 |  |
|
Subiectul responsabilitatii nu poate fi decat o persoana.
Chiar si persoana poate fi iresponsabila sub puterea unor forte coercitive care depasesc capacitatea ei de aparare psihologica si de "reactie cerebrala".
Responsabilitatea cere doua conditii esentiale:
sa fii in deplinatatea facultatilor ratiunii,
sa fii liber pe actiunile tale.
Libertatea este aproape sinonima cu
responsabilitatea persoanei fata de propriile sentimente si cu
puterea, capacitatea de a le gestiona.
Persoana umana, in virtutea constientei si a capacitatii de reflectie autonoma, e responsabila de propria gandire, actiune si simtire intrucat e constienta de sine si de posibilitatile de a-si recunoaste propriile nevoi, sentimente si dorinte si de a le gestiona responsabil in raport cu sine si cu celalalt.
Responsabilitatea umana se fondeaza pe libertate. Intre ele exista un raport de reciprocitate, unitate si interconditionare.
Un act responsabil este:
voluntar adica o lucrare ce deriva din vointa cu cunoasterea deplina a scopului;
co-respunzator maturitatii si libertatii personale;
imputabil (discutabil) moralmente;
liber.
Exista o deosebire, uneori foarte subtila, intre un act voluntar si un act aparent liber.
Sila (violenta, constrangerea) - poate fi:
o absoluta si totala - faptele savarsite in aceste conditii nu atrag dupa ele responsabilitatea;
o relativa sau partiala - actele sunt culpabile daca era posibila impotrivirea si nu s-a opus o rezistenta suficienta;
o sila psihica - aparent fara cauze externe, dar care consta intr-o obsesie sau constrangere interna, determinata de conditiile de viata in care traieste persoana respectiva.
Frica:
o E cel mai puternic obstacol in cale libertatii umane.
o Provine din zona emotionalului, este o emotie primara, o stare emotionala cu care ne nastem, emotie care poate inrauri in mod hotarator reactiile organismului pe latura exterioara (de executie).
o Are o mare influenta asupra vointei.
o Dupa cauza care o provoaca poate fi: interna (anxietate, angoasa, panica) sau externa (cauzata de pericole vizibile, iminente)
o Dupa gravitate, frica poate fi: grea sau usoara.
o Depinde de structura sufleteasca a persoanei, de structura emotiva, in special.
Ignoranta:
o e definita ca "nestiinta sau lipsa de cunoastere a unor lucruri pe care de fapt cel in cauza ar trebuie sa le cunoasca";
o e mai degraba un impediment cultural si cognitiv;
o culpabilitatea ignorantei depinde atat de neglijenta sau delasarea subiectului, cat si de insemnatatea obiectului fata de care se manifesta.
Patimile:
o Sunt dependente psihologice si chiar somatice ale omului devenit pasiv.
o Din punct de vedere psihologic sunt fie:
Stari patologice ale unor sentimente care pun stapanire pe sufletul omenesc,
Fie sentimente obsesive care silesc omul sa actioneze numai in directia lor.
o Din punct de vedere moral, sunt pofte puternice indreptate spre anumite bunuri senzoriale care pot provoca o desfatare si care uneori se opun exercitarii libere a vointei omenesti. Ex.: ura, supararea, gelozia, disperarea, groaza, etc.
Deprinderile:
o Sunt elemente ce provin din zona vointei: "Acte voluntare la origine, prin repetare, ajung sa se execute cu mai mare precizie si usurinta si fara control constient, ceea ce inseamna pentru persoana care le poseda o crutare de energie si timp, precum si castigarea dispozitiei de a actiona in acelasi imprejurari, intotdeauna la fel."
o Faptele facut din deprinderile rele sunt culpabile, deoarece deprinderile au fost dobandite in mod constient.
o Daca subiectul se sileste sa dea vointei sale o directie opusa celei a deprinderii rele, chiar daca deprinderea biruie, fapta este involuntara, ceea ce diminueaza culpabilitatea si responsabilitatea.
Alte influente:
o Particularitatile specifice;
o Influenta sistemului hormonal;
o Influenta constitutiei somatice, temperamentale;
o Tulburari mintale;
o Sugestia hipnotica;
o Influenta mediului fizic si social;
o Varsta, sexul, rasa etc.
Frankl (supra-vietuitor a patru lagare de exterminare): "A fi om, persoana, inseamna a decide de fiecare data ce sa faci cu tine insuti, iar aceasta insemna, la randul sau, a-ti asuma responsabilitatea propriilor actiuni si ale propriei conduite."
Fiecare om are un loc si o misiune in lume, ceea ce i se cere este doar sa le descopere.
Omul poate descoperi un sens in fiecare si in orice situatie de viata, chiar si in cele mai dificile si lipsite de orice speranta, prin:
o Trairea a ceea ce este valoros (natura, arta, relatia etc.).
o Crearea de valori (materiale, artistice, spirituale).
o Suportarea a ceea ce este de neinlaturat, de neschimbat (boala, pierderea celor dragi, etc.).
o Prin atitudinea de a-si fi credincios siesi si de a se putea privi in fata.
