Emotiile

Emotiile

S-a postulat ca persoanele autiste au emotii "tocite" sau inadecvate, si ca sunt incapabile sa inteleaga starile mentale si cauzele starilor mentale - experimentate de ele insele si de alte persoane. Pe scurt, s-a emis ipoteza ca persoanelor cu autism la lipseste "Teoria intelegerii (atribuirii)" (Frith, 1989). (Nota traducatorului: "theory of mind" este un concept emis de psihologii developmentali, ce vizeaza capacitatea persoanelor obisnuite de a se pune "in pielea celuilalt", intelegand astfel ca o alta persoana poate avea dorinte, intentii, ganduri si emotii proprii. "Theory of mind" incepe sa se dezvolte de la aprox 18 luni la copilul fara autism). Ca si ariile functionarii intelectuale si a limbajului, domeniul emotional al persoanelor autiste a fost vazut de multi ca fiind afectat iremediabil. Cititorul insa nu trebuie sa fie inselat de astfel de speculatii. Cei mai multi elevi care primesc o interventie comportamentala precoce intensiva dezvolta o viata emotionala mai bogata si mai variata decat indivizii ce nu sunt supusi unei astfel de interventii.

Programul din acest capitol, care descrie cum sa invatati elevii sa identifice sentimente si diferitele cauze ale sentimentelor, nu ar trebui sa puna probleme deosebite pentru cei mai multi elevi. Stapanirea completa a programului de fata solicita insa o stapanire considerabila a limbajului expresiv, incluzand denumirile diferitelor expresii faciale, cum ar fi zambetul sau plansul. In plus, abilitatea elevului de a utiliza pronume in propozitii cum ar fi "El este suparat" sau "Noi suntem fericiti" este esentiala pentru o completa stapanire a Programului de Emotii. Este posibil insa sa il ajutam pe elev sa inceapa sa identifice anumite sentimente, atat intrapersonal, cat si interpersonal, fara un limbaj expresiv elaborat - dat fiind ca elevul a achizitionat, intr-o oarecare masura, identificarea receptiva a stimulilor vizuali utilizati de obicei pentru a semnala emotii primare, cum ar fi zambetul (vezi cap.18). Este de asemenea posibil sa il ajutam pe elevul care are un limbaj expresiv limitat, invatandu-l sa utilizeze limbajul scris (vezi cap.29) pentru a desemna anumite emotii.

Inainte de a prezenta pasii de inceput din Programul de Emotii, poate ar fi util sa comentam, pe scurt, modul in care oamenii abordeaza adesea subiectul emotiilor si al dezvoltarii emotionale. Haideti sa incepem afirmand ca felul in care se simte cineva in legatura cu el insusi, cu familia sa, cu munca sa si asa mai departe este adesea utilizat ca un criteriu pentru a evalua daca respectiva persoana a reusit sa se adapteze cu succes. O viata de familie suportiva, prieteni buni si o slujba buna sunt adesea citate drept cauza pentru sentimentul de fericire. Cand situatiile favorabile sunt pierdute sau absente, oamenii se pot descrie pe sine ca fiind nefericiti, deprimati sau singuri. Pe urma, adesea noi ii judecam pe alti oameni dupa cum ei ne fac fericiti sau ne intristeaza, dupa cum arata afirmatiile: "Ma faci atat de fericit; n-as putea dori mai mult" spre deosebire de "M-ai ranit; ma simt suparat si deprimat". Parintii sunt adesea intrebati despre cum se simt in legatura cu copii lor, si multi descriu ca acesti copii dau nastere multor feluri de sentimente, de la o dragoste adanca la jignire sau suparare, depinzand de modul in care copiii lor se comporta.

Psihologii clinicieni si psihiatrii au pus un accent maxim pe incercarea de a intelege sentimentele clientilor lor, si ei isi orienteaza mare parte din munca lor terapeutica pentru a atinge acest scop. Se aude adesea de terapii ce urmaresc sa aline sentimentele de depresie, furie si frica, avand scopul descris de obicei ca o incercare de a-l ajuta pe client sa atinga un sentiment de satisfactie si competenta. Mult efort in institutiile de training clinic se depune pentru a-i ajuta pe indivizii internati sa isi dezvolte capacitatea de a identifica sentimentele altora si ale lor insile. Se poate spune ca atunci cand cineva intelege cum se simte intr-adevar o persoana, atunci acela este intr-o pozitie mai buna de a ajuta acea persoana.

