Dizabilitatile senzoriale vizuale

Dizabilitatile senzoriale vizuale

Structura

Terminologia domeniului

Cauze ale deficientelor de vedere

Identificarea si clasificarea deficientelor de vedere

Avantaje si dezavantaje ale scolarizarii speciale sau integrate

Recomandari psihopedagogice generale si elemente cheie in reusita scolara

Introducere.

Diabilitatile (deficientele) senzoriale le includ pe cele care presupun afectarea (structurii sau functiei) unui organ de simt (analizator). Aici distingem in principal si cel mai frecvent deficiente ale vederii si auzului.

Dizabilitatile vizuale

Terminologia domeniului

Sintagma 'deficiente de vedere' semnifica o serie de aspecte limitative ale vederii, dintre care cele mai cunoscute sunt cecitatea (orbirea) si ambliopia (pierderea partiala a vederii).

Cecitatea (orbirea):

se manifesta la indivizi in situatiile cand nu au nici o perceptie a formelor, culorilor sau a luminii;

acuitatea vizuala (AV) este cuprinsa intre 1/35 si 1/10.

Ambliopia bilaterala (slab vazatorii)

acuitatea vizuala este intre 1/10 si 4/10 la cel mai bun ochi, dupa 'corectie' (aplicarea ochelarilor) - se manifesta la circa 1-2% din populatia scolara;

Deficienta perceptiva - situatia in care un individ nu are dificultati in a vedea un obiect sau o

forma, ci o dificultate de a interpreta, de a integra conceptual, la nivelul scoartei cerebrale, un anumit stimul vizual (dificultate/tulburare specifica de invatare, dupa alti autori)

Implicatii educationale

copii care au vederea redusa (amblipie, vedere scazuta, limitata, partiala) - care au nevoie de adaptari si metode speciale de invatare, dar cu implicarea vederii .

copiii nevazatori (orbi), care nu au deloc vedere, sau aceasta este atat de limitata incat necesita modalitati educationale care nu implica analizatorul vizual.

Compensarea la copiii cu d.v. implica:

mobilizarea vederii restante (compensarea intrasistemica), activizarea tuturor potentialitatilor vizuale; se poate face prin mijloace tehnice (ochelari, lupe, megascoape etc), si psihopedagogice sau de alta natura (sociala, de comunicare etc;

interactiunea analizatorilor, potentarea legaturilor functionale intre analizatorul vizual si cel auditiv sau cel tactil-kinestezic (compensarea intersistemica). In mod natural dar si dirijarea compensarii este foarte importanta, intra in lucru analizatorul auditiv, tactil, kinestezic, olfactiv

Domeniul de studiu psihopedagogic al deficientelor de vedere a fost denumit in literatura romaneasca de specialitate'tiflopsihopedagogie'.

Cauze ale deficientelor de vedere

Cauze ereditare, intrauterine si perinatale

Factorii ereditari sau constitutionali pot fi considerati responsabili de multe dintre

afectiunile oculare de mai sus. Sunt de natura ereditara diverse afectiuni ale aparatului ocular

(microftalmie, lipsa cristalinului sau a irisului, colobom al acestora sau al retinei si nervului optic, distrofia corneei, anomalii de pozitie a globilor oculari, pupile asezate excentric, albinismul. Aproape toate aceste afectiuni au baza genetica.

Cauze care actioneaza in perioada intrauterina

Bolile infectioase transmise de mama fatului in timpul sarcinii, cu deosebire in primele luni de sarcina trec prin placenta la embrion si pot actiona, printre altele si asupra tesutului ocular. Ca exemple avem: rubeola, rujeola, febra gripala, tuberculoza, hepatita epidemica etc

Sifilisul poate cauza: glaucom, atrofie optica, cheratita etc.

Alcoolismul poate conduce la nevrita retrotubulara.

Factori perinatali

traumatisme obstreticale care pot produce leziuni anatomice sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologica a analizatorului vizual.

Cauze postnatale, sociale si educationale

Factori postnatali patologici

Multe boli infectioase din copilarie pot avea urmari negative asupra functiei vizuale, cu atat mai importante cu cat varsta copilului este mai mica. Exemple: gripa, variola, varicela, rujeola, scarlatina, tuse convulsiva, herpes.

