Dinamica grupurilor restrinse

Dinamica grupurilor restrinse

1. Despre ce este vorba?

Sa definim: de ce dinamica ?

Primele utilizari ale expresiei "dinamica grupurilor' ii apartin lui Kurt Lewin, in citeva articole scrise intre 1944 si 1947.

"Dinamica: acest cuvint desemneaza totalitatea schimbarilor adaptative care se produc in structura de ansamblu a unui grup ca urmare a unor schimbari sur­venite intr-o parte oarecare a acestui grup intr-un grup, se intimpla ceva ana­log cu autodistribuirea fortelor intr-un cimp de forte fizice.'

(Krech si Crutchfield, 1948, pp. 22-23)

Dinamica grupurilor ar fi acea disciplina stiintifica ce leaga conduitele grupului de sistemul de forte care actioneaza in sinul sau

Pentru Lewin, avind in vedere ca grupul nu se reduce deloc la suma partilor sale, atunci cind se actioneaza asupra unui element privilegiat al cimpului, se poate modi­fica structura ansamblului si aceasta se intimpla la fel de bine in cazul grupurilor reale, ca si in cazul grupurilor constituite artificial.

in acest caz, grupul restrins este susceptibil sa devina un agent de schimbare sociala in ansamblul unei colectivitati; si Lewin intelege sa-si aplice tehnicile unor fenomene sociale reale pe termene lungi sau reduse.

Aceasta perspectiva i-a facut, incetul cu incetul, pe autori sa conceapa dinamica grupurilor din doua perspective distincte :

"intr-o prima etapa, termenul «dinamica grupurilor» a desemnat o stiinta expe­rimentala, practicata in laborator pe grupuri artificiale reunite in scopuri expe­rimentale. .. intr-o a doua etapa, termenul a desemnat munca animatorului de grup care, iesit din laboratorul sau, se va ocupa de «rezolvarea conflictelor sociale» Acelasi termen tinde sa desemneze, in acelasi timp, totalitatea cercetarilor expe­rimentale asupra grupurilor mici si toate tehnicile de grup care constituie asa-numi-tele mijloace de aplicare, instrumente de formare, de terapie, de animatie, de interventie, care au in comun sprijinirea pe un grup.'

(Lapassade, 1970, pp. 49-50)

1.2 Reprezentari extensive: tocatura conceptuala

La citirea unor autori contemporani, ai impresia ca substantivul "grup' este adesea folosit in mod nediferentiat, aplicat unei diade, huliganilor care devasteaza un oras dupa un meci de fotbal, totalitatii celor afiliati unui sindicat, unei multimi oarecare, adunata intimplator, responsabililor reuniti sau nu ai unei colectivitati urbane, ai unei minoritati etnice etc.

Un autor ca Rupert Brown (Brown, 1988), referindu-se la cei pe care ii califica drept "cei trei fondatori ai psihologiei moderne a grupurilor: Lewin, Sherif, Tajfel' (cf. Tajfel, 1981; Doise, 1982) isi manifesta intentia de a integra studiul proceselor "intragrupale', pe de o parte, "intergrupale', pe de alta parte. Si este cit se poate de adevarat ca asistam la o renastere a psihosociologici (in sensul de studiu al modelarii sociale a psihismului) si ca accentul este pus pe studiul relatiilor dintre grupurile sociale. Dar nu pot fi de acord cu el atunci cind defineste grupul plecind de la un proces de auto-categorizare.

"Un grup exista atunci cind doua sau mai multe persoane se definesc ele insesi ca membri ai acestui grup si cind existenta lui este recunoscuta de o terta persoana.'

(Brown, 1988, pp. 2-3)

Strict vorbind, aceasta inseamna ca doi amanti platonici, separati de ocean, vor con­stitui un grup de indata ce sotul le va intercepta corespondenta

Grupul este definit din acest moment plecind de la un anume sentiment de apar­tenenta, prin intermediul unei anume vizibilitati sociale, cu contururi nedefinite. Fara indoiala, un asemenea proces de identificare colectivo-personala trimite la un colectiv si nu la un agregat. Dar nu vad prin ce scamatorie se ajunge sa se trateze ca o aceeasi realitate duzina de militanti sindicali reuniti pentru un week-end de antrenament pen­tru negociere, clasa sociala numita burgheza, partizanii dadaismului sau apartenenta la iudaism prin mama ?

Oricum, trilogia conceptuala "apartenenta' - "referinta' - "identificare'

"trimite la orice grup, categorie sau colectivitate pe care un individ le ia drept referinte, fie ca face sau nu parte din ele, pentru a-si compara situatia cu aceea a unitatilor grupului de referinta sau pentru a se prevala de o calitate pe care o impartaseste cu unitatile grupului in chestiune.' (De Coster, 1990, p. 126)

Referirea sau identificarea nu ar putea, in nici un caz, sa creeze singure grupul.

Cit despre Tajfel, el voia sa substituie unei evaluari de sine bazata pe o comparatie exclusiv individuala o auto-evaluare bazata pe identitatea sociala pe care o capata individul prin apartenenta lui la diferite "grupuri sociale'. Ceea ce incearca el sa promoveze este o abordare psihosociologica ce tine cont, mai ales, de dinamica pro­ductiei si de ideologia "societatii globale' si a categoriilor sale sociale, avind in vedere ca introduce o propensiune de a-i trata pe ceilalti in mod stereotipizat.

Nu numai Tajfel, dar si Faucheux, Moscovici, Doise si alti citiva au cerut o abor­dare mai realist sociologica a proceselor psihosociale. Doise, mai ales, cere ca, din­colo de procesele "intra-individuale' (care dau seama de modul in care individul isi amenajeaza experienta privitoare la mediul sau social) si "inter-individuale' (ce se deruleaza intre indivizi considerati practic ca intersanjabili), sa ne referim la dife­rentele de "pozitie' sau de "statut social' si sa analizam conceptiile generale asupra raporturilor sociale, asupra "valorilor', a "ideologiilor' pe care fiecare le aduce, fara sa vrea, cu sine intr-o situatie concreta.

O abordare sociologica

Daca psihologii sociali utilizeaza adesea, la nimereala, concepte sumare si vagi, in literatura sociologica dam adesea, din pacate, peste prea multa aproximare.

"Chiar in stiintele sociale, termenul de grup este, adesea, utilizat intr-un sens excesiv de larg, ajungind sa fie aplicat oricarui ansamblu de fiinte umane pe care pare sa le uneasca o legatura oarecare. Oamenii formeaza, atunci, un grup numai pentru ca stau o vreme unii in preajma altora, pentru ca poseda cutare sau cutare trasatura comuna, pentru ca intilnesc conditii similare de existenta'

(Minon, 1991, p. 81)

Strict vorbind, totusi,

"un ansamblu de fiinte umane nu devine grup decit daca aceste fiinte umane sint efectiv uniteprintr-o legatura sociala' (Minon, 1991, p. 83)

" O relatie umana va fi calificata drept sociala sau psihologica in functie de predominanta unuia dintre aspecte. Practic, relatia sociala va fi recunoscuta prin faptul ca aspectele sale psihologice nu ii sint proprii, ci asemanatoare tuturor rela­tiilor de acest tip. (Este cazul) relatiei de subordonare a unui functionar fata de directorul sau, cu conditia sa nu imbrace in mod dominant un aspect propriu rela­tiei dintre cele doua persoane in cauza, ci sa se insereze in tipologia obisnuita a acestor relatii; ea este normala, functionala si recurenta. Din contra, daca functio­narul se simte «vizat» de catre seful sau, daca acesta il uraste ca individualitate, raportul va fi psihologic.' (Janne, 1968)

Sapir insista asupra faptului ca aceste relatii asemanatoare sint, in acelasi timp, mode­lizate si inscrise in timp. Pentru Merton:

"Tocmai pentru ca intreg comportamentul indivizilor este modelat de valorile fundamentale ale societatii, se poate vorbi de un ansamblu de persoane ca despre o «societate»

Fara un fond de valori comune pot exista schimburi dezordonate, dar nu societati' (Merton, 1945, 1957, 1965)

Atunci cind sociologul vorbeste de grup, reiese cit se poate de explicit ca inte­
lege prin aceasta un "grup social', adica o "formatiune sociala'printre altele.
Expresia "formatiune sociala' desemneaza o retea de indivizi care au in comun

modele culturale sau subculturale, ce contribuie la stabilirea unor procese de uni­formizare, pe de o parte, de redistribuire a statutelor, pozitiilor si rolurilor, pe de alta parte.

Printre formatiunile sociale, se pot distinge grupuri sociale, pe de o parte, colec­tivitati, pe de alta parte, si, in fine, organizatii. Fiecare dintre aceste formatiuni face parte dintr-o "societate globala', formatiune sociala inglobanta.

Prin grup social

"se intelege o formatiune sociala in interiorul careia indivizii sint in interactiune conform unor reguli fixe (criteriu obiectiv), impartasesc sentimentul de a con­stitui o entitate aparte (un prim criteriu subiectiv), astfel incit membrii s-ar putea recunoaste ca atare (al doilea criteriu subiectiv), in consecinta, nici proximitatea fizica, nici asemanarea fiziologica, nici «nominalismul» statistic nu sint cele care furnizeaza criteriul de distinctie: ceea ce conteaza este sa nu se confunde grupul social cu categoria sociala.' (De Coster, 1990, p. 125)

"Grupul social este constituit din indivizi uniti prin relatii a caror retea se organizeaza prin complementaritate. Grupul social are un obiect manifest care consta in faptul ca raspunde la o nevoie obiectiva sau subiectiva a membrilor'.

(Janne, 1968)

Cit despre conceptul de colectivitate, el se aplica unor medii ai caror membri
impartasesc, desigur, un anume numar de norme sau principii, dar in interiorul carora
interactiunea lipseste, in general: etnii, "miscari sociale', publice, chiar "colectivele
abstracte', mai ales, Statul si Biserica.

in ce le priveste, organizatiile ar putea fi definite ca artefact, formatiuni sociale
pe care indivizii le-au fondat si construit in mod deliberat, in sinul carora ei isi
amenajeaza, mai ales, mijloace de decizie, de executie, de control, totul in vederea
unui obiectiv specific, ce determina sensul general al interactiunilor intre persoanele
asociate in urmarirea acestui obiectiv.

Este de remarcat ca toate aceste formatiuni sociale au in comun, mai ales, o
stabilitate si o durata, o anume istoricitate, o modelizare uniformizanta si - de aici -
o unitate, anumite amenajari interioare integrative. Specificitatea lor depinde, in cazul
grupurilor sociale, de importanta interactiunilor interpersonale; in cazul colectivita­
tilor, de slabirea sau de fragmentarea interactiunilor; in cazul organizatiilor, de carac­
terul deliberat al procesului asociativ.

in fine, societatea globala

"inglobeaza oamenii in totalitatea lor pe un teritoriu dat.' (Janne, 1968)

Ne situam, astfel, pe "planul societar.

in interiorul societatilor globale sau traversind, adesea, mai multe astfel de socie­tati, reperam formatiunile sociale enumerate pina aici: grupuri sociale, colectivitati, organizatii. Ne-am situa, astfel, pe "planul social'.

1.4 Partizanii lui "aici si acum'

Exista procese colective a caror activitate se circumscrie unui loc si unui moment determinat. Masa si grupul restrins au in comun faptul ca, spre deosebire de for­matiunile sociale, nu presupun nici istoricitate, nici modelizare integrativa.

Ele (masa, mai ales) pot fi efemere, dar si instituante (grupul restrins, uneori).

Prin "mase concrete' sau "mase reunite' vom intelege un ansamblu numeros de persoane adunate temporar, care nu dispun, la inceput, decit de o organizare mini­mala, fiind, in general, efemere, cind relativ pasive (multimea de gura-casca, de exemplu), cind susceptibile de o activitate colectiva intensa (cazul unei multimi agre­sive), in cazul lor, se pune, adesea, accentul pe proximitatea fizica strinsa, pe obli­terarea relatiilor interpersonale, pe polarizare si anonimat.

Grupul restrins se demarcheaza de masa mai intii prin dimensiunile sale in general mai mici, fapt atit de evident, incit mai multi autori considera ca sinonime expresiile "grup restrins' si "grup mic', ceea ce duce la neintelegeri inevitabile. Mai semnifi­cativ, dupa parerea mea, este accentul pus, in sinul oricarui grup restrins, pe pro­cesele de interactiune.

Cit despre definirea grupului restrins, lucrul se dovedeste cit se poate de delicat si de fertil in confuzii, autorii nediferentiind intotdeauna in mod suficient notiunile de grup, grup mic, grup primar, grup social, grup restrins.

Si, de altfel, multi autori discuta indelung asupra fenomenelor grupale, fara sa dea termenului o definitie specifica (cf. Collins, 1964; Grath, 1966; Schutz, 1958).

Unii, precum De Lamater (De Lamater, 1974), formuleaza o definitie comprehen­siva, enumerativa a grupului, plecind de la proprietati ca interactiunea interindividuala, perceptia celorlalti membri, dezvoltarea legaturilor afective, dezvoltarea interdepen­dentei etc. Altii definesc grupul plecind de la persoanele care interactioneaza, influentindu-se una pe cealalta. Este vorba aici de definitii interpersonale mai mult decit intragrupale si care se pot referi, strict vorbind, la un cvartet de sportivi care practica stilul catch, aflati impreuna pe un ring, sau la totalitatea celor care telefo­neaza de la marile hoteluri ale unui oras, schimbind informatii si cereri de informatie intr-o zi de supra-aglomeratie.

in ce ma priveste (De Visscher, 1991), am facut deja o analiza critica a definitiilor propuse si discutate de un anume numar de autori. Rezulta din ea ca urmatoarele caracteristici apar ca inevitabile oricui vrea sa califice un conglomerat de persoane ca "grup restrins' :

o unitate de timp si de loc, un "aici si acum' : aceasta necesara asociere spatio-
-temporala, pe care unii o denumesc "umar la umar', presupune o relativa proxi­
mitate, o distanta interindividuala minimala;

o semnificatie : o ratiune (sau ratiuni) de a fi si de a ramine impreuna; aceasta nu
implica existenta unor obiective identice si nu presupune nici un trecut, o moti­
vatie sau experiente comune; de asemenea, nu este necesar sa fi existat intentia
de asociere, participantii putind foarte bine sa fie reuniti sub constringere;

o soarta relativ comuna : participantii vor impartasi, intr-o masura care poate fi
variabila, evenimente sau experiente, precum si efectele lor; in acest sens, grupul
poate fi considerat experiential;

posibilitatea perceperii si a reprezentarii fiecarui membru de catre ceilalti: unii
vorbesc, astfel, de grupuri ,/ata in fata' ; aceasta nu inseamna totusi ca, de la
inceput, fiecare participant are o perceptie neta a tuturor celorlalti;

o "entitativitate' rezonabila, grupalitate perceputa de catre membri si/sau de catre
persoanele exterioare grupului;

posibilitatea de instaurare a unui proces interactiv efectiv: aceasta presupune ca
membrii sa poata comunica intre ei, fie si nonverbal ("nu se poate sa nu comunicam')
si sa se influenteze reciproc; existenta unor procese de interactiune individuala
exclude anonimatul si depersonalizarea fenomenelor de masa si induce legaturi
afective, dar nu se identifica, de una singura, cu interactiunea intergrupala;

o durata suficienta pentru ca un eventual proces de institutionalizare sa fie de­
clansat : s-ar putea dezvolta o structura, in sensul de pattern relativ stabil de
relatii, exprimata prin functii, roluri, norme, facilitind pe termen lung integrarea
si identificarea membrilor.

Grupul restrins nu este, deci, caracterizat nici prin istoricitate, nici prin stabilitate, cu atit mai putin prin modelizarea uniformizanta si prin unitatea integrata, proprii grupului social. Daca se numeste "restrins'¹, aceasta se intimpla mai putin pentru a insista asupra numarului mic de persoane care il compun, ci pentru a ne referi numai la grupurile circumscrise in spatiu si timp, aici si acum, si ai caror membri au posi­bilitatea unei perceptii reciproce si a unei interactiuni efective directe.

Desigur, anumite grupuri sociale, mai ales cele primare, pot sa se identifice, in anumite circumstante, cu grupurile restrinse si pot fi analizate ca atare. Este cazul comisilor-voiajori ai unei aceleiasi intreprinderi care se aduna intr-o anume zi pentru a face bilantul. Chiar si membrii Camerei Lorzilor, in timpul unei sedinte, pot fi considerati un grup restrins, desi vast.

1.5 "Interindividual' nu inseamna "intragrupal'

Cind analizam cu atentie cercetarea post-lewiniana asupra grupurilor restrinse, ne dam seama ca numerosi discipoli se marginesc la studiul proceselor interindividuale in sinul unui grup cit mai mic posibil, limitindu-se, adesea, la diade sau triade.

Cea mai mare parte din lucrarea lui Thibaut si Kelley (1959) studiaza relatiile in doi: diada este considerata fenomen social elementar, fundamental pentru intelegerea relatiilor sociale mai complexe; abia dupa aceea se studiaza grupul, a carui marime modifica interdependenta dintre membri. Dar, daca grupul este astfel analizat in func­tie de cresterea interactiunilor, marimea devine un factor important.

Si, fara indoiala, fenomenele de asociere spontana in activitatile vietii de zi cu zi se fac, in general, in doi sau in trei. Dar a fi in mai multi nu inseamna neaparat a fi in grup. Aceasta nu face decit sa arate importanta studierii diadelor sau triadelor, fie ca acestea sint studiate sau nu sub eticheta inselatoare de grupuri, fie ca fac obiectul unei abordari specifice.

De altfel, se impune sa diferentiem cu grija interactiunile strict individuale, sus­ceptibile de a avea loc in sinul grupului, de totalitatea interactiunilor intragrupale, care nu se limiteaza citusi de putin la relatiile interindividuale singure.

Dimpotriva, numarul total de interactiuni potentiale in sinul unui grup tine cont de toate interactiunile fiecarui individ cu o pereche, cu un trio, cu un cvartet etc., de interactiunile intre perechi, intre perechi si trio-uri, intre trio-uri si cvartete etc.

Toate regruparile intragrupale posibile trebuie luate in calcul.

Cita vreme ne limitam la o triada sau chiar la o tetrada, totalitatea interactiunilor potentiale poate fi direct inteleasa, enumerata, redata in mod cvasi-intuitiv.

Dincolo de aceasta limita, reteaua de interactiuni nu mai este imediat detectabila, numarul interactiunilor potentiale crescind cit se poate de rapid. Am vazut ca, pentru un trio, obtinem sase interactiuni posibile; pentru un cvartet, douazeci si cinci¹.

Ceea ce ne da, pentru un grup de cinci persoane, 90 de relatii. Si lucrurile nu se opresc aici: tabelul de mai jos precizeaza in ce masura creste numarul de interactiuni.

n=10 : 28.501 n=15 : 7.141.686 n=20 : 1.742.343.625

Compararea celor doua tabele de mai sus ilustreaza in mod semnificativ pragurile de complexitate care diferentiaza abordarea sociometrica, pe de o parte, nivelul de analiza intragrupal al dinamicii grupurilor, pe de alta parte. Moreno, in sociometria sa, a ramas ca un catehumen in pragul templului grupai.

1.6 Restrictie metodologica: nu e nevoie decit de putin

Daca, in dinamica grupurilor, vrem sa scapam de tentatia facila - careia i-au cazut victima atitia autori (ce 1-au asimilat mai bine, adesea, pe Moreno decit pe Lewin) -de a ne mentine la o abordare strict interindividuala, ni se pare ca trebuie sa propu­nem o restrictie metodologica referitoare la obiectul material al dinamicii grupurilor.

Cred ca este cazul sa eliminam din acest studiu nu numai diada si triada, ci si tetrada, grupuri care, contrar ansamblurilor numerice mai importante, pot fi abordate toate (si, adesea, in mod cvasi-intuitiv !) dintr-un unghi strict interindividual. Aceste ansambluri ar trebui sa faca obiectul unei abordari specifice in interiorul cimpului psihologiei sociale atit teoretice si experimentale, cit si aplicate si clinice. De altfel, un psihoterapeut familial, un psihodramatist analist, un psiholog clinician pot, fara o initiere specifica in dinamica grupurilor, sa trateze fara dificultati deosebite un ansamblu de patru indivizi (cu conditia sa nu se includa ei insisi in ansamblul cu pricina).

in alti termeni, as distinge, pe de o parte, intre psihologia sociala a perechilor, a trio-urilor, a cvartetelor, a caror studiere se situeaza la nivelul de analiza interindi­vidual, si, pe de alta parte, dinamica grupurilor restrinse, care nu se vor numi astfel decit plecind de la cvintet.

in acest spirit se gindea Lewin la studiul stiintific al grupurilor:

"A concepe un grup ca un tot dinamic duce la o definitie a grupului bazata pe interdependenta dintre membri (sau, mai bine, dintre subgrupurile acestuia) («the subparts of the group»). Pare, mai degraba, important sa insistam asupra acestui punct, avind in vedere ca numeroase definitii ale grupului folosesc, ca factor con­stitutiv, similaritatea membrilor, mai degraba decit interdependenta lor dinamica.'

(Lewin, 1951, pp. 146-147)

Daca ne limitam la a vorbi despre dinamica grupurilor (si nu despre dinamica interpersonala) numai pentru ansambluri de cinci persoane sau mai mult, aceasta permite studiul in constituenti subgrupali si ne elibereaza de o abordare strict intra- si interindividuala¹.

Aceasta va contribui la limitarea exceselor unei atitudini stiintifice strict psiholo­gizanta pe care o regreta CI. Faucheux:

"psihologia sociala teoretica a alunecat, dupa Lewin, in mod progresiv catre un soi de psihologie cognitiva generala, a neglijat studiul fenomenelor propriu-zis sociale, propovaduit de Lewin, pentru a se interesa tot mai mult de fenomenele strict psihologice'. (Faucheux, 1976, p. 271)

De altfel, orice practician al grupurilor, animator sau formator, stie foarte bine ca este practic imposibil sa se lucreze asupra proceselor grupale cu efective derizorii.

Grupul restrins poate fi, atunci, definit ca un ansamblu de persoane in numar mai mare sau egal cu cinci, efectiv adunate in acelasi timp intr-un acelasi loc, avind posibilitatea sa se perceapa, sa comunice si sa interactioneze la nivelul interpersonal si intragrupal, in mod direct si reciproc, impartasind o oarecare experienta suficient de semnificativa si de durabila pentru a incepe, eventual, un proces instituant si pentru a realiza o anumita entitativitate.

Trei modalitati se disting, in general, in sinul grupurilor restrinse, in functie de numarul de membri: grupul mic, grupul larg, grupul vast. Nu exista un criteriu obiectiv pentru a le diferentia, ceea ce pune o problema de dimensiune a grupului restrins. Pentru aceasta, nu ne putem limita la calculul interactiunilor potentiale, in sinul unui grup de 12 persoane, 66 de relatii interpersonale sint posibile si se pot lua in calcul 261.625 de interactiuni intragrupale; aceasta nu inseamna citusi de putin ca ele au loc in mod efectiv, departe de aceasta

Odata cu cresterea numarului de membri, creste adesea si tendinta de fractionare, de formare a clicilor, de repliere in triade, in cvartete, ca si indiferenta fata de un numar tot mai mare de membri ai grupului. Din contra, un numar mic faciliteaza, adesea, formarea unor legaturi afective, centrarea pe relatiile interpersonale, pina la a se identifica, in anumite cazuri, cu descrierile ideale ale grupurilor asa-zis "primare', descrieri facute de anumiti sociologi; este adevarat ca, atunci cind efectivul grupului devine foarte important, regasim un mozaic de legaturi afective diadice si triadice Si grupul va fi constituit dintr-un patchwork de izolati interpersonali.

Cind analiza relatiilor intre subgrupuri primeaza asupra proceselor intra- sau inter-individuale, specialistul in dinamica grupului nu are, adesea, de tratat decit trei sau patru coalitii, in cazul carora comportamentele, pozitiile, atitudinile risca sa fie simi­lare. Se poate intimpla chiar ca in sinul unui grup larg sa fie nevoie sa ne ingrijim, mai intii, de un proces al relatiilor intergrupale, subgrupurile avind dimensiuni res­pectabile !

in definitiv, deci, distinctia intre mic, larg si vast ne apare ca fiind foarte arbitrara si legata de traditiile si, mai ales, de obiectivele si natura activitatilor grupului restrins.

in practica, rareori sint calificate ca "grupuri mici' grupurile de mai mult de 20 de persoane; in mod obisnuit, se trece de la notiunea de "larg' la eticheta de "vast' de la 60 sau 80 de indivizi.

Si, daca anumiti practicieni ai dinamicii grupurilor isi manifesta preferinta pentru numere ca opt, doisprezece sau saisprezece, aceasta se intimpla adesea datorita divizi-bilitatii lor in cvartete si trio-uri.

Caracterul ambiguu al conceptelor, caracteristic sectorului psihosocial, ne face sa propunem o taxonomic mai riguroasa.

Mi se pare metodologic imperios si urgent sa delimitam, cu mai multa rigoare, principalele obiecte de cunoastere, planul pe care se focalizeaza fiecare, nivelul de analiza ales. Mi se pare ca putem degaja cinci obiecte principale de care se ingrijesc psihologii sociali: indivizii, grupurile restrinse, masele, formatiunile sociale (grupuri sociale, colectivitati, organisme), societatile globale.

Propun ca aceste cinci cimpuri de interes sa fie calificate dupa cum urmeaza: individualitate, grupalitate, masalitate, socialitate, societalitate.

Fiecaruia dintre aceste obiecte de studiu ii poate corespunde o subdisciplina sti­intifica. Si, dupa cum se inscriu, la inceput, pe filiera psihologica sau sociologica, fiecare dintre aceste discipline poate fi conceputa (si poate fi denumita) dintr-o pers­pectiva sociopsihologica sau dintr-o perspectiva psihosociologica.

Un acelasi fenomen poate, desigur, sa se plimbe de-a lungul continuumului individ-societate si sa se ancoreze in diferite puncte. Daca, in sinul unei societati globale determinate, sportul se instituie ca un inlocuitor al razboiului, suporterii unui club de fotbal, diseminati mai intii pe stadion si fara contacte deosebite intre ei, pot fi considerati, la inceput, ca apartinind colectivitatii. Dar, daca se constituie in asociatii de suporteri, ei devin o organizatie : raminem la nivelul formatiunilor sociale. Even­tualul lor comportament huliganic agresiv, in cazul unui meci pierdut, ii face sa se asimileze cu o masa. Poate ca unii dintre ei se vor aduna in grup restrins cu scopul de a initia un demers minoritar care, pe termen lung, vizeaza modificarea anumitor caracteristici intra- si interindividuale.

La fel, orice animator-dinamician de grup stie foarte bine ca persoanele reunite, aici si acum, pentru a urmari o sesiune de "munca in grup' poarta fiecare idio­sincrasiile, fantasmele sale, adopta comportamente, atitudini, taceri care se explica din momentul inserarii lor in formatiunile sociale, in functie de apartenentele lor, de identificarile lor adesea multiple. Nici o aglutinare nu se face pornind de la zero. De altfel, in cursul sesiunii, un demers de tip "analiza institutionala' poate sa-i faca sa-si dea seama de ideologiile pe care le vehiculeaza.

*

Ramine, totusi, necesar sa nu confundam nivelurile de analiza.

intilnim aici insistenta lui Lewin asupra caracterului inchis al sistemului de con­cepte in inter-relatie, propriu unei stiinte. Nu putem folosi ca atare propozitiile sau legile degajate din sinul maselor pentru a le aplica grupurilor restrinse, organizatiilor, societatii globale si viceversa.

Lewin a pus aceasta specificitate in evidenta, mai ales pentru conceptul de "geni-dentitate' : cind un obiect se misca, subintelegem faptul ca are o "genidentitate', considerind implicit ca ramine acelasi in diferite locuri, la diferite momente. Ra-minind pe planul strict biologic, oul si puiul sint genidentice. Totusi, fizicianul nu le va considera ca fiind acelasi lucru, caci toate moleculele din corpul lor s-au schim­bat : pentru el, oul si puiul sint radical diferite.

Si, indeosebi, grupul social (chiar cind poate fi calificat drept "primar') nu se identifica decit ocazional cu grupul "restrins', chiar avind aceiasi parametri.

2. Retroactiuni

Preistoria grupurilor

Sorokin (parcurgind in galop citeva zeci de secole), enumera (Sorokin, 1959) o mul­time de ginditori care au scris despre grupurile sociale (grupuri sociale, mai degraba, decit restrinse).

Si, de altfel, cite practici grupale existente in cursul timpului nu au anticipat abordarile contemporane : comunitati crestine primitive, secte diverse, saloane si ce­nacluri, celule revolutionare, consilii de administratie sau cercuri de discutie etc.

Si cum sa nu citam regulile ordinelor monastice care au amenajat in mod scru­pulos relatiile interpersonale si intragrupale (Sfintul Benedict propovaduia federatii de sase unitati de cite 12 calugari fiecare) ? Mai aproape de zilele noastre, "Societatea prietenilor' sau "Quaker'-ii propovaduiesc de multa vreme un cult religios grupai, oficiat adesea in cerc: se pastreaza tacerea, de regula, atita vreme cit membrii nu sint siguri ca vorbesc cu o sinceritate totala.

Am sa ma multumesc sa reperez citeva surse mai interesante din anii douazeci si treizeci ai secolului nostru.

2.1.1 Am sa-1 maninc pe tata

Doua scrieri ale lui Freud au tangenta cu dinamica grupurilor: Totem si tabu, Psi­hologia colectiva si analiza eului.

in Totem si tabu, Freud formuleaza un mit despre care orice animator de grup stie ca raspunde unei fantasmatici latente in numerose grupuri restrinse.

"La origine, ar fi existat hoarda primitiva, dirijata de catre Batrin, tiran care isi rezerva posesiunea femeilor si ii alunga pe fiii aflati la virsta de a-i fi rivali. Fratii au comis impreuna omorul Tatalui, impartindu-si corpul sau Aceasta comuniune totemica realizeaza identificarea cu tatal mort, devenind lege simbolica

Omorirea tatalui fondator este un travaliu psihic intern pe care orice grup tre­buie sa-1 efectueze pe plan simbolic pentru a accede la propria-i suveranitate'

(An/ieu, 1982, p. 104)

"Fratii: in ce privinta sint ei frati daca nu in neputinta lor comuna care ii face asemanatori, fiind lipsiti de mijloace; conspiratia indelung pregatita. favo­rizeaza coeziunea de grup.' (Enriquez, 1983, p. 34)

"in Psihologia colectiva si analiza eului sint avute in vedere mecanismele functionarii sociale.'

Freud se opreste aici asupra a doua organizatii permanente, artificiale, cu o inalta structurare : Armata si Biserica. El face apel, in legatura cu ele, la sugestie ca prin­cipiu explicativ. Ele nu ar exista decit in masura in care prevaleaza acelasi miraj: existenta unui sef binevoitor, in Biserica si in Armata, membrii pun un acelasi obiect in locul unui ideal al eului, acesta fiind Cristos sau Seful.

Trecind dincolo de perplexitatea pe care o poate induce confuzia intre nivelurile de analiza grupai, masai, social, se pare ca aportul lui Freud poate fi legat de doua procese fundamentale : identificarea si transferul.

intre timp, in afara de Freud, pe cine puteai intilni la Viena ?

in acest timp de dinainte de Hitler, la Viena, o intreaga inteligenta evreiasca nu banuia ca va imigra in curind in Statele Unite.

Se propovaduiau intilnirea, creativitatea, fenomenologia afectiva, simpatia. Elve­tianul Ludwig Binswanger (cf. Binswanger, 1947, 1955) stabilea bazele analizei exis­tentiale care punea accentul pe Dasein (fiintare), necesitatea de a intelege istoria existentei unei persoane ca o suita de modificari ale structurii totale a fiintei-in-lume, preferind "experienta' "explicatiei'. Numeroase leitmotive din practica grupurilor de dezvoltare personala isi gasesc aici originea.

Alfred Adler, omul "complexului de inferioritate', socialist militant, incerca sa organizeze grupuri de proletari.

Martin Buber dezvolta conceptul de Eu-Tu (Buber, 1923), piatra unghiulara a rela­tiilor interpersonale, expresie folosita deja in 1912 de catre R. McDougall.

Cu cit sintem mai nebuni, cu atit ridem mai mult

La inceputul secolului XX, cursurile pentru tuberculosi ale lui Pratt, precum si lectiile tinute de Lazell pacientilor sai schizofreni furnizau o terapie de sustinere, bazata pe influenta benefica pe care, chiar numai asezati unii linga altii, indivizii o pot exercita unii asupra altora. La aceste ore, pacientii, ca auditori, erau tinuti intr-o stare de coprezenta.

Termenul de "analiza de grup' era folosit de catre Trigant Burrow inca din 1925 : el sustinea ca analiza individului nu ar putea fi completa fara o serioasa analiza a grupului din care face parte.

in anii '30, Wender regrupa cite 6 sau 8 pacienti. El considera ca grupul reprezin­ta familia pacientului, avindu-1 pe terapeut ca parinte simbolic si pe ceilalti parteneri ca frati si surori. Pentru el, omul este un animal social. Dificultatile sale ar proveni din incapacitatea de a-si gasi un loc intr-un grup (cf. Ruitenbeek, 1973, p. 14).

Learning by doing

Evolutia invatamintului, inca de la inceputul secolului XX, a descentrat atentia: de la calitatile didactice ale profesorului se trece la mediul de viata al celui ce invata.

Se pune accentul pe importanta faptului de a-1 face activ pe copil, de a suscita cooperarea mai degraba decit competitia, de a adopta demersuri inductive in locul celor deductive.

Necesitatea de a dezvolta educatia adultilor in tarile cu imigrare puternica se coro­boreaza cu aceasta insistenta noua (cf. Ardoino, 1978).

in Statele Unite, mai ales, obiectivele invatamintului devin mai mult pregatirea copiilor pentru viata sociala decit transmiterea cunostintelor. Pentru aceasta, s-au sustinut proiecte de grupuri de studenti cu autogestiune, ca si realizarea unor cluburi de petrecere a timpului liber si exercitii de participare responsabila si de initiere colectiva a unor obiective de formare. Se introduce la nivelul secundar sau chiar la nivelul primar o tehnica bine cunoscuta in universitati: lucrul in "seminar'.

Sociologie cu format redus

in secolul XIX, sociologii se preocupau in mod esential de marile ansambluri sociale. Tonnies in Germania si Cooley in Statele Unite au fost cei dintii care au formalizat o abordare centrata pe ansambluri de dimensiune redusa.

Tonnies (cf. Tonnies, 1887) promoveaza distinctia dintre "comunitate' (Gemein-schaft) si "societate' (Gesellschaft). Comunitatea s-ar defini ca o regrupare naturala, inradacinindu-se in tendintele afective, relatiile fiind dominate de traditie. Asa sint viata familiala, viata sateasca Societatea ar fi un grup voluntar, artificial, de indi­vizi izolati: expresia relatiilor dintre membri se regaseste in reguli de drept civil, in contracte. Asa sint marile orase, statele

in viziunea lui Tonnies, societatile primitive sint comunitare, gruparile moderne, societare.

Mai mult decit Tonnies, Cooley pune accentul pe specificitatea anumitor grupuri sociale de mici dimensiuni, mai ales familia, grupurile de joaca, vecinii, pe care le denumeste "grupuri primare', adica:

"intime', caracterizate prin relatii de prezenta directa (face-to-face): rela­
tiile se exprima in simboluri, in buna masura, afective;

se recunosc prin sentimentul de unitate a intregului, exprimat prin "noi' ;

primordiale : constituie substanta unor ansambluri sociale mai vaste;

sint cele dintii care fasoneaza primele elemente de viata sociala a indivizilor;

fiind grupuri de inradacinare si de intarire, ele ofera sprijin, securitate si echi­
libru.

Trasher, la Chicago, culege date asupra a 1.100 de bande de tineri delincventi. Pentru el, "gangul' este grupul "primar'. Este, de asemenea, un grup mic : de indata ce trece de 20 de persoane, el se subdivizeaza sau se uneste cu un gang dominant. Roluri, statute, leadership (in acelasi timp, puternic si "democratic'), coeziune si participare - toate acestea sint abordate de catre Trasher (cf. Trasher, 1927).

De la sfirsitul anilor '30, mai multe cercetari sociologice importante pun in lumina insemnatatea micilor "grupuri sociale' (cf. Ogburn si Nimkoff, 1950).

in Yankee City Series, Warner - studiind viata sociala a micilor colectivitati urbane -pune accentul pe existenta "clicilor', grupuri inchise, cu contacte strinse, importante pentru determinarea statutului social, mobilitatea sociala rezumindu-se (in mintea oamenilor) la trecerea de la o clica la alta.

Dar sint inca ambigue notiunile de grup, grup social, grup mic, grup primar. Este caracteristic faptul ca titlul faimoasei lucrari a lui McDougall, The Group Mina (1920), se refera la caracterul de comunitate (cognitiva, afectiva, voluntara) al oricarui fenomen colectiv (formatiune sociala, societate globala, masa, grup restrins).

Cind Homans (1950) defineste "grupul uman' ca

"un anume numar de persoane care comunica frecvent unele cu celelalte o anumita perioada, numar suficient de mic pentru ca fiecare sa poata mentine cu toti ceilalti o comunicare personala, o relatie de la om la om', el adauga: "sociologii numesc aceasta forma de asociere grup primar.' (p. 1)

in realitate, la nivelul definitiei, totul se petrece ca si cum acesti autori esca­moteaza notiunea de legatura sociala si istoricitatea ei.

2.1.6 Empirismul social

"De multa vreme, serviciul social si-a definit arta de a ajuta oamenii sa se ajute ei insisi.' (Pare, 1971, p. 1)

Foarte repede, ne-am dat seama ca a transforma grupurile sociale ducea la trans­formarea persoanelor.

intr-adevar, lucratorii sociali si, mai ales, animatorii activitatilor de recreere au fost cei dintii care si-au dat seama ca grupurile pot fi animate si activitatile lor dirijate in asa fel incit membrii lor sa provoace din proprie initiativa unele schimbari dorite, mai ales de atitudini.

in 1928 deja, Scoala de serviciu social de la Western Reserve University, Cleveland, elabora un program intitulat "Social Group Work'. Acest serviciu social al grupurilor a suferit influenta metodelor active de educatie inaugurate de John Dewey : studentii erau pusi in situatie de "imersiune', confruntati fiind cu grupuri sociale reale de care trebuiau sa se ocupe, plecind de la ideea ca animarea este un proces ce tinde sa implice un grup sau o comunitate intr-o actiune colectiva.

Experienta cistigata a fost sistematizata foarte repede, iar colaborarea dintre lucratorii sociali si cei dintii dinamicieni de grup se va dovedi strinsa si profitabila (cf. X. Phillips, 1957).

Catre "relatiile umane'

Membrii "Organizatiei stiintifice a muncii' au circumscris psihologia aplicata in do­meniul industrial pina la sfirsitul anilor '20: experiente asupra conditiilor ambientale, iluminarea, amenajarea localurilor etc. A urmat ansamblul de anchete si de interventii la atelierele Hawthorne ale companiei Western Electric, la Chicago.

Rezultatele cele mai semnificative se refera la un grup de sase muncitoare, unitate de productie izolata, observata vreme de doi ani. in toate saptaminile, se fac modi­ficari ale conditiilor lor de lucru. Productivitatea nu inceteaza sa creasca.

Urmeaza, in fine, intoarcerea la ziua standard de lucru de la inceput: productia continua sa creasca. Are loc "marea straluminare' : in spiritul muncitoarelor, condi­tiile initiale disparusera. Cerindu-li-se sa participe la aceasta experienta, sentimentul importantei lor a crescut. Ele au ajuns sa se considere membri ai unui grup¹. Au cistigat stabilitate si apartenenta.

Aceasta ancheta a inaugurat, intr-adevar, era "relatiilor umane', incepem sa ne dam seama ca muncitorii constituie, in mod spontan, intre ei grupuri informale, susceptibile sa adopte un comportament colectiv destinat sa-i protejeze impotriva schimbarilor si a presiunilor exterioare.

Sefi innascuti sau lideri situationali ?

Chiar inainte de dezvoltarea nazismului, psihologii militari germani pusesera la punct "situatii miniatura', in cursul carora candidatul-sef trebuia sa instruiasca un grup de tineri recruti.

Hitler a suprimat brusc, in 1942, serviciul de psihologie militara. Aproape simul­tan, War Service-ul a adoptat pentru selectarea cadrelor o procedura in care candidatii erau regrupati cite opt: se astepta sa se structureze intre ei un sistem de relatii inter-personale cu ocazia unor discutii libere, fara lider desemnat, si a unor probe colective (aproape toate out-door), cu sau fara lider desemnat.

in opozitie cu abordarea germana aflata in cautarea caracteristicilor "sefului innascut', accentul este pus pe structura grupului din sinul caruia emerg liderii even­tuali (cf. Pasquasy, 1960).

Statele Unite intrind mai apoi in razboi, in ciuda vointei lor, "Office of Strategic Services' pune la punct un sistem inspirat, in mare masura, din procedura engleza. Acest sistem servea nu numai pentru selectionarea liderilor, ci, mai ales, pentru ale­gerea candidatilor potriviti pentru misiunile de spionaj, de sabotaj etc. Din aceasta perspectiva a avut loc, in interiorul acelor "Assesment Center', o considerabila ame­liorare a tehnicilor de "situatie in miniatura', in cea mai mare parte grupale (cf. The O.S.S. Assesment Staff,

2.1.9 Mai multi nu inseamna un grup

Cind, uimit de faptul ca ciclistii antrenati in tandem sau in competitie directa reali­zeaza timpuri mai bune decit rulind singuri contra cronometru, Triplett (1897) isi ilustreaza teoria dinamogenezei comparind performantele copiilor care invirt muli-netele unditelor, el nu opune individul grupului, ci pune in evidenta efectele unei situatii (competitive) ce implica mai multi indivizi.

Cind, in 1913, Moede a initiat un monumental program de cercetare, care urma sa apara sub titlul inselator de Experimentelle Massenpsychologie, el a pus in evidenta efectele prezentei unui numar variabil de subiecti asupra muncii unui individ. Floyd Allport avanseaza ipoteza unei "facilitari sociale' datorate prezentei altuia: coactiune sau atentie a unui public (desi el foloseste cuvintul "grup').

Tot Allport (1924), sustinind ideea, de mai multe ori infirmata de atunci, a unei moderari a judecatilor atunci cind alte persoane se gasesc de fata, analizeaza, de fapt, efectele coprezentei.

Dashiell confrunta cinci tipuri de situatii pe care le califica drept "sociale' : "au­dienta', "competitie', "together', "alone-simultaneous', "alone' ; nici un grup nu apare in toate aceste situatii.

Daca Muzafer Sherif (1935), care opune perceptia autocinetica a persoanelor care lucreaza singure celei a subiectilor care aud si evaluarile altora, foloseste, pe buna dreptate, termenul de norme "individuale', identifica in mod eronat normele "de grup' cu normele "interindividuale' intrucit in situatia experimentala imaginata de el nu evolueaza grupuri.

Asch, in fine, atunci cind introduce un subiect naiv intr-o sala in care 6 sau 7 persoane fac obiectul unor acelorasi interogatii perceptive, arata ca exista compor­tamente conformiste in privinta unei majoritati, dar nu in privinta unui grup in sensul strict al termenului.

Am expus aceste conceptii pentru a releva ca abordarile experimentale care ilus­treaza forme diverse de influenta a prezentei celuilalt nu vorbesc despre grup decit prin metafora sau aproximatie semantica.

Aparitia dinamicii grupurilor

2.2.1 Moreno sau impersonalul

Jacob Levy¹, zis Moreno, genial inventator de neologisme, dar si explorator al dome­niului impersonalului - fie prin intermediul sociometriei, fie al psihodramei, fie al improvizatiei teatrale, fie al practicii jocurilor de roluri - a fost un precursor util pentru numeroase practici grupale.

Copil, lui Jacob Levy ii placea sa joace rolul lui Dumnezeu, catarindu-se in virful unui esafodaj de scaune si de mese. in ziua in care micii sai prieteni i-au spus : "daca esti Dumnezeu, poti zbura', i-a luat in serios; rezultatul: bratul drept rupt. Hotarit, era mai prudent sa nu fie decit profetul vindecator al lui Dumnezeu.

La Viena, unde si-a petrecut copilaria si adolescenta, a fantasmat multa vreme, considerindu-se un nou Isus. La piciorul unor arbori dintr-un parc public, adesea catarat pe o ramura, el povestea copiilor aranjati in cercuri concentrice si ii incita la jocuri precum cel de a-si gasi un nou nume care sa le exprime personalitatea sau sa-si aleaga noi parinti adecvati.

A inceput studii de medicina fara sa straluceasca in domeniu. Formatia sa psi­hiatrica, mai ales, a ramas sumara.

Jacob Levy a lucrat la readaptarea sociala a prostituatelor: discutii libere in grup la ora ceaiului, incitatia de a le face sa se exprime si sa se organizeze.

"Am inceput sa urmaresc modul in care fiecare individ poate deveni agent terapeutic pentru celalalt. Dintr-o data, in mine s-a fixat valoarea terapeutica a grupului.' (Moreno, 1965, pp. 209-210)

in timpul studiilor sale universitare, a publicat o Invitatie la intilnire care va fi baza notiunii sale de "rasturnare a rolurilor'. Juca, de altfel, mai multe roluri: vizi­tator asiduu al proceselor criminalilor, el punea in scena procese, inrolindu-si familia, prietenii, vecinii in aceste sedinte care duceau la un diagnostic foarte sigur.

in timpul razboiului din 1914-1918, s-a ocupat de un cimp de refugiati tirolezi: observind atractiile si repulsiile oamenilor, ca si constituirea subgrupurilor, a avut ideea unei analize sociometrice, in scopul unei mai bune repartitii a persoanelor, tinind cont de afinitatile lor.

in ultimii ani de razboi, bintuie cafenelele vieneze, locurile de intilnire ale actorilor. A suferit, fara indoiala, influenta lui Stanislavski, cel putin prin persoane interpuse: acesta sustinea ca, pentru actor, importa, mai ales, sinceritatea fata de sentimentele partenerilor. Jacob Levy se intereseaza din ce in ce mai mult de teatru. El obtine dreptul de a folosi de l aprilie 1921, ziua Nebunilor, o mare sala de spectacol. Spu-nind ca se afla in cautarea celui care va putea domni asupra intregii lumi, el propune celor din asistenta sa urce pe scena, sa se aseze pe tron si sa propuna reformele pe care le doresc, in ciuda aplauzelor un esec!

Se repliaza asupra unui mic teatru impromptu, cu scopuri experimentale, centrat pe jocul spontan. Accentul este pus pe creatia colectiva, fiecare este implicat, totul se improvizeaza plecind de la conflicte sugerate de participanti sau pe baza unor teme de actualitate. Actorii profesionisti vin aici sa reinvete spontaneitatea, apoi se intorc la meseria lor. Teatrul va deveni in curind terapeutic, primind pe toti cei care ii bateau la poarta.

Jacob Levy propune sa se construiasca un teatru "in cerc' : o platforma circulara, cu diverse paliere si rozete, fara distinctie intre spectatori si actori.

Astfel, au vazut lumina zilei trei instrumente de interventie psihologica: axiodrama (pentru a denunta valorile mostenite), sociodrama (cu scopuri de catharsis social), psihodrama (cu scopul de terapie individuala).

Jacob Levy a imigrat in Statele Unite in 1925 si a declarat ca se numeste Moreno¹. Acesta era prenumele tatalui sau care tocmai murise.

Moreno soseste in Statele Unite cu planul teatrului sau in cerc, cu practica tehni­cilor sale de spontaneitate, cu conceptiile sale asupra sociometriei si a psihodramei. Fondeaza o clinica psihiatrica la Beacon. La un congres de psihiatrie, in 1931, suge­reaza "psihoterapia de grup' (una din primele folosiri oficiale ale sintagmei).

Personaj truculent, inventiv, nu tocmai modest, el beneficiaza de colaborarea lui Helen Jennings care trebuie creditata, in buna masura, pentru elaborarea stiintifica a operei lui Moreno si, mai ales, in afara de redactarea cartii Who shall survive (1934), pentru dezvoltarea tehnicilor atit sociometrice, cit si psihodramatice. Ea il pune in contact cu personalitati ale lumii sociologice, precum E. Borgatta¹. O sectie de socio-metrie a fost deschisa in cadrul asociatiei americane de sociologie care a reluat edita­rea revistei lui Moreno intitulata odinioara "Sociometry : a Journal of Interpersonal Relation', devenita "Social Psychology Quaterly', institutionalizind astfel o psiho­logie sociala a sociologilor americani.

Practica jocului de roluri nu era folosita numai la Beacon, in teatrul terapeutic, ci si in cadrul formarii actorilor.

Obiectivul lui Moreno era sa bulverseze intreaga societate, gratie abolirii "con­servelor culturale', produse finite ale atitor eforturi anterioare de creatie. Pentru Moreno, un individ spontan nu putea decit sa straluceasca, sa-si "deconserveze' vecinul

Moreno a dat un elan decisiv studiului relatiilor interindividuale: a imprumutat numeroase idei de la altii, dar si-a impus neologismele in limbajul curent si si-a introdus tehnicile si procedeele in practica pihosociala si clinica. A fost unul dintre protagonistii "intilnirii' interpersonale (nu grupale); sociometrie, sociograma, socio-matrice, atom social, tele-sentimente sint folosite in mod curent (Maisonneuve, 1966 ; De Visscher, 1991); el analizeaza perechile, trio-urile, cvartetele, dar nu ajunge niciodata la nivelul intergrupal.

A insistat, desigur, asupra omniprezentei celorlalti. Pentru el, nevroza era o boala in mai multi. Fiecare traieste situatii identice cu cele traite de ceilalti. El trateaza, desigur, despre procesele interpersonale, dar nu despre nivelul intragrupal sau inter­grupal propriu-zis.

Si, desigur, psihodrama transfera conflictele reale pe planul jocului, deci al ima­ginarului. Dar reantrenarea in rolurile sociale efective capata un loc considerabil. Moreno era convins ca eul poate iesi la iveala din roluri. Impactul asupra dezvoltarii unei pedagogii a exercitiilor structurate si a situatiilor in miniatura, cu roluri adesea reprezentative din viata reala, este, poate, aportul sau cel mai important la dinamica grupurilor.

2.2.2 Bion sau analiza grupurilor

Pe insula engleza se dezvolta o abordare psihanalitica a grupurilor. Bion, inventatorul tehnicii "grupului fara lider', analist al "mentalitatii grupurilor', a jucat un rol deter­minant.

Medic psihiatru, Bion lucra deja din 1932, ca analist, la clinica din Tavistock². Perioada sa "grupala' a avut la inceput un scop pragmatic : solutionarea problemelor care se puneau in armata. Repartizat in 1942 la War Office Selection Board, el este cel care a inventat "tehnica grupului fara lider', candidatii-ofiteri aflati in interactiune fiind observati de catre echipe de selectionare.

impreuna cu Rickman lanseaza in 1943 cea dintii "experienta Northfield' : in aceasta clinica destinata "nevrozatilor de razboi', in care psihiatrul trebuia sa decida fie reformarea bolnavului, fie readaptarea sa la viata militara, Bion cauta sa organize­ze un pavilion "ca un fel de constructie inconjurata de pereti transparenti', punindu-i pe pacienti, reuniti cu cei care ii ingrijeau, sa-si abordeze tensiunile si problemele in timpul unor discutii de grup.

Problema prioritatii asupra inventiei, care se punea intre Bion si Lewin, a fost rezolvata. Este vorba despre o falsa problema: inventarea training-group-ului a fost, in acelasi timp, accidentala si, de netagaduit, posterioara celei a grupului fara lider si a aplicarii sale in analiza tensiunilor interpersonale. Teoretizarile acestor doua inventii au ramas destul de indepartate una fata de cealalta.

Dimpotriva, in 1946, Lewin a acceptat sa-si asocieze grupul de lucru M.I.T. la publicarea revistei din Tavistock Cel dintii numar din revista "Human Relations' contine primele doua articole ale lui Lewin asupra frontierelor dinamicii grupului.

Bion a adoptat, de altfel, terminologia lui Lewin intr-un articol din 1952.

Dupa razboi, la Tavistock, el a inceput sa se ocupe de dinamica organizationala. Curiozitatea lui s-a indreptat spre indivizii aflati in posturi de putere, in acest scop, a initiat la Tavistock un grup de o duzina de directori, grup care trebuia sa se inter­preteze singur, in masura posibilului.

La inceputul anului 1948, Bion a organizat grupuri terapeutice, centrindu-se pe necesitatea ca grupurile de bolnavi sa intreprinda ele insele analiza propriilor tensiuni.

"Participantii se intorceau catre el si asteptau sa faca ceva. Facind apel la psihanaliza, Bion infrunta aceasta asteptare printr-o interpretare El traducea in termeni precisi atitudinea grupului fata de el.'

Bion constata ca fortele active concentrate asupra psihiatrului se pot deplasa asu­pra unei alte persoane. Pentru a fi in masura sa interpreteze, el introduce noi notiuni. Mai intii, grupul isi poate construi o "mentalitate de grup', in raport cu scopurile constiente ale indivizilor care il constituie.

Odata identificat acest concept, Bion s-a aflat in posesia unui referent pentru contextul grupai, analog inconstientului pentru contextul individual. Reunindu-se, persoanele realizeaza un fond comun in care varsa contributii inconstiente, dar selec­tive, care sfirsesc intr-o cultura de grup.

Bion formuleaza ipoteza ca interactiunile grupale sint finalizate plecind de la trei presupozitii de baza, pe care se va stradui sa le identifice, in acest scop, el afirma coexistenta permanenta, in orice grup, a doua categorii de activitate mentala: cea a grupului de lucru si cea a grupului de baza. Pe de o parte, chiar constituit in mod fortuit, un grup se reuneste intotdeauna pentru a duce la capat o sarcina si devine constient, din acel moment, de factorul timp, de necesitatea de a evolua. Dimpotriva, "grupul de baza' ar tine de participarea involuntara, care ignora timpul si refuza orice proces de dezvoltare. Aptitudinea de a intra in combinatie cu restul grupului se reduce la trei tipuri: dependenta (cautarea sustinerii din partea unui lider, protector magic), cuplajul (care antreneaza o atmosfera irationala de speranta, un cuplu prefi-gurind aparitia unui Mesia care urmeaza sa se nasca si sa rezolve problemele grupului), atacul-fuga (grupul se reuneste pentru a lupta impotriva unui pericol sau pentru a fugi de acest pericol: animatorul, este adesea, tap ispasitor!).

La drept vorbind, daca Bion isi regasea in mod regulat presupozitiile de baza in grupurile analitice, aceasta se datora stilului sau de animatie, caracterizat prin distanta si provocare a frustrarilor.

Bion credea ca dispozitivul, care reunea un anume numar de persoane intr-un acelasi moment si intr-un acelasi loc, constituie un argument in favoarea grupurilor.

2.2.3 Lippitt si Lewin sau instituirea accidentala a dinamicii grupurilor

Pe cind in Anglia se dezvolta practica grupurilor fara lider, in Statele Unite conju­garea evenimentelor politice, pe de o parte, si a unei intilniri bazate pe o neintelegere, pe de alta parte, au dus la nasterea unei noi discipline.

Chiar daca dinamica grupurilor s-a vazut agatata la locomotiva lewiniana intr-o asemenea masura incit i se atribuie, adesea, lui Lewin exclusiva paternitate a dina­micii grupurilor, era, de fapt, vorba de un vagon ratacit ca urmare a unei erori de macaz.

Sistemul teoretic al lui Lewin constituia un cadru adecvat studierii motivatiei indi­viduale. Prin intermediul citorva modificari si adaugiri, el ar conveni perfect studierii grupului restrins. Notiunile de mediu perceput si de spatiu de existenta, teoria cim-pului si conceptele sale de regiune, valenta, bariera, forta, locomotie, lucrarile asupra tensiunii si a nivelului de aspiratie, reprezentarile grafice, vectoriale, topologice, totul a fost cvasi-imediat aplicabil (cf. Deutsch si Krauss, 1971; Kaufmann, 1968). Abor­darea pedagogica a lui Lewin care, inca de la Berlin, isi reunea studentii pentru a tine la cafenea niste Quasselstrippe (grupuri de discutie libera), convenea perfect pentru elaborarea unui domeniu la care s-a inhamat foarte devreme un grup de cercetatori entuziasti, odata ce Lewin si Lippitt s-au pus de acord.

intr-adevar, foarte influentat de scutism, un tinar student a intrat la Springfield College in 1932 pentru a studia munca sociala axata asupra tinerilor, inca din primul semestru, tinarul Ronald Lippitt si-a vazut incredintata conducerea unui grup de pusti de 10-12 ani, dintr-o zona deosebit de defavorizata a aglomeratiei urbane, in fiecare saptamina, studentii faceau schimburi de experienta, fiind invitati, in acelasi timp, sa-si amelioreze stilul de conducere (leadership).

Erau frecvente sedintele de discutie axate pe asa-numitele metode de grup, consi­derate mijloace, mai degraba, decit un scop, si pe faptul ca democratia implica ideea ca tinerii sa-si formuleze propriile obiective si sa-si asigure o autodisciplina de grup.

in primavara anului 1934, tinarul Lippitt obtine o bursa pentru a petrece un an la Geneva, alaturi de Piaget. Contactul cu Piaget 1-a facut sa-si dea seama ca niste cercetari semnificative implica ceva mai mult decit simpla recoltare a datelor.

intors la Springfield, a supervizat exercitiile de conducere ale celor mai tineri studenti, in sinul cluburilor pentru adolescenti: a fost avansata ideea variabilitatii impactului pe care trebuiau sa-1 aiba asupra copiilor diferentele de stil de conducere si de tip de personalitate ale celor sase sau sapte lideri de proiect. Este si perioada descoperirii lui Moreno, a primelor sociograme, a discutiilor referitoare la lucrarile lui Trasher asupra gangurilor.

La sfirsitul anului, Lippitt obtine un post de asistent de cercetare la Universitatea din lowa. Si iata ca circula o lista mentionind temele subiectelor de teza. Sub numele lui Lewin este mentionat ceva referitor la structura si teoria grupurilor. "Asta-i ce-mi trebuie', si-a spus Lippitt si a fixat o intilnire cu profesorul Lewin. Acesta se infor­meaza asupra domeniilor de interes ale studentului, care ii vorbeste de experientele sale asupra grupurilor, despre influenta stilului de conducere asupra productivitatii grupurilor. Lewin il asculta indelung.

Oricum, Lippitt nu s-a indoit niciodata si nici o clipa ca Lewin nu facuse pina atunci cercetari asupra grupurilor si ca subiectul de lucrare la care se gindea era legat de conceptele teoriei matematice asupra grupurilor, pe care voia sa le lege, intr-un fel, de propriu-i sistem de gindire.

Abia la un an dupa aceasta prima intilnire, i-a marturisit Lewin intentiile sale lui Lippitt. De altfel, el a primit proiectul cu entuziasm. Foarte repede, cercetarea a fost initiata si testul premergator, in cursul caruia Lippitt a jucat el insusi cele doua roluri, al sefului democratic si al celui autoritar, a fost un adevarat succes.

Cercetarea definitiva a demarat odata cu colaborarea unui nou cercetator, Ralph White. Rezultatele sale au fost, de atunci, mult discutate in literatura asupra muncii sociale de grup si asupra psihologiei sociale (cf. White si Lippitt, 1960). Este de remarcat ca introducerea unui stil laisser-faire a fost accidentala. White se pricepea, intr-adevar, la experimentare si testare, dar la nivelul practicii grupurilor, neinde-minarea 1-a facut sa se refugieze intr-un stil de animare, in acelasi timp, pasiv si hiperpermisiv. Kurt Lewin a definit modul sau de lucru prin laisser-faire si a restruc­turat din aceasta perspectiva desenul experimental al cercetarii.

in articolul sau "Reflectii retrospective asupra muncii de grup si a dinamicii gru­purilor' ("Retrospective reflections on group work and group dynamics', 1981), Lippitt scrie:

"cind luam in considerare interactiunea dintre lunga istorie a travaliului social de grup si disciplina pe cale de a se naste, care era in acea vreme dinamica grupurilor, formatia de baza ca practician al muncii in grup a fost conditia necesara pentru a stapini talentele ce permit o interventie valida, din punct de vedere experimental, intr-o experimentare sistematica aplicata grupului. Din punct de vedere istoric, putem spune ca dinamica grupurilor s-a nascut cu aceasta experimentare, care i-a stirnit interesul lui Kurt Lewin si i-a eliberat energia creatoare, in sensul unei reflectii asupra grupurilor mici ca obiect de interes teoretic si experimental.' (p. 13)

De fapt, masina-ginditoare Lewin se pusese in miscare intr-o noua directie. De­mersul lui Lippitt trezise in el preocupari democratice care raspundeau, in mod deose­bit, problematicii experientei sale personale si celei a grupului sau de apartenenta.

Analiza fenomenelor de grup facuta de Lewin si de discipolii sai, voindu-se cit mai experimentala posibil, s-a invirtit in jurul sistemului teoretic lewinian.

in paralel, Lewin scria despre minoritati, mai ales despre cea evreiasca, si cele doua tipuri de preocupari nu erau lipsite de raporturi.

Si au urmat, intre altele, lucrarile asupra obiceiurilor alimentare si asupra deciziilor de grup, cercetarile realizate de prietenul si discipolul sau Marrow, experimentarea pe diverse grupuri reale, preocuparea de a lega cercetarea de actiune, in noaptea premergatoare mortii sale, Kurt Lewin facuse ultimele revizii la un articol referitor la conceptul atit de vag, care acopera o realitate atit de vie, de "cercetare-actiune'.

Trei experimentari ale grupului lewinian au avut un impact deosebit de semni­ficativ : cea, deja citata, asupra "climatelor sociale si a stilurilor de conducere', cele relative la modificarea obiceiurilor alimentare (cf. Lewin, 1965), cele relative la luarea deciziilor in intreprinderea de confectii Harwood Manufacturing Corporation in care un doctorand de-al lui Lewin, Marrow (viitorul sau biograf), era unul din cadre (cf. French si Marrow, 1945 ; French si Coch, 1948).

intre alte efecte, experienta atmosferei induse de stilul de comportament al res­
ponsabilului a dus la regindirea problemei "liderului'.

Totalitatea cercetarilor asupra obiceiurilor alimentare a beneficiat, la inceput, de
dublul concurs al lui Margaret Mead, "conferentiara ilustra care tocmai demon­
strase ca e bine sa se consume maruntaie de vita' si al lui Bavelas, subtil animator
de grupuri, intreg sectorul de cercetare asupra "deciziei de grup' se afla in deri­
va, in sensul superioritatii deciziei (nu al discutiei) de grup asupra demonstratiei,
a expozeului, a deciziei individuale; la fel se intimpla in privinta analizei schim­
barii concepute ca un proces in trei etape : decristalizare, deplasare, cristalizare la
un nivel diferit.

Cercetarile realizate la Harwood Manufacturing Corporation pun accentul pe
necesitatea de a pregati orice schimbare prin crearea unor conditii favorabile de
participare la decizii. Problema rezistentei la schimbare a devenit, astfel, un leitmotiv
in analiza grupurilor restrinse.

in ce priveste aplicarea metodei experimentale la studiul comportamentului grupai,

"Kurt Lewin realizeaza un progres decisiv. Grupul este considerat o totalitate dinamica, un cimp de forte in interiorul caruia se produc fenomene diferite de cele din psihologia individuala. Sarcina data subiectilor este un pretext pentru a face grupul sa functioneze Experimentarea nu mai este tatonanta, ci urmeaza o schema ipotetico-deductiva.' (Anzieu si Martin, 1982, p. 139)

Lewin conciliaza intotdeauna experimentul si eficacitatea. Orientarea sa spirituala 1-a facut sa fie calificat drept scientific citizen: el pleca de la ideea ca mai multe organisme sociale sau publice sint ineficiente in lipsa unei analize precise a situatiei, a pericolelor sale, a actiunilor concrete care sint, in mod realist, posibile. Desigur, ansamblul de forte din sinul unui cimp social nu poate fi stapinit: de aceea, el nu alegea decit citeva asemenea forte, astfel incit sa opereze cu un cimp abstract, pe care il numea "spatiu de faza'.

2.3 Institutionalizarea dinamicii grupurilor

Perioada razboiului

Anii 1943-1945 i-au vazut pe cei mai multi dintre psihologii sociali si pe cei mai multi dintre practicienii de grup americani inrolati in efortul de razboi si in proiectele militare.

Razboiul era o activitate "de teren', in care jocul de roluri, situatiile in miniatura, activitatea in grup si de grup au luat, adesea, o forma out-door.

Lewin a lucrat pentru O.S.S. in functia de consilier, cu sarcini ramase in cea mai mare parte confidentiale. Lippitt a fost insarcinat cu o scoala de antrenament pentru razboiul psihologic in contul O.S.S., sectia Extremul Orient.

Putine publicatii ramin din acest enorm efort psihosocial de razboi, dar psihologii sociali au capatat, in aceste imprejurari, o noua formatie practica si au construit unelte utilizabile ulterior in viata civila.

in sfirsit, un centru consacrat

Ideea de a ramine intr-un context academic conventional ii placea din ce in ce mai putin lui Lewin. Cercetarile sale ar da rezultate mai bune, considera el, daca ar dirija un institut autonom afiliat universitatii, dar nesupus constringerilor sale (cf. Marrow, 1972, pp. 131-132).

inca din 1943, Lewin isi inmulteste demersurile in scopul de a gasi undeva o oaza potrivita: el primeste o invitatie oficiala de a realiza un centru de cercetare pentru dinamica grupurilor la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.), vestita scoala de ingineri la Boston.

Cei care faceau parte din conducerea de la Research Center for Group Dynamics sint recrutati de Lewin dintre fostii sai studenti. Primul val i-a cuprins pe Lippitt, Cartwright, Yarrow-Radke si Festinger. French si Bavelas s-au alaturat ulterior centrului.

Era o echipa dinamica, ai carei membri aveau, toti, mai putin de 35 de ani. Aceasta perioada imediat dupa razboi, petrecuta la M.I.T. a parut tuturor inceputul unei noi ere. Un grup entuziast de candidati la doctorat s-a prezentat de la inceput, venind din orizonturile cele mai diverse: munca sociala, administrarea afacerilor, psihologie clinica, sociologie, psihologie experimentala, ingineri. Lewin insista asu­pra ideii ca "ingineria sociala' (social engineering) elibera energiile si punea in va­loare potentialitatile umane.

Au fost initiate colaborari diverse, mai ales in mediul industrial si al inter-relatiilor comunitare.

Totusi, pentru a conduce experientele asupra grupurilor, se dovedea necesara o initiere in tehnicile de animatie. Lippitt a fost insarcinat cu aceasta formare.

Ceea ce conducerea dinamicienilor de grup de la M.I.T. deplingea cel mai mult era lipsa unei integrari reale a echipei si ritmul lent al muncii colective. K. Lewin a sugerat ca exista, poate, anumite blocaje intre ei la nivelul comunicational. Propu­nerea lui Lewin:

"Paralel cu sesiunile de lucru, sa tinem niste intilniri in care sa ne regasim cu singura grija de a comunica in mod «autentic» intre noi. Vom debloca, astfel, nume­roase tensiuni'

2.3.3 Bethel: o nastere postuma

in 1946, Lewin, Lippitt, L. Bradford si K. Benne au acceptat organizarea unor ate­liere de formare (cf. Lippitt, 1949) destinate modificarii atitudinilor si comporta­mentelor persoanelor influente in colectivitati.

Seara, conducerea analiza munca realizata in cursul zilei. Patru participanti au aparut din proprie initiativa, unul dintre ei a contestat puternic raportul unui membru din conducere si aportul observatiilor lor a imbogatit cu mult perspectiva asupra fenomenelor analizate. Aceasta a dus la o noua sedinta, in cursul careia participantii se intilneau cu conducerea pentru a analiza procesele de grup care se produceau in timpul sesiunilor, sesiuni centrate tocmai pe dezvoltarea aptitudinilor de conducere si de munca in grup.

Au fost elaborate planuri pentru organizarea unor sesiuni de vara, bazate pe utili­zarea de catre fiecare grup a propriilor sale procese ca material de studiu al dez­voltarii sale. S-a gasit un sponsor: National Educational Association, la care Bradford era director national pentru educatia adultilor. S-au gasit subsidii si s-au elaborat planuri detaliate, studiul stiintific prevazut fiind plasat sub directia lui J. French. Conducerea trebuia sa fie interdisciplinara, formata din cercetatori proveniti din psi­hologia clinica, din psihologia sociala si din sociologie.

Cit despre echipa de formatori, ea era compusa, in afara de Lippitt, Bradford si Benne, din Zander (care preda in acea vreme la Springfield College), Polson (un sociolog de la Corneli), Sheats (specializat in stiinte politice si in educatia adultilor). Bradford se ocupa de cautarea unei metode potrivite si eficiente de educare a adultilor si de conducere a reuniunilor, Benne, filosof de formatie, a pus puternic accentul pe etica democratica. Kurt Lewin a adus orientarea teoretica fundamentala. Aceasta faza de pregatire a fost o perioada de intensa concentrare intelectuala.

Din nefericire, Lewin a murit in 1947, prea devreme pentru a asista la lansarea primei sesiuni, intr-un mic orasel din Maine, Bethel.

Lewin dorise sa gaseasca, pentru acest tip de sesiune, o localitate retrasa, un izolat cultural: bazindu-se pe conceptiile sale teoretice asupra echilibrului cvasi-stationar si asupra etapelor schimbarii sociale, Lewin era convins ca, departe de mediul familiar, participantii ar fi mai susceptibili sa se schimbe in mod eficace.

Rezultatul a depasit fictiunea! Bethel era cu adevarat un tirg la marginea lumii. Se gasea acolo o scoala izolata, foarte confortabila, dispunind de facilitati de locuire, neocupata pe perioada vacantelor scolare.

Parintii fondatori, Bradford, Benne si Lippitt, au incercat multa vreme sa pastreze un caracter instituant si inopinat proiectului lor. Dar il pierdusera pe Lewin si perso­nalitatea sa charismatica le-a lipsit din plin.

Prima sesiune, in 1947, a fost, in acelasi timp, un pariu si o aventura.

Proiectul de plecare nu era lipsit de un anume elitism. Bradford vorbea de "prega­tirea necesara a liderilor, in acelasi timp, ca lideri si agenti ai schimbarii' (Bradford, 1974, p. 1). Extinderea spiritului democratic trecea prin canale privilegiate! Totusi, recrutarea nu i-a atins pe responsabilii de cel mai inalt nivel, ci pe cadrele medii.

Cvasi-totalitatea conducerii s-a aflat la locul faptei cu o saptamina mai devreme, punind la punct jocurile de roluri, un vast exercitiu de planificare, analize de cazuri. Cinci grupuri BST (basic skill training - antrenare a priceperilor de baza) functionau in paralel, cite trei ore si jumatate pe zi: la inceput, era vorba sa se utilizeze cit mai mult jocurile de roluri, exercitiile, chiar expozeurile teoretice. Dupa-amiaza, se abor­dau role-playing-A, modul de pregatire a reuniunilor, metodele de cercetare-actiune, metodele de interventie in sinul colectivitatilor.

inceputurile de la Bethel au fost marcate de improvizatie, inventivitate, asumare de riscuri, o atmosfera "copilareasca'. Oricum, prima experienta a fost un succes. La reinnoirea ei, au trebuit triati o suta de candidati dintr-un numar mult mai considerabil.

in cursul anilor, au aparut diferite tipuri de activitate grupala desemnate, in general, printr-o litera a alfabetului: grupuri T, grupuri A, grupuri X, grupuri S, grupuri G, grupuri M, grupuri D. De la an la an, de altfel, continutul lor putea varia, unele dispareau pentru a aparea mai apoi, usor modificate: acest fapt explica divergentele dintre relatarile facute despre Bethel de catre vizitatorii europeni din diferite epoci.

