Empirismul sociologic: aspecte metodologice si doctrinare

Pastrandu-si acceptiunea sa etimologica⁽¹⁰⁾ vehiculata in intreaga istorie a filozofiei⁽¹¹⁾ empirismul sociologic s-a conturat ca o orientare doctrinara si s-a particularizat, ulterior, intr-o metodologie de cercetare, tocmai ca o reactie de impotrivire la imixtiunea metafizicii in spatiul semantic al enunturilor sociologice.

Acceptand primatul experientei in procesul cunoasterii stiintifice a spatiului social, empirismul sociologic a mers dincolo de aspectele de ordin principial afirmndu-se ca o metodologie, ca un set de tehnici si procedee de exploatare a universului global.

Unitara in estenta sa, aceasta orientare a cunoscut forme foarte diferite de manifestare. Ca etapa distincta in istoria doctrinelor sociologice, necesita, de aceea a fi tratata prin prisma principiului metodologic al unitatii in diversitate. In consecinta, criteriul cronologic va fi sistemul de referinta la care ne vom raporta in prezentarea personalitatilor care s-au dovedit a fi referentiale pentru evolutia emipirsmului socilogic in ansamblul sau, si nu pentru gandirea sociologica din propriile spatii de provenienta sau rezidenta.

Ca principale surse ale empirismului sociologic remarcam:

a)scoala filozofica britanica a empirismului clasic (J. Locke, G.Berkeley, D. Hume), sistemul de logica inductivista a lui J. Mill,

(11) Philinius din Cas, Serapion din Alexandria, Galien ( primul care a sustinut teza conform careia empirismul este singura baza a cunoasterii pozitive), Stuard Mill (asociatismul), Fr. Bacon, T. Hohhes, J. Locke,(empirismul materialist), G. Berkley, E. Mach, R. Avenarius (emipirismul idealist); forma cea mai recenta empirismul logic);

indeosebi ceea ce acesta denumea canon of prof: metoda acordului, metoda diferentei, metoda rezidurilor, metoda variatiei concomitente.

b) metoda pozitivista care consta in "formularea de explicatii teoretice si predictii ale evenimentelor empirice observabile pe baza stabilirii de raporturi izomorfice intre teorie si observatie (experimentare) sau de similaritati structurale intre nivelurile teoretice si cele observationale ale cunoasterii;

c) rezultatele cercetarilor in domeniul statisticii, indeosebi lucrarile lui Fr. Galtan, K.Pearson, R.A. Fisher, K. Pearson de exemplu considera legile stiintifice ca "expresii concentrate ale realitatilor si succesiunilor"⁽¹²⁾ obtinute prin generalizari de tip probabilist, iar relatiile dintre lucruri reprezentate prin numere de forma coeficientilor este corelatii sau de contingenta. "Problema fundamentala a stiintei este de a descoperi cum este corelata variatia dintr-o clasa cu variatia dintr-o alta clasa"⁽¹³⁾

Dezvoltand tehnica statistica a calcularii coeficientului de corelatie, K. Pearson a ajuns la concluzia ca inlocuirea, in stiinta, a cauzalitatii cu contingenta si corelatia, genereaza o "noua epoca a cercetarii".

Pe baza acestor surse, emipirismul sociologic, ca metodologie de cercetare, s-a dezvoltat avand ca model stiintele naturii si aplicarea tehnicilor statistice.

FREDERIC LE PLAY (1806 - 1884) - recunoscut ca fondator al sociologiei empirice care s-a constituit, efectiv, plecand de la premisa utilitatii practice a descoperirilor stiintifice. Similar cu tehnica, rezultata din obiectivarea practica a valorilor stiintei si raspunzand unor necesitati concrete, si stiintele sociale trebuie sa puna, neconditionat, in slujba ameliorarii conditiilor de munca si viata ale oamenilor, rezultatele cercetarilor sociale. Pentru a atinge acest

obiectiv, stiinta sociala trebuie mai intai sa se debaraseze de speculatiile metafizice, pentru ca apoi sa-si reconstruiasca un set de metode de investigare eficienta a realitatii sociale nemijlocite.

Cunoscand adevarata forma de manifestare a "conditiei umane", interventia in corijarea aspectelor ei malformate devine posibila. Aceste exigente le poate indeplini sociologia prin reconstructia conceptelor si a metodelor sale plecand nu de la imperative teoretice, ci de la exploatarea continutului real al faptelor de viata concreta. Pentru a avea libertatea epistemiologica sociologia trebuie sa treaca mai intai examenul sever al investigarii de teren, pe baza unor metode relevante stiintific si eficiente sub aspect practic.

O astfel de metoda ar fi monografia pe care a practicat-o indeosebi in mediul industrial. Primele cercetari Fr. Le Play le-a intreprins asupra familiilor muncitoresti ambitionand sa contureze prin aditionarea datelor concrete privitoare la viata muncitorilor, intregul univers al acestui grup social divers sub aspect profesional, dar relativ omogen ca pozitie sociala. In acest demers, observatia si analiza documentara s-au completat cu interviul sociologic si metodele statistice in descrierea, voit exhaustiva, a conditiilor de munca si de viata ale muncitorilor.

Considerand ca numai familiile celor ce-si castiga existenta din munca proprie sunt reprezentative pentru natiune, Fr. Le Play s-a orientat spre familiile muncitoresti, formuland doua existente metodologice in raport cu cercetarea monografica a acestora: a) familia trebuie sa fie completa, adica formata din parinti, copii si batrani; b) familia respectiva sa-si asigure existenta in exclusivitate prin munca. Tipul de familie pe care la propus vizeaza tocmai acest aspect: familia nu trebuie sa aiba alte venituri in afara celor provenite prin munca.

Modelul elaborat de Fr. Le Play cuprinde doua parti:

prima parte cuprinde "mediul", adica totalitatea conditiilor materiale si sociale ale zonei in care traieste si munceste: aspecte fizice, geografice, istorice, climaterice, situatia demografica a localitatii si zonei, tipul de proprietate, statistica profesiilor, disponibilul de locuri de munca in profil zonal si local.

Partea a doua cuprinde calitatea vietii asa cum se reflecta in fiecare familie cercetata: conditiile de munca si de viata, mijloacele de existenta, bugetul de familie, alimentatia, locuinta, mobilierul, tipul de munci prestate de membrii familiei.

In finalul monografiei cateva concluzii privind: semnificatia tipurilor de

meserii practicate in familie in prezent fata de istoria familiei si a locurilor din care provine comparativ cu situatia din zona de rezidenta, propuneri privind ameliorarea vietii familiilor muncitoresti, cateva aspecte privitoare la dinamica traditiilor muncii industriale in profil local.

Folosind un astfel de model de cercetare, Fr. Le Play a studiat cu precadere bugetele de familie ale familiilor nu numai din Franta, ci si din alte tari europene pe care le-a cunoscut in calitatea sa de inginer si inspector de mine. Rezultatul acestor investigatii au fost publicate in lucrarea "Muncitorii europeni", aparuta in sase volume intre 1865 - 1880.

"Scoala monografica" a devenit cunoscuta si prin "L'ecole des Roches", institutie intemeiata de Fr. Le Play in scopul educatiei tinerei generatii in spiritul familiei particulariste. A condus timp de 30 de ani aceasta scoala.

Folosirea bugetelor de familie ca metoda de cercetare demografica, a deschis drum cercetarilor concrete si a relevat, pentru prima data, legatura dintre investigatia de teren si platforma teoretico-metodologica de actiune in spatiul social global.

Discipolii sai⁽¹⁴⁾ au completat studiul monografic cu date privind mediul georgrafic, factorul demografic si structurile organizatorice ale muncii subiectilor investigati, relevand importanta observatiei, ca metoda de cercetare, si extinzand monografia si alte institutii economice si sociale, si chiar la

intreprinderi. Astfel Henri de Tourville a elaborat un model de cercetare monografica pe care l-a denumit "nomenclatura" pentru a individualiza mai mult cele 25 de capitole si cele peste 326 de aspecte (indici, in termenii sociologiei contemporane) derivate din aceste capitole in orizontul carora Tourville considera ca s-au cuprins toate elementele definitorii pentru un studiu monografic. Aceasta nomenclatura, era propusa ca instrument "obiectiv" de cererea completa si cu valoare universala a mediului social, in optica autorului ea satisfacand toate exigentele pentru toate mediile sociale.

Dimitrie Gusti (1880 - 1955), adept initial al lui Fr. Le Play, s-a desprins de orientarea acestuia realizand o scoala monografica proprie cunoscuta sub numele de "Scoala monografica de la Bucuresti" in care a perfectioant metodele folosite in Institutul Social Banat-Crisana.

Disociindu-se de premisele metodologice ale lui Fr. Le Play care restrangea sfera demografiei la familiile din mediul industrial si restrangea analiza doar la viata economica oglindita in bugete, Dimitrie GUSTI a pus bazele monografiilor rurale ca unitati sociale complexe (Nerej, Vrancea, cea mai reprezentativa pentru satul de munte). Ulterior, cercetari monografice in mediul rural s-au realizat in SUA (1919 - 1930), Franta (1935), Germania (1927, o echipa de 12 studenti a intocmit monografia a 12 sate din valea Rinului). Valorificand achizitiile metodologice experimentate in mediul rural si rezultatele unei anchete desfasurate intre 1880 - 1890 in mediul rural american, sotii Lynd au realizat prima monografie a mediului urban cunoscuta sub numele de Middletown (orasel cu 36.000 locuitori, anul 1920). Punand accent pe aspectele ecologice si completand observatia cu teste, chestionare si interviuri, studiul monografica asupra acestei localitati urbane a fost reluat intre 1925-1935 ramanand o lucrare de referinta in domeniu.

Cat priveste rolul observatiei in cercetarea empirica, Dimitrie Gusti s-a remarcat prin contributia sa la elaborarea "regulilor observatiei sociologice militante". Astfel conform lui D.Gusti, in explorarea empirica a universului social, observatia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie sincera si obiectiva, inlaturand toate prejudecatile posibile;

sa fie exacta, cuprinzand toate detaliile in unitatea diversitatii lor;

sa fie verificata si controlata prin interventii experimentale;

sa fie colectiva, prin aportul specialitatilor din toate domeniile vietii sociale, pentru a asigura obiectivitatea, interdisciplinaritatea si corectitudinea datelor culese pe teren;

observatorul trebuie sa fie bine pregatit teoretic in ceea ce priveste criteriile de selectare a datelor;

sa fie intuitiva si comprehensiva pentru a putea patrunde in esenta fenomenelor sociale supuse investigatiei pe teren;

