Tipuri de teste psihologice

Asa cum am aratat anterior, dezvoltarea de teste de inteligenta pentru estimarea nivelului intelectual general al unui individ , a fost unul dintre primele scopuri ale testarii psihologice. De aceea, testul Binet-Simon, si chiar cercetarile lui Galton, Cattell si altii cu teste sensorimotorii, au fost orientate spre masurarea inteligentei generale. Datorita tot mai frecventei recunoasteri a limitelor testelor de inteligenta si a folosirii unor metode tot mai obiective de testare, asemenea "teste de inteligenta" sint descrise ca fiind teste de clasificare si evaluare generala. Acest tip de teste constituie unul dintre cele mai raspindite grupe de teste.

In ultimii ani, bateriile de aptitudini diferentiale inlocuiesc testele de clasificare generala, in special in domeniul consilierii adolescentilor si adultilor. Acoperind o gama larga de functii psihologice aceste baterii nu furnizeaza un scor general, un coeficient de inteligenta, ci ele permit diferentierea intre abilitatile indivizilor, cuprinzind scale verbale si de performanta, oferind scoruri ridicate si joase in "profilul sau intelectual", sau un asa numit "psihograf". Constructia bateriilor de aptitudini utilizeaza cele mai noi aspecte ale analizei factoriale, deoarece testele ce compun o baterie de acet gen sint de obicei alese sa reprezinte o trasatura identificata prin analiza factoriala. Aceste teste ne ofera scoruri pentru fiecare scala; precum si un scor global.

O distinctie traditionala este cea dintre testele de aptitudini si cele de cunostinte.Testele de cunostinte sint create pentru a masura rezultatele unui anumit curs de instruire. Cele mai uzuale sint cele din domeniul educational. De fapt, orice examinare standardizata in urma unui curs reprezinta un test de cunostinte. Acest gen de teste sint extrem de larg raspindite, din scoala elementara si pina in facultate sau scoala profesionala, si acoperind practic toate domeniile de instruire. O categorie specifica in cadrul acestui grup o constituie testele de evaluare si selectie folosite in industrie si mediul de afaceri. Aceste teste se bazeaza pe asumptia ca cei testati au o urmat o anumita instruire, calificare profesionala sau experienta in munca. Distinctia dintre testele de cunostinte si cele de aptitudini este mai degraba relativa decit absoluta, fiecare dintre ele fiind folosit pentru a evalua efectele experientelor trecute si a face o predictie despre realizarile viitoare.

Testele de aptitudini speciale. Din punct de vedere istoric, aceste teste sint anterioare bateriilor de aptitudini diferentiale (sau inteligenta globala), fiind create pentru a ocupa locurile lasate descoperite de testele de inteligenta generala. Initial ele s-au concentrat asupra unor arii foarte specializate pe care testele de inteligenta nu le acopera cum ar fi aptitudinile muzicale, artistice sau mecanice. Interesul in domeniul selectiei vocationale a stimulat, de asemenea dezvoltarea anumitor teste de aptitudini speciale, cum ar fi cele folosite pentru predictia aptitudinilor clericale. Intr-o anumita masura, aceste teste se suprapun cu functiile acoperite de bateriile de aptitudini diferentiale, dar unele arii ce nu sint incluse in aceste baterii pot fi evidentiate de anumite teste de aptitudini specifice. Astazi, testele de aptitudini specifice sint folosite pentru o gama variata de scopuri, de la simpla masurare ale acuitatii senzoriale sau a vitezei de miscare a degetelor, la teste complexe de apreciere a aptitudinilor muzicale, pentru avocatura sau stomatologie.

Ultima mare categorie de teste psihologice o reprezinta testele de personalitate. Testele ce sint in mod conventional puse la aceasta rubrica includ masurarea adaptabilitatii emotionale, cunoscute si sub numele de teste de neuroticism sau instabilitate emotionala, sau mai simplu "inventare de personalitate". Aceasta categorie acopera, de asemenea, trasaturile sociale reprezentind modul de relationare cu alte persoane, cim ar fi dominanta-submisivitate, introversiune-extraversiune, etc. Inteligenta sociala, asimilata cu cunostintele si abilitatile necesare in situatii sociale, este uneori asignata aptitudinilor speciale, alteori personalitatii. Testele de trasaturi de caracter, cum ar fi onestitatea, perseverenta sau cooperativitatea, sint in mod obisnuit incluse la rubrica teste de personalitate, ca si motivatia, interesele si atitudinile. Testele de personalitate pot fi de doua feluri: chestionare si proiective.

Tehnicile proiective - care s-au bucurat de o mare popularitate in ultimele decenii, mai ales in practica psihologilor clinicieni si a psihiatrilor din unele tari - sint de o mare varietate, atit ca material utilizat, cit si ca mod de interpretare a raspunsurilor. Trasatura comuna a tehnicilor proiective consta in prezentarea unor stimuli grafici cit mai nestructurati, mai ambigui, sau a unor stimuli incompleti. Sarcina trasata prin instructia prealabila avind un caracter foarte general, da o mare libertate subiectului in raspunsurile sale, favorizeaza activitatea imaginatiei acestuia. Ideea care a stat la baza construirii metodei a fost aceea ca in efortul de a structura materialul prezentat, de a gasi semnificatia lui sau de a-l intregi, subiectul "proiecteaza" asupra stimulului propriile sale interese, aspiratii, conflicte sau moduri stabile de gindire.

Ca si alte distinctii facute in clasificarea testelor, dihotomia dintre testele de abilitati si cele de personalitate este intr-o oarecare masura artificiala si discutabila. In aplicarea oricarui test, individul este fara indoiala influentat atit de factori care tin de abilitati, cit si de  emotii, motivatie, interese, si alte caracteristici non-intelectuale. Unele teste au fost facute, de fapt, pentru a masura fie abilitati, fie factori ai personalitatii, administrarea si cotarea facindu-se diferit in fiecare caz.

Testele psihologice sint clasificate si an alte feluri, unele clasificari trecind peste cele prezentate pina acum. O distinctie facuta frecvent este cea dintre testele individuale si de grup. Din motive practice este foarte importantsa stim daca un test trebuie sa fie aplicat doar unui singur subiect odata, ca in cazul Binet-Simon, sau daca poate fi aplicat simultan mai multor indivizi. Testele individuale permit examinatorului sa faca observatii auxiliare valoroase privind metoda de lucru sau alte aspecte ale performantei subiectului, reactiilor emotionale sau sociale. Testele colective, pe de alta parte, nu doar permit "testarea in masa", care se aplica foarte des in lumea de azi, dar ele si asigura o uniformitate a procedurii de aplicare, pentru ca rolul examinatorului este redus si simplificat, iar cotarea testului poate fi facuta automat.

O alta distinctie se face intre testele creion-hirtie si testele de performanta. Aceasta distinctie s-a aplicat initial testelor de inteligenta, dar mai recent ea s-a dovedit folositoare si la alte categorii, in special testelor de personalitate. Testul creion-hirtie ii ofera subiectului un formular. Raspunsurile se scriu fie pe acel formular, fie pe alta foaie de hirtie. In testele de performanta subiectul trebuie sa manipuleze obiecte, desene, cuburi sau aparate mecanice, sau trebuie sa execute activitati complexe din viata de zi cu zi. Testele de performanta se aplica doar individual.

O ultima distinctie se face intre testele verbale si cele non-verbale. Intr-un test non-verbal nu este solicitat limbajul, fie el scris sau vorbit, in instructiunile testului sau in itemii acestuia. Aceste teste sint destinate celor analfabeti, care nu cunosc limba, persoanelor cu deficiente de auz, sau altor persoane care dintr-un motiv sau altul nu pot completa un test verbal. El poate fi un test de performanta sau unul creion-hirtie. In a doua varianta testul contine in general desene, diagrame si simboluri non-verbale, subiectul trebuind sa raspunda prin bifarea raspunsului. Instructiunile sint date prin gesturi, pantomima, si demonstratii cu imagini si diagrame. Testul Army Beta (amintit anterior), a fost primul test de inteligenta non-verbal, cu aplicare colectiva.