Modalitati de educatie a copilului cu deficiena mintala

Integrarea scolara a copiilor cu handicap mintal

Se poate realiza ca si in cazul copiilor cu alte tipuri de handicap, prin integrarea individuala in clase obisnuite, integrarea unui grup de 2-3 copii deficienti in clase obisnuite sau constituirea unor clase de nivel integrate in scoli obisnuite.

Clasele de nivel s-au dovedit ca fiind ineficiente fapt dovedit de unele tari europene: Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Norvegia, Suedia etc.Asa numitele " clase de recuperare " s-au dovedit ineficiente chiar afectand calitatea procesului didactic, datorat marimii decalajului dintre clasele de nivel superior si cele de nivel inferior.Cand se discuta problema integrarii in scolile obisnuite copiilor cu deficienta mintala accentul nu trebuie pus pe formele de organizare a claselor, ci pe masurile anticipative centrate pe problemele specifice fiecarui copil sau pot sprijini integrarea lor in scoala normala stiut fiind ca multi copii cu esec scolar repetat ajung sa fie declarati deficienti mintali. Astfel se pune in discutie problematica diagnosticului logic diferentiat care ar putea discrimina intre falsii deficienti mintali si deficientii mintal propriu-zisi, care pe langa sondarea nivelului actual al dezvoltarii intelectuale, trebuie sa evidentieze si posibilitatile de progres incluse in prognosticul realizat pe marginea rezultatelor investigatiilor psihometrice si psihopedagogice.

Practica psihopedagogica a relevat principiul conform caruia este mai bine sa gresesti in supraaprecierea copilului orientat initial spre invatamantul obisnuit decat sa-i subapreciezi capacitatile reale, orientandu-l cu usurinta spre invatamantul special cunoscand ca orientarea spre invatamantul integrat, dupa ce copilul cu falsa deficienta mintala si l-a petrecut , mai mult timp in institutii speciale de invatamant, duce la scaderea dramatica a sanselor de reusita a integrarii sale in scoli obisnuite.

Pentru a favoriza integrarea copiilor cu deficienta mintala in invatamantul de masa si in comunitatile din care fac parte este nevoie de aplicarea unor masuri cu caracter profilactic, ameliorativ sau de sprijinire/ protejare cum ar fi:

Initierea si aplicarea in familie sau gradinita a unor masuri de stimulare generala si terapie specializata ( in plan senzorial, psihomotor, de limbaj , autonomie personala , viata si educatia in familie) in perioada varstei prescolare, pentru toti copiii cu deficienta mintala reala sau pseudodeficitara mintala;

Pregatirea atenta a debutului scolar al tuturor copiilor, mai ales a celor care prezinta dificultati in comunicare si relationare, in activitatea grafica in orientare

Copiii care continua si intampina dificultati in invatare si adaptare chiar si dupa perioada de pregatire a debutului scolar, vor putea fi integrati individual sau in grupuri restranse ( program special de recuperare si adaptare scolara) .

O problema deosebita, care conduce la esec in cazul integrarii a copiilor cu deficienta mintala in clasele mai mari V-VIII sau in finalul procesului de scolarizare, apare atunci cand solicitarile depasesc cu mult capacitatea de utilizare a gandirii.

Actuala forma de pregatire profesionala este total ineficienta, nu raspunde cerintelor ulterioare a absolventilor si nici cerintelor existente pe piata muncii unde acestia oricum nu pot intra in concurenta cu absolventii scolilor profesionale obisnuite, fapt ce determina ca marea majoritate dintre ei sa ajunga someri sau sa lucreze in diverse sectoare altele decat cele pentru care s-au pregatit.

Pornind de la rezultatele acestei analize, se pot stabili obiectivele si activitatile concrete prin care unitatile de continut de la fiecare disciplina pot fi modificate in functie de nivelul cerintelor si de posibilitatile de invatare ale elevilor din clasa respectiva.In acest mod, scoala poate face o oferta educationala flexibila, sa raspunda cerintelor de moment ale populatiei scolare, indeplinindu-si misiunea, de a oferi fiecarui copil sansa de a se pregati si forma prin educatie, alaturi de semenii sai.