Pe de alta parte, pentru continuarea sesiunilor trebuiau bani. inca din 1950, N.T.L.G.D. s-a integrat in sinul National Education Association. S-a instituit un secretariat permanent la Washington.

Dar legaturile cu Research Center for Group Dynamics au devenit strict contrac­tuale, centrate pe urmarirea unor programe de cercetare, negociate intre parti, in timpul sesiunilor de formare. Si cercetarea, in cursul timpului, s-a diminuat incetul cu incetul.

Din 1949, cind psihologii clinicieni intrasera in forta in conducere, in timpul sesiunilor anuale de vara s-a adincit distanta dintre anumiti partizani ai unui grup "psihologic', "constituit pe baza relatiilor psihologice, explicite (constiente) si reciproce' si cei care se ingrijeau, inainte de toate, de actiunea efectiva si de transfor­marile din sinul societatii globale, insetatii de planning change (schimbari planificate) sau fanii educatiei adultilor.

in 1954, denumirea s-a schimbat in The National Training Laboratories. Dinamica grupurilor, in sensul lewinian al termenului, care lua in calcul procesele intra- si intergrupale, disparea ca obiectiv primar al intreprinderii, sapte ani dupa moartea lui Lewin.

Este adevarat ca succesul ducea la urmarirea unei duble abordari rentabile : dez­voltarea personala in sinul grupurilor restrinse, pe de o parte, si actiunea in sinul organizatiilor si al serviciilor publice, pe de alta parte.

Sesiunile de vara nu mai erau decit o fateta a unei operatiuni mai vaste. Au aparut Beckhard, Likert, Mc Gregor: DO (curentul numit "al dezvoltarii organizatiilor') era pe cale de a se naste.

Si, bineinteles, necesitatile crescinde ale autofinantarii au facut aceasta abordare cu atit mai necesara.

De altfel, desi era refuzata multa lume pentru sesiunile de vara, pentru ca parti­cipantii veneau din nenumarate tari straine, si desi NTL a exportat, uneori (cu un succes adesea temperat), echipe in Europa, noi organisme, fondate cam peste tot in Statele Unite, faceau concurenta.

Si spiritul de aventura al inceputului tindea sa dispara, in 1972, cea mai mare parte a membrilor din conducere se considerau auxiliari angajati pentru a efectua o munca de vara; odinioara, ei considerau NTL ca fiind al lor. Back merge pina la a descrie perioada anilor '50 ca o perioada de stagnare. Bethel raminea simbolul pres­tigios al unui NTL pe cale de expansiune cantitativa.

Anii '60 au fost caracterizati prin debarcarea, de pe coasta Pacificului, a parti­zanilor "terapiei pentru oamenii normali'.

Alaturi de programul de formare a formatorilor, s-a creat, in 1967, un program specializat pentru formarea si dezvoltarea organizationala.

in acelasi an, denumirea s-a schimbat din nou pentru a deveni NTL Institute for Applied Behavioral Science, organizatie vasta, care numara pe atunci 60 de angajati cu norma intreaga. Noua denumire era, de altfel, presimtita inca din 1965, de cind era vorba sa se lanseze un periodic, caci acesta s-a numit "The Journal of Applied Behavioral Science'.

Dinamica grupurilor nu mai era, desigur, motorul principal al sesiunilor de la Bethel, dar subzista un "Human interaction laboratory' ce includea un grup T, jocuri de roluri, teorie, totul extins pe durata unei saptamini.

in plus, in sinul departamentului "Management and Executive Development', conducerea, gestiunea conflictelor, negocierea faceau obiectul unor seminarii dis­tincte.

Ceea ce nu impiedica faptul ca dinamicianului de grup, aflat in eventual pelerinaj, sa nu i se para ca intilneste aici mai multe ex-voto-uri decit personaje grupai charis-matice!

Ar fi fost contradictoriu ca, la moartea lui Lewin, echipa sa atit de bine coordo­nata sa se desfaca brusc.

"Conform principiului dinamicii grupurilor, Centrul de cercetare pentru dina­mica grupurilor de la M.I.T. si-a ales un director propriu, s-a inhamat la propria-i caruta si a luat drumul vestului catre regiunile salbatice din Michigan.'

Si, totusi, trebuie sa constat ca, inca din 1955, singurii supravietuitori ai echipei initiale sint Cartwright, director matematizant, ca si Lippitt. Zander ii completa. Dar Radke, Festinger, French, Bavelas erau in alta parte. Este adevarat ca Lewin alesese cu grija, in vremea sa, colaboratori de mai putin de 35 de ani, de orientari com­plementare. Si, dupa ce erau discipoli, fiecare din ei devenea maestru in sectorul sau.

Actualmente, acest Centru pentru dinamica grupurilor s-a pierdut in sinul enor­mului Institute for Social Research al carui principal client, cu bugete de sute de milioane, pare Guvernul Federal.

Relatiile cu NTL-ul din Bethel, odinioara atit de fructuoase, par practic inexisten­te. Se pare ca la Michigan, ca si in alte multe universitati, invatamintul se margineste la cunoasterea teoretica. Si, totusi, nu a scris oare Lewin ca

"o cercetare care nu ar produce decit carti nu poate fi suficienta' ? !

(Lewin, 1948, p. 203)

2.4 Grupurile centrate asupra persoanei

Focalizarea spre vest

inca din 1952, NTL crease la Universitatea din Los Angeles un Western Training Laboratory in Group Development. Paul Sheats, J. Bugental si R. Tannenbaum s-au dovedit preocupati de obiective intra- si interpersonale; preocuparile de antrenare pentru animatie si pentru participarea la grupuri cu sarcini, grija de a forma agenti ai schimbarii sociale au inceput sa dispara. Ei sint cei care vorbesc despre o "terapie pentru oameni normali' si de "antrenare a senzitivitatii'.

Catre sfirsitul anilor '50, se dezvolta asa-numita miscare a "potentialului uman' in cadrul psihologiei "umaniste'. Abraham Maslow (1954, 1965) pune accentul pe necesitatea de a ne autorealiza, punind la lucru totalitatea potentialitatilor noastre. Pentru a fi sanatos, este necesar sa exploatezi acest capital uman, care, altfel, s-ar micsora, diminuind astfel persoana. Dimpotriva, personalitatea pe cale de realizare este susceptibila sa traiasca "experiente de virf' sau "experiente paroxistice' diverse.

Dar, pentru a inflori, nu trebuie sa permitem o supraprotectie care constituie o lipsa de respect pentru integritatea personala. Pentru a renunta la aceasta anestezie destructiva pentru fiinta, trebuie sa fii sustinut, acceptat. Si acesta este unul din obiectivele pe care si le vor fixa ulterior "grupurile de dezvoltare personala'.

Rogers, in anii '50 si '60, cind se stabilise in California la La Jolla, urmarea, inainte de toate, dezvoltarea persoanelor care treceau, din punctul lui de vedere, prin ameliorarea relatiilor interpersonale. El credea in existenta unui simbure profund al persoanei, nucleu pozitiv, socializat, susceptibil de a-si dezvolta potentialitatile. Pen­tru aceasta, se impune sa fii congruent (de o autenticitate transparenta), sa ai pentru celalalt o consideratie pozitiva si neconditionata, empatica (sa intelegi modul in care celalalt "constientizeaza' propriile-i experiente "ca si cum' ai fi el insusi, dar fara a te identifica).

Mai multi dintre colaboratorii sai s-au straduit sa transfere in activitatile de grup orientarea sa nedirectiva si au incercat sa specifice rolul unui animator de grup restrins, dintr-o perspectiva rogeriana (cf. Roussel, 1972, p. 4). El insusi a propus "grupuri de intilnire' care sa puna accentul "pe evolutia personala ca si pe ameliorarea comunicatiilor interpersonale' (cf. Rogers, 1973). Rogers a insistat mult asupra caracterului experiential "personal' al grupului, prilej de dezvoltare pentru individul care face parte din el.

Schultz este cel care da, totusi, grupului de intilnire caracteristicile sale actuale, mai ales, predominanta sa nonverbala.

"Grupul de intilnire este o terapie in masura in care insista asupra suprimarii blocajelor in scopul unei mai bune functionari a persoanei. El este, in acelasi timp, un loc de «educatie» si de recreere, in sensul in care incearca sa creeze conditii care sa permita folosirea cea mai satisfacatoare a capacitatilor personale.'

(Schutz, 1973, 1974)

intre timp, Schultz gasise un loc in care intilnirea, asa cum o concepea el, sa poata fi practicata.

O sulfuroasa abatie Theleme

Mike Murphy traversase la Stanford filosofia si istoria religiilor: petrecuse chiar mai mult de un an in India intr-un ashram. Si iata ca bunicul sau ii lasa mostenire o ferma asezata pe locul fostului cimitir al unui trib indian, Pacificului, departe de tot, mic paradis cu vreo treizeci de izvoare sulfuroase (tem­peratura : 55°), cu faleza si stincile sale.

La inceput, Esalen fusese un han, avind ca atractie deosebita baile calde. Primele conferinte au fost tinute la Esalen in 1962 de catre Aldous Huxley, care elaborase o antologie de texte mistice (Huxley, 1948), si de catre Alan Watts, denumit "papa tinerilor hippy'. Jucind rolul de catalizatori, ei erau partizani convinsi ai dezvoltarii potentialului uman.

Numeroase personalitati au tinut aici seminarii. S-a facut apel la reprezentantii lui Western Training Laboratory in Group Development. Dar cel mai mare impact 1-a avut prezenta unor anumiti rezidenti permanenti: Perls, mai intii, Schultz si Gunther, mai apoi.

Gestalt-terapia (cf. mai ales Perls, Hefferline, Goodman, 1965), asa cum o
practica Perls, era exersata cu o deosebita eficacitate in relatiile de grup : ea pune
accentul "pe aici si acum' si considera ca o confruntare interpersonala faciliteaza
analiza. Neacordind atentie nici trecutului, nici viitorului, gestaltistul face eco­
nomie de psihanaliza. Voind sa stabileasca acea "continuitate a constientizarii',
totul determinind partea, situatia terapeutica este fluctuanta, ceea ce antreneaza
specificitati la care terapeutul trebuie sa fie sensibil. Perls insista asupra faptului
ca fiecare se exprima altfel decit prin ceea ce spune : "un bun terapeut nu asculta
continutul harababurii verbale a pacientului, ci sunetul, miscarile corpului'.

Personalitate truculenta, aflata la antipodul rigiditatii, clinician fara pereche, Perls a devenit unul din polii principali de atractie la Esalen.

Abordarea gestaltista se potrivea la fel de bine cu grupurile de intilnire pe care urma sa le introduca Schultz, cit si cu abordarea "senzoriala' a lui Gunther.

Ce-i drept, William (sau Bill) Schultz animase o bucata de vreme grupuri T
austere pentru organisme atit publice, cit si private, printre care si Rand
Corporation.   LSD-ul (eram in perioada fasta a psihedelicului!) 1-a ajutat sa-si
scuture rigiditatea comportamentala strict academica. "Corpul a devenit pentru
mine foarte important, ca si cautarea spirituala.'

Bernard Gunther va pune accentul pe constientizarea senzoriala, publicind, mai ales, o Relaxare a simturilor.

Esalen nu era, in definitiv, decit un copil al Bethel-ului si nu unul foarte ase­manator. Centru de retragere, manastire, teren de vacanta, toate aceste epitete i-au fost acordate la un moment dat.

in anii '70, Esalen propunea "grupuri' (cf. Back, 1973, p. 3) de toate tipurile :

"grupuri de homosexuali, grupuri de inflorire a senzualitatii, grupuri pentru a invata sa rezolvi problemele cu umor, altele pentru a te incerca in parapsiho­logic' (Dreyfus, 1975, p. 98)

Dar nu se propuneau grupuri pentru a incerca o analiza a ceea ce se petrece intr-un grup!

Si Esalen, din pricina eclectismului si a celebritatii, tindea sa se transforme intr-un bazar de vechituri.

Pe de alta parte, Esalen a avut repede multi emuli.

Growth Center-urile au crescut ca ciupercile dupa ploaie in Statele Unite si aiurea. Unele au avut ceasurile lor de glorie. Aceste organizatii, lucrative sau nu, au reluat, cu anumite nuante, practicile de la Esalen.

Metodele lor se inspira din psihoterapie, din educatia adultilor axata pe amelio­rarea relatiilor umane, dar si pe dans, pe teatru, pe psihologia existentiala, pe filozofia religiilor orientale.

Animarea grupurilor de o asemenea natura cerea, desigur, o formatie deosebit de calificata a responsabililor, o cunoastere a proceselor interpersonale si intragrupale si o deontologie - lucruri care lipseau adesea.

2.4.3 Terapie in mai multi sau pseudo-grupuri ?

"California este, pentru terapia de grup, ceea ce Austria a fost pentru psihologia de la inceputul secolului: leaganul ei, intr-un fel; cel putin, un creuzet in care ideile se elaboreaza si se infrunta, inscriindu-se intr-o practica.' (Mousseau, p. 23)

Si, desigur, numeroase "psihoterapii' si-au incercat puterile asupra persoanelor adunate acolo, "terapii pentru oamenii normali' :

"Esalen este, mai degraba, interesat de cei care sint prea bine inchegati, prea rigizi si care se controleaza prea mult. El cauta sa-i destinda pentru a le mari posibilitatile de maturizare si de integrare.' (Downing, 1973)

Dar, daca aceste terapii se fac in grup, ele nu sint, totusi, decit rareori activitati de grup. Individul apare aici, adesea, ca o monada in public, aflat, in cel mai bun caz, in inter-relatie afectiva.

Si daca Bethel atragea cu prioritate (dar nu exclusiv) "responsabilii', selectionerii, liderii de opinie, cei care se ingrijeau de actiunea si de dezvoltarea sociala, Esalen atrage, in primul rind (dar nu exclusiv), pe cei care nu se simt bine in propria lor piele, pe cei aflati in cautare de un supliment de suflet, pe cei incremeniti care isi doresc o dezvoltare afectiva; aici se "iese din conserva', se "decristalizeaza'.

"Oamenii sint acolo impreuna, dar finalmente fiecare se ocupa de sine si nu mai invata procesele de grup. Grupul este «degrupizat». El este si depolitizat, in masura in care este «degrupizat» si psihologizat din ce in ce mai mult.'

(Lapassade, interviu)

Dintre toate terapiile in mai multi, tot gestalt-terapia este cea in care pregnanta grupala se dovedeste cea mai puternica. Ceea ce nu impiedica faptul ca relatiile inter­personale si procesele grupale sa ramina cea dintii grija a terapeutului.

Desigur, procesele individuale si procesele intragrupale se ating cu usurinta. Dar este terapeutul "in' grup capabil sa le trateze? A primit el formatia necesara pentru aceasta ?

"Problematica perversa tinde cu atit mai usor sa se instaleze in prim plan, cu cit legea este minimalizata, cu cit monitorul fuzioneaza cu emotia colectiva si cu cit, interpretarea fiind in mod oficial indepartata, fiecare se simte la adapost de riscul de dezvaluire a propriului adevar Grupurile de «intilnire» (unde se vine nu pentru a te forma, nici pentru a te schimba, ci pentru a face «intilniri») sau gru­purile «maraton» (pentru a vedea cit de departe - si cit de prea departe - pot merge «procesele») sint manifestari ale acestei subversiuni a metodelor de grup.'

(Anzieu, 1976, p. 160)

Cit despre utilizarea "grupala' a unor nenumarate terapii de toate tipurile (strigat primar, rolfing, gimnasia etc.), ea apare, inainte de toate, ca avind o finalitate economica.

Grupul nu este aici decit un pretext, folosirea lui este, adesea, daunatoare, mer-gind pina la a discredita practicile terapeutice onorabile, pe de o parte, si dinamica grupurilor ca disciplina stiintifica, pe de alta parte¹.

2.4.4 Comunicari si contracte

Ca si Esalen sau La Jolla, Carmei sau Palo Alto au fost locuri privilegiate pentru largirea abordarii interpersonale in California¹: in cea dintii localitate, s-a nascut analiza tranzactionala (cf. Jassellette, 1981), iar in cealalta s-a dezvoltat scoala numita a "noii comunicari' (cf. Winkin, 1981).

Bateson, antropolog britanic imigrat in Statele Unite, multa vreme sot al lui
Margaret Mead, asociaza abordarea functionala si insistenta asupra totalitatii feno­
menelor sociale cu conceptul de "echilibru dinamic' : orice sistem social (din­
colo, deci, de grupurile restrinse), comporta, cel putin, schimburi reduse care se
compenseaza. Abordarea "sistemica' substituie principiului cauzalitatii liniare pe
cel de "circularitate'. Influenta lui Lewin si a "echilibrului' sau "semi-stationar'
trecea prin Margaret Mead, obisnuita cu lungi si inflacarate discutii cu Lewin,
membra, de altfel, a acelui "grup de topologie' care ii reunea pe lewinieni la
intervale repetate, inca multi ani dupa moartea sa. Pe de alta parte, Bateson si
Mead au participat, in 1944, alaturi de - intre altii - Wiener, Morgenstern,
Erickson si Lewin, la un seminar interdisciplinar intensiv, consacrat, in principiu,
dezvoltarii ciberneticii, al carui efect s-a facut simtit pe termen lung in mai multe
sectoare ale stiintei.

Bateson dorea sa elaboreze o teorie generala a comunicarii, derivata din idealurile ciberneticii. Totusi, abia lucrarile lui Watzlawick, Beavin si Jackson vor dezvolta pragmatica actului de comunicare (v. Watzlawick, Helmick-Beavin, Jackson, 1972). Si activitatea lui Jackson, Watzlawick si a altora a fost cea care a pus bazele terapiei "familiale sistemice', ca si baza terapiilor "scurte'.

Dar, daca "grupul social' care este familia este, in general, privit ca "sistem' in totalitatea sa, accentul este pus, inainte de toate, pe relatiile interpersonale din sinul unei familii, in general, putin extinsa, si, practic, niciodata pe procesele intra- sau intergrupale.

Abordarea intragrupala nu apare decit, eventual, intr-o anumita literatura siste­matica ce este consacrata organizatiilor (cf. Melese, 1983 ; Probst si Ulrich, 1989).

Eric Berne introduce neologismul si noua abordare prin comunicarea sa Analiza
tranzactionala : o metoda noua si efectiva de terapie de grup. Iconoclast fericit,
dotat cu umor si capacitate de a asculta, el dezvolta un sistem de analiza si de
interventie, bazat pe modelul medical, pe de o parte ("vindecati, dar pe cit de
repede posibil'), si pe cel al interactiunii familiale, pe de alta parte (cu cele trei
"stari ale eului' : Parintele, Copilul, Adultul, intre care survin contaminari, ex­
cluderi, impasuri). Pentru el, la nivelul persoanelor, se stabilesc "tranzactii' care
fac sa intervina doua sau mai multe stari ale eului. Se dezvolta un intreg repertoriu
"clinic' de stratageme interpersonale.

Analiza de grup nu prea apare : analiza se limiteaza la interpersonal.

2.4.5 Era Varsatorului

Marilyn Ferguson a scris in 1980 The Aquarium conspiracy (Conspiratia Varsatorului). Varsatorul, ca semn zodiacal, se refera la generozitate. A conspira inseamna, in sens literal, a respira impreuna.

O noua paradigma, un sistem de gindire si anumite moduri de a exista sint pe cale sa se contureze, gratie unor grupuri restrinse care se instituie sub o mie si una de forme. Dezvoltarea potentialului uman, noua comunicare, terapiile globalizante, ac­centuarea intilnirii, toate se inscriu in aceasta miscare. Dar procesul de institutio-nalizare a acestei noi societati este, in acelasi timp, lent si combatut feroce de catre cei de la putere si din subteran.

Importanta unei dinamici a grupurilor, ca sector de investigare stiintifica, achi­zitionare de aptitudini si de tehnici relationale, mijloc de dezvoltare individuala si sociala, se inscrie in aceasta perspectiva si se reintilneste cu scopurile primului sau teoretician.

Deosebit de potrivit este aici urmatorul citat din Hillel, atit de apreciat odinioara de Kurt Lewin:

"Daca nu sint pentru mine insumi, atunci cine va fi ? Daca sint pentru mine insumi, atunci cine sint ? Si daca nu sint, atunci cind voi fi ? '

3. Practicile instituite ale dinamicii grupurilor

3.1 De la training group la grupul de diagnostic

La First National Training Laboratory in Group Development', cinci basic skill training groups distincte au fost create. Se discutau, in acelasi timp, probleme legate de situatia profesionala si de aptitudinile care trebuie dobindite pentru a exercita atit leadership, cit si membership, se traia din experiente intens legate de situatia de grup. Animatorii traiau ambiguitatea rolurilor pe care trebuiau sa le indeplineasca simul­tan : invatator, formator, om cu solutii pentru probleme practice, insarcinat cu un suport psihologic.

A reiesit ca era avantajos sa se separe functia de antrenare de sarcinile exterioare si de diagnosticarea a ceea ce se petrece in grup. in plus, Bradford, Benne si Lippitt simteau apasarea sarcinilor administrative, de prospectare si de difuzare a rezultatelor, inca din 1949, ei au recrutat un anume numar de psihologi clinicieni freudieni si rogerieni. Multi dintre acestia nu aveau nici o practica a animarii grupurilor. De aceea, s-au format echipe, in care unuia mai experimentat i s-a asociat unul mai putin experimentat. Ca sa fie mai siguri, formatorii prevazusera modalitati de supervizare. Dar noii sositi au rezistat din plin: de aceea, modul de animare a fost foarte diferit de la un grup la altul.

in plus, staff-ul cercetatorilor consultanti era plin de psihologi clinicieni. Lucra­torii sociali si pedagogii au fost repede pusi in minoritate. Desi isi pastrau drepturile asupra organizarii de ansamblu a seminariilor, Bradford, Benne si Lippitt au fost lipsiti de orice putere de influenta asupra sectorului "grupuri T'. Toti trei erau, de­sigur, personalitati puternice si atragatoare, dar principala lor grija privea formarea si schimbarea sociala; nici unul dintre ei nu avea charisma, experienta psihologica, trecutul prestigios al lui Lewin, care ar fi fost, fara indoiala, in masura sa controleze evolutia grupurilor T.

Avatarurile grupurilor T din cursul primilor 15 ani de existenta au fost descrisi de catre Benne (Benne, 1964).

Faucheux, care s-a aflat la Bethel in 1955, a propus utilizarea in franceza a ex­presiei "grup de diagnostic', definitie utilizata frecvent.

De atunci, s-a marit putin cite putin prapastia dintre grupurile orientate catre sarcina, roluri si functii si cele orientate catre grupul in sine.

Actualul "grup de diagnostic' (dupa Faucheux) sau "grup de baza' (dupa Bion) raspunde unor modalitati precise : este vorba despre un grup restrins, ai carui membri se cunosc oarecum; reuniti pentru un timp relativ lung (cel putin un week-end, de obicei), ei se concentreaza numai asupra schimburilor verbale exprimate liber si re­duse pe cit posibil la grupul insusi hic et nune: formatorul - sau monitorul, sau animatorul, sau facilitatorul (nu conteaza cum ii spunem) - se multumeste sa-i faca pe participanti sa vorbeasca, raminind receptiv la discursul si la emotiile grupului, dar pastrind o neutralitate binevoitoare si aplicind "regula abstinentei'.

"Monitorul, tratat ca o suprafata proiectiva, este investit cu tot imaginarul subiacent al grupului' (cf. Anzieu, Martin, 1968)

Aceasta definitie circumscrie uzajul ritualizat al acestui tip de grup. Dintr-o ase­menea perspectiva, devine hazardat sa animezi un grup de diagnostic daca nu posezi o solida informatie psihanalitica. Specificitatea unui asemenea grup il departajeaza in mozaicul activitatilor de formare grupala.

Centrul pentru dinamica grupurilor si analiza institutionala de la Universitatea din Liege distinge, astfel, intre cinci activitati specifice: grupul de diagnostic "clasic' (completat, de altfel, de o psihodrama), autoscopia in situatie de grup (centrata, prin intermediul videoscopiei, pe particularitatile fiecarui membru al unui grup foarte mic), ca si trei sesiuni de antrenament, net distincte in obiectivele lor, dar bazate toate pe un corpus de exercitii structurate: antrenament pentru comunicarea inter-personala in grup, pentru perceperea fenomenelor de grup, pentru munca in grup si in echipa. Si, bineinteles, fiecare dintre aceste activitati este incredintata unor for­matori cu stiluri si orientari distincte.

3.2 De la teoria cimpului la abordarea psihanalitica

"Gindirea riguroasa a unui K. Lewin, inventivitatea dezordonata, dar stimu­lanta a lui J.L. Moreno le furnizau succesorilor lor teorii si concepte pe care le puteau aplica. Vai! «roadele nu sint pe masura asteptarilor»! Revolutia socio-metrica nu a inlocuit revolutia. Perspectivele cercetarii-actiune lewiniene au parut manipulatoare si aflate in serviciul unei democratii americane. Lewin si Moreno au fost repede depasiti de acel Freud al psyche-ului individual si, mai ales, de catre Rogers. Rogerismul a dus la devierea catre studiul proceselor afective, catre practica acelei comunicari «autentice», a ascultarii celuilalt, a non-directivi-tatii si, deci, catre o psihologie relationala Conceptiile rogeriene au saracit progresiv psihosociologia de toata credibilitatea ei. Psihanalistii isi puteau anexa munca in grup' (Enriquez, 1984, pp. 115-116)

"Nu cunoastem la ora actuala decit doua sisteme conceptuale de referinta care permit sa se lucreze in mod coerent in grupurile de formare; unul s-a constituit plecind de la Kurt Lewin, celalalt plecind de la psihanaliza. Nici unul dintre ele nu este desavirsit: practica si cercetarea continua sa le imbogateasca'

(An/ieu, 1981, p. 161)

Trebuie sa notam, totusi, ca discipolii lui Lewin au dezvoltat putine cercetari in dinamica grupurilor restrinse. Si, cind se faceau referinte teoretice la gindirea lewiniana, ele se raportau, adesea, la perioada sa germana, pregrupala.

in ce priveste practica, era post-lewiniana a cunoscut, mai cu seama, grija de formare pentru practica grupurilor, cercetarea-actiune in sinul colectivitatilor, inter­ventia pe linga organizatiile-client.

in optica unei pedagogii lewiniene, era logic ca structuri de formare pentru
animatie si pentru dinamica grupurilor sa se creeze mai cu seama in Belgia si in
Quebec.

Dar, daca aceste programe sint, in mod sigur, de inspiratie lewiniana, ele au contribuit mai putin la dezvoltarea teoriei decit la formarea practicienilor de grup, "agenti de schimbare'.

Dezvoltarea cercetarii-actiune a fost un pol capital al practicii post-lewiniene.

in 1929, Dewey emitea deja un anume numar de idei care, a posteriori, vor fi regrupate sub eticheta lewiniana de "cercetare-actiune'. Aceasta a avut putini urmasi in lumea stiintelor educatiei (cf. Thirion, 1980).

Echipa lui Lewin (cf. Chein, Cook, Harding, 1948) a dat cercetarii-actiune un elan decisiv, delimitind cele patru varietati de cercetare-actiune cunoscute in general:

cercetarea-actiune de diagnostic, care duce la recomandarea unui plan de ac­
tiune ;

cercetarea-actiune in participare, care ii implica pe membrii colectivitatii in
cauza in procesul de cercetare;

cercetarea-actiune empirica, ce acumuleaza datele recoltate cu ocazia unei
munci cotidiene;

cercetarea-actiune experimentala, care cere controlul efectiv al eficacitatii rela­
tive a tehnicilor folosite.

intre timp, cercetarea-actiune post-lewiniana a luat rapid forma unei planificari a schimbarii, in care aportul dinamicii grupurilor s-a redus.

Cercetarea in dinamica grupurilor in sinul organizatiilor se centreaza, in prin­
cipal, pe eficacitatea grupurilor de lucru¹ si, chiar in acest caz, ea poate fi frinata
de obiectivele si reprezentarile comanditarilor.

" Singurul tip de grup care garanteaza imunitatea fata de fascinantul risc de fuziune este echipa de lucru, conceputa ca o mecanica grupala, eficace, neemotiva. Aceasta fantasma ar fi: grupul este o masina.' (Kaes, 1976)

Grija, poate prematura, de a actiona asupra formatiunilor sociale, specifica anu­mitor discipoli ai lui Lewin, si de a obtine rezultate experimentale imediate prin centrarea pe intra- si interindividual, a dus la abandonarea, in buna masura, a unei abordari strict centrate pe dinamica grupurilor restrinse.

Din contra, ei au descoperit, in descendenta psihanalitica, mai multe spirite origi­nale si creatoare : Foulkes, Pontalis, Anzieu, Kaes, pentru a cita numai citeva nume.

Scoala engleza de psihanaliza, influentata puternic de Melanie Klein,

"a pus in evidenta dubla dimensiune, fantasmatica si simbolica a grupurilor. «Climatul» unui grup, real sau artificial, productiile sale sau incapacitatea de a produce sint legate de rezonantele sau de discordantele fantasmatice subiacente. Interventia psihanalitica vizeaza sa-i faca pe membrii acestui grup sensibili la arti­cularea sau la ciocnirile dintre fantasmele lor, fie pentru a-i degaja de ele, fie pentru a extrage resurse psihologice inconstiente, reluate pentru o intreprindere comuna.'

(Anzieu, 1974, pp. 1-2)

Eliott Jaques (1955) a cautat sa stabileasca o paralela intre procesele psihotice si fenomenele sociale: indivizii ar folosi organizatiile de care apartin pentru a-si intari mecanismele de aparare impotriva anxietatii paranoide (sau anxietate de persecutie) si impotriva anxietatii depresive.

Interventia psihosociologica a echipei lui Jaques (1951) din 1948-1949 intr-o intre­prindere de material electric, Glacier Metal Company, ramine ilustrarea clasica a acestei perspective.

Ideea unei "rezonante inconstiente' intre membrii unui grup, ca si grija de a studia fenomenele de grup, pentru a le intelege, in "aici si acum'-ul lor, se datorea­za, in buna masura, lui S. Foulkes¹. Sarcina psihanalistului consista, in acest caz, in a pune in lumina "numitorul comun al fantasmelor inconstiente ale membrilor grupu­lui', in a dezvalui problema ce exista latent sub continutul manifest al schimburilor.

Foulkes a instituit nu numai o practica de "grup-analiza', ci si o formatie lunga si exigenta a grup-analistilor (Foulkes, 1970). Periodicul "Group Analysis', consacrat acestei abordari, apare din 1968.

Psihanalistii francezi au studiat fantasmele de grup in prelungirea acestor lucrari anglo-saxone.

Didier Anzieu, mai ales,

"a descifrat in metaforele curente referitoare la grup (grupul reprezentat ca un «corp» ai carui indivizi sint «membrele») o aparare contra angoasei de sfisiere. S-a constatat, de asemenea, ca, atita vreme cit un grup nu s-a constituit in ordine simbolica, el functioneaza ca un soi de multime in care fiecare reprezinta pentru celalalt o amenintare de devorare El a propus analogia intre grup si vis. Indivizii cer grupului o realizare imaginara a dorintelor lor refulate El a denumit «iluzie grupala» cautarea in grupuri a unei stari fuzionale colective, in iluzia grupala, grupul ia locul Eului ideal al fiecaruia dintre membri (Un grup) se poate organiza in jurul pulsiunii de distrugere a obiectului (acestea sint fantasme de spargere)' (Anzieu, Martin, 1982, pp. 118-119)

Imaginarul grupai a devenit, de asemenea, un obiect de analiza a functionarii grupurilor, plecind de la luarea in calcul a celor trei principali organizatori psihici inconstienti:

fantasma individuala (scenariu imaginar inconstient),

imago-ul (prototip inconstient al personajelor care orienteaza selectiv modul in
care subiectul il aprehendeaza pe celalalt),

fantasmele originare (comune tuturor oamenilor).

Aceste trei tipuri de fantasme ar interveni in grupuri la niveluri si in momente diferite, grupul aparind ca o organizatie de schimb de fantasme.

Studiul fantasmelor de grup a fost facut de catre Kae's in cadrul grupurilor de formare: dupa el, orice activitate formativa este subintinsa de o fantasmatica in­constienta (Kae's, 1973, 1976).

El a extins, de asemenea, la nivelul grupurilor, notiunea de obiect tranzitional a lui Winnicott¹. Este numita "analiza tranzitionala' (Kae's, 1979)

"o metoda generala: a) de investigare a efectelor experientelor de ruptura asupra aparatului psihic individual si grupai, si b) depasirea crizelor intra- si intersubiecti-ve consecutive acestor rupturi. Mai general, dispozitivul stabilit de catre monitorii unui grup vizeaza sa instaureze o arie tranzitionala, care permite participantilor sa surmonteze ruptura cu conditiile lor obisnuite de viata, sa-si traiasca criza interioara si interpersonala care rezulta de aici, sa opereze intre ei si in ei schimbari individuale' (Anzieu, Martin, 1982, pp. 331, 332, 123)

in fine, teza dezvoltata de catre Kae's, referitoare la un "aparat psihic grupai', descrie modul prin care oamenii adunati impreuna edifica o instanta de creatie psi­hica, instanta care sa le fie comuna si care poate fi denumita grup.

Kae's avusese o formatie psihosociala inainte de a se forma psihanalitic. De aceea, aceste lucrari

"prezinta o noua orientare in intelegerea psihanalitica a fenomenelor de grup; grupul nu mai este privit doar ca un cadru in care procesele psihice sint la lucru, ci este, mai ales, terenul pe care se dezvolta formatiunile psihice inerente situatiei grupale.' (Fisher, 1990, p. 119)

Kae's distinge, oricum, intre patru acceptiuni ale cuvintului grup: obiect (repre-zentind pulsiunea, figurata prin intermediul unei organizatii fantasmatice si imagi­nare), structura sociala concreta (realitate materiala si istorica), aparat psihic grupai si, bineinteles, o constructie teoretica.

3.3 Hazardurile experimentarii grupale

Foarte devreme, experimentarea grupala a aparut ca o intreprindere dificila, avind in vedere, mai intii, numeroasele variabile izolabile, caracterul problematic al repre-zentativitatii lor, mai apoi, aceasta fiind valabila la fel de bine pentru procesele inter-grupale ca si pentru procesele intragrupale. Si, de altfel,

"experientele lui Sherif asupra relatiilor intergrupuri si cele ale lui Lewin asupra climatelor sint, inainte de toate, simulari si reproduceri la scara redusa mai de­graba decit analize experimentale ale proceselor de interdependenta intre simularile create si contextul sociologic in opera lui Lewin (1948), gasim multe figuri «topologice» care ilustreaza incluziunile si intersectiile sociale complexe, atunci cind, de exemplu, este vorba de studierea unor fenomene sociale ca antisemitismul sau casatoria, dar acestea sint inlocuite cu grafice atunci cind este vorba de experiente asupra unor climate de grup sau a nivelurilor de aspiratie. Totul se petrece ca si cum experimentarea ar activa, la nivelul reprezentarii grafice, ca si la nivelul teoretic, o reprezentare schematica si saracita a realitatii sociale.'

(Doise, 1982, p. 27)

Este adevarat ca, in ciuda insistentei autorilor asupra necesitatii de a studia mereu fenomenele sociale in contextul lor specific, experimentarea asupra "climatelor' auto­cratic, democratic, permisiv da impresia ca se refera la entitati inalterabile.

Cit despre cei doi Sherif, ei merg pina la a scrie :

"Daca exista o psihologie sociala a relatiilor dintre grupuri, nu trebuie sa existe o mare diferenta intre studiile pe grupuri mici, grupuri etnice, grupuri sindicale si patronale, natiuni.' (Sherif si Sherif, 1969, p. 223)

Ei postuleaza o omogenitate a populatiilor umane, lucru care surprinde. Bourricaud replica foarte just:

"Studierea grupului mic, fara trecut, fara localizare teritoriala precisa, risca sa nu mai faca apel decit la mecanisme psihologice abstracte si superficiale, sa lase sa scape profunzimea spatiala, consistenta temporala a realitatii sociale.'

(Bourricaud)

De fapt, parti intregi ale experimentarii grupale fac dovada unui irealism socio­logic vecin cu naivitatea. Numeroase cercetari, mai ales, se bazeaza pe esantioane inadecvate, rareori probabiliste, cu reprezentativitate indoielnica, fara chiar ca popu­latia vizata sa fie definita cu exactitate. Autori seriosi se multumesc cu o experimen­tare expostfacto, cu o analiza de continut, cu studiul de cazuri.

in afara de aceasta, numerosi autori - printre care unii elevi ai lui Lewin - si-au dat seama imediat de extrema complexitate a planurilor experimentale si de minu­tioasa analiza relativa la procesele grupale. Am vazut substituindu-se unei extenuante experimentari realmente grupale niste mini-experimentari asupra unor diade sau triade, calificate drept "cercetari asupra proceselor grupale'.

Aceasta escamotare a domeniului intergrupal, in profitul interindividualului, chiar intraindividualului, oblitereaza o realitate intristatoare: numarul mic de cercetari asupra planului intergrupal si intragrupal.

Puternica personalitate a lui Festinger a contribuit in mod decisiv la aceasta distor­siune pe care o cunoaste abordarea experimentala a grupurilor.

"Desi a fost cel care, dupa Lewin, a contribuit cel mai mult la progresul teoretic al psihologiei sociale, el a parasit aproape aceasta disciplina, dupa ce a trecut succesiv de la studierea mecanismelor intergrupale la studiul proceselor interindi-viduale si al proceselor intraindividuale.' (Faucheux, 1976, p. 271)

La drept vorbind, Festinger nu a fost niciodata psiholog social decit din virful buzelor. Daca a ajuns sa lucreze cu Lewin, a facut-o cu acel Lewin de dinainte de razboi. Cariera stiintifica a lui Lewin presupune, intr-adevar, doua faze distincte: aceea a psihologiei personalitatii (faza, in acelasi timp, teoretica si experimentala) si cea a psihologiei sociale (experimentala, fara indoiala, dar si pragmatica si activa). Ce-i drept, Festinger a fost continuatorul lui Lewin, dar al celui din prima faza, cea a psihologiei personalitatii.

Totusi, Festinger admite, in legatura cu inceputurile dinamicii grupurilor, ca

"a face cercetare intr-un context de actiune era o intreprindere hazardata, dar facuta cu seriozitate, imi amintesc foarte bine de efortul masiv de cercetare intreprins la cele dintii ateliere de la Bethel din vara lui 1947. Aproape toti studentii absolventi ai lui Research Center for Group Dynamics si multi altii din Departamentul de Relatii Sociale de la Harvard se aflau acolo pentru a observa, inregistra, lua note asupra procesului de leadership, de interactiune, de schimbare. Urgentele actiunii sociale tindeau, totusi, sa ne depaseasca si interferau adesea in mod serios cu efortul poate prea masiv de cercetare. Ulterior, J. French a lucrat din greu vreme de mai multi ani pentru a extrage ceea ce se putea din date. Dar emfaza cercetarilor a disparut curind.' (Festinger, 1980, Looking Backward, capitolul 10)

Acest fenomen este bine cunoscut de numeroase centre aflate la mijloc intre stiinta si actiune, care se gasesc, cel mai adesea, in fata unor probleme de prioritate; un numar considerabil de date disparate a fost condensat, au fost facute publice instru­mentele utilizate, dar acestea nu sint decit citeva mici pietre din edificiul ce trebuia construit.

3.4 De la analiza institutionala la interventia organizationala

Modelul lui Lewin a fost elaborat in Statele Unite, sub influenta europenilor imigrati, grijulii, inainte de toate, sa traiasca intr-o societate democratica.

"Scopul imediat al interventiilor de tip lewinian este, pe de o parte, sa aduca grupul la o «evaluare» colectiva (feed-back) a proceselor, adica sa ajute eul gru­pai sa se obisnuiasca sa-si rezolve problemele prin autoanaliza. Pe de alta parte, acest scop este sa-i faca pe indivizi sa se cunoasca mai bine, sa se inteleaga si sa lucreze mai bine impreuna. Astfel, ne asteptam ca democratia politica, prin inter­mediul democratiei grupale, sa fie interiorizata in economia psihica a fiecaruia.'

(Anzieu, 1972, p. 165)

Si, chiar daca a incercat mai mult decit altii sa articuleze rolurile de om de stiinta si de cetatean angajat in actiune, Lewin nu a pus in discutie structurile sociale in chiar fundamentarea lor.

Dar, pe cind psihologii sociali si sociologii americani nu vorbesc decit de societa­tea americana, teoreticienii europeni ai umanului sint influentati din plin de psihana­liza, pe de o parte, si de marxism, pe de alta. Orientarea rogeriana, ca si "terapiile pentru oamenii normali', raspund aceleiasi griji:

"Interpretarea exclusiva a realului plecind de la afectiv poate servi la justifi­carea ordinii stabilite, cu conditia sa oculteze sau sa nege conflictele economice'

(Doise, 1982, p. 54)

Dar, in acest caz, sub eticheta de "schimbare sociala' se camufleaza, adesea, realitatea "mobilitatii sociale individuale'.

"H. Tajfel (1974, 1978) distinge intre o conditie de raporturi intre grupuri, caracterizata prin posibilitatea de mobilitate sociala si o conditie caracterizata de situatia de schimbare sociala.' (cf. Doise)

Din grija de a aborda o practica ce ar integra dimensiunea grupala si pe aceea sociopolitica, lucrarea lui Lapassade, Grupuri, organizatii, institutii (1966),

"marcheaza, intr-adevar, aparitia formala a analizei institutionale ca disciplina si practica aparte.' (Leroy, 1980, p. 41)

De atunci, institutionalistii si-au precizat obiectul, definind ce inseamna institutie, instituit, instituant, analiza institutionala, socioanaliza.

La inceput, conceptul de institutie se vadeste a fi polisemie.

Din punct de vedere etimologic - din latinescul institutia - radacina stare (a sta in picioare, imobil) sugereaza stabilitatea. S-ar intelege, deci, prin aceasta un com­portament larg generalizat intr-un mediu dat, care ar fi stereotipizat, cristalizat, parind a reproduce un model virtual, adesea codificat.

Instituitul ar fi totalitatea evidentelor culturale specifice unui grup determinat si
a raporturilor sociale prin intermediul carora se impun aceste evidente

Instituantul trimite la capacitatea de a pune in discutie ceea ce este instituit,
adica de a transforma raportul social si continuturile culturale.

Analiza institutionala desemneaza o analiza a practicilor si a structurilor sociale
care vizeaza sa "dibuiasca' "subiectul' institutiei, adica fortele si raporturile so­
ciale specifice care actioneaza intr-o situatie aparent diminata de reguli universale, in scopul unei functii precise (religia, educatia etc.). Ea pretinde ca se apropie de ceea ce este ascuns, latent.

in acest scop, se foloseste socioanaliza, interventie facuta la cererea unei orga-
nizatii-client, din perspectiva unei analize institutionale, comportind un anume
numar de operatii:

analiza cererii, a comenzii oficiale si a cererii implicite;

autogestiunea interventiei de catre colectivul client;

regula de a "spune tot', cu scopul de a restitui "nespusul' institutional.

Practica efectiva a anumitor interventii socioanalitice este asimilata, adesea, cu un mod aparte de training-group : minimalizindu-si la maximum discursul, cel care in­tervine spera ca, tratat ca suprafata proiectiva si adesea agresat, va reusi sa elibereze o parte din nespusul institutional al grupului de participanti.

De fapt, pentru ca o analiza institutionala sa dea roade in sinul unei organizatii definite, ea cistiga in eficacitate (pe termen scurt sau lung) daca este integrata intr-o analiza, eventual, intr-o interventie organizationala. Exercitiile structurate, aici ca si aiurea, inlocuiesc adesea in mod avantajos un pseudogrup de diagnostic.

3.5 Psihagogia autonomiei si pedagogia grupala

"Sistemul lewinian este una dintre pedagogiile cele mai valabile pe care le cunoastem. Ca si psihanaliza, el vizeaza sa confere eului mai multa independenta fata de supraeu si de ceea ce este ascuns. Dar ramine o pedagogie, in masura in care cauta sa intareasca eul, sa-1 faca autonom, ajutindu-1 sa fie mai constient de implicatiile sale personale. Practica formativa lewiniana comporta doua momen­te : decristalizarea obisnuintelor de gindire si de simtire ale persoanei, prin impli­carea ei in situatii noi, in care intra in interactiune afectiva cu ceilalti; printr-o reflectie facuta in comun si la cald asupra implicatiilor afective ale fiecaruia, se degaja conduitele mai eficace, in acelasi timp, pentru persoana si pentru partenerii sai.' (cf. Anzieu)

Preocuparea psihagogica (referitoare la actiunea de dezvoltare a persoanelor in buna sanatate fizica) era, evident, proprie initiatorilor N.T.L. Cercetarea lor nu viza in nici un fel obtinerea unei stari strict individuale: grija unei responsabilitati colec­tive, idealul democratic, vointa de schimbare sociala constituie in mod constant un fundal pentru cercetarile lor. S-ar putea vorbi, in privinta lor, de psihagogia unei autonomii socializate.

Dar asemenea obiective nu sint cele ale tuturor utilizatorilor de grupuri.

Sintagma "dinamica grupurilor' inglobeaza deja activitati extrem de distincte: conducerea reuniunilor, lucru in echipa, expresie creatoare, sensibilizare cu privire la relatia interpersonala etc. Iar intentiile subiacente pot fi la fel de diversificate : ideal democratic sau comunitar, adaptarea la o societate existenta, obiective revolutionare, preocupare terapeutica etc.

Oricum, cert este ca, atunci cind un anume numar de persoane se aduna in grup si fac apel la un expert, faptul are o ratiune : fie ca este vorba de formare, de animare, de interventie, chiar de terapie, in raport cu citeva procese de grup sau cu relatiile interpersonale, intotdeauna este implicata initierea unui proces de schimbare si, deci, de invatare.

inca de la primele sesiuni ale National Training Laboratory (care au facut intot­deauna obiectul unei pregatiri colective minutioase, al unei structurari grijuliu revi­zuite in fiecare an), s-a depus un efort considerabil de elaborare a unor secvente pedagogice adecvate. Aceste "experiente structurate', aceste jocuri de roluri erau concepute pentru o invatare bazata pe experienta: invatarea este facilitata de o trama (cf. De Visscher, 1979; Baiwir, Delhez, 1979). Munca in grup se defineste atunci ca o metoda activa care raspunde dorintelor formulate de catre Dewey. Antrenamentul pentru lucrul in grup ne apare, totusi, ca o intreprindere lunga si hazardata.

intr-adevar, practicile strict intuitive ale anumitor practicieni ai grupului nu mai sint astazi, din fericire, la moda.

Desigur, "intelegerea empatica' (ce caracterizeaza atitudinea "nedirectiva') a exersat o mare influenta in domeniul formarii, vazuta ca preocupare de deschidere fata de celalalt.

Totusi:

"in general, aparatul ideologic cu care se impopotoneaza aventurismul psihologic este imprumutat din non-directivismul lui Rogers. Or, Rogers nu aduce nici un sistem de referinte conceptuale Lipsa acestui tip de referinte din partea unui monitor prezinta riscul de a «perverti» functionarea grupului'.

(cf. Anzieu)

A reiesit ca, in mod evident, exercitarea unei practici de animare a grupurilor a devenit o profesiune, ceea ce presupune o pregatire calificata.

Nu mai este posibil, la ora actuala, sa ne asumam butada enuntata acum mai bine de treizeci de ani de catre Pontalis, conform careia:

"practicienii tehnicilor de grup ne fac adesea sa ne gindim la acei debutanti in judo, eficienti in fata unui partener complezent, dar dezarmati in fata celui care nu vrea sa joace jocul.' (Pontalis, 1958-59, p. 286)

Si este la fel de sigur ca practicienii de grup, daca au o formatie si o constiinta profesionala suficienta, acumuleaza date, inventeaza secvente pedagogice, tind sa isi codifice demersul dintr-o grija pentru rigoare, care nu este lipsita de caracter stiintific.

De altfel, inca de la primele sesiuni de la Bethel, construirea de unelte de lucru a fost o preocupare prioritara: inventarea jocurilor de roluri, elaborarea situatiilor--miniatura, analiza de caz

Ele nu sint, totusi, mentionate prea des in cea mai mare parte dintre scrierile relative la sesiuni: acestea se focalizeaza aproape intotdeauna asupra grupurilor T, inovatia cea mai stralucita, desi, poate, nu si cea mai eficienta.

De atunci, exercitiile structurate au devenit o unealta indispensabila pentru animatorul-formator dinamician de grup. Datoram mult, pe acest plan, minutioasei actualizari realizate in cursul anilor de Pfeiffer, Jones si de succesorii lor¹.

4. Scrierile actuale si locurile dinamico-grupale de activitate

Reinnoirea dinamicii grupurilor restrinse se efectueaza, vai, in ordine dispersata. Citeva echipe mici, izolate, dezvolta un aspect stiintific, ignorind sau chiar condamnind eforturile altor monade. Confruntarea taxonomiilor dinamicii grupurilor si a intentiilor lor subiacente ne va permite sa lucram la punerea de acord a ceea ce este dinamica grupurilor cu ceea ce credem ca ar trebui sa fie.

Acest ultim capitol abordeaza lumea tratatelor, manualelor si periodicelor, asigu-rind apoi doar o survolare extrem de rapida a geografiei citorva locuri ale dinamicii grupale.

4.1 Cine vorbeste cui ?

O cautare livresca de informatii pe Unga profesionistii in domeniu este partial dez­amagitoare prin faptul ca sursele se limiteaza, adesea, la o ingusta traditie psiho­logizanta si experimentala, neglijind literatura din alte domenii decit cel anglo-saxon, orientarea sociologica si datele experimentale.

*

Nimeni nu contesta faptul ca dinamica grupurilor s-a dezvoltat ca un curent pri­vilegiat al psihologiei sociale. "Annual Review of Psychology' consacra in fiecare an un capitol unei treceri in revista a tendintelor aflate in lucru in psihologia sociala si s-au adunat 20 de capitole asupra proceselor de grup din 1950.

Este deosebit de semnificativ sa vedem ce tip de literatura acopera recenziile critice ale "Annual Review of Psychology', care sint referintele bibliografice alese de catre autorii lor si, mai ales, ce ignora ei.

Lecturind sistematic articolele de revista mentionate de McGrath si Kravitz in penultimul inventar (cel din 1982), ce se voia exhaustiv pentru cercetarea recenta, am constatat ca 72% din titluri sint extrase din reviste direct sau cvasi-direct focalizate asupra psihologiei sociale : "Journal of Personality and Social Psychology', "Journal of Experimental Social Psychology', "European Journal of Social Psychology', "Behavioral Science' etc.

Apare o singura citare (sau nici una) din stiintele educatiei, management, so­ciologie, comunicare, din serviciul social sau psihologia clinica.

Au fost consultate maxim o duzina de reviste si, printre cele care lipsesc, oricit de incredibil ar fi, exista patru periodice direct interesate de grup : "Human Relations', "Small Group Behavior', "Journal of Applied Behavioral Science', "Group Psycho-therapy'.

Este reconfortant sa notam schimbarea ce se produce in articolul lui Levine si Moreland in 1990. Fara indoiala, domeniul comunicarii, al stiintelor educatiei, al serviciului social, al psihologiei clinice ramin rude sarace. Dar, cel putin, nu sint ignorate "Small Group Behavior'¹ si "Human Relations'². Si, daca autorii se con­centreaza asupra revistelor clasice de psihologie sociala, ei nu neglijeaza cu totul sociologia, revistele centrate asupra sportului, managementului, organizatiilor, admi­nistratiei.

De altfel, convingerea lor este ca, daca exista o serioasa fractionare a cimpului dinamicii grupurilor, aceasta se datoreaza caracterului sau multidisciplinar. Ei esti­meaza ca grupurile sint vii, dar traiesc in alta parte decit in psihologia sociala, si reamintesc ceea ce spunea Steiner atit in 1964, cit si in 1986 :

"grupul conteaza prea mult pentru intelegerea comportamentelor umane si a acti­vitatilor sociale pentru a-1 neglija pentru totdeauna. Daca psihologii sociali aban­doneaza cercetarea asupra grupurilor, altii isi vor asuma in mod sigur aceasta sarcina.' (Steiner, 1974, 1986, p. 283)

Si, daca e sa-i credem pe Levine si Moreland, stafeta a fost deja transmisa specia­listilor in psihologia organizatiilor.

Am vrut sa stiu daca acel caracter strict orientat al acoperirii bibliografice al "Annual Review of Psychology' se regaseste in anumite manuale, chiar dintre cele mai apreciate. Astfel, am cercetat articolele mentionate in cea de-a treia editie (1981) a lucrarii universal cunoscute a lui Marvin E. Shaw, Group Dynamics. The psychology of Small Group Behavior.

Shaw are o viziune, in acelasi timp, limitata si extinsa asupra dinamicii grupu­rilor: revistele interesate in mod direct de procesele de grup ("Human Relations', "Sociometry', "Small Group Behavior') sint bine reprezentate. Se face un efort in privinta informarii sociologice, pedagogice, manageriale, aplicate si comunicationale.

Totusi, orientarea aproape exclusiv psihologica a autorului ramine vizibila si "Journal of Personality and Social Psychology', impreuna cu fratele sau mai mic "Personality and Social Psychology Bulletin' au partea leului (35%). Sursele psihoterapeutice si cele care tin de munca sociala sint puse pe planul secund, desi sint discipline carora le cunoastem rolul decisiv jucat la inceputurile dinamicii de grup.

Oricum, iata o "dinamica a grupurilor' in care nici Bion, nici Rogers nu sint luati in seama, care nu-1 mentioneaza nici pe Esalen, nici exercitiile structurate ale lui Pfeiffer si Jones, care inghesuie experienta lui National Training Laboratory de la Bethel intr-un mic paragraf intitulat Grupuri experientiale si care nu reia in glosarul sau notiunile de training group sau de grup de intilnire.

Si aceasta escamotare, de-a dreptul incredibila, este fapta cuiva care trece drept un autentic specialist al unei anume dinamici a grupurilor, exclusiv centrata asupra a ceea ce se petrece in laboratoarele si in bibliotecile (apar numai lucrari in limba engleza!) unor anumite departamente americane de psihologie sociala!

Inventarierea manualelor si a antologiilor consacrate dinamicii grupurilor da im­presia de incompletitudine. Tratatul de dinamica grupurilor nu a aparut inca!

Cartwright si Zander fusesera, la vremea lor, referintele de neocolit ale ince­puturilor dinamicii grupurilor, dupa cele trei editii (1953, 1960, 1968) ale antologiei lor Group Dynamics. Research and Theory. Din pacate, ei au renuntat complet la publicarea unei a patra editii.

Din fericire, a doua antologie a dinamicii grupurilor, cea a lui Hare, Borgatta si Bales, din care prima editie a aparut in 1955 si a fost remaniata in 1965, a avut parte de o noua compozitie : ea se datoreaza unui american, Herbert H. Blumberg, stabilit la Londra, care, impreuna cu colegii sai de la Goldsmiths' College, Valerie Kent si Martin Davies, avind consimtamintul lui Paul Hare, au facut sa apara in doua volume Small Group s and Social Interaction. Se manifesta aici o vointa deliberata de a largi perspectivele: Bion, Rogers si specialistii grupurilor de intilnire nu sint, fara indo­iala, necunoscuti, dar, vai, obisnuita ignoranta anglo-saxona fata de tot ceea ce se petrece pe continentul european ramine masiva, monumentala. Orice abordare a ana­lizei institutionale, abordarea psihanalitica initiata de Didier Anzieu, Rene Kae's, lu­crarile olandeze, belgiene, italiene, germane, toate acestea ramin litera moarta.

Adunate, exista, totusi, trei manuale care ar putea constitui o adevarata baza de lucru: Forsyth (1983), pe de o parte, Johnson si Johnson (1993), pe de alta parte, in fine, Anzieu si Martin (1968).

Cele 560 de pagini ale lui Forsyth se prezinta cu toata claritatea ilustrativa a
unui bun manual american: scheme, tablouri, grafice, experiente tip, exemple
concrete, bibliografie detaliata: o frumoasa munca didactica in total, ansamblul
periodicelor consacrate psihologiei sociale acopera 63% din literatura periodica
citata. Se regasesc, de asemenea, mai multe citate extrase din revistele consacrate
organizatiilor sau managementului (7%) decit sociologiei (5%); in rest, literatura
psihologica totalizeaza 18%. Antropologia culturala, munca sociala in grup, psiho­
terapia sint ignorate.

Si, din nou, tot ceea ce se petrece in afara lumii anglo-saxone nu exista. Dar, totusi, nu sint ignorati nici Maslow, nici Perls, nici Rogers. Pfeiffer si Jones sint cunoscuti. Un capitol este, de altfel, rezervat pentru interpersonal-skills training in groups.

Johnson si Johnson (609 pagini) prezinta toate caracteristicile, calitatile si de­
fectele lui Forsyth, dar isi ilustreaza lucrarea cu un remarcabil ansamblu de exer­
citii structurate ce pot fi aplicate. Pentru practicianul grupurilor, aceasta este, in
mod incontestabil, lucrarea utilizabila imediat.

Cit despre lucrarea lui Anzieu si Martin, care ramine singurul manual in fran­
ceza destul de intins, ea are avantajul de a nu neglija literatura anglo-saxona si de
a initia in lumea afectivului si in perspectiva psihanalitica. Dar, la baza, punctul
de vedere nu este cel al unui psiholog social: literatura psihosociala recenta nu
este, practic, deloc mentionata.

La drept vorbind, cele trei lucrari se completeaza foarte bine.

4.2 O lume dispersata

Activitatea grupala americana se desfasoara intr-o puzderie de centre, adesea din perspectiva rezolvarii pragmatice a unor probleme limitate si de circumstanta.

"Nu vad nici o teorie semnificativa asupra grupurilor dezvoltata in Statele Unite de la Lewin incoace. Tipul de teorie pe care 1-am vazut si 1-am citit era, in mod principal, operational.' (Pages, 1971, p. 301)

Aceasta constatare, veche de 25 de ani, nu pare infirmata la ora actuala. Dupa

Levine si Moreland (1990),

" domeniul, desi e sanatos, este groaznic de fragmentat, fapt cu atit mai evident cu cit cercetatorii care lucreaza asupra unor probleme similare nu isi cunosc, reci­proc, lucrarile Aceasta regretabila situatie se datoreaza uneia din caracteristicile importante ale domeniului: interdisciplinaritatea. Cei care studiaza grupurile restrinse au tendinta de a publica in (si de a citi) periodice distincte.' (p. 586) De aceea, Levine si Moreland admit ca studiile citate de ei sint, mai degraba,

exemplificatoare decit exhaustive. Sectoarele pe care le pun in valoare sint:

ecologia grupurilor restrinse, atit mediul lor fizic, cit si social, in special,
dezvoltarea grupurilor cu sarcina;

compozitia (cauza, context, consecinta), si structura grupurilor restrinse (statut,
norme, roluri, coeziune);

conflictele interne si, mai ales, lupta pentru putere, negocierea, formarea de coalitii;

performanta si productivitatea grupurilor restrinse in relatie cu procesele de
conducere si de luare de decizii.

Accentul ar fi pus pe eficienta comportamentului grupai si pe necesitatea, pentru o teorie, de a fi imediat aplicabila. Accentul pus pe practica diminueaza increderea cercetatorilor intr-o experimentare in laborator si dezvolta cercetarea pe teren, teh­nicile de observare, studiile de documentare, simularile pe ordinator, analiza retelelor sociale (cf. Moreland, Hogg, Haine, 1994).

Aceasta orientare este cu atit mai clara cu cit munca de grup se face, mai ales, in beneficiul lumii afacerilor si al organismelor militare.

4.3 Grupistii activi de pe malurile lui Saint Laurent

"in Quebec, apropierea de Bethel favoriza participarea la sesiunile de vara: inca

din 1959, se realizasera stagii de formare pentru munca in echipa si grupuri T.'

La sfirsitul anilor '60, Quebec-ul a trecut printr-un intens proces de declericarizare.

"Nu este surprinzator sa constati importanta prezentei clerului in sesiunile de grup. Ambianta de ascultare si de dialog traita intr-un context de «fraternitate fundamentala», repunerea in cauza, in cadrul non-directivitatii, a modelului tra­ditional de autoritate religioasa corespund aspiratiei de reinnoire in raport cu religia si cu biserica ce constituisera intodeauna pina atunci elemente funda­mentale ale modului de viata din Quebec.' (Rondeau, 1980, p. 29) Altfel spus, Rogers si "terapiile pentru oameni normali' si-au gasit aici un loc

solid, mai ales, la Institutul de Formare in Grup, fondat la Montreal. Alte organizatii

au jucat si ele un rol important, mai ales C.I.M. (Centrul Interdisciplinar din

Montreal), cunoscut pentru strategiile sale de formare (cf. Saint-Arnaud, Masse,

Aubry), pentru interventiile, ca si pentru editurile sale.

Y. Saint-Arnaud este autorul teoriei zise "a grupului optimal' (Saint-Arnaud,

1978), conceputa ca ansamblu de grile al caror obiectiv principal este sa ajute la

functionarea unui grup.

Sa citam, in fine, un important curent de consultanta pentru organizatiile de toate

tipurile (cf. Tessier si Tellier, 1990-1992; Lescarbeau, Payette, Saint-Arnaud, 1990). in mod general, dinamica grupurilor a cunoscut o dezvoltare importanta atit in

domeniul psihologiei, cit si in cel al serviciului social si, mai ales, la Sherbrooke, la

Montreal si la Universitatea de Stat din Quebec.

Interventii si produse de export

Daca a existat un organism englez cu actiune semnificativa in domeniul dinamicii grupurilor, este vorba, cu siguranta, de Tavistock.

Bion, Reckman si multi alti intervenienti ai ceea ce se numea clinica Tavistock fusesera constrinsi de razboi sa colaboreze cu oameni de stiinta si practicieni din domeniul socialului.

Dupa razboi, mai multi dintre ei s-au angajat sa utilizeze experienta dobindita in sarcini civile.Pe linga clinica, s-a creat "Institutul Tavistock pentru Relatii Umane'. Diferiti psihanalisti si clinicieni treceau prin Institutul pentru Relatii Umane pentru interventiile si cercetarile lor (Jacques si multi altii).

Trist si Wilson au intretinut legaturi cu Lewin si discipolii sai, Bridger a stabilit contacte cu Bethel, periodicul "Human Relations' a debutat printr-o colaborare strin-sa cu Centrul de Cercetari pentru Dinamicile Grupului, articolele lui Bion au urmat aici articolelor lui Lewin, dar in definitiv Institutul pentru Relatii Umane n-a incetat sa-si urmeze, cu succes, propriul drum.

Alegerea activitatilor Institutului pentru Relatii Umane se contureaza clar a fi cea a psihologiei sociale a organizatiilor. Este vorba nu de organizari, ci de interventii¹. Dinamica grupurilor nu mai este o preocupare fundamentala in interiorul Institutului pentru Relatii Umane.

Cu toate acestea, de demult, Tavistock organizeaza o sesiune de grup, destinata cadrelor de organizare. Aceasta sesiune combina grupul de diagnostic cu efectiv re-strins, grupul larg², schimburile cu deschidere teoretica, de tip "grup organizational'.

Diferite organisme in lume au vrut sa copieze acest tip de abordare, adesea consi­derat a facilita inovatia sociala. Nevoia de formatori avind tripla experienta (grupuri restrinse, psihanaliza, organizatii) este cerinta prealabila indispensabila pentru a rea­liza cu bine o asemenea operatie, al carui grad de dificultate nu-i scapa practicianului experimentat.

Academici in intersectie

Aparitia dinamicii grupurilor in Europa francofona a fost tributara, intr-o prima etapa, unor sederi mai mult sau mai putin prelungite in S.U.A. (la Bethe, Michigan sau in alte parti), si aceasta la inceputul anilor '50, a anumitor tineri viitori "aca­demici', pe de-o parte, pe de alta parte, a reprezentantilor intreprinderilor, preocupati sa dezvolte productivitatea prin ameliorarea "relatiilor umane'.

Primele T-groups au aparut in urma unor practici divergente si uneori confuze.

Mai multi psihologi sociali, insarcinati cu predarea sau cu cercetarea³, au con­sacrat o parte importanta a timpului lor scriind despre dinamica grupurilor.

Marele public "cultivat', sferele muncii sociale, medicale, pedagogice, religioase au fost repede puse in contact cu practici "experientiale'. Abordarea rogeriana¹ cu­noscuse o perioada fasta in anii '60 si '70. Nu atit datorita succesului popular, care intirzie sa apara, cit datorita practicienilor calificati. Dezvoltarea educatiei adultilor si piata oferita de oamenii politici de formatie permanenta ii determina pe mai multi autori sa se aplece asupra proceselor grupale².

Preocuparea de a sensibiliza un public numeros a initiat proiectul de autoformare constituit de colectia de seminarii dirijata de Mucchielli, opere comportind de fiecare data un pandant teoretic si un corpus de aplicatii practice, "pentru uzul psihologilor, animatorilor si responsabililor'.

Au aparut asociatii si organisme centrate pe formarea in grup, dintre care unele si-au continuat activitatile mai bine de douazeci de ani.

in acelasi sens, numerosi autori s-au preocupat atunci de aspectul sociopolitic³.

Pe de alta parte, amatorismul anumitor practici si saracia aparatului teoretic au constituit repede o problema. Irationalism si antiintelectualism n-au prins defel in Europa francofona.

Sub impulsul lui Eugene Enriquez si al lui Jean-Claude Rouchy, un periodic, scos de A.R.I.P., "Conexiuni', s-a dorit loc al scrierilor si dezbaterilor intre universitarii si practicienii lumii psihosociale francofone.

Niste analisti persecutati

in timp ce scoala psihanalitica engleza masura dimensiunea imaginarului in gru­puri inca de la sfirsitul anilor '40, in Europa Centrala o abordare psihanalistica s-a desfasurat in grupuri de formare abia la sfirsitul anilor '60.

Didier Anzieu a povestit⁴ despre desavirsirea grupului restrins care s-a constituit incetul cu incetul in jurul personalitatii sale charismatice si cum a ajuns acesta la o lectura strict analitica.

in 1962 se constituie C.E.F.F.R.A.P.: Cercul de Studii Franceze pentru Formarea si Cercetarea Activa in Psihologie.

"Didier Anzieu a reunit in jurul sau psihanalisti si psihologi interesati sa-si confrunte cercetarile Catre 1968, orientarea devine mai specific psihanalitica; de fapt, s-a parut ca psihosociologii aveau ca obiectiv esential ca un grup de for­mare sa antreneze la participantii sai o schimbare de atitudine si de comportament, o schimbare normativa si un travaliu la nivelul constientului. Orientarea psihana­litica vizeaza nu atit dobindirea unei stiinte, cit, mai ales, emergenta inconstientului intr-un grup, ca fiecare sa poata adopta un mod de-a fi care sa faca posibila manifestarea de fenomene inconstiente, incercate si interpretate de membrii grupului'¹.

inca putin timp si, toti psihosociologii parasind C.E.F.F.R.A.P., au supravietuit doar psihanalistii, in realitate, orice proiect de invatare a cooperarii si muncii in echipa, orice ambitie de facilitare a schimbarii sociale au fost abandonate. Ceea ce este numit fie "travaliu al fantasmei' fie "imaginar grupai' subiacent cererii, devine ratiunea de a fi ainstructorilor.

Putin cite putin, grupul larg dobindeste un loc din ce in ce mai important. Iluzie grupala, transfer in grupul larg, fantasma de spargere este momentul intuitiilor stralucite si, de asemenea, al analizelor pertinente, adesea suscitate de erorile de animare.

La nivelul productiei stiintifice a acestui grup instituit, care, ca atare, ramine (asemeni grupului lewinian) un - grup de lucru cu preocupari pedagogice, echipa a adus contributii percutante:

. ansamblul articolelor publicate in numarul special al "Buletinului de psiho­logie' din 1974;

imaginativul articolelor lui Anzieu reunite de: Grupul si inconstientul

cele doua volume metodologice: Travaliul psihanalitic in cadrul grupurilor si
Grupul si inconstientul, la care au colaborat Anzieu, Kaes, Bejerano, Ginoux,
Missenard, Pontalio;

ansamblul de concepte noi propuse;

aplicatiile abordarii psihanalitice la formare, povesti, mituri, ideologii, arta etc.
Psihologiei lewiniene, care trateaza grupul ca pe un sistem de energii si de forte

orientate spre realizarea unei sarcini, perspectiva psihanalitica ii opune grupul ca efect subiectiv, obiect al investitiilor pulsionale, al reprezentarilor, loc si forma a proceselor inconstiente

4.7 O perseverenta profesionalizare

Dinamica grupurilor restrinse constituie, printre altele, o practica de insertie si interventie in sinul grupurilor sociale, colectivitatilor, organizatiilor. Ca atare, ea este o meserie, pentru care e cazul sa ne pregatim pornind de la o formatie corespun­zatoare.

Oferta formarilor "de grupuri', sub forma sa exacta, se aseamana cu un bazar².

Terenul animarii grupurilor restrinse este strabatut de nenumarati incompetenti. Fiecare se crede autorizat sa faca nu importa ce, cu atit mai mult cu cit reprezentarile sociale ale dinamicii grupurilor ramin contradictorii si imprecise¹.

Utilizarea - in toate sensurile - de grupuri restrinse pentru a asigura cele mai diverse formatiuni de ordine face imperioasa instaurarea unui curs exigent de formare in dinamica si animarea grupurilor.

"Exista numeroase centre care propun cicluri de formare. Dar este vorba in general de laboratoarem private, care nu pot sa asigure simultan o formare echili­brata si in domeniul teoriei, si in cel al practicii. De ce ar trebui sa rezervam teoria numai pentru profesorii Universitatii, - iar practica numai pentru "practicieni', adica, concret, animatorilor care muncesc pentru organismele private ? Este posibil sa se concilieze, in cadrul unui program de formare, necesarul recul conceptual si indispensabila imersiune in concret? '²

Este obiectivul pe care si 1-a fixat, de douazeci si cinci de ani, Centrul de dinamica a grupurilor si de analiza institutionala de la Universitatea Liege, propunind o formare pe termen lung de animator-formator dinamician de grupuri³.

Formarea acopera cimpul animarii relationale si grupale. Formare de ciclul trei, ea este totusi accesibila, in anumite conditii, autodidactilor fara probleme. Ea totali­zeaza mai bine de o mie de ore de activitate prestate in week-end si seara, esalonate pe durata a cel putin trei ani. Metodologia este activa si participativa, favorizind capacitatile de animare a grupurilor cu sarcina in sinul organizatiilor si colectivi­tatilor, intr-o perspectiva de schimbare sociala.

Programul si sperantele de realizare sint deosebit de exigente: din 1972, din cele aproximativ 950 de persoane care au inceput aceasta formare, abia vreo 60 au obtinut recunoasterea titlului de animator-formator dinamician de grupuri.

Daca la inceput era vorba de un proiect pedagogic fondat pe abordarea lewiniana, acest punct de vedere nu este in nici un fel exclusiv. Instructia specifica a membrilor echipei de formare garanteaza participantilor lecturi analitice, sistemice, strategice, tranzactionale, institutionaliste etc. Actiunea formatorilor se articuleaza in jurul unui proiect pedagogic comun, si nu in jurul predominantei unei scoli de gindire, a unei ideologii sau a unei metodologii specifice.

4.8 Prea multi necunoscuti din toate partile

Monopolul anglo-saxon asupra stiintei este completat de un non-examen sistematic al surselor straine. Istoria dinamicii grupurilor restrinse pierde din vedere multi au­tori : care a fost rolul exact al italianului Bannizone in inventarea sociometriei si al ungurului Peto in cea a psihodramei ? in cel mai bun caz, literaturile de limba fran­ceza sau germana sint relativ accesibile, in cel mai rau, ce stim cu adevarat despre ceea