Grupul social

Grupul social

1 Grupul social - definitie, caracterizare, clasificare

Grupul social este un ansamblu de persoane caracterizat printr-o anumita structura si avand o cultura specifica, rezultate din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate in cadrul sau (Zamfir, Vlasceanu et al., 1993, pp. 273). Grupul nu este un fenomen pur aditiv, reductibil la simpla insumare sau juxtapunere a indivizilor, un agregat de persoane aflate in relatii de proximitate fizica, ci presupune o organizare minimala. In sens restrans, structura grupului se exprima prin relatiile directe si, relativ stabile, dintre membrii sai.

Intre personalitatea individuala si calitatea de membru al grupului se stabileste o relatie de interactiune, dublu reversibila. P. Golu subliniza ca indivizii si grupurile sunt inextricabil imbinati intr-un sistem de influente reciproce, insa "cantitatea" de influenta difera. Cu toate ca identitatea personala este distincta si precede calitatea de membru al grupului, ea poate fi afectata de contextul social, care isi pune amprenta asupra intregii personalitati. (P. Golu, 2001, pp. 280). Grupul se distinge prin doua trasaturi majore: 1) in grup membri interactioneaza intre ei; 2) membri grupului se influenteaza unii pe altii prin interactiune sociala. Chiar daca grupurile si contextul social influenteaza trasaturile de personalitate, multe dintre aceste caracteristici sunt stabile in timp fapt explicabil prin fenomenul de interactiune selectiva (Swann, 1987, in P. Golu, 2001, pp. 287).

In studiile sale referitoare la grupurile mici R. F. Bales evidentia ca grupul reprezinta o entitate psihosociologica, formata dintr-un numar de indivizi angajati intr-o intalnire de tipul "fata in fata" sau intr-o serie de asemenea intalniri, care se afla intr-o interactiune permanenta unii cu ceilalti.

Rolul leader-ului este acela de a asigura satisfacerea nevoilor fundamentale ale membrilor grupului, de a asigura reglarea proceselor de grup, mai ales in ceea ce priveste comunicarea, de a stabili ierarhia si mentinerea acesteia in grup, gestionarea si arbitrarea conflictelor, consolidarea coeziunii grupului, astfel incat membri sa fie eficienti in indeplinirea unei sarcini. Membri grupului suscita si intretin aceste functii. Din perspectiva psihanalitica, leader-ul grupului se afla in serviciul unor mecanisme de aparare a Eului; el este reprezentantul rezistentelor grupului sau ale sub-grupului, la dorintele inconstiente comune si latente.

2 Grupul mic ca entitate psihosociologica

Grupul mic se defineste ca un ansamblu de persoane intre care se exista relatii interindividuale directe si stabile in cadrul unor activitati similare ce conduc la realizarea unor scopuri relativ comune. Caracteristica fundamentala a grupului mic este ca in cadrul sau se dezvolta relatii interpersonale directe, interactiuni de tipul "fata in fata", pe baza unor norme si a unor modele proprii de comportament. Grupul mic este mai putin numeros prin compozitia sa, membrii sai aflandu-se in relatii de comunicare directa. In opinia unor autori, numarul membrilor in grupul mic variaza intre: 2-7, valoarea minima fiind 2; cel mai mic grup este diada. Conform opiniei altor autori, grupul mic este format din 7 ± 2 membrii. Ioan Radu apreciaza ca grupul restrans este format din mai putin de 12 persoane si mai mult de 2-3, echilibrul optim pentru dinamica grupului fiind atins cand in alcatuirea sa intra 5-12 membri (I. Radu, 1994, pp. 115).

Modul in care se comporta in mod concret un individ intr-o situatie data intr-un grup, este rezultatul a cel putin patru conditii: 1. trasaturile stabile durabile ale personalitatii; 2. mecanismele de aparare si disimulare utilizate de individ; gradul lui de sociabilitate si de deschidere catre ceilalti;  cum percepe situatia prezenta si semnificatia acesteia; 4. ce sarcini situationale concrete i se cer si ce se asteapta de la el. Primele doua conditii sunt produse ale personalitatii, iar ultimele doua sunt produse ale situatiei.

Grupurile mici cum ar fi clasa de elevi, grupurile militare si grupul autoanalitic competent (grupul Bales) sunt grupuri de formare (P. Popescu-Neveanu, 1978, pp. 304), in care subiectul este pus in fata imaginii sale sociale. Grupul mic favorizeaza confruntarea dintre imaginea pe care cineva o are despre sine si imaginea sa sociala, asa cum este ea reflectata de membrii grupului. Confruntarea are avantajul de a facilita nu doar autocunoasterea, ci in egala masura permite si modificari ale imaginii de sine, cu conditia ca individul sa creada in adevarul opiniilor celorlalti despre el.

Au fost prezentate cele mai importante teorii clasice ale grupului mic, si anume: curentul dinamic sau lewinian (Kurt Lewin), psihodrama sau teoria jocului de rol (Jacob Moreno), precum si cele mai importante contributii psihanalitice in domeniu (Sigmund Freud; Mélanie Klein). Dintre teoriile moderne ale grupului mic, am insistat cu precadere asupra curentului interactionist (Robert Free Bales), modelelor structuraliste - fundamentate pe concepte ca: mentalitate de grup, cultura de grup si "ipoteza de baza" (Wilfred Bion), retele de comunicare inconstiente si de matrice grupala (Foulkes), rezonanta fantasmatica inconstienta (Ezriel), "co-sine" (A. Abraham), camp grupal (F. Corraro si C. Neri). Perspectivele psihanalitice contemporane descrise, au vizat teoriile cu privire la invelisul grupal si iluzia grupala (Didier Anzieu), precum si a aparatului psihic grupal si grupalitatii psihice (René Kaës).