Abordand o perspectiva curriculara deschisa, transparenta si flexibila putem veni in intampinarea unui numar cat mai mare de elevi, inclusiv pentru elevii care sunt exclusi in mod curent din scolile obisnuite.Colaborarea dintre elevi si profesori, parteneriatul in invatare si deschiderea scolii fata de cerintele tuturor categoriilor de copii si sa rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare, valorizare sociala a fiintei umane si la capacitatea fiecarui individ de a se adapta si integra cat mai bine intr-o societate aflata in continua transformare.

Modalitati de educatie a copilului cu deficienta mintala

Un rol deosebit de important in procesul educational-terapeutic a copilului cu deficienta mintala , il are programa de "Terapie educationala complexa si integrata", programa ce este prevazuta in planurile de invatamant ale scolilor speciale.

Programa de "Terapie educationala complexa si integrata" a aparut in anul 1992 si a fost organizata dupa conceptia modulara si care are ca punct de plecare un curriculum model pentru handicapatii mintal elaborat de Carol Ouvry in anul 1987,curriculum structurat pe patru arii de dezvoltare:

1. aria de dezvoltare fizica, avand ca obiectiv central/global miscarea cu componentele : motricitate grosiera, imaginea corporala, fizioterapia;

2. aria de dezvoltare perceptiva, avand ca obiectiv central/global perceptia motorie si constientizarea senzoriala( vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva, proprioceptiva);

3. aria de dezvoltare intelectuala, avand ca obiectiv central/global formarea abilitatilor cognitive( abilitatile logico-matematice, formarea conceptelor, intelegerea situatiilor, formarea proceselor cognitive), precum si a comunicarii( receptiva sau expresiva);

4. aria de dezvoltare personala si sociala avand ca obiectiv central/global independenta copilului intr-un mediu cat mai restrictiv posibil cu componentele: autonomia personala( autoservirea, autoingrijirea), autonomia sociala( adaptarea la viata cotidiana) si competentele sociale.

Cele patru arii de dezvoltare pot fi considerate arii majore ale educatiei speciale (ce formeaza structura primara a unui curriculum pentru persoanele cu deficienta/handicap, indiferent de natura, gravitatea si nivelul de scolarizare), urmand ca obiectivele si componentele constitutive ale ariilor sa fie completate sau adaptate in fuctie de particularitatile copiilor si de nivelul de scolarizare.

Plecand de la acest curriculum model, Programa de " Terapie educationala complexa si integrata" a fost structurata pe cinci module si anume: terapia cognitiva, terapia ocutionala si psihoterapia de expresie, terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala, autonomia personala si sociala, ludoterapia, considerata ca punte de articulare intre aceste module constitutive ale programei.

1.TERAPIA COGNITIVA

Este un proces complex de echilibrare mintala, prin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinte educationale speciale, al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoasterii( pervertire si imaturitate cognitiva, lipsa de motivatie pentru cunoastere etc.)

Fenomenul de perturbare a comportamentului cognitiv al deficientului mintal se exprima fie la nivelul cunoasterii teoretice( invatarea conceptelor), fie la nivelul cunoasterii psihosociale, determinand schimbari fundamentale in personalitatea acestuia, fapt pentru care interventia asupra comportamentului cognitiv si terapia cognitiva sunt considerate a fi " cheia de bolta" a intregului sistem de terapie reeducationala( C.Paunescu,"Terapie educationala integrata", Ed. Pro Humanitate, Bucuresti)

Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatorii, care faciliteaza intelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situatiilor in dimensiunea lor instrumental-integratoare.

La copiii cu cerinte educationale speciale cu handicap mintal, terapia cognitiva presupune o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa niveluri adaptate unei largi tipologii de organizare mintala.