A fi responsabil de propria viata, de tine insuti, inseamna:
o A-ti da seama de propria importanta, de ceea ce "s-a investit in tine" pentru a raspunde in mod serios apelurilor vietii.
Decizia iti apartine: poti opta pentru:
o O viata autentica, plina de sens, sau
o Te poti irosi intr-un simulacru existential, tu fiind sursa propriului esec, nu imprejurarile, conditiile exterioare.
o Daca anumite conditionari sunt greu de depasit sau chiar de nedepasit, faptul de a-ti trai viata in mod real si responsabil iti apartine in exclusivitate.
Frankl: Trebuie sa-i invatam pe cei disperati ca, de fapt important nu este ce asteptam noi de la viata, ci, in doar ce asteapta viata de la noi! Nu noi cautam sensul vietii, ci simtim ca suntem permanent intrebati ca oameni, intrebari puse in fiecare zi si in fiecare moment, carora trebuie sa le raspundem exact nu doar in:
o Meditatii, fantasme, imaginatie,
o Cuvinte, declaratii, lozinci, promisiuni,
o Ci printr-o actiune corecta, cu un comportament corect.
Frankl: "Motivat de vointa de sens, omul, in fata conditionarilor de orice tip, dincolo de a le obiectiva in virtutea capacitatii de autodistantare, este capabil de a recunoaste in ele probleme de rezolvat si sarcini de indeplinit pentru propria formare."
Intr-o asemenea perspectiva, omul trebuie sa actioneze in existenta sa:
o Nu pentru a realiza placerea (Vointa de placere, Freud).
o Nici puterea (Vointa de putere, Adler),
o Nici macar pentru realizarea de sine,
o Ci pentru a urma o implinire de sens (Vointa de sens, Frankl).
Frankl: Omul este responsabil
o nu numai pe orizontala, "fata de . ": viata, normele de convietuire sociala, propria constiinta morala ca produs social, ci
o mai ales pe verticala, "fata de Cineva personal", inaintea Caruia raspundem nu doar pentru "pacatele" noastre, ci mai ales de ceea ce am devenit si am implinit din "talantul", sensul, rostul nostru existential.
Din nefericire, interpretarea religioasa accentueaza o viziune moralist negativa asupra responsabilitatii omului, apasand pe culpabilitatea inaintea lui Dumnezeu fata de pacate comise sau chiar pe necesitatea mantuirii mai curand decat pe responsabilitatea pozitiva (actuala), existential vocationala si axiologica a omului, pe cerinta de a-si cultiva talantul personal intr-o viata traita plenar si responsabil in Prezenta lui Dumnezeu. Multe pacate nu sunt decat consecinte nefaste ale unor frustrari existentiale sau deficiente in planul realizarii personale.
Este capacitatea persoanei umane de a se percepe in propria individualitate unica si irepetabila; este discernamantul psihologic, faptul de a fi constient de sine.
Se formeaza in timpul varstei evolutive prin interactiunea dintre tendintele interne ale subiectului si conditionarile externe din mediul ambiental pana la libertatea de a alege si capacitatea de a fi responsabil de alegerile facute.
Este nucleul stabil in jurul caruia se va structura eul ca centru unificator, coordonator si propulsor al alegerilor operante dupa criterii de valoare.
Presupune existenta constiintei psihologice si este chiar aceasta constiinta ajunsa la un grad maxim de diferentiere, la un mod de a fi in lumea valorilor.
Este un fel de loc launtric, un fel de busola de orientare pentru sine si in raport cu ceilalti, o instanta launtrica, centrul de referinta care ghideaza persoana in alegerile sale.
Este o functie a persoanei si pentru persoana, nu este o voce a firii, ci a persoanei.
Ordinea morala exista nu pentru ca persoana se conformeaza firii, ci pentru ca firea se personalizeaza in persoana care vorbeste cu Dumnezeu.
face parte din sanatatea psihologica si morala a persoanei;
este un factor stimulativ in dezvoltarea personalitatii si a simtului datoriei si responsabilitatii;
este un mecanism de protectie a persoanei pentru a nu fi lezata prin devieri si scaderi ale demnitati morale
si un paznic al standardului etic care nu permite inconsecvente, oscilatii morale peste limitele admisibilului.
Suferinta produsa de sentimentul de vina poate fi un punct de plecare in atitudinea responsabila a omului fata de propria viata si moralitate in raport cu sine si cu ceilalti.
Este de origine nevrotica si semnul unei retardari etice.
Ingradeste libertatea launtrica si franeaza dezvoltarea persoanei.
Presupune un comportament responsabil, autentic moral, rezultat dintr-o decizie matura, libera si responsabila. Un om moral autentic nu face raul pentru ca nu-l face, ci pentru ca face binele si pentru ca nu are nevoie de "motive" sa nu faca raul.
Presupune:
o libertate de vointa - eul este sursa creatoare de dorinte si de decizii, dar nu e constrans sa le manifeste nici de conditii exterioare, nici de impulsuri launtrice.
o si libertate de actiune - care se manifesta acolo unde dorinta si decizia survenite nu intampina dificultati in calea realizarii lor.
(Dupa: Eugen Jurca, Arta de a fi liber
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |