Natura psihicului uman

Natura psihicului uman

Generalitati

PSIHICUL este fenomenul hipercomplex,plurinivelar,sistemic cu o situare aparte intre obiectele de studiu ale altor stiinte, in anumite moduri el este revendicat ca obiect si de alte preocupari spirituale ( filozofia,religia,mitologia,cibernetica).

- prin urmare, este imperios necesara o analiza in continuare, de nivel superior si de orientare pragmatica ; astfel ne vom ocupa de :

natura specifica si speciala a psihicului

atributele fundamentale de definitie

structura si dinamica lui

nivelurile lui de organizare

caracterul sau de hipersistem

Sumand, vom cauta semnificatia axiologica si metodologica a conceptului de psihologie.

Situandu-ne pe directia aprofundarii obiectului psihologiei, sa observam ca mari personalitati ca R.B.Cattel, Kurt Lewin sau Paul Fraisse (intre 1940/1960), preluand formula paradigmatica S R si completand-o prin alta, schimbata, S P R ( in care P este personalitatea ) fac sa se inteleaga ca demersul nu este suficient : Personalitatea ca termen integrator, categorial  trimite la ceea ce este expus si accentuat individual , faptul aparand ca mai util psihologiei diferentiale decat celei generale. Atunci P = psihic , adica spatiul de organizare - functionare al proceselor si mecanismelor psihice.

Atribute care diferentiaza net pe om de animal :

complexitatea relativ mai mare a creierului

generarea functiei simbolice

geneza " prizei de constiinta" ( luarea de cunostinte sau constientizarea )

Concluzie :

P. Fraisse arata ca este mai corect sa consideram psihologia o stiinta a psihicului decat a comportamentului ( si chiar a personalitatii ),fiindca astfel o putem integra mai firesc, la nivelul obiectului:

- relatia psihic - creier ( mai larg, biologic )

- problema nivelurilor

Cercetatorul va descoperi natura contradictorie , aparent paradoxala a psihicului : el este interioritate ( virtual,latent,indirect observabil) si exterioritate (act, manifestare ,expresie, comportament) si deci unitate a launtricului si obiectivarii. Insa in mod esential , cercetatorul va descoperi ca, fata de ordinea lucrurilor in natura, in realitatea numita psihic intrevedem si o ordine generala de la cauza la efect si o ordine speciala privitoare la autodeterminare, de unde si consecinte ca: libertatea aparent nemarginita , creativitate , putere transformatoare (care este sinergic si autotransformatoare ) datorita sursei lui esential generatoare - viata socio-culturala ( psihicul mijloceste depasirea naturii prin cultura ) .

Principii de definire a psihicului

Psihicul - forma a vietii de relatie

Psihicul este proprietate principala a omului viu , posesor al unui organism biologic si al unor insusiri esentiale de natura socio-culturala. In virtutea adaptarii biologice si sociale , organismul uman nu poate fiinta decat in raporturi active permanente cu mediul bio-social. Relatia este forma de existenta a psihismului in sensul functionarii si/sau reactivitatii prin sensibilitate , reflexivitate , inteligenta , creativitate. Inexistenta relatiei duce la perturbari , adesea ireversibile ( vezi experimentele de privare senzoriala , izolare , absenta prelungita de stimulare afectiva , intelectuala . etc din exterior ).

Psihicul - corelat ideal al structurilor : - materiale / - cuantice / -energetice.

Psihicul are origine ( intr-un fel ) materiala , dar ca un efect al materiei ( superior organizate ) nu se identifica cu sursa primara.

Idealitatea sa nu poate exista independent de substratul energetic, fizico-chimic, electrofiziologic.

Proba : - distrugerea partiala/totala a organelor de simt , a cailor de conducere , a structurilor cerebrale ; - influenta drogurilor , imposibilitatea intoarcerii din moarte clinica ( 5/10 % )

Legatura creier - psihic vazuta de :

dualism

paralelism psihofiziologic

reductionism - a psihicului la creier

Antiproba : sectionarea corpului calos arata ca creierul poate functiona normal , chiar daca informatia de la un organ senzorial nu mai poate merge in zona celeilalte emisfere.

M.Golu ( 1984 ) propune modelul interactionist : creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului. Psihic si creier - o unitate dinamic evolutiva : creierul nu poate genera psihic in unitatea organizarii lui celulare , insa el contine informatie si energie potential capabile de trecere in act de alta natura.

Psihicul - forma de reflectare ideal-subiectiva si constructiva.

Modul de functionare a psihicului se identifica prin:

imagine -proces primar

constructie generalizat-abstract  - ca produs secundar

traire - stare , vibratie a intregului

efort ( incordare) - ca mobilizare a resurselor nuro-psihice

motiv - auto/stimulare , directionare si energizare

deci sistem : de acte , actiuni , activitati adaptative si auto/transformatoare.

Calitatile lui de baza :

reflectarea - propiet.a intregii naturi

cunoasterea - propiet. a creierului

constiinta - propiet. a umanului

constiinta de sine - propiet. a individului si colectivitatilor

Prin idealitate psihicul este fenomen - imponderabil , inefabil.

Prin subiectivitate psihicul este proprietate impregnata de vocatiile subiectului.

Prin activitate psihicul este obiectivat , manifestare , observabil , constructiv.

Reflectie si creatie - unitate a subiectivitatii cu obiectivitatea , avand caracter reproductiv si creator ( ambele prin reflectare ).

Reflectarea : - ofera modelele realitatii , creatia realizeaza si alte modele , care o depasesc

reflectarea genereaza echilibrul Sub.-Obiect ,

reflectia apare ca o descoperire prin operatii , creatia este : inovare / inventie / transformare

reflectia potenteaza creatia , atitudinea creativa poate premerge si adanci.

Ele nu sunt opuse , ci complementare.

Psihicul - conditionat si determinat socio-istoric.

Psihicul are o geneza inalienabila in social. El se modeleaza in viata activa de grup. Antropogeneza si psihogeneza - sociale.

Socialul modeleaza chiar si latura biologica.

Societatea ofera mijloace si continuturi deja elaborate, incat orice interiorizare se face cu"aparate" bio si psihologice bazate pe o ereditate sociala.

Istoria individuala este un nonsens in afara istoriei umanitatii, a epocii date , a grupului , a modelului cultural contemporan ( obiceiuri , traditii , mentalitati , prejudecati ).

Exista aspecte ale modelelor de viata ale unei culturi sau epoci absente in alte culturi sau epoci.

Valorile sociale genereaza ceea ce numim "o personalitate de baza "( Kardiner ) sau "personalitate de statut" ( Linton ) sau mai nou "o personalitate interpersonala".

Fenomenele psihice primare sunt conditionate social ( supuse unui antrenament functional ) , dar nu modelate pana la dizolvare in social , fiindca ele au si determinari biologice profunde.

Fenomenele psihice secundare , superioare , sunt anterioare indivizilor unor noi generatii , deci date in calitate de "cauze" sau "principii modelatoare" ( copii salbatici de exemplu ) , dar nici ele nu sunt absolute.

Noi directii de abordare a psihicului

Teoria informatiei .

Spre a sublinia pregnant constructivismul s-a alaturat paradigmei reflectarii un implicat model - determinatia informationala a psihicului.

Psihic - modalitate practica de realizare a comunicarii informationale la nivelul sistemului nervos. ( M.Golu , 1984 , Informatie si psihic - naturi echivalente ).

Informatie - coordonata globala de definire a universului - nu se reduce la energie sau la substanta ( argument - acelasi mesaj se poate transmite prin suporti substantiali - enegetici diferiti ).

Informatia - ca si psihicul - nu fiinteaza in afara suportului substantial-energetic.

Informatia - nu are propietati sensibile, nu se percepe direct, ci prin efecte vizibile in dinamica si comportamentul sistemelor - ca si psihicul.

Informatia - este la baza proceselor de reglare-organizare ale sistemelor , psihicul regleaza si mediaza toata dinamica raporturilor individ / lume.

Informatia - ca fenomen concret nu se constituie decat in procesul comunicarii , in afara acestuia este neexistenta - doar ca potentialitate , ca si psihicul.

Psihicul apartine fenomenelor informationale si poate fi tratat cu ajutorul aparatului operational derivat din conceptul de informatie. Din acest punct de vedere psihicul isi probeaza latura sa cantitativa ( masuri diferentiale in conditii de diversitate si nedeterminare ale surselor externe ) , dar si pe cea calitativa ( grad de adecvare a codurilor psihice cu sursele externe precum si utilitatea continutului informatiei furnizate ).

De aici doi indicatori calitativi fundamentali : semantic / pragmatic.

Si totusi, perspectiva informationala este valabila numai in perspectiva rationalista.

Cognitivismul .

Cognitivismul a sperat intr-o perspectiva integratoare si semnificatoare in abordarea psihicului.

Marc Richelle ( 1987 ) descrie urmatoarele tipuri:

Cognitivismul descriptiv - explica mecanismele psihice intervenind in S si R ( o incercare de corijare a behaviorismului cu implicatii teoretic-metodologice )

Cognitivism radical - fenomenele interne , mentale - ca obiect al psihologiei , se reduc la comportamente , ca indicatori ai fenomenelor interne , ca in terapiile cognitive ( cu intentie epistemologica dar si cu neajunsul egalitatii stari interne - comportament , manifestare )

Cognitivism "etic" - incearca reabilitarea subiectului ca initiator al propiilor conduite , de unde si termenii tratarii : decizie , alegere , selectie  ( intentia de reconsiderare a subiectului ca pozitie filozofica - morala , fara a putea explica subiectul integral si fluctuatiile sale)

Cognitivismul "functional" - studiul mecanismelor cognitive ( perceptie , memorie ,  reprezentare ) prin opozitie cu cele afective , deschizand calea cercetarii inteligentei artificiale.