Programa de terapie ocupationala complexa si integrata vizeaza in aria terapiei cognitive, doua domenii mari: terapia cognitiva de tip A si terapia cognitiva de tip B.

Terapia cognitiva de tip A vizeaza, in principal, consolidarea, sistematizarea, completarea intr-o maniera deosebita de cea a procesului de predare-invatare,a faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor, precum si un mod diferit de organizare a activitatilor de cunoastere.Terapia cognitiva de tip A este o reordonare a invatarii initiale, fara a se rezuma la asa zisele " rezolvari de teme", care repeta aproape identic si mecanic lecturile, faptele , informatiile etc.Acest tip de terapie va avea aproape toate notele terapiei cognitive de tip B, cu precizarea ca prima isi extrage subiectele, temele din disciplinele de invatamant si au menirea sa sprijine intelegerea si insusirea continuturilor acestor discipline.

Terapia cognitiva de tip B include activitatile si programele care organizeaza procesul de cunoastere, cu nuantari pentru diferitele procese psihice.

Structura modulului de terapie cognitiva este constituita dintr-o serie de submodule, cele mai importante fiind:programul de stimulare perceptiv-motrica al americancei Marianne Frostig,programul pentru formarea conceptelor fundamentale logico-matematice al lui Jean Piaget,programul complex de exercisii perceptive si senzorio-motorii al lui Jacques Dubosson.Aceste submodule au dat nastere la elaborarea unor programe terapeutice folosite cu mare frecventa in practica educatiei speciale.

Terapia cognitiva are la baza cinci submodule:

primul submodul este terapia cognitiva de tip A( destinata activitatilor de organizare, consolidare, sistematizare, completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, deprinderilor precum si programelor de interventie educationala personalizata;

al doilea submodul se refera la cunoasterea senzoriala cu cele cinci domenii: sensibilitate cutanata, vizuala, gustativa, olfactiva, auditiva;

al treilea submodul este afectat cunoasterii perceptive cu cele cinci arii destinate formarii abilitatilor vizual-perceptive si anume: coordonarea vizuo-motorie, perceptia forma-fond, pozitia in spatiu si relatiile spatiale.Submodulul ofera o serie de exercitii si activitati pregatitoare pentru actul lexic si grafic, precum si pentru alte domenii de cunoastere de o paleta variata: activitati de observare vizuala , activitati pentru educarea psihomotricitatii, structuri de dezvoltare lingvistica, de formare a rationamentului etc.;

al patrulea submodul cuprinde o suita de exercitii , activitati care concura la formarea si dezvoltarea conceptelor fundamentale de natura logico-matematica inspirate din conceptia piagetiana sau din programul lui Mary Baratta Lorton;

al cincilea submodul construit din exercitii perceptive si senzorio-motorii care concura la formarea si dezvoltarea proceselor psihice( atentia, reprezentarea, memoria, imaginatia, gandirea)este inspirat din programul lui Jacques Dubosson.

Cele cinci submodule sunt prevazute si cu structuri de activitati specifice , cu intentia de a oferi un cadru general de organizare a activitatilor educational-terapeutice susceptibil de a fi imbogatit de educator in functie de experienta educational-terapeutica proprie si de particularitatile copiilor din colectivul cu care isi desfasoara activitatea.

2. TERAPIA OCUPATIONALA SI PSIHOTERAPIA DE EXPRESIE

Terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara poate fi utilizata eficient pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfuctiilor organismului uman contribuind in acest fel la cresterea adaptarii individului la societate.

Elementul comun si general al tuturor definitiilor date terapiei ocupationale de diversi autori, se bazeaza pe conceptul de activitate sau ocupatie.

In cadrul terapiei ocupationale accentul se pune pe caracteristicile indivudului in relatie cu societatea si cu lumea in care traieste.