Oricine familiarizat cu persoane cu intarzieri in dezvoltare observa inevitabil o intarziere in aparitia multor emotii. Unele tipuri de emotii, cum ar fi izbucnirile de furie, pot fi destul de evidente, in timp ce alte emotii, cum ar fi bucuria, atasamentul afectuos, tristetea si doliul pot aparea relativ rar. Insa, cu cat mai mult cineva invata despre persoanele cu intarzieri in dezvoltare, cu atat mai mult ajunge sa realizeze ca intarzierea in dezvoltarea emotionala este una care poate fi cel mai bine descrisa ca fiind diferita ca grad si frecventa de exprimare, insa nu ca si calitate de exprimare.

Dezvoltarea sentimentelor

Data fiind importanta pe care oamenii o dau emotiilor si intarzierea in dezvoltarea emotionala a elevilor cu care lucram, poate parea surprinzator faptul ca, din multitudinea de programe prezentate in acest manual doar unul se adreseaza explicit emotiilor elevului. Sunt doua motive pentru o abordare atat de scurta. Mai intai, timp de multi ani am presupus ca dezvoltarea emotionala poate fi predata sau modelata (formata) intr-un mod similar cu modul in care modelam limbajul sau alte comportamente. Intr-unul din primele programe pe care le-am dezvoltat, elevii erau invatati sa se imbratiseze intre ei si pe adultii care aveau grija de ei. Dupa ce au stapanit acest program, copiii au demonstrat ca au invatat sa ii imbratiseze pe altii. Am sperat ca, odata ce copiii au invatat sa primeasca si sa returneze imbratisarile, aceasta aptitudine ar deschide o cale spre expresii emotionale mai elaborate. Cu alte cuvinte, am sperat ca imbratisarea s-ar generaliza la alte expresii emotionale ale afectivitatii. Nu asa au stat lucrurile cand am inceput, in 1963, si pare sa nu stea asa nici acum. Am fost multumiti sa fim imbratisati, si copiii pareau uneori la fel de multumiti. Insa de multe ori imbratisarile pareau simple miscari executate de copii, fara "sentimente reale". Ne referim la aceste imbratisari ca fiind "imbratisari operante". In acelasi timp, a devenit evident ca era imposibil sa ii inveti pe copii sa rada sau sa planga in momente adecvate exprimarii unor astfel de sentimente. Era ca si cum am fi ajuns intr-un punct mort.

Problemele implicate in predarea unor emotii autentice si variate s-au rezolvat insa, fara a fi nevoie de programe speciale de predare. A durat ceva vreme pana cand am realizat ca dezvoltarea unor astfel de comportamente emotionale aparea spontan, ca rezultat al parcurgerii programelor de predare detaliate in acest manual. Cu alte cuvinte, dezvoltarea comportamentelor emotionale aparea spontan, drept consecinta a succeselor si esecurilor copilului in achizitionarea de comportamente si recompense noi si variate. Dezvoltarea emotionala a copiilor cu care am lucrat a devenit tot mai mult si mai mult ca cea a copiilor obisnuiti, ceea ce a fost unul din cele mai puternice semnale ca suntem pe drumul cel bun.

Corelatia puternica intre proprietatile recompensatorii ale unui eveniment si capacitatea aceluiasi eveniment de a declansa comportamente emotionale ne trimite la vechea interpretare hedonista a recompensei si pedepsei. O recompensa este ceva ce te face sa te simti fericit si o pedeapsa sau pierdera unei recompense este ceva ce te face sa te simti trist sau anxios. Sentimente pozitive sunt declansate atunci cand comportamentul cuiva obtine recompense pozitive, cum ar fi dragoste, hrana, libertate. Sentimente pozitive apar si atunci cand cineva reduce sau elimina evenimente negative, scapand din situatii neplacute sau evitandu-le, cum ar fi frica, durere sau jena. In contrast, sentimente de nefericire, cum ar fi depresia sau frica, par a fi declansate de frustrarea implicata in pierderea unei recompense pozitive sau prezentarea unui eveniment negativ. Comportamentele auto-agresive si crizele clastice (de furie) trecute in revista in cap.5 sunt adesea declansate de acest tip de consecinte: intreruperea comportamentului auto-stimulator al elevului inlatura de fapt o recompensa pozitiva, si, similar, prezentarea unui eveniment aversiv - cum ar fi o comanda pe care elevul nu o intelege, adesea provoaca furie si disconfort.

Doua castiguri importante am facut, atunci cand am recunoscut aceste corelatii. Mai intai, nu trebuia sa predam separat expresiile emotionale, deoarece ele apareau spontan, ca o consecinta a achizitiei de catre elev a unor repertorii comportamentale mai variate. In al doilea rand, emotiile care se declansau pareau autentice, sincere si fundamentale, si aratau similar cu cele ale indivizilor obisnuiti. Aspectul lor autentic reflecta cel mai probabil ca aceste emotii sunt innascute - sau reflexe, comune tuturor fiintelor umane. O explicatie completa a acestor relatii ar necesita o expunere completa a ceea ce s-a numit conditionare clasica (respondenta), ceea ce depaseste scopul cartii de fata. Poate ca tot ce e nevoie de stiut in acest moment este ca prezentarea sau inlaturarea multor recompense (sau a majoritatii acestora) poseda proprietati neconditionate de stimul, care declanseaza comportamente afectiv-emotionale.

Daca acum am incerca sa explicam de ce indivizii cu autism sunt intarziati in dezvoltarea emotionala, am cita doua observatii. Mai intai, dat fiind repertoriul comportamental restrans al individzilor inaintea inceperii terapiei, pe langa gama limitata de recompense aflate la indemana acelor indivizi, pare rezonabil sa ne asteptam la o restrangere si o intarziere in exprimarea comportamentelor emotionale. Dimpotriva, pe masura ce elevul achizitioneaza o gama tot mai larga de comportamente, totul este aranjat pentru ca elevul sa intre in contact si sa achizitioneze o gama tot mai larga de consecinte recompensatorii. In al doilea rand, exista intotdeauna posibilitatea ca, odata ce recompensele sunt castigate, acestea sa poata fi interzise sau pierdute din simplul motiv ca majoritatea recompenselor sunt controlate de altii. Dat fiind acest scenariu, toate tipurile de sentimente, de la fericire la tristete, ar trebui sa apara odata cu livrarea sau pierdera recompenselor externe. Pe de alta parte, un elev puternic implicat in comportamente auto-stimulatorii detine controlul asupra propriei sale game restranse de recompense (vezi cap.6). Elevul nu are nimic de pierdut, sau foarte putin, de vreme ce nu altii, ci el insusi controleaza ceea ce il recompenseaza. Cu cat mai putin o persoana are de pierdut sau de castigat, cu atat mai putin probabil este ca acea persoana sa demonstreze expresii emotionale ale fericirii, depresiei, tristetii si doliului. Daca o persoana nu este atasata de altii si prezenta acestora nu reprezinta o recompensa pentru ea, plecarea acestora nu va declansa prea multa furie si tristete. Poate ca acesta este motivul pentru care multe persoane autiste nu par suparate cand parintii lor ii lasa singuri, sau atunci cand se ratacesc. Cineva ar putea compara o astfel de persoana cu un guru care mediteaza, si care experimenteaza o stare continua de pace si serenitate, dat fiind ca o astfel de persoana este "divortata" de lumea de zi cu zi, angajandu-se, in loc, in comportamente ritualice. Intr-adevar, indivizii cu intarzieri in dezvoltare si trasaturi autiste au fost desemnate in istorie ca fiind sfinti sau mistici.

Poate fi util sa ilustram corelatia intre castigarea sau pierderea recompenselor pe de-o parte si dezvoltarea diferitelor stari emotionale pe de alta parte, exemplificand cu fragmente din doua cantece populare. Cantecul numit "Doar tu" ("Only You") (Reed, 1955) este despre castig: obtinerea recompenselor pozitive asociate cu dragostea si pierderea starilor negative asociate cu singuratatea. Aceste stari sunt fundamentale pentru a fi un individ fericit. Dimpotriva, multe alte cantece ilustreaza opusul, ca in cantecul formatiei The Beatles, numit "Ieri" ("Yesterday") (McCartney, 1965). Acest cantec este despre depresie si singuratate asociate cu diminuarea si pierderea recompenselor. Cantecele frecvent ilustreaza sentimente cauzate de castigarea si pierderea a tot soiul de recompense.

Odata ce comportamentele emotionale sunt declansate, ele trebuie sa fie modificate in expresia lor, pentru a se potrivi modelului de acceptare culturala. Modificarea comportamentului clastic (Nota traducatorului: crizele de furie)  (cap.5) este un exemplu de modificare a unei expresii emotionale. Comportamentele clastice si furioase trebuie modificate de asemenea si la copiii obisnuiti. Adultii contribuie la acest efort, remodeland (formand) comportamente emotionale cum ar fi furia, afectiunea si tristetea in expresii acceptabile, corespunzatoare culturii in care traiesc copiii. In acest moment de predare, probabil ca dv stiti destule despre operatiunile de recompensare pentru a remodela expresii adecvate.

Unul dintre primii pasi in remodelarea comportamentelor emotionale este de a-l invata pe elev sa recunoasca si sa identifice expresii. Incepem prin a-l invata pe elev sa identifice expresiile exterioare - sau de afara - ale emotiilor. Apoi il invatam pe elev cum corespund aceste expresii exterioare starilor interne - sau sentimentelor. De ex, il putem invata pe elev sa denumeasca expresii emotionale exterioare cum sunt zambetul sau plansul, si apoi sa il ajutam pe elev sa denumeasca sentimentele subjacente de fericire sau tristete. In final, il invatam pe elev sa identifice cauzele diferitelor sentimente (de ex, "Ea este fericita pentru ca o bati pe spate" (nota traducatorului: verbul folosit este "to pat", care desemneaza gestul mamei de a-l bate pe spate pe bebelus ca sa eructeze, dupa supt) sau "El este trist pentru ca ii dai bataie". )

Identificarea Receptiva a Expresiilor Emotionale in Format 2D

Unii elevi progreseaza mai rapid atunci cand programul curent este initiat prin componenta de denumire expresiva si nu prin componenta de identificare receptiva.

Insa, pentru cei mai multi elevi, identificarea receptiva a expresiilor emotionale tinde sa fie mai usor de achizitionat decat denumirea expresiva a emotiilor; de aceea, va recomandam sa incepeti Programul de Emotii cu identificarea receptiva. In plus, unii elevi progreseaza mai rapid atunci cand sunt utilizate persoane care ilustreaza expresii, si nu poze cu expresii faciale. Pentru alti elevi insa e valabil opusul. De aceea, fiti flexibili in ceea ce priveste felul stimulilor utilizati.

Inainte de a incepe acest program, elevul trebuie sa fi invatat potrivirea expresiilor faciale ("matching") (de ex, zambitul, plansul, incruntarea) ilustrate pe fotografii, asa cum este descris in Programul de Potrivire si Sortare (cap.12). O astfel de potrivire va facilita discriminarea de catre elev si atentia pe care el o va acorda expresiilor emotionale. Cand utilizati stimuli 2D, selectati o fotografie a unei persoane ce exprima semne deja identificabile de fericire (de ex, zambeste) si o alta fotografie, a aceleiasi persoane, care exprima semne deja identificabile de tristete (de ex, plange). Observati ca procedurile de a-l invata pe elev sa identifice aceste expresii sunt identice cu cele implicate in programele de limbaj receptiv, si asadar ele sunt redate doar pe scurt aici.

q    Pasul 1

Prezentati SD1, care consta in comanda dv "Arata zambetul", in timp ce prezentati o poza a unei persoane care zambeste. Promptati si recompensati. In incercarile succesive, estompati prompterul. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 2

Prezentati SD2, care consta in comanda dv "Arata plansul", in timp ce prezentati poza unei persoane care plange. Promptati si recompensati. In incercarile succesive, estompati prompterul. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 3

Intercalati cele doua SD-uri conform procedurilor de invatare a discriminarii. Deoarece pozele persoanei care rade si respectiv plange pot fi diferite din punct de vedere al mai multor stimuli, care niciunul nu este corelat cu respectivele expresii faciale, elevul poate invata sa urmareasca acesti stimuli irelevanti in loc sa urmareasca expresiile emotionale. Identificarea expresiilor emotionale trebuie de aceea sa fie generalizate intre diferite poze cu persoane ce afiseaza aceleasi expresii, pana cand elevul este capabil sa extraga expresiile, indiferent de cel care le exprima.

Odata ce este stapanit pasul 3 (9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate cu noii stimuli), generalizati de la stimuli 2D (poze) la stimuli 3D (in vivo), dupa cum este descris in continuare.

Identificarea Receptiva a Expresiilor Emotionale In Vivo

Cand predati aceasta treaba, este util sa aveti prezenti inca doi adulti (Adultul1 si Adultul2) care sa demonstreze expresiile emotionale. Elevul, educatorul si cei doi adulti suplimentari trebuie sa stea fata in fata, intr-o configuratie rectangulara, cu o distanta in mijloc de aproximativ 2-3 picioare. Educatorul trebuie sa-i fi instruit in prealabil pe cei doi adulti sa arate ca model expresii exagerate ale fiecarei stari emotionale in parte, si sa pastreze o expresie neutra intre probe. In general, cu cat mai exagerate sunt expresiile, cu atat mai simplu  este pentru elev sa discrimineze intre ele. Cand ilustreaza astfel de expresii, adultii ar fi bine sa se creada actori ce joaca pe scena.

q    Pasul 1

Prezentati SD1, ce consta in instruirea Adultului 1 sa zambeasca larg si cererea adresata elevului "Arata zambetul" (sau, simplu, "Zambetul"). Promptati daca este nevoie, recompensati si estompati prompterul in sirul de probe urmatoare. Daca intampinati probleme la estomparea prompterului, incercati o promptare prin prezentarea cartonasului -stimul 2D utilizat in sectiunea anterioara. Plasati cartonasul 2D pe adult (sau puneti-l pe adult sa-l tina), pentru a prompta raspunsul corect. Estompati cartonasul, mutandu-l gradat sub scaunul adultului sau sub tricoul adultului. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Generalizati la Adultul 2, considerand ca a invatat la 3 din 3 sau 4 din 5 raspunsuri corecte nepromptate. Apoi, alternati intre Adultii 1 si 2, considerand ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 2

Prezentati SD2, care consta in prezentarea de catre Adultul 1 a unei expresii exagerate de plans (o fata trista si "hohote de plans") si solicitarea dv "Arata plansul". Promptati, recompensati si estompati prompterul. Generalizati la Adultul 2, astfel incat expresia emotionala sa nu fie asociata cu un anumit adult.

q    Pasul 3

Intercalati SD1 si SD2 conform paradigmei de invatare a discriminarii, considerand ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Reamintiti-va sa rotati randomizat adultii in toate etapele in timpul acestui pas, si, odata ce faza de rotatie randomizata a procedurilor de discriminare este atinsa, rotati de asemenea randomizat SD1 si SD2. In acest moment, poate ca veti dori sa va includeti chiar pe dv insiva si pe alti adulti, in scopul generalizarii.

Denumirea Expresiva a Expresiilor Emotionale in Format 2D

q    Pasul 1

Prezentati SD1, poza initiala cu zambet utilizata in componenta de identificare receptiva, in timp ce intrebati: "Ce face el?" (sau simplu, "Ce face?"). Promptati expresiv raspunsul ("Zambeste") sau utilizati identificarea receptiva ("arata zambetul"), ca prompter pentru aparitia denumirii expresive (Nota traducatorului: deoarece in limba engleza conjugarea verbului "a zambi" este prezentata la gerunziu - "smiling", se foloseste exclusiv aceasta forma a verbului, atat in componenta receptiva, cat si in cea expresiva. Am tradus in romana la varianta receptiva prin substantivul "zambet", iar la cea expresiva, prin verbul "zambeste" la indicativ prezent, formele de gerunziu fiind improprii unei exprimari romanesti corecte in intrebari sau raspunsuri). Recompensati fiecare raspuns corect si estompati prompterul in decursul urmatoarelor probe. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 2

Prezentati SD2, ce inlocuieste zambetul cu plansul.

q    Pasul 3

Intercalati SD1 si SD2, conform paradigmei de invatare a discriminarii, considerand ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Generalizati intre alte fotografii.

Denumirea Expresiva a Expresiilor Emotionale In Vivo

Deoarece descrierea verbala a expresiilor emotionale in vivo este fundamentala pentru a invata denumirea sentimentelor subjacente ale expresiilor emotionale, portiunea curenta din Programul de Emotii este prezentata in detaliu. Pastrati aranjamentul (ambientul, settingul) utilizat in sectiunea anterioara, "Identificarea Receptiva a Expresiilor Emotionale In Vivo).

q    Pasul 1

Prezentati SD1, care consta in instruirea Adultului 1 sa zambeasca si apoi il intrebati pe elev, "Ce face el?". Promptati expresiv raspunsul "Zambeste", pentru ca elevul sa va imite, sau utilizati identificarea receptiva pentru a ajuta aparitia denumirii expresive. Ultimul prompter poate fi aranjat cand dv ii spuneti Adultului 1 "Zambeste", si, odata ce adultul zambeste, intrebati-l pe elev "Ce face el?". Asigurati-va ca ambii adulti pastreaza o expresie faciala neutra intre probe, si ca instalarea zambetului este distincta, exagerata, si apare concomitent cu comanda. In incercarile succesive, estompati toti prompterii pana cand elevul raspunde independent cu "Zambeste". Un raspuns dintr-un singur cuvant ("Zambeste") este suficient in pasii de inceput ale acestui program. In etapele ulterioare, elevul poate fi invatat sa raspunda cu o propozitie completa (de ex, "ea zambeste"). Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate, apoi generalizati la Adultul 2.

q    Pasul 2

Prezentati SD2, in care Adultul 1 prezinta o expresie exagerata de plans (o fata trista si hohote de plans), iar dv intrebati "Ce face el?". Promptati raspunsul "Plange", urmand aceleasi proceduri prezentate la pasul 1. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate, apoi generalizati la Adultul 2.

q    Pasul 3

Intercalati SD1 si SD2, in conformitate cu procedurile de invatare a discriminarii. Stabiliti criteriul de invatare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Pentru a facilita achizitionarea de catre elev a discriminarii initiale, ambii adulti trebuie sa pastreze o expresie faciala neutra intre probe, si instalarea expresiilor exagerate ale adultilor trebuie sa apara concomitent cu SD-urile dv, astfel incat sa faciliteze urmarirea de catre elev (discriminarea) a ceea ce doriti ca el sa raspunda.

Generalizati primele doua expresii emotionale intre cativa adulti in vivo, asa cum ati procedat si la componenta receptiva a acestui program. Desi ati putea introduce si alte denumiri de expresii emotionale in acest moment, noi preferam sa predam sentimentele subjacente care corespund primelor doua expresii. Odata ce aceasta aptitudine este stapanita, pot fi introduse expresii suplimentare. Fiti atenti, ca nu toti elevii vor stapani aceasta componenta din Programul de Emotii. Pentru acei elevi care intampina dificultati cu expresiile vocale, Programul de Citit si Scris se poate dovedi formatul eficient pentru predarea emotiilor.

Predarea Sentimentelor Subjacente Expresiilor Emotionale

Predarea elevului a sentimentelor subjacente anumitor expresii emotionale decurge dupa cum urmeaza:

q    Pasul 1

Prezentati SD1, care consta in intrebarea "ce face el?", in timp ce adultul zambeste. Elevul trebuie sa fi invatat in prealabil raspunsul "Zambeste". De indata ce elevul denumeste expresia faciala, si in timp ce adultul continua sa zambeasca, prezentati intrebarea: "Cum se simte el?", si imediat promptati raspunsul: "Fericit". Recompensati elevul pentru ca imita prompterul. Pentru a facilita in continuare raspunsul elevului, trebuie sa pronuntati cuvintele "simte" si "fericit" cu voce tare si limpede, pentru a-l ajuta pe elev sa discrimineze (sa urmareasca) partile relevante ale intrebarii. Ambii prompteri trebuie estompati in probele urmatoare. Considerati ca raspunsul este stapanit cand elevul raspunde corect la zambetul adultului si intrebarea dv in 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate.

Recomandam ca elevul sa raspunda cu doua raspunsuri separate "Zambeste" si "Fericit" la respectivele intrebari "Ce face el?" si "Cum se simte el?", plecand de la presupunerea ca elevul va invata sa asocieze "zambetul" cu "fericit". Insa, daca a raspunde la doua intrebari diferite se dovedeste a fi prea dificil, solicitati doar cuvantul "fericit" ca raspuns la intrebarea "Cum se simte el?" si zambetul adultului (vezi pasul 4 pentru mai multe detalii legate de implementarea acestui format).

q    Pasul 2

Repetati procedurile descrise in pasul 1, utilizand plansul si nu zambetul drept componenta vizuala a stimulilor. In acest pas, raspunsul la SD2 "Cum se simte el?" trebuie sa fie "Trist". Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 3

Invatati-l pe elev sa discrimineze intre emotiile "fericit" si "trist", intercaland SD1 si SD2 in conformitate cu procedurile de invatare a discriminarii. Atat SD1, cat si SD2 sunt complexe, dat fiind ca fiecare consta din trei componente: zambetul sau plansul adultului, denumirea spusa de elev "zambeste" sau "plange", si intrebarea "Cum se simte el?". Ne putem astepta ca elevul sa raspunda incorect la tranzitiile de la SD1 la SD2 si invers, in stadiile de inceput ale invatarii discriminarii. Raspunsul corect trebuie de aceea promptat initial, utilizand cel mai putin intrusiv prompter ce se dovedeste a fi eficient. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate. Pe masura ce discriminarea SD1-SD2 se consolideaza, poate veti dori sa extindeti raspunsurile de la "Fericit" si "Trist" la "El este fericit" si "El este trist". Observati ca acest tip de raspuns necesita stapanirea utilizarii pronumelor. Pentru a minimiza confuzia, nu incercati sa predati pronumele in acelasi timp cu emotiile (adica nu incercati sa predati doua abilitati in acelasi timp). Un volum viitor, cu programe avansate, releva procedurile de a-l invata pe elev sa utilizeze pronumele.

Poate parea nejustificat de complicat prezentarea unor instructiuni atat de complexe pentru ca elevul sa invete sa denumeasca sentimentele subjacente unor expresii de zambet sau plans prin "Fericit", raspectiv "Trist". Motivatia din spatele acestei proceduri este ca adesea il ajuta pe elev sa asocieze cuvintele "plange" si "trist", respectiv "zambeste" si "fericit". Denumirile verbale probabil ca vor media generalizarea intre diferitele expresii fizice ale emotiilor corespunzatoare. Daca aceasta procedura se dovedeste a fi prea dificila pentru un anumit elev, si pentru a testa daca elevul a achizitionat discriminarea adecvata prin aceasta procedura, parcurgeti pasul 4, care poate servi la stabilirea sau testarea discriminarii corecte intre cele doua emotii.

q    Pasul 4

Parcurgand pasii 1-3, elevul trebuie sa fi invatat sa asocieze cuvintele "fericit" si "trist" cu cuvintele "zambeste" si respectiv "plange", mai degraba cu expresia de pe figura adultului si cu intrebarea "Cum se simte el?". Pasul 4 ajuta la corectarea acestei probleme, daca ea apare. Incepeti prin a prezenta SD1, ce consta in a-l avea pe adult zambind, fara sa fi fost instruit verbal sa o faca. In timp ce adultul zambeste, intrebati "Cum se simte el?". Raspunsul corect este "Fericit". Daca elevul raspunde incorect, sau nu raspunde, repetati intrebarea, promptati si apoi estompati prompterul in incercarile subsecvente. Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 5

Prezentati SD2, indemnand (fara insa a-l instrui verbal) adultul sa planga, si puneti intrebarea "Cum se simte el?". Daca este necesar, promptati raspunsul corect, "Trist". Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 6

Intercalati SD1 si SD2, conform procedurilor de invatare a discriminarii. Elevul a invatat atunci cand raspunde corect la SD-uri prezentate in rotatie randomizata la 9 din 10 sau 19 din 20 probe nepromptate. Consolidati aceasta discriminare, generalizand-o intre diferiti adulti si ambiente in urmatoarele 1-2 saptamani, extinzand-o in situatii cotidiene. Includeti in aceasta generalizarea parintii si fratii elevului, si implicati predarea propozitiilor asa cum am ilustrat mai sus in raspunsuri cum ar fi "Mama e fericita" sau "Bebelusul e trist".

Cauzele sentimentelor

Odata ce sunt stapanite minimum doua expresii diferite ale emotiilor si respectivele sentimente subjacente, invatati-l pe elev sa spuna cauzele sentimentelor.

q    Pasul 1

Prezentati SD1, indemnand al doilea adult sa zambeasca, si intrebati-l pe elev: "Cum se simte ea?". Imediat dupa ce elevul da raspunsul corect "Fericita", bateti-l afectuos pe adult pe spate, si intrebati: "De ce este ea fericita?", si apoi promptati: "Bate pe spate". (Nota traducatorului: desi al doilea adult in exemplu este femeie, adjectivul "Happy" nu are forma de masculin-feminin, spre deosebire de limba romana; am tradus "fericita" si nu "fericit", desi elevul nu a invatat acest raspuns in sectiunea anterioara. De asemenea, am tradus "patting" (forma de Present Continuous echivalenta cu gerunziul romanesc "batand pe spate") prin "bate pe spate", pentru a exclude o cat mai mare parte din forma complicata de conjugare a verbului la indicativ prezent, corecta pentru raspunsul in limba romana). Promptarea trebuie estompata, pana cand elevul raspunde corect fara prompter in 5 din 5 sau 9 din 10 probe.

q    Pasul 2

Prezentati SD2, indemnandu-l pe al doilea adult sa ia o figura trista, si intrebati "Cum se simte ea?" Imdeiat dupa ce elevul da raspunsul corect "Trista", faceti o figura furioasa si plesniti-l pe Adultul 2 peste brat; intrebati : "De ce este ea trista?"; si apoi promptati : "Loveste". Estompati prompterul si considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 3

Intercalati SD1 si SD2, conform procedurilor de invatare a discriminarii. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate.

q    Pasul 4

Este esentiala generalizarea achizitiilor elevului din ambientul formal de predare in viata de zi cu zi. Pentru a generaliza SD1 si SD2, mai intai inlocuiti adultii initiali cu persoane noi (incluzand membri ai familiei si prieteni) care au modalitati oarecum diferite de a exprima facial emotiile de fericire si tristete. Apoi, generalizati cauzele sentimentelor. De ex, luati-i mancarea unui adult sau tipati la un adult, care va exprima plans si sentimente de tristete. Spuneti-i unei alte persoane cat de desteapta si draguta este, sau dati-i un cadou, iar aceasta va zambi si va exprima fericire. Daca elevul are un frate sau o sora bebelus, oportunitatile de a preda despre sentimente sunt numeroase (de ex, inainte si dupa ce bebelusului i s-a dat biberonul, inainte si dupa ce trage un pui de somn).

Odata inceput, trainingul trebuie sa decurga tot mai usor, si sa fie extins la viata de zi cu zi. La un anumit moment al generalizarii, elevul trebuie sa fie capabil sa stapaneasca cauzele diferitelor emotii, dupa ce i-au fost explicate o singura data. Aceasta se numeste invatare-dintr-o singura-incercare (uneori numita si invatare accidentala). Odata ce elevul stapaneste actiuni sau cauze primare dupa o singura incercare, modelati-i treptat raspunsul in fraze (de ex, "Pentru ca o bati pe spate" sau "Pentru ca o lovesti").

Nu exista stabilite nici reguli stricte, nici rapide referitoare la momentul in care ar trebui introdusa urmatoarea emotie. Va sugeram ca elevul sa fie invatat emotii in plus depinzand de cat de repede reuseste sa discrimineze intre primele doua. Daca elevul a stapanit rapid prima discriminare (de ex, elevul a invatat prima discriminare atat in componenta receptiva, cat si in cea expresiva din Programul de Emotii intr-o saptamana, cu un total de 2 ore pe zi in care v-ati focalizat pe acest program), atunci emotiile aditionale pot fi introduse la o rata de una pe saptamana. Daca elevul a invatat identificarea receptiva si expresiva a primelor doua emotii cu dificultate moderata (de ex, dupa 20 zile de practica cu un total de 2 ore pe zi in care va focalizati pe acest program), nu predati imediat o a treia emotie, ci mai degraba plasati cele doua emotii initiale pe un orar de intretinere si predati a treia emotie dupa o luna sau doua. Daca elevul a avut nevoie de mai mult de 20 zile (sau 40 ore) pentru a achizitiona discriminarea receptiva intre primele doua emotii, poate sa nu fie in avantajul elevului sa continuati Programul de Emotii pe socoteala predarii altor abilitati, in acest moment. Va recomandam in schimb sa introduceti si sa dezvoltati alte programe, intorcandu-va la Programul de Emotii dupa doua luni, sau sa predati emotiile prin Programul de Scris si Citit (cap.29)

Invatarea elevului sa-si denumeasca propriile sentimente

Este de o importanta deosebita ca elevul sa invete sa generalizeze intelegerea sentimentelor altor persoane la intelegerea propriilor sale sentimente. Odata ce sunt invatate cele doua sentimente primare (fericit si trist) in raport cu alte persoane, este potrivit sa il invatati pe elev sa-si denumeasca propriile expresii emotionale si sentimentele subjacente lor.

Aceasta portiune din Programul de Emotii merge paralel cu portiunea utilizata pentru a-l invata pe elev sa denumeasca emotiile altora. Modificati prezenta portiune astfel incat elevul si nu adultul sa fie promptat sa zambeasca (de ex, gadilandu-l sau dandu-i sa manance), si invatati-l sa raspunda la intrebarile "Cum te simti?" si, mai tarziu, "De ce esti fericit?". Dupa ce elevul este invatat sa-si descrie fericirea, poate fi invatat sa-si descrie sentimentul de tristete. Aceasta se poate face daca va incruntati si il plesniti peste brat, pentru a provoca un raspuns de plans, promptat de dv in timp ce va prefaceti ca va stergeti lacrimile si hohotiti. Apoi trebuie sa introduceti procedurile de invatare a discriminarii. Odata ce discriminarea initiala este introdusa, intr-un ambient controlat de invatare, intelesul acestor sentimente va fi insusit mai complet in mediul de zi cu zi al elevului, pe masura ce se confrunta cu situatii care in mod normal dau nastere zambetelor si fericirii sau plansului si tristetii la alte persoane si la el insusi. Invatarea elevului sa-si descrie propriile sentimente reprezinta un pas urias in dezvoltarea sa.

Odata ce elevul invata sa discrimineze si sa generalizeze asocierile intre zambet si a fi fericit, respectiv plans si a fi trist, o a treia emotie bazala, cum ar fi furia, poate fi introdusa. Anticipati dificultati atunci cand predati sentimente mai complexe, in care expresiile sunt subtile si deci dificil de discriminat, cum ar fi distinctia intre tristete si vina. Retineti ca sentimentele sunt complexe si chiar si un individ obisnuit poate petrece o viata intreaga invatand despre ele, fara sa ajunga vreodata sa le stapaneasca.

La ce sa va asteptati

Elevii difera mult in rapiditatea cu care ajung sa stapaneasca Programul de Emotii. Unii elevi invata discriminarea intre zambet si plans, intre sentimentele subjacente acestor expresii si intre cauzele acestor sentimente subjacente in mai putin de o ora de predare unu-la-unu. Altii invata discriminarea receptiva intre zambet si plans, dar nu reusesc sa treaca de acest stadiu. Unii dintre acesti elevi insa progreseaza atunci cand emotiile sunt predate prin Programul de Citit si Scris.

Programul de Emotii este unul dintre cele mai recent dezvoltate programe. Evident, este o mare nevoie de date despre rezultate obiective ale acestui program (si ale altora), ca si nevoia de cercetare sistematica pentru a ajuta identificarea unor proceduri mai eficiente de predare. Speram ca prezentarea acestui program va facilita o astfel de cercetare.