Importanta socializarii in dezvoltarea umana

Importanta socializarii in dezvoltarea umana

Socializare - procesul prin care indivizii invata sa devina membri ai societatii prin internalizarea normelor, valorilor si modelelor de comportament asteptate de aceasta indeplinirea unor roluri sociale specifice unui grup sau unei comunitati.

Socializarea este o experienta de-a lungul intregii vieti. Utilizarea cea mai frecventa a termenului se refera insa la procesul prin care copilului i se inculca normele, valorile si comportamentele asteptate de societate si la procesul de adaptare a acestuia la mediului socio-cultural in care este crescut. In aceasta privinta exista o disputa veche privind importanta ereditatii si a mediului in dezvoltarea umana.

Tomas Hobbes (1650) considera ca oamenii au de la natura inclinatii agresive, societatea trebuind sa controleze aceste tendinte, iar Jeans Jacques Rousseau (1762) credea ca oamenii sunt "buni de la natura" si ca societatea ii perverteste. John-Broadus Watson (1913), a pus in evidenta, inclusiv experimental, importanta culturii in geneza comportamentelor umane.

Numeroase teorii sustin ca socializarea desemneaza procesul prin care societatea formeaza subiecti capabili sa-si asigure integrarea, dar si indivizii susceptibili sa produca actiuni autonome. Multi autori caracterizeaza ulterior socializarea printr-o tensiune situata in centrul diverselor dezbateri sociologice privind reprezentarea actorului si a sistemului social.

Conceptia traditionala conform careia individul este format si ghidat pentru a fi in armonie cu societatea careia ii apartine este astazi depasita. Perspectiva functionalista sustinea adaptarea pasiva a individului si conformarea la asteptarile de rol, normele sociale, valorile si convingerile celorlanti. Accentul era pus pe rolul coercitiv al determinantilor sociali asupra comportamentului si dezvoltarii individuale. Perspectiva interactionista accentueaza  dezvoltarea indivizilor ca persoane unice prin achizitionarea de atitudini, valori si norme, iar procesul de socializare ca pe tranzactia intre individ si societate, in care ambele parti au o influenta mutuala. Socializarea devine astfel element esential al interactiunii sociale. Noua psihologie sociala a dezvoltarii situeaza interactiunea in centrul modelelor descriptive si explicative ale dezvoltarii, in general, si ale celei intelectuale, in special.

Socializarea este o parte importanta a cresterii si dezvoltarii copilului (socializare primara). Achizitionarea limbajului de catre copil reprezinta unul din evenimentele socializatoare cele mai semnificative prin amploarea si profunzimea efectelor sale. Agentii socializarii in afara familiei: scoala, grupul de prieteni, mass media sunt, ulterior, institutiile si grupurile care au cea mai importanta contributie in procesul de socializare.  Studii numeroase s-au concentrat asupra diferentelor de socializare intre clasele sociale, in special in legatura cu limbajul si diferentele de orientare valorica, si asupra formelor de transmitere: mecanismele de control, ritualuri, practici de crestere a copiilor, forme de imitatie, de identificare, de intelegere sau de conformare.

Socializarea adultului, adesea numita si socializarea secundara, se construieste pe ceea ce s-a invatat in copilarie si adolescenta. Exista un interes crescind pentru socializarea adultului: intrarea in viata profesionala, paternitatea si maternitatea, somajul, mobilitatea sociala sau geografica etc. in ceea ce priveste cunostintele, normele si valorile implicate in noile experiente din cimpul social.

Cercetarile recente privind socializarea se concentreaza asupra importantei dezvoltarii cognitive si asupra semnificatiei interactiunilor sociale timpurii ale copilului cu adultii (cu parintii). In ambele orientari se porneste de la ideea conform careia copilul nu este doar un receptacol de influente, ca el are un rol activ in cautarea informatiilor care sa-i ghideze comportamentul. In acest sens, D.N. Ruble (1987) vorbea despre "autosocializare". De asemenea, studiile pun in evidenta variabilitatea cuturala a socializarii, in diferitele culturi ale lumii existind nu numai valori si norme specifice, dar si practici de socializare diferite.