Importanta studierii eticii si deontologiei

Importanta studierii eticii si deontologiei

Pornind de la constatarea ca morala cu ansamblul de valori, norme, principii, ideal reprezinta o dimensiune fundamentala si definitorie pentru existenta umana, studierea acesteia devine o necesitate pentru: cunoastere, intelegere, orientare, alegere, actiune; in ultima instanta, pentru dare de sens existentei.

Omul se afirma fundamental ca "experienta morala"; se arata prin moravuri, prin obiceiuri, deprinderi, practici morale; prin ceea ce, in ultima instanta, il defineste cel mai graitor: caracterul - ansamblu de trasaturi ale persoanei, ce suporta o apreciere morala, acea "suma de deprinderi tari, care nu lasa pe om sa cada de ripa".

Etica si deontologia - ca disciplina de studiu - prezinta o importanta functie formativa; asigura un minimum de cunostinte, fundamentale, absolul necesare, cu caracter benefic si util pentru dezvoltarea personalitatii, pentru realizarea de sine in termenii libertatii si ai integrarii armonioase in mediul natural si social, ajutind esential la luminarea supra propriului destin prin interiorizarea unor valori si principii, a idealului e munca si de viata.

Cultura etica inseamna o putere in plus pentru om - fiinta relativ fragila, care cauta, se intreaba, alege, are de luat decizii Cultura etica vine in sprijinul omului in lamurirea sa asupra gravelor probleme. Sunt nelinisti carora cunoasterea si formarea prin cultura etica le vine in intimpinare, dind  orietarea cuvenita omului pentru destinatia catre care sa priveasca si pentru calea propriu-zis de urmat, astfel incit el sa-si descopere si sa-si implineasca potentialul uman, inschiindu-se constient in ordinea superioara lui si la care el este doar un participant.

Statornicind, intr-o indelunga evolutie estorica, legaturi intime cu filosofia, cu religia si teologia, cu arta, ca si cu stiinta, in temeiul afirmarii binelui prin conexiunile cu Adevarul, Frumosul, Sfintenia, etica aseaza in orizontul valorilor supreme -  valori-ideal - catre care, din totdeauna, omul traieste o profunda tensiune.

Studiul Eticii inseamna, in fapt, o veritabila propedeutica morala - temelie pentru actiunea buna in genere si, in special in plan profesional, a fiecarui individ.

Elocvente sunt, pentru insemnatatea moralei - obiect de studiu al Eticii - aprecierile lui Blaise Pascal (1623-1662), de pe pozitiile umanismului centrat pe idea ca morala reprezinta problema filosofica de referinta, axul tuturor preocuparilor si spiritul omului; scrie ginditorul cu vocatie stiintifica, dar si cu experimentarea credintei religioase: "Stiinta lucrurilor exterioare nu ma va consola de ignorarea moralei, in clipele de suferinta; dar stiinta moralei ma va consola intotdeauna de necunoasterea lucrurilor exterioare"; in stradania omului catre adevar, trebuind sa fie adus principiul demnitatii umane.

Familarizind asupra continutului atit al binelui, cit si al raului, studiul eticii ofera explicatii si argumente care sa intareasca poruncile inimii bune, sa incurajeze pentru a alege binele, pentru a faptui binele, avind intelegerea si a rostului raului in lume, avind capacitatea de a descerne raul de bine nu numai in situatii confuze, ar chiar in cele limpezi in care insa raul este prezentat drept bine.

Deci studiul eticii e un ajutor in luarea de atitudine si in actul desfasurat astfel incit sa gresim cit se poate mai putin.

Totodata, prin cunoasterea celor mai importante contributii in domeniu, incluzand o varietate de observatii si o cazuistica bogata, conturate pe parcursul mai multor veacuri, filosofia si stiinta moralei e si cadru de consolare pentru om in situatii in care facand binele, el are totusi parte de nefericire, de nedreptate; ii confera, in genere, omului forta de a intelege nuantat, de a depasi - iar nu de a dezarma in - momente dificile ale vietii.

Reflectiile sistematice, critice, asupra fenomenelor morale, de la simple opinii, pina la conceptii si doctrine cu caracter normativ - permit cunoasterea si justificarea optiunii pentru o anumita morala, necesitand a lupta contra unei "morale" nesatisfacatoare si de a preconiza si dezvolta o alta mai buna.

etica are rol in ascutirea simtului moral (mai ales in imprejurari dramatice), in judecarea cit se poate cu obiectivitate, in aflarea unor solutii de optimizare a starii de fapt, prin abordarea fenomenelor morale in ansamblul fenomenelor socio-umane, prin identificarea locului, structurii si functionalitatii, a legitatii fenomenelor morale in complexul realitatilor biologice, ecologice, psihologice, sociologice, culturale.

Studierea eticii inseamna luarea de contact si asimilarea unor cunostinte fara de care e de neconceput instruirea si formarea omului ca veritabil candidat la o viata civilizata - in stare sa respecte oamenii, mediul social si natura: si astfel, sa-si castige respectul semenilor. Pe asemenea baza, se petrece dezvoltarea constiintei morale, a spiritului civic, a convingerilor ce transpar in comportamentul autentic uman - ca ideal de viata.

Ca diviziune a Eticii, deontologia deschide, la randu-i, in mod particular, asupra unui camp vast; spectrul deontologiei practic cuprinde intreaga existenta a omului, ca semn intru continutul si actiunea datoriei, expresie a respectului pentru norme si valori morale, pentru legea morala.

Si studiul deontologiei prezinta remarcabile valente formative, prin finalitatile activate. O deontologie are rostul unui organon in viata; da ghidul intru cunoastere si alegere intre valoare si nonvaloare, intru folosirea vointei pentru a opta si a decide cum se cade in perpetua miscare a polilor: placere si trebuinta.

In plan profesional, deontologia demonstreaza un aport esential in determinarea individului de a se dovedi o personalitate puternica, competenta, demna, care isi asuma responsabilitati stiind ca regula dintai este indeplinirea datoriei, realizarea misiunii pe care o are.

Cu oferta livreasca, dar si cu invitatia la a desprinde din intreaga viata elementele de pret, capitatul de experienta si intelepciune, studierea eticii si deontologiei are a rodi in fiecare dintre noi, prin dezvoltarea trasaturilor ce fac nobletea speciei, prin afirmarea omului ca personalitatea libera, demn faptuitoare in aceasta lume.