Starea de anemie datorata ulcerului gastro-duodenal sau bolilor de sange poate conduce la atrofii ale nervilor optici.

Bolile reumatice pot avea urmari ca: tumefierea pleoapelor, congestia conjunctivelor, cheratite, inflamatii ale irisului, cataracte.

Tulburari ale functiei tiroide pot contribui la exoftalmie (iesirea ochilor din orbita).

Afectiunile endocrine, ca de pilda o tumoare a glandei suprarenale poate creste tensiunea intraoculara si provocarea de hemoragii sau glaucom.

Bolile digestive si avitaminozele - cea mai cunoscuta este avitaminoza de tip A, cu consecinte asupra transparentei corneei si sensibilitatii retinei, la xeroftalmie (ochi uscat), care provoaca pierderea vederii nocturne sau chiar cecitatea (orbirea).

Diabetul conduce la retinopatie diabetica, cataracta diabetica, etc.

Bolile renale pot fi asociate uneori cu nefritele si retinopatiile.

Meningitele, encefalitele si trombo-flebitele cerebrale pot produce deficiente vizuale grave.

Traumatismele oculare

Desi ochiul este bine protejat, el este expus la diferite feluri de traumatisme, atat la copii cat si la adulti (in munca, in circulatia rutiera, activitatea sportiva, activitatea gospodareasca, diverse confruntari violente intre persoane, conflicte armate etc). La copii rezulta din statistici ca accidentele se produc mai mult in timpul jocului decat in activitatea scolara sau in viata familiala. Proportia de accidente cea mai mare este in jurul varstei de 10-12 ani, probabil explicabil prin unele trasaturi specifice preadolescentei. Baietii se accidenteaza in mare masura decat fetele.

Clasificarea curenta a traumatismelor oculare

Contuziile - loviri puternice ale globului ocular, fara perforarea acestuia. Unele contuzii sunt fatale pentru functia vizuala. Contuziile pot conduce la:

dezlipirea de retina (imediat dupa accident) ;

hemoragie, cu umplerea ochiului de sange ;

opacifierea corneei sau a cristalinului;

luxatia cristalinului;

inflamatia irisului si a corpului ciliar < marire debit umoare apoasa > glaucom secundar.

Plagile perforante - produse de diverse obiecte ascutite si taioase, care ranesc

ochiul si provoaca o infectie. Obiectul respectiv poate distruge unele organe intraoculare. Plagile devin cauzatoare de deficiente prin distrugerea corneei, uneori a irisului si a cristalinului, produc hemoragii in corpul vitros, alterand astfel retina si favorizand dezlipirea acesteia.

Arsurile oculare se produc foarte frecvent de catre agenti chimici (var, soda caustica,

amoniac, apa oxigenata etc) si mai rar de cei fizici flacari, raze ultraviolete, lichide fierbinti etc). In zonele de razboaie arsurile pot fi provocate de gaze toxice, de aruncatoarele de flacari etc.

Efectele arsurilor se rasfrang asupra pleoapei si conjunctivei si corneei (opacifiere).

Cauze sociale

Studiile releva ca procentul deficientelor de vedere - ca si altor deficiente - este

mai mare (chiar de trei ori) in tarile aflate in curs de dezvoltare, comparativ cu tarile puternic industrializate. Foarte multi copii din Asia si Africa de pilda devin orbi din cauza avitaminozei A. Chiar si in tarile bogate exista discrepante intre procentul nevazatorilor din grupurile defavorizate si respectiv cele instarite. Un studiu din SUA releva ca procentul persoanelor cu deficiente din randul populatiei de culoare este de doua ori mai mare decat in randul albilor.

Printre cauzele sociale importante de determinare a deficientelor vizuale se pot

mentiona:

malnutritia;

mediul de viata insalubru;

lipsa de apa potabila;

bolile endemice;

lipsa accesului la cunostinte elementare de igiena;

lipsa posibilitatilor de a aplica si respecta igiena.

Este evidenta la acest punct imprtanta unor masuri sociale si educationale foarte utile:

vaccinarea; educatia pentru sanatate; legislatie si activitate de educatie rutiera eficienta, de prevenire a accidentelor; legislatie de munca eficienta; ingrijirea adecvata a sanatatii femeilor insarcinate.

Identificarea si clasificarea deficientelor de vedere

Identificarea (cat mai de timpuriu) este in mod evident extrem de importata si ea poate fi

realizata in diverse medii si de catre diferite persoane, din familie, gradinita sau scoala, etc. Evaluarea complexa se realizeaza apoi de catre profesionisti (medici oftalmologi, psihologi etc).

Indicatori (orientativi) de avertizare (in gradinita si scoala)

v   Indicatori de natura fizica la copii: ochi rosii, coji pe pleoape intre gene, urcioare repetate, pleoape umflate, ochi umezi sau care curg, strabism (privire incrucisata), ochi de dimensiuni diferite, pleoape lasate, ochi cu aspect obosit.

v   Copilul se freaca frecvent la ochi sau atunci cand are de facut ceva care-i solicita mai mult ochii.

v   Copilul isi acopera sau inchide un ochi, daca simte ca nu vede bine cu acel ochi sau ridica ori inclina capul inainte.

v   Mimica speciala: clipeste foarte des, strange ochii, se incrunta sau are o mimica distorsionata atunci cand citeste sau cand priveste ceva cu atentie.

v   Nu are capacitatea de a localiza si de a ridica un obiect de dimensiuni mici.

v   Sensibilitate la sau dificultate in functie de lumina: elevul clipeste foarte des sau tinde sa inchida ochii, cand lumina este mai puternica. Este posibil sa vada cu dificultate cand lumina este slaba, sau sa nu vada de loc, dupa ce se insereaza.

v   Dificultate in a citi si a lucra cu obiecte: aduce cartea sau obiectele foarte aproape de ochi dar se descurca foarte bine daca i se dau instructiuni si sarcini verbale.

v   Dificultate in a lucra in scris: cand scrie nu poate respecta randul sau scrie intre spatii.

(Ghid UNESCO, 2001).

Clasificarea deficientelor vizuale se poate face pe mai multe criterii.  

Clasificarea in functie de acuitatea vizuala (AV)

- ambliopie usoara (AV : 0,5 (1/2) - 0,2 - 1/5

- ambliopie medie (AV : 0,2 (1/5) - 0,1 (1/10)

- ambliopie forte (grava) AV : sub 0,1 (1/10)

- cecitate relativa (practica) - 0 - 0,005 (1/200) - percepe miscarile mainii si lumina

- cecitate absoluta - nu percepe deloc lumina

Clasificare in functie de modificarea indicilor functionali ai vederii

a) afectiuni care determina scaderea AV

b) afectiuni care determina scaderea campului vizual, Exemple:

- aparitia unor scotoame - portiuni in care functia vizuala nu este activa -

de pilda pata oarba, care corespunde papilei nervului optic

- hemianopsii (lipsa unui semi-camp la fiecare ochi)

- afectiuni care determina alterarea campului vizual

- afectiuni care determina tulburari ale vederii binoculare (strabismul)

c) afectiuni care determina tulburari de adaptare la intuneric si lumina

d) tulburari ale sensibilitatii cromatice (de pilda: discromatopsiile - lipsa senzatiei de verde sau rosu) - daltonismul (cecitatea pentru rosu), acromatopsiile - cand nu se distinge nici o culoare).

Avantaje si dezavantaje ale scolarizarii speciale sau integrate

Scolile speciale pentru acesti copii sunt adeseori scoli cu internat, in care copiii cu DV traiesc si invata intregul an scolar, ei ajungand acasa doar in weeked-uri si in vacante. Timp de peste doua sute de ani, scolile speciale au reprezentat sistemul de baza, folosit pentru a asigura servicii educationale copiilor cu dificultati vizuale (sau de alt fel).

Educatia integrata se refera in cazul de fata la programe in care copiii cu deficiente vizuale frecventeaza o scoala obisnuita, de cartier (din localitate). Elevii locuiesc de regula acasa si merg la aceeasi scoala, ca si fratii, surorile ori prietenii lor. Ei invata fie in clase obisnuite, cu profesori obisnuiti - dar cu ajutor suplimentar si servicii de sprijin, de la un profesor cu pregatire speciala, care a fost format pentru a lucra cu copii cu deficiente vizuale.

Cunoasterea avantajelor si dezavantajelor fiecarei forme de scolarizare este importanta pentru elevi, parinti si viitoarele cadre didactice ale acestor elevi.