intrucat cercetarea sociologica nu se reduce la colectarea si repertorizarea datelor, observatia trebuie sa fie completata cu comparatia pentru a descoperi elementele ce pot conduce spre generalitati semnificative ale faptelor de viata culese din teren. "Vointa sociala, ca motivare a existentei, relatiilor si proceselor unitatilor sociale, nu este o constructie arbitrara a spiritului. Ea poate fi oricand descoperita si precis caracterizata prin raportarea manifestarilor economice, spirituale, politice si juridice, la ansamblul cadrelor extrasociale: cosmologic si biologic, psihic si istoric, ceea ce constituie legea paralelismului sociologic. Un intreit paralelism: inauntrul cadrelor, un paralelism intre cadrele extrasociale: cosmologic si biologic, pe de o parte si cele sociale: psihic si istoric, pe de alta parte; apoi un paralelism in sanul manifestarilor, intre cele constitutive: economice si spirituale, si regulative-politice si juridice; in sfarsit, un paralelism intre ansamblul manifestarilor si ansamblul cadrelor. Paralelism inseamna ca toate aceste categorii nu formeaza raporturi de subordonare logica si nici nu pot fi reduse unele la altele, adica nu formeaza intre ele inlantuiri cauzale, ci numai conditii reciproce, existentiale; ele nu pot fi intelese decat in unitatea lor structurala, ca totalitati sui-generis".⁽¹⁵⁾

Scoala monografica de la Bucuresti este apreciata ca etapa calitativ distincta si calitativ superioara in dezvoltarea metodei monografice. In intreaga sa existenta (1920 - 1948) s-a particularizat prin urmatoarele contributii: a) fundamentarea teoretica a cercetarilor concrete prin operationalizarea premiselor investigatiei de teren; b) integrarea unor tehnici noi de investigare in cadrele normative ale metodologiei monografice; c) crearea unor modele mai simplificate pentru monografierea localitatilor rurale, urbane si a unor intreprinderi, conferind o arie mai larga de cuprindere metodologica a monografiei; d) pledoaria pentru trecerea de la descrierea si clasificarea rezultatelor, la explicatia sociologica a materialului documentar cules prin cercetarea de teren.

Echidistant atat fata de orientarile rationalist-speculative, cat si fata de metodologia empirist-factorista, D.Gusti a ramas in istoria sociologiei prin precizarile facute in legatura cu raportul optim dintre teorie si practica intr-o cercetare sociologica "militanta". "Un cercetator de teren care e insuficient pregatit teoretic aduna la intamplare faptele nesemnificative alaturi de cele semnificative, ingramadind un material care este mai mult un balast pentru stiinta decat un ajutor pentru lamurirea problemelor ei fundamentale. Daca ar fi altfel, invatatorii si preotii care traiesc ani de zile in cuprinsul unui sat, ar reusi sa intocmeasca monografii satesti de o valoare mult mai mare decat cercetatorii stiintifici de specialitate"⁽¹⁶⁾. Respingand "sociografia" ca nesemnificativa pentru fondul problemelor sociale, Gusti s-a pronuntat transant "trebuie sa se puna capat si asa-zisei sociologii" de fotoliu sau cabinet "prin coborarea din frumosul si confortabilul turn de fildes in plina realitate vie, frumoasa si aspra, si urmarirea pe teren a torentului vietii, precum si complexitatea cateodata tragica

(16) Dimitrie Gudti: Op. cit,, p. 124

a existentei pentru a-i descoperi coerenta interna si a-i prinde sensul si unitatea intima"⁽¹⁷⁾.

O recunoscuta contributie la dezvoltarea sociologiei ca stiinta vizeaza aportul lui D.Gusti la realizarea primelor cercetari inter si multidisciplinare prin fundamentarea praxiologica a principiului imbinarii cercetarii cu actiune sociala militanta. Cine ar vedea si studia dosarele si fisele cuprinse in bogata noastra arhiva monografica ar intelege ca dosarul de observatie, a cunoasterii patrunzatoare si totale a vietii sociale romanesti, pe langa reinoirea viziunii sociale aduce indemnul de simpatie si de solidarizare cu tot ce se intampla si invata a ajuta. Observatorul clarvazator devine astfel cel mai miscat si devotat slujitor de mai bine, de ceea ce trebuie; de aceea cine intocmeste o monografie stiintifica, bunaoara a unui sat, "scrie o carte de iubire si de neclintita incredere".⁽¹⁸⁾

Prezentand lucrarile lui D.Gusti de la prima cercetare monografica (Goice Mare, Dolj, 1923) si pana la documentele celui de-al XIV-lea Congres international de Sociologie⁽¹⁹⁾ prevazut pentru 1939, la Bucuresti, un exeget roman⁽²⁰⁾ sintetizeaza intraga doctrina si modelul de cercetare monografica a lui D.Gusti dupa cum urmeaza:

(18) Dimitrie Gusti: Op. cit., p. 156 -157;

(19) Serie A: Les unites sociales;

Serie B: Les villages (2 vol.);

Serie C: Les ville;

Serie D: Les village et la ville;

(20) Petru Cristea: Metoda monografica in cercetarea realitatii sociale, Bucuresti, 1986, p.15

SOCIOLOGIA =stiinta a realitatii sociale prezente

(studiaza)

REALITATEA SOCIALA PREZENTA (care va cuprinde)

GENEZA  ACTUALITATEA =valori obiective

sau sau

CADRELE ESENTA MANIFESTARILE

Naturale:   Constitutive:

COSMIC= natura VOINTA ECONOMICE

BIOLOGIC=viata SOCIALA SPIRITUALE

Sociale  Regulative

PSIHIC=constiinta POLITICE

ISTORIC=timpul EXISTENTA ADMINISTRATIV-JURIDICE

-unitatii

- relatii

- procese

LEGEA PARALELISMULUI SOCIOLOGIC

- vointa

intre: - Cadre intre ele

- Manifestari intre ele

TENDINTE SI PERSPECTIVE DE EVOLUTIE

REALITATEA SOCIALA

VIITOARE

POLITICA    ETICA

Sociologia, in conceptia lui D.Gusti, "este o stiinta a realitatii sociale

concrete si prezenta". Termenul generic de "realitate sociala" cuprinde o sinteza de unitati sociale care alcatuiesc "atomii sociali". Cercetatorul social, realitatea sociala ii apare ca un complex de manifestari paralele acestor unitati sociale elementare. Aceste manifestari sunt conditionate in forma lor de cadre naturale sau sociale si sunt motivate de vointa sociala. Manifestarile sociale releva nivelul de civilizatie al colectivitatilor umane concret determinate spatial, geografic si social.

Raspandit pe arii foarte largi, in Europa, empirismul sociologic si-a gasit un nou centru de evolutie in mediul american ca urmare a declansarii razboiului mondial. Puse in serviciul armatei si al efortului de razboi, cercetarile sociologice americane si-au dezvoltat si perfectionat arsenalul metodic pus la punct in Europa, imbogatindu-l cu aportul tehnicilor moderne de calcul matematic si de prelucrare a datelor.

In acest context alocarea unor importante resurse materiale au permis finalizarea unor cercetari impresionante (The American Soldier) si au incurajat implicarea matematicilor moderne in cercetarea sociologica dominata de "Scoala controlurilor sociale" intemeiata de Ed.Ross (1866 - 1960), considerat ca fondator al sociologiei americane si al antropologiei culturale.

Treptat, sociologia americana a inceput sa fie dominata de cercetarea empirica lipsita de orice fundament teoretic. Sub pretextul evitarii oricarui risc de valorificare ideologica a diagnozelor sociologice, cercetarea sociologica a polarizat in raport cu doua mari curente:

a) curentul sociologic orientat catre investigarea grupurilor mici, reprezentat de Georges zHomas, Robert Bales si Leon Festinger;

b) curentul analistilor (survey analysts) reprezentat de Paul Laczarsfeld;

Aflata in plina expansiune, sociologia americana a etapei la care ne referim "se orienta ferm spre colectarea si adunarea faptelor nepasatoare fata de teorie si metoda, dupa noi instrumente si procedee de investigare nemijlocita a realului" . ⁽²¹⁾ Orientarea spre cercetari empirice nu au reusit sa se mentina in limitele legitimate epistemologic ale necesitatii studierii faptelor, ci a fost adesea, debordata de excese empiriste, de renuntarea la teorie, de alunecarea in descriptivism nestiintific de a ceea a fost numit "criza explicatiei"⁽²²⁾.Ca aspecte pozitive ale acestei etape amintim: diversificarea si rafinarea tehnicilor de investigare, generalizarea muncii in echipa si dezvoltarea cercetarilor colective de tipul celor initiate de D.Gusti si ramificarea cadrului institutional al muncii cu continut sociologic, ca urmare a diferentierii si specializarii cunoasterii sociologice. Specializarea progresiva a cercetarilor de teren, dezvoltarea setului de tehnici si matematizarea criteriilor de evaluare si prelucrare a datelor a contribuit la cautarea si descoperirea identitatii proprii sociologiei in raport cu celelalte stiinte social-umaniste.

Refuzand orizontul conceptual al teoriei, empirismul american a evoluat spre o tehnologie a actiunii sociale particulare, descrierea probelmaticii sociologice a grupurilor mici, prelevand in raport cu aspectele globale ale societatii. "Noi nu am castigat inca o evidenta intr-o forma care sa ne permita integrarea ei teoretica cumulativa"⁽²³⁾.

Mai concesivi, A.Zaleznic si D. Moment⁽²⁴⁾ considera ca studiul grupurilor mici este in acelasi timp un studiu ale intregii societati redusa la scara din necesitati analitice.

Dincolo de aceste controverse, istoria sociologiei a inregistrat faptul ca empirismul american a obtinut cele mai importante realizari in explorarea grupurilor mici finalizate in "teorii de rang mediu" (R.Merton) si depasirea

(22) Mihu Achim: Socilogia americana a grupurilor mici, Bucuresti, 1970, p.26

(23) Mihu Achim: Op. cit. , p. 38

(24) A.Zaleznic and D. Moment: The Dynamics of Interpersonal Behavior, New York, J. Willey, 1969

diferentelor dintre stiintele naturii si stiintele sociale. Reprezentativa in acest sens este lucrarea "Small Group Research. A.Synthesis and Critique of the Field", New York, Holt, 1966, J.E.Mc.Grath, I.Altman.

O prima incercare de elaborare a unei teorii unitare asupra grupurilor este cunoscuta sub numele de "dinamica grupurilor" (Group Dynamics) pe baza careia a fost infiintat "Center of Group Dynamics" la Massachusetts Institute of Tehnology (care dupa 1947, moartea lui K.Lewin, s-a mutat la universitatea din Michigan).

Dinamica grupului ia ca punct de plecare teoria psihologica a campului careia (B) este o functie (F) a persoanei (P) si a mediului (E), astfel ca: B=f(P.E). Comportamentul individual, desi dependent de mediul natural si social, este profund marcat de evolutia in timp a optiunilor valorice ale grupului din care face parte. De aceea, comportarea unei persoane X, se defineste "ca o schimbare a unei stari a campului intr-o unitate data de timp dx".⁽²⁵⁾

Extrapoland aceste concluzii la nivelul microsocial, K. Lewin identifica in miscarea individului in spatiul social variabile care determina evolutia structurala a grupurilor. Studierea grupurilor sub aspect sociologic ar trebui sa se rezume la dezvoltarea tehnicilor de observare si masurarea a fortelor individuale care, prin compunerea lor, pot explica legile evolutiei grupurilor in spatiul social global. Intre individ si grup este o diferenta de grad, nu de calitate: ambele sunt variabile preponderent psihologice care explica echilibrul, coeziunea si comunicatia - acestea fiind problemele de grup care tin de competenta cercetarii sociologice.

G. C. Homans, incercand o depasire a nivelului strict descriptiv in analiza grupurilor, a incercat elaborarea unei metodologii de cercetare a tutror grupurilor mici considerate "microcosmos al societatii" globale. Pentru el abordarea grupului mic nu este scopul cercetarii sociologice ci doar mijlocul eficient pentru descoperirea cauzelor care explica geneza si formele comportarii sociale,

intrucat sistemul social are doua mari aspecte:

sistemul extern, care cuprinde mediul fizic, tehnic si social;

sistemul intern, adica "acea comportare a grupului care este o expresie a sentimentelor reciproce dezvaluite de membrii grupului in cursul vietii lor impreuna"⁽²⁶⁾

Interactiunea dintre aceste aspecte implica existenta unui optim care este conditia echilibrului social. Cercetand sursele tensionale si eliminandu-le de la nivelul microsocial al grupurilor, devine posibil echilibrul functional al sistemului social chiar la nivelul macrosocial al societatii industriale contemporane, in cadrul careia experimentul social de la Western Electric Company, Hawthorne, in apropiere de Chicago realizat de Elton Mayo (1880 - 1949) a insemnat un punct de reper pentru evolutia sociologiei ca stiinta.

Aceasta concluzie a fost impartasita si de alti specialisti ai grupurilor mici, precum Robert F. Bales: "grupul mic este o expresie a echilibrului social general care face legatura intre micro si macrosocial". Echilibrul e rezultatul interactiunii grupurilor mici intre care organizarea si coordonarea circulatiei informatiei joaca un rol hotarator. Optimul social este functie de optimul informational, intre structurile organizatorice aflate in interactiune.

Ca metoda de cercetare el a propus "Interaction Process Analysis" in scopul promovarii unor mijloace experimentale de explorare analitica a tendintelor (tipice) care pot conduce la descoperirea unor regularitati susceptibile de a fi traduse in limbaj matematic si a realiza modele de aproximare succesiva a starilor si proceselor grupurilor mici.

Atentia preponderenta acordata investigatiilor de laborator si experimentale a contribuit la imbogatirea definitiilor operationale cu noi elemente de ordin metodologic si epistemologic.

Empirismul american a atins nivelul sau cel mai inalt si momentul

maximei audiente internationale prin activitatea lui J. L. MORENO ( nascut la Bucuresti, 1902) care a ramas in istoria sociologiei ca fondator al sociometriei definita de el insusi: "Sociometria este o axa cu doi poli. Capatul unui pol este indreptat spre descoperirea nivelurilor profunde ale structurii societatii, celalat este indreptat spre schimbarea bazei societatii potrivit cu faptele dinamice gasite in structura ei".

In conceptia sa "universul social" are trei dimensiuni:

societatea externa (external society) alcatuita din grupurile  sociale reale concret structurate ca: familia, atelierul, scoala, armata, biserica, etc.;

matricea sociometrica (sociometric matrix), compusa din structura sociala generata de relatiile sociale preferentiale dintre indivizi. Acestea pot fi evaluate prin intermediul sociogramelor care descriu configuratia spatiala a pozitiilor sociale individuale prin intermediul statusului sociometric rezultat din scorul fiecaruia obtinut in sociomatricea grupului

S_A = ; unde S_A = indicele expansivitatii economice

N-1 = numarul posibil de alegeri;

N = numarul total de indivizi din grup.

sociomatricea defineste "realitatea microscopica" a spatiului social. Totalitatea efectelor antrenate de raporturile dintre "societatea externa" si "matricea sociometrica" defineste complexitatea "realitatii sociale", care ca obiect de studiu al sociologiei nu poate fi redusa la structuri stabile sau la principii definitive. Ea este supusa unor influente multiplu conditionate care trebuie sa se regaseasca la nivelul mai multor etape ale cunoasterii sociale autentice dupa cum urmeaza:

a)         socionomia - treapta cea mai inalta a cunoasterii sociale, are rolul de a valorifica toate elementele furnizate de celelalte niveluri in scopul descoperirii si formularii legilor societatii globale;

b)         sociodinamica - studiaza structura grupurilor unice si a grupurilor inchise;

c)         sociometria - stiinta masurarii sociale a proceselor prin intermediul testului sociometric, a psihodramei si al configuratiei spatiale;

d)         sociatria - preponderent aplicativa, se preocupa cu elaborarea terapiilor decizionale menite sa insanatoseasca viata sociala.

Ca urmare a proliferarii metodelor empirice a avut loc o deformare a obiectivelor cercetarii sociologice inceputa a fi apreciata nu dupa contributia la rezolvarea unor probleme reale, ci dupa acuratetea si matematizarea metodelor folosite. De aceea, in alegerea tematicii prevala nu importanta sociala a fenomenului social, ci posibilitatea de a fi masurat. In acest context s-au dezvoltat tehnici de investigatie ca: metodele de ancheta, scalare, de masurare a atitudinilor, de interviu, de detectare a atributiilor, de analiza factoriala, de analiza de continut, de studiu de caz, de prelucrare, de modelare.

Matematizarea sociologiei prin aportul lui Hubert M. Blalock si James Coleman a sporit capacitatea sociologiei de a face rencensamantul faptelor sociale si de a le prelucra statistic. Tocmai acest fapt l-a determinat pe Pitirim Sorokin (1889 - 1967) sa denunte empirismul ca factografie, testomanie, cuantofrenie, chestionaromanie.

Interesat mai mult de grupurile mici si de problemele de fond iminamente acestora, P. Sorokin afirma: "Deoarece sunt extrem de rare societatile ale caror straturi sociale sa fie complet inchise, in orice societate se manifesta mobilitatea verticala sau cele trei forme ale ei: economica, politica si ocupationala. Mobilitatea verticala intampina intotdeauna si peste tot anumite "rezistente" sociale, ceea ce face ca ea sa varieze in spatiu si timp. De aceea, nu exista o tendinta perpeua spre cresterea sau descresterea mobilitatii unei societati. Cresterea/descresterea mobilitatii variaza in functie de cauzele care determina o forma sau alta a mobilitatii sociale si care sunt: diferentele innascute dintre indivizi, diferentele dintre mediile sociale in care traiesc oamenii si faptul ca acestia traiesc permanent impreuna (living together). Efectele mobilitatii sociale sunt benefice pentru dezvoltarea intelectuala a indivizilor, pentru cresterea inventivitatii lor si a prosperitatii economice a societatii, precum si pentru optimizarea distributiei sociale a indivizilor; mobilitatea sociala are efecte negative asupra "compozitiei sociale a societatii" a comportamentului social si relatiilor moral - afective, precum si asupra integrarii sociale. Stabilitatea societatii este influentata atat pozitiv cat si negativ de mobilitatea sociala.⁽²⁷⁾

Ca reprezentant al "integrismului sociologic", P.Sorokin clasifica grupurile sociale in:

a) grupuri inorganizate sau semiorganizate: public, multime;

b) grupuri organizate:

cu legatura mica

grupuri biosociale: pe baza de varsta, rasa, sex;

grupuri socioculturale: "de rudenie, lingvistice, economice, religioase, politice;

cu legaturi multiple: familia, clan, natiuni, caste, ordine, clase.

In replica, Mac Iver, in (The Elements of Social Science, 1921), luand drept criteriu finalitatea asocierii deosebeste urmatoarele tipuri de grupuri:

a)         interese generale: asociatii filantropice;

b)         interese specifice speciei: familia;

c)         interese economice: agricultura, industria, comertul;

d) interese stiintifice si de educatie: scoli, universitati;

e)         interese de putere si prestigiu: partidele;

In contextul denuntarii factologiei abuzive, intreprinse de P Sorokin, Paul Lazarsfeld a declansat miscarea de reorientare teoretica a sociologiei americane in sensul depasirii marginirii empiriste spre care a indreptat-o abandonarea preocuparilor teoretico - metodologice din cauza implicarii nemijlocite in cercetarea de teren.

P. Lazarsfeld considera ca "din punct de vedere istoric trebuie sa distingem trei forte majore de examinare a obiectului social: analiza sociala, asa cum este practicata de observatorul individual; stiintele empirice organizate, mature, si o faza de tranzitie pe care o vom numi sociologia oricarei zone speciale a comportamentului social".⁽²⁸⁾

Stiinta sociala empirica, in aceasta versiune, are urmatoarele caracteristici:

1) deplasarea accentului de la istoria institutiilor si a ideilor la   comportamentul corect al oamenilor;

tendinta de a nu studia un sector uman izolat, ci de incerca in permanenta sa-l raportezi la alte sectoare;

preferinta pentru studiul situatiilor si problemelor sociale care se repeta fata de cele care nu survin decat o singura data;

analiza preferentiala a evenimentelor sociale contemporane si nu a celor istorice.⁽²⁹⁾ In esenta este vorba de abandonarea "filozofiei sociale" in favoarea ancorarii in prezentul social, considerat dintr-o perspectiva aistorica, pentru a fi evaluat prin ipoteze care prin verificarea lor pe baza datelor colectate, pot deveni generalizari empirice. Ca "sarcini majore ale sociologiei moderne" ar fi, in

(29) P. F. Lazarsfeld: Op. cit.

aceasta conceptie: "sa organizeze cunoasterea realizata cu ajutorul unei teorii sistematice, sa dezvolte metodele empirice pentru a masura gradul de regularitate a universului social si a explica conditiile de validitate ale tuturor proverbelor, dictoanelor si cunostiintelor asa-zis intuitive"⁽³⁰⁾

Ca obiective ale sociologiei contemporane, Paul Lazarsfeld identifica:

coerenta si precizia;

"delimitarea obiectului" de studiu prin care P. Lazarsfeld intelege cristalizarea unei metodologii eficiente;

"clarificarea termenilor" prin explicarea tehnicilor de cercetare;

asigurarea legaturilor dintre totalitatea tehnicilor de cercetare care si-au dovedit validitatea;

sistematizarea rezultatelor empirice prin formularea regularitatilor statistice ca punct de plecare pentru noi ipoteze de cercetare;

formalizarea rationamentelor sociologice prin "combinarea proprietatilor elementare"

analiza variabilelor.

In analiza variabilelor contributiile lui P. Lazarsfeld au devenit indispensabile pentru cercetarile de teren din toate domeniile si tocmai de aceea unanim recunoscute pe plan mondial. De importanta referentiala, care sa-si gaseasca locul si in istoria doctrinelor sociologice, amintim: procedeele de clasificare (taxonomice) ale desfasurarii spatiului de atribute, ale analizei multivariate sau "variabilei - test", incercarea de a construi o teorie sociologica

p. 257;

doar pe baza comandamentelor metodologice ale sociologiei empiriste, fapt posibil deoarece teoria relativitatii "n-a fost, la drept vorbind, rezultatul exclusiv al descoperirilor de ordin material, ci, de asemenea al clarificarii conceptuale a notiumilor fundamentale".⁽³¹⁾

Din aceasta cauza, sociologia lui P. Lazarsfeld a mai fost numita: "o practica metodologica" sau o "metasociologie".

Considerarea cercetarii empirice nu ca scop ci ca secventa in reconstituirea conceptuala si metodologica a sociologiei reprezinta directia fundamentala a sociologiei americane contemporane, care influenteaza puternic miscarea sociologica europeana.

Dupa o prima faza de preluare mimetica a tuturor tehnicilor de investigare si prelucrare a datelor, sociologia europeana, indeosebi cea franceza, manifesta o tot mai vizibila tendinta de emancipare fata de modelul american. Astfel, spre deosebire de sociologii americani, preocupati preponderent de inovarea si perfectionarea tehnicilor de investigatie, cei europeni manifesta mai mari preocupari fata de integrarea metodologiilor de cercetare in teorii sociologice cu raza explicativa tot mai larga asupra unor fenomene sociale de importanta cardinala.

O astfel de reactie se inregistreaza chiar si in sociologia americana si ea isi are originea in structuralismul lui T. Parsons.

Diversificarea cercetarilor concrete a antrenat cristalizarea mai multor tipuri de cercetari, dintre care amintim:

a)       cercetari explorative - urmaresc descoperirea unor noi campuri problematice si formularea unor ipoteze noi;

b)       cercetari ce-si propun verificarea ipotezelor (hypothesis testing) - M. W. Riley;

c)       cercetari experimentale - B. Berelson;

d)       cercetari pe baza de esantion - G. A. Steine;

e)  cercetari pe baza de studii de caz;

e)       cercetari formulative (studii explorative) - descoperirea de noi idei;

f)   cercetari descriptive - explorarea intensiva a unor cazuri reprezentative;

g)       cercetari de verificare a unor ipoteze;

h)       cercetari globale (a full social system analysis);

i)   imbinarea cercetarii fenomenelor manifeste "deschise" (ouvert) cu cele "inchise" (couvert) intr-o arie de investigatie menita de a dezvolta problematica aferenta grupurilor mici (R. A. Bales, R. D. Mann).

In prezent empirismul sociologic defineste tendinta de reducere a investigatiei sociologice la un simplu rencensamant al faptelor susceptibile de prelucrare statistica, relevandu-se a fi o orientare de factura neopozitivista. Negarea aportului constructiv al cercetatorului, considerat ca simplu inregistrator de fapte spontane, fara corelatie cu exigentele de ordin conceptual si metodologic reprezinta limita fundamentala a acestei orientari sociologice.

REPERE BIBLIOGRAFICE:

1. Primele mari incercari de descriere a spatiului problematic aferent vietii sociale sunt carcteristice pentru activitatea lui Seymour Lipset si Tocqeville, Alexis de: Dela democratie en Amerique (1835 - 1840); L'Ancien Regim et la Revolution (1856);

2.Frederic Le Play (1806 - 1882), inginer si inspector de mine. Opere principale: Les ouvriers europeens (1855); La Reforme sociale en France (1869); L'organization du travail (1870); L'organization de la famille (1870);

3. Dimitrie Gusti (1880 - 1955), profesor de sociologie, filosofie si etica la Universitatea din Iasi si Bucuresti. Ministru al Invatamantului (1932 - 1933), membru al Academiei Romane din 1919, apoi Presedinte al acestei institutii intre 1944 - 1946, membru al mai multor academii, institutii si societati de sociologie de peste hotare. Fondator al Scolii sociologice(monografice) de la Bucuresti, a fundamentat "metoda monografica" a abordarii multidisciplinare a subiectului pe "cadre" si "manifestari" realizand mai multe monografii ale satelor romanesti intre 1925 - 1948. Prin obtinerea legiferarii serviciului social (1939) a reusit sa institutionalizeze pentru prima oara in lume "cercetarea sociologica imbinata cu actiunea sociala practica si cu pedagogia sociala". A fondat si condus "Asociatia pentru stiinta si reforma sociala" (1919 - 1921), Institutul social-roman (1921 - 1939); (1944 - 1948), Institutul Social Banat - Crisana, Consiliul national de cercetari stiintifice (1947 - 1948). Impreuna cu H. H. Stahl, V. I. Popa si C. Focsa a creat Muzeul Satului (1936). A infiintat si condus revistele: Arhiva pentru stiinta si reforma sociala (1919 - 1943); Sociologie romaneasca (1936 - 1944) care va reapare in serie noua dupa 1990.

Opere principale: Egoismus und Altruismus (1904); Die Sociologischen Betrehnugen in der neun Ethik (1908); Cosmologia elena (1929); Sociologia militans (vol.I, 1935; vol I si II, 1946); Cunosterea si ratiune in serviciul ratiunii, 2 vol. (1929; Problema sociologiei (1940); La sciene de la realite sociale (1941);

In acelasi timp in care Fr.Le Play se afirma cu monografiile sale, in Romania s-au realizat mai multe cercetari monografice deosebit de valoroase.

In ordine istorica, amintim pe Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891) care a studiat 3 judete: Agricultura romana in judetul Dorohoi (1866); Agricultura romana in judetul Mehedinti (1868); Agricultura romana in judetul Putna (1869);

Cercetarile acestui eminent om de stiinta au fost continuate de S.P.Radianu care a publicat lucrarea: Judetul Bacau - studiu agricol si economic.

In afara acestor doi mari oameni de stiinta, la care mai putem adauga si realizarile lui B.P.Hasdeu, o serie de alti profesori si invatatori anonimi au mai publicat mai multe monografii, din care amintim:

Romul Simu: Monografie a comunei Orlat, judetul Sibiu, anul 1985;

Ioachim Munteanu: Monografia economica si culturala a comunei Gura Riului, judetul Sibiu, 1895;

Victor Pacala: Monografia comunei Rasinari, 1915;

Gadei: Monografia comunei rurale Bragadiru, judetul Ilfov, 1905;

Neculai Daranga: Monografia comunei Targu frumos, judetul Iasi

Pe baza acestor cercetari a inceput sa se vehiculeze foarte frecvent ideea monografiilor partiale care au antrenat atomizarea cercetarilor de profil.

In replica Dimitrie Gusti a pledat teoretic pentru necesitatea unei sociologii de sinteza care sa conduca spre o conceptie de sistem in cercetarea fenomenului social nu in maniera speculativa, ci prin imbinarea cercetarii empirice cu generalizarea teoretica prin articularea dimensiunii sociologice cu cea morala, politica si economica a fenomenelor studiate.

In acest sens, D.Gusti a propus monografia ca pe singura metoda cu relevanta stiintifica in cercetarea societatii prin integrarea praxiologica a celorlalte tehnici de explorare a fenomenalitatii sociale. Ca tehnici noi, propuse si experimentate cu succes de D.Gusti, amintim in primul rand arhiva sociologica destinata, in conceptia autorului, realizarii unei banci de date, repertorizate tematic, pentru a putea fi folosite la studierea longitudinala a fenomenelor. Catalogarea informatiilor prin intermediul acestei tehnici l-a condus in final, la ideea realizarii unei harti sociologice ca instrument operativ in facilitarea tipologiilor si in definirea mai clara a obiectului de studiu al sociologiei stiintifice.

Pe baza acestei conceptii a demarat realizarea unei harti sociologice a Romaniei, obiectiv ramas, din nefericire, doar schitat, dar care constituie un camp de afirmare pentru viitoarele generatii de sociologi. Acea "enciclopedie a satelor si oraselor" de care spunea D.Gusti ca avem nevoie atunci, reprezinta o nevoie tot mai presanta si in cel mai imediat prezent aflat in ora unor mutatii multiplu semnificative.

4.K Lewin

Plecand de la Berlin, s-a stabilit incepand cu 1932 la Stanford. Din 1935 incepe colaborarea stiintifica si didactica la Universitatea din Iowa unde infiinteaza o serie de studii de psihologie a copilului (child Welfare Research Station), dupa 1940 la Massachusets Institut of Tehnology Center for Groups Dynamics, care, dupa 1947 se va muta la Michigan unde este si in prezent (Institutul continua si azi unele teme de cercetare pe care le-a initiat K Lewin in timpul vietii si activitatii sale stiintifice).

Opere principale: Field Theory in Social Science, Harper und Brothers, New York, 1951.

5. G.C. Homans

Nascut la Boston, Massachusets, in 1910, a urmat cursurile Universitatii din Harvard, unde a si fost profesor si a desfasurat o bogata activitate de cercetare stiintifica in sociologia grupurilor mici.

Opere principale: An Introduction to Pareto; English Vilegers of the Thirtheen Century; The Human Group. Its Elementary Forms; The nature of Social Science, Harcourt, NY, 1967.

6. J.L. Moreno

Nascut la Bucuresti in 1892. A practicat medicina, a fost scriitor si s-a realizat ca sociolog in SUA, dupa al doilea razboi mondial.

Opere principale: Cine va supravietui (1934); Sociometria si randuielile culturale (1934); Sociometria si stiinta despre om (1956); Culegere de sociometrie (1960);Psihodrama, 3 volume aparute intre 1959 - 1969.

7. Lazarsfeld, Paul Felix

S-a nascut in 1901 in Viena, avand o dubla formatie stiintifica: de sociolog si statistician. Profesor de sociologie la Universitatea Zcolumbia intre 1940-1962.

Opere principale: The Unemployd of Meryenthal (1932); Radio and the Print Page (1940); The People's Crois (1948); Organizing Educational Research (1964); The Language of Social Research (1955); Incepand cu anul 1965, impreuna cu R.Boudon a publicat: Vocabulaire des sciences sociales; L'analyses empyrique de la causalite; L'analise des procesus sociax; The Algebra of Dichotomous System (1961).

8. Sorokin, Pitirim Alexandrovici

S-a nascut in 1889 in Turcia aproape de Siktavkar, si a incetat din viata in 1968 la Winchester, Massachusetts. A parasit Rusia in 1923 si s-a stabilit in SUA unde a publicat in 1945 "Society, Culture and Personality".

Opere principale: Sociology of Revolution (1952); Social and cultural Dynamics (1937); Basic Trends of Our Time (1964); Sociological Theory of Today (1966); Manii si slabiciuni in sociologia moderna (1956).