In opinia lui Peggz L. Denton actiunea terapiei ocupationale urmareste directii de baza:

- stimularea responsabilitatii sn diverse situasii de viata;

- cultivarea deprinderilor de munca;

- organizarea de jocuri si distractii;

- educarea capacitatilor cognitive;

- educarea capacitatilor de actiune in functie de constrangerile si resursele de mediu.

Pentru atingerea unui nivel functional optim in domeniile respective este necesara educarea subiectilor in directia obtinerii unor rezultate performante specifice intr-o serie de structuri ale personalitatii: senzoriomotorii, cognitive si psihosociale.

Intregul ansamblu subsumate terapiei ocupationale contribuie la realizarea unor obiective comune care se refera la recuperarea, adaptarea si integrarea profesionala a bolnavilor si persoanelor handicapate.

Semnificatia conceptului de ocupatie este aceea de, activitate practica voluntari, fundamentala pentru fiinta umana.

Putem afirma ca, ocupatiile, ca activitati umane fundamentale, sunt importante pentru om prin faptul ca ocupa majoritatea timpului sau de viata.Ele au drept obiectiv general explorarea mediului existential, raspunzand in acest fel unei nevoi fundamentale a omului

Utilizarea jocului, ca activitate organizata de terapie ocupationala, a fost subliniat de cercetarile a numerosi specialisti, psihologi, pedagogi si terapeuti ocupationali.

Introducerea jocului ca metoda, este cu atat mai importanta, cu cat copiii cu deficiente au mai putine posibilitati de a se juca.

Jocul, ca activitate este constituit dintr-o gama diversa de actiuni si comportamente ludice specifice, care se desfasoara de la varsta copilariei pana la batranete.

Practic putem spune ca jocurile reprezinta principala activitate a copilului si revin in actualitate in forma schimbata in perioadele de regresie ale vietii.

Prin functiile lor, activitatile ludice detin un rol esential in socializarea persoanei, in vederea integrarii ei optime in societate.

Jocurile muzicale au un rol pregatitor si se desfasoara la inceputul activitatii.In acest caz el inlocuieste exercitiul si consta in formarea copiilor din punct de vedere tehnic-vocal.

Referitor la jocurile muzicale trebuie mentionata necesitatea organizarii lor gradate si sistematice si insotirea lor de procedeele cele mai variate si mai placute.

Acest tip de activitate educationala terapeutica imbina intr-o structura unitara atat melodia cu textul, cat si miscarea corespunzatoare continutului literar, acesta din urma fiind subordonat in exclusivitate textului.

Imaginile poetice ale cantecelor sunt transpuse in joc prin diferite miscari specifice, potrivite cu posibilitatile copiilor.Astfel imaginile cantecului " Ratustele" pot fi redate de copii prin imitarea mersului usor leganat a ratusselor, aplecarea corpului inainte, miscari de brase imitand si lovirea apei cu aripile.

Aceste jocuri fiind placute copiilor, ele sunt diversificate si evoca aspecte din diverse medii:

- din viata plina de farmece a copilariei ( Batista, Coroana);

- din viasa pasarilor, a animalelor si natura( Veverisa, Casuta din padure);

- meseriile parinsilor( Tesatoarele, Zidarii).

In executarea jocurilor cu text si cantec, toti copiii participa cu multa placere, voiosie si multa dispozitie, satisfacandu-si prin acest tip de activitate educasional-terapeutic si nevoia de miscare.

La aceste activitati, jocurile sunt realizate cu toti copiii sau in grupuri mici, fiecare grup avand de executat roluri de interpretare individual.Astfel sunt jocurile: "Mosul si cocosul", "Pisica si soriceii".

Terapia de expresie grafica si plastica are o valoare formativa ce va conduce la aparitia de situatii de invatare valoroase ce vor evidentia pe langa incarcatura estetica si pe cea etica si sociala a continuturilor temelor plastice.

In terapia de expresie grafica si plastica, desenele liniare ale copiilor pot deveni mijloc de comunicare a starilor emotionale, caci linia reflecta sentimentele elevului cat si dezvolatrea gandirii.

3. TERAPIA PSIHOMOTRICITATII SI ABILITAREA MANUALA

Conduitele psihomotorii ale fiecarui individ evolueaza in functie de inzestrarea sa aptitudinala, de gradul de dezvoltare fizica si intelectuala si de influentele educative carora a fost supus pe tot parcursul copilariei.

Ca functie complexa ce determina reglarea comportamentului uman,psihomotricitatea include participarea diferitelor procese si functii psihice care asigura atat receptia informatiilor, cat si executia adecvata a actelor de raspuns.

Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ci ea implica manifestari ale functiilor perceptive si intelectuale.

Activitatea motorie a handicapatului intelectual se constituie in raport de nivelul de maturizare si structurare a sistemului nervos si de nivelul de dezvoltare fizica. Intrucat este stiut faptul ca acesta prezinta o intarziere globala in dezvoltarea somato-psihica, dificultatile si dezvoltarea activitatii motorii sunt in stransa corelatie cu dezvoltarea intelectuala.

Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapeutica educationala, daca tinem seama de faptul ca deficienta mintala este asociata in general, cu debilitatea motrica.In general, handicapul de intelect este lipsit de echipamentul psihologic al primei copilarii ceea ce impune ca printr-o educatie sistematica sa se reia si sa se completeze achizitiile privitoare la mecanismele motorii si psihomotricitatii care constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregatind formele de activitate intelectuala superioara.

STRUCTURA PSIHOMOTRICITATII:

Literatura de specialitate releva ca preocuparile specialistilor din sfera psihomotricitatii se axeaza pe:

1. organizarea si conducerea motorie generala;

2. organizarea conduitelor si structurilor perspectiv-motrice

1.Organizarea si conducerea motorie generala cuprinde:

- capacitatea de executie a gesturilor fundamentale:

a) gestul rectiliniu;

b) gestul rotativ;

c) gestul scripturo-plastic;

d) gestul polimorf;

e) gestul de oscilatie.

- capacitatii fizice:

- forta, apasarea, efortul, viteza, amplitudinea, agilitatea, precizia statica si dinamica, dibacia, coordonarea, capacitatea de manipulare,capacitatea de comunicare gestuala.

2. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice include

- lateralitatea

- schema corporala;

- structura perceptiv-motrica de culoare;

- structura perceptiv-motrica de forma;

- structura perceptiv-motrica spatiala;

- structura-perceptiv-motrica temporala.

Activitatea educational-terapeutica ce se desfasoara in scolile speciale prezinta unele particularitati specifice ce o deosebesc de programele terapeutice din clinici sau cabinetele specializate.

In scolile speciale, terapia educationala se adreseaza unor grupe de copii incadrati in clase scolare pe criteriul varstei cronologice si al nivelului achizitiilor cognitive.

In cadrul fiecarei clase, nivelurile achizitiilor psihomotrice sunt variate, ca de altfel si nivelurile achizitiilor cognitive si comportamentale.

Activitatea educational-terapeutica se desfasoara frontal. Concomitent cu toti elevii ce compun clasa( indiferent de nivelul fiecaruia) in conformitate cu un orar stabilit la nivelul scolii.

4. ORGANIZAREA SI FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE SI SOCIALE

Educatia devine in zilele noastre una dintre dimensiunile noastre fundamentale ale societatii contemporane, devine o premisa cat si un rezultat, care conditioneaza atitudinea individului si prin el evolutia societatii.

Educatia copiilor cu cerinte speciale necesita noi abordari in vederea unei integrari sociale eficiente.

Adaptarea isi gaseste corespondenta in relatiile adaptive ale omului in mediul social, echivaland intr-o mare masura cu termenul de integrare.

Adaptarea si integrarea apar ca o necesitate obiectiva, ca o problema majora a vietii sociale la care educatia si autoeducatia permanenta trebuie sa raspunda.Termenul de integrare este definit in diverse moduri: ca un proces de adaptare, de socializare, de acomodare.

Integrarea este o actiune ce se exercita asupra persoanei ce implica o continua transformare si restructurare a individului.Ea inseamna familarizarea cu mediul, cunoasterea specificului locului de munca a colectivului, inseamna adaptare, inseamna crearea unor concordante intre ceea ce a vazut, dobandit, admis si ceea ce se cere individului.

In relatia individ-societate este necesar sa functioneze cat mai bine si autoreglarea sa fie permanenta.

Ca proces, integrarea este dinamica, complexa si consta intr-un ansamblu de operatii care pregatesc, finalizeaza si desavarsesc actiunea propriu-zisa.

Ca rezultat, integrarea este legata de munca educativa si de viata sociala, de evolutia unor fenomene aflate sub influenta mediului socio-economic.

Jocuri pentru dezvoltarea sociala

INVADAREA ADAPOSTULUI

MATERIALE: nici unul

SCOPURI: Joc de rol, decizii luate in grup, interactiuni in grup

PROCEDEU: Imparte echipa in grupuri de cate 8-10 persoane.Fiecare membru al grupului adopta un rol specific, de obicei o ocupatie ( meserie), spre exemplu doctor, atlet, profesor, actor, mama, casnica etc. ( acestea pot fi scrise pe bilete si luate de fiecare dintr-o palarie). Spune grupului ca postul le-a fost "invadat" de un atom dintr-o bomba si ca nu pot ramane in viata decat sase persoane din fiecare grup deoarece nu exista destula hrana.Fiecare membru al grupului trebuie sa spuna de ce el trebuie sa ramana in viata.Trebuie facuta o decizie in grup: cine ramane si cine pleaca; fara sinucideri sau crime. Acorda un timp limita pentru decizie. Mai apoi discuta cum a interactionat grupul pentru a lua decizia, daca persoanele au jucat un rol pasiv sau activ, cat de multumit a fost fiecare de rolul sau etc.

VARIANTE: In loc de invadarea caminului poti folosi o viata pe pluta sau o insula in desert sau o nava in spatiu. Adauga incidente, accidente, ritualuri, funerarii, ceremonii.

JOCUL MEMORIEI

MATERIALE: O tava, 12 obiecte asortate, o esarfa sau un prosop, pix si hartie

SCOPURI: Antrenarea memoriei, observare, concentrare

PROCEDEU: Inainte liderul a pus cele 12 obiecte pe o tava ( ex. pieptene, ceas, obiecte obisnuite) si acopera tava cu un prosop.Adunati grupul, descoperiti tava si dati grupului 30 de secunde de liniste pentru a observa tava. Acoperiti tava si puneti membrii grupului sa scrie pe hartie obiectele pe care si le amintesc.

VARIANTE:

1. Adaugati ceve in locul acela

2. Exersasi in perechi, studiati-va reciproc, intoarce-ti spatele, schimbati ceva.

PUNCTELE DE CONCENTRARE

MATERIALE:Este nevoie de liniste

SCOPURI: Concentrare, sensibilitate in miscare.

PROCEDEU: Urmatoarele sunt improvizatii care pot fi realizate individual sau in orice fel de relatie se doreste.Urmarind un sablon pe podea ( real sau imaginar).

Scufundand pietre

Carand pahare pline

Mergand pe gheata

Mergand pe o funie pentru acrobatii

Mergand de-a lungul unui pervaz

Mergand pe un camp minat in intuneric

Catarandu-se pe o stanca

ACTIVITATI EXTRASCOLARE

Este necesar sa responsabilizam copiii cu nevoi speciale in ceea ce priveste atitudinea fata de sarcini, pornind cu responsabilitatea ce o are cand este elev de serviciu in clasa, poarta, la bucatarie.

Atitudinea fata de colegii din clasa sa, fata de mobilier, rechizite, a felului cum relationeaza cu proprii colegi si adulti.

5. LUDOTERAPIA

Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul.

Jocul ca modalitate de relatie dintre eu (subiect) si lumea obiectelor si a relatiilor constituie formula primara a actiunii umane. El este rezultatul unei coexistente subiect-lume si este generat ca actiune de interstimulare afectiva.Intr-o anumita perioada de viata, relatiile obiectuale- majoritatea lor- se stabilesc in cadrul jocului. Jocul constituie o forma de organizare a cognitiei si, implicit, o cale de organizare a cunoasterii.

Mecanismele intime ale jocului sunt, in esenta, mecanismele invatarii.Palparea obiectelor, manipularea lor, deplasarea lor( chiar prin aruncare) inseamna, in fond, elaborarea spatiului si timpului senzorial si, intr-o masura diferita, a timpului si spatiului mintal. Pe masura ce jocul organizeaza si dezvolta cognitia, el isi pierde din ponderea elementelor stricte ale cunoasterii si devine o forma de relatie obiectuala cu motivatia lucida si promoveaza invatarea. Dupa varsta de 6 ani, jocul indeplineste cerintele invatarii: transformarea,modificarea structurilor si functiilor mintale si organizarea lor dupa modelul activitatii intelectuale.

Psihoterapia prin joc in cadrul actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata

Jocul conceput ca invatare si terapie se inscrie in noua tendinta de evolutie a metodelor de predare-invatare, care urmaresc sa transforme rolul profesorului-terapeut si sa acorde noi posibilitati copilului deficient mintal. Jocul-invatare si terapie incepe sa ocupe un loc din ce in ce mai bine definit in categoria metodelor, tehnicilor care dezvolta capacitatea de observare, de analiza si de operare cu operatori logici, intr-un cuvant, in categoria tehnicilor care dezvolta aptitudinile de invatare si dezvoltare.

Implicatiile jocului in complexul terapeutic sunt extrem de mari, acordandu-i-se un " statut" metodologic sui generis. Complexitatea lui este generata de faptul ca acesta poate fi conceput ca metoda de invatare, de terapie sau ca metoda de investigare psihosociala, obiect a trei stiinte interdisciplinare ca pedagogia jocului( denumita si pedagogia ludens sau pedagogia creativitatii), cu statut de sine statator si complementara pedagogiei muncii, a psihologiei terapeutice, precum si a etnoludologiei.

Implicatiile jocului sunt urmarite dupa modelul actiunii de terapia complexa educationala. Modelul de mai jos va urmari psihoterapia prin joc longitudinal, pornind de la contextul social-modelator ( scoala) pana la contextul social-integrator, in scopul compensarii personalitatii deficientului mintal, caracterizat prin decompensare, imaturitate cognitiva pentru a se realiza obiectivul final de insertie sociala.

Modelul este structurat in trei compartimente: complexul psihoterapiei prin joc, programele de invatare prin joc si domeniile de aplicare.

Primul compartiment se refera la complexul terapiilor concepute ca acte educationale, ca terapii ce pot valorifica continutul si metodologia specifica programelor scolare destinate invatamantului pentru deficienti mintal.In fiecare categorie de terapie sunt incluse si subcategoriile de tehnici terapeutice corespunzatoare.

Al doilea compartiment se refera la programele de invatare prin joc corespunzatoare fiecarei categorii de terapie si fiecarei tehnici din cadrul acestor categorii, mentionandu-se in tabel numai programele reprezentative in practica psihopedagogica, precizandu-se in paranteza acceptia sub care este conceput programul.Un principiu comun tuturor programelor de invatare este ca indiferent de natura informatiei, se urmareste, cu precadere, formarea unei anumite operatii. Fiecare informatie trebuie urmata de formarea unei anumite operatii, a unor operatori logici, incepand cu mecanismele implicate in operatiile concrete pana la cele implicate in operatiile propozitionale( formale).

Al treilea compartiment se refera la domeniul de aplicare, programele scolare ale disciplinelor prevazute in planul de invatamant al scolilor pentru deficienti mintali.