Indiferent ca se va lucra in unul sau altul din aceste programe educationale, este necesar un efort de depasire a dezavantajelor fiecaruia. De exemplu, daca se lucreaza intr‑o scoala speciala, trebuie stiut ca este mai dificil pentru un elev cu DV sa se socializeze si cu copii vazatori. Este necesar efortul pentru reducerea dezavantajelor programelor scolare speciale, gasindu-se cai de a permite copiilor ocazii de socializare cu acestia. Daca se lucreaza in sistemul de educatie integrata, este necesar un timp inainte sau dupa orele de clasa, la scoala sau acasa, pentru a invata copilul cateva lucruri in plus, de care acesta are nevoie, dar care probabil nu sunt incluse in curriculum-ul scolar.

Ambele sisteme, daca sunt bine organizate, pot asigura o educatie de calitate. Aceasta depinde mai mult de profesori, de administratori, de echipamente si materiale, de carti etc si mai putin de tipul de program educational, special sau integrat.

Recomandari psihopedagogice generale si elemente cheie in reusita scolara

- Deoarece un zambet sau un alt comportament nonverbal de aprobare nu este intotdeauna vizibil, se recomanda ca modalitati de apreciere, aprobarea verbala sau o atingere tactila (ca de pilda o bataie usoara pe umar).

- De aflat la elevul cu d.v. care este locul de unde vede cel mai bine la tabla.

- Lumina nu trebuie sa se reflecte pe tabla iar ceea ce se scrie pe tabla trebuie sa fie vizibil.

- Daca elevul este sensibil la lumina, nu trebuie asezat langa fereastra. De asigurat mijloace pentru a-si proteja ochii de lumina (ochelari, sapca cu cozoroc, etc).

- Este necesara asigurarea unui spatiu suplimentar pentru unele materiale speciale necesare acestor elevi, ca si incurajarea de a le folosi.

- Utilizarea unor materiale ori a asistentei speciale (cadru didactic de sprijin) - este bine sa se faca numai la nevoie si pe cat posibil numai daca elevul doreste.

- Elevii cu d.v. pot si trebuie sa realizeze, in principiu, aceleasi sarcini ca si colegii lor de clasa, desi ei pot avea nevoie de adaptari ale mijloacelor de invatamant sau de o reducere a sarcinii de lucru, datorita unor limite de timp (sau extinderea acestor limite).

- Este recomandabila includerea unor teme legate de vedere sau deficienta vizuala in curriculum; exemple: in stiinte (fizica) -informatii despre lumina - optica.

Alte elemente cheie in integrarea scolara

Mobilitatea in clasa si scoala - element extrem de important in dezvoltarea, educatia si integrarea socio-profesionala ulterioara. Exista o metodologie sistematica si progresiva a dezvoltarii acestei capacitati umane importante chiar si la nevazatori, o varietate de mijloace si intrumente de facilitare a orientarii (ghidul uman sau cainele-ghid, bastonul alb, adaptari electronice ale spatiilor publice etc.) Formarea unei "harti spatiale mintale" pare a fi un element cognitiv compensator deosebit in mobilitate si deplasare la nevazatori.

Proceduri de facilitare a lucrului cu materiale scrise, ca si utilizarea hartilor si schemelor

este foarte importanta, cu specificitati legate de nivelul de functionare vizuala (ambliopie sau cecitate); hartile si alte mijloace in relief, care permit compensarea prin perceptie tactila sunt un alt exemplu de facilitare si adaptare a instruirii scolare.

Utilizarea textelor tiparite, mai ales in cazul elevilor cu ambliopie este realizata in esenta prin proceduri de amplificare a marimii literelor (in scris sau la aparate speciale - megascop- de lectura a textelor).

Este foarte utila utilizarea a variate instrumente, ca mijloace didactice specifice (optice, instrumente care intaresc functionarea tactila, instrumente care potenteaza functionarea auditiva, instrumente electronice etc).

Foarte importanta este utilizarea alfabetului Braille ca si a vocii sintetice la calculator. Manualele in alfabetul braille, foarte utile nevazatorilor, ridica anumite probleme legate de costurile si volumul acestora. Ele sunt insa surse de cunoastere extrem de importante in scolile speciale de profil.

Cartile audio devin tot mai mult o sursa de cunoastere accesibila acestor persoane.