Jean-claude abric , psihologia comunicarii - teorii si metode

JEAN-CLAUDE ABRIC , PSIHOLOGIA COMUNICARII - Teorii si metode

Jean-Claude Abric , profesor de psihologie socialǎ la Universite de Provence , Aix-en-

Provence, si director al Laboratorului de psihologie socialǎ al aceleiasi universitǎti , este autorul mai

multor studii consacrate reprezentarilor sociale si creativitǎtii grupurilor ( Experimental study of

group creativity: task representation , group structure and performance, 1971; La Creativite des

groupes, 1984; Cooperation , competition et representations socials , 1987 ; Practique sociale et

representations , 1994 etc.).

Cartea supusa analizei a aparut in anul 2002, in seria Psihologie a editurii Polirom, fiind coordonata de Adrian Neculau. Este structurata sub forma a trei parti: Partea I - Comunicarea interindividuala, Partea a II-a - Comunicarea in grupuri si Partea a III-a - Abordari experimentale ale fenomenelor de grup.

Astfel conceputa, lucrarea nu se adreseaza exclusiv studentilor la psihologie sau la alte facultati care, intr-un fel sau altul, se ocupa de comunicare. Ea ofera informatii de baza tuturor celor pentru care comunicarea reprezinta o preocupare majora si, in egala masura, un instrument indispensabil, de la asistentul social la manager. Obiectivul principal este abordarea comunicarii din perspectiva psihologiei, mai precis a psihologiei sociale, disciplina care inscrie comunicarea printre temele majore din sfera preocuparilor sale. Marile probleme si chiar razboaie mondiale ar putea fi evitate prin utilizarea unei comunicari adecvate. Limbajul si comunicarea pot sa apropie oamenii sau sa ii indeparteze definitiv unii de altii.

Studiul isi propune sa prezinte principalele teorii psihologice si tehnicile de comunicare fundamentale. Se abordeaza factori generali care intervin in situatiile de comunicare. O importanta deosebita s-a acordat tehnicilor interviului si rolului esential pe care il joaca ascultarea in comunicare. In primul capitol autorul prezintǎ factorii generali ai comunicǎrii care dominǎ in prezent campul cercetarii . Sunt analizate urmatoarele aspecte legate de comunicarea vǎzutǎ ca situatie tehnicǎ ( este definit modelul lui Shannon 1952: comunicarea poate fi definitǎ ca transmitere de mesaje dintr-un loc in altul , procesul comunicǎrii se bazeazǎ pe stabilirea unei relatii intre un emitǎtor si un receptor ) , analiza psihosociologicǎ a comunicǎrii ( comunicarea este prezentatǎ ca fiind un act social, o tranzactie intre locutori ) si factorii determinanti ai comunicǎrii . Acesta din urma prezintǎ rolul actorilor comunicǎrii si tipurile de variabile care influenteazǎ situatia de comunicare (psihologice , cognitive si sociale ),factorii care influenteazǎ codul si canalul de comunicare si tipurile de variabile ( psihice sau obiective , psihologice si psihosemantice, alegerea canalului de comunicare , rolul actorilor ) si factorii de context si de mediu ( rolul contextului material si temporal, rolul contextului social , rolul contextului cultural si ideologic ) .

Ultima temǎ abordatǎ in acest capitol este comunicarea bilateralǎ si feedback care sustine urmatoarea idée : pentru a fi eficientǎ , comunicarea trebuie sǎ functioneze ca un sistem circular si sǎ se autoregleze, iar feedback-ul corespunde urmatoarelor patru functii : functia de control al intelegerii, functia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, functia de reglare socialǎ prin flexibilitatea rolurilor si functia socioafectivǎ..

Prima parte Comunicarea interindividualǎ si, repectiv , al doilea capitol al lucrǎrii Atitudini si comunicare individualǎ analizeazǎ notiunea de atitudine, functiile atitudinilor si tipurile de atitudine existente,cum ar fi : atitudinea de interpretare(constǎ in a verbaliza pentru celalalt ratiunile ascunse care se aflǎ la originea faptelor sale), de evaluare(formularea unei judecǎti pozitive sau negative in raport cu ceea ce spune sau face celalalt), de ajutor sau consiliere(manifestarea interesului pentru celǎlalt), de chestionare sau de anchetǎ(adresarea intrebǎrilor pentru a-i permite celuilalt sǎ se exprime), de comprehensiune(reformulare) . Tot aici este datǎ si situatia optimǎ de comunicare, iar acesta ar fi situatia in care celalalt nu se simte judecat, analizat sau interpretat, nici ghidat prin sfaturi si nici manipulat sau hǎrtuit prin intrebǎri. Este o situatie in care el se simte pur si simplu ascultat.

A doua parte Comunicarea in grupuri si, respectiv al patrulea capitol al studiului Comunicare si procese de grup analizeazǎ (pornind de la diferitele abordǎri teoretice ale proceselor de grup) douǎ mari categorii de metode: tehnicile de grup si observarea interactiunilor si a sctructurii socioafective a grupurilor.

A treia parte Abordǎri experimentale ale fenomenelor de grup contributia cercetarilor experimentale a vizat doua probeleme esentiale din domeniul proceselor de grup: influenta sociala si relatiile dintre comunicare, structura grupurilor si performanta.

Fiecare capitol este completat cu indicatii bibliografice care trimit la lucrarile de referinta asupra temei. Bibliografia generala prezinta lucrarile "mai specializate", in sprijinul cititorilor care doresc aprofundarea cunostintelor in domeniu.

As dori sa inchei cu cateva citate: "Fiecare comunicare este o sansa de a imputernici pe cineva" (Bruce Hyland) , "Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare" (Camil Petrescu) si "Orice comunicare se inscrie intr-un context psihologic care ramane intotdeuna unul social si ideologic. Comunicarea trebuie studiata si inteleasa prin prisma interactiunii a trei tipuri de factori: psihologici, cognitivi si sociali" (Jean-Claude Abric)