau nu tulburari emotionale.Daca aveau o tulburare emotionala , probabilitatea de a primi ingrijiri medicale de specialiatte a crescut mai mult.

Teoriile psihosomatice si-au asumat adesea un rol pentru nevrozism in dezvoltarea sanatatii fizice, si intr-adevar mai multe studii au raportat corelatii intre nevrozism si simptomele fizice.Totusi Friedman (2000),noteaza elemente ale nevrozismului bine-definite ,evaluate ca boli, sunt adesea corelationale , artifactuale sau cauzale.

Simptomul raportat poate fi bazat pe nevrozism legat de stilul de percepere si raportare la experientele psihologice.(Costa si McCrae 1987).De exemplu, un sondaj pe populatia australiana invarsta,Jorm et.al(1993)au descoperit corelatiile cu nevrozismul, cand raportul masurarii sanatatii fizice a implicat o judecata personala.Pentru ca masurarile sanatatii erau folosite ca rezultate, ramane neclara daca tendinta de raportare asociata cu nevrozismul explica perspectiva directa a legaturii nevrozismului cu simptomele somatice, la fel de bine ca sanatatea psihica.Totusi daca rezultatele sunt impartiale, doua cai care nu se exclud reciproc pot sublinia singura legatura a nevrozismului cu sanatatea fizica.

O cale pe care Friedman a numit-o "nevrozismul de tip Woody Allen", implica vigilenta vigilenta pentru sanatate, oarecum ipohondrica, cooperare cu tratamentul, dar usor coplesiti de stres, daca adversitatile sunt intalnite pe termen lung.

Nevrozismul ramane clar o trasatura majora a personalitatii legata de simptomele sanatatii fizice dar si psihice, si care trimite deasemenea la psihopatologie si la tulburarile afective des intalnite in acest domeniu.Acest subiect il vom dezbate pe larg intr-un capitol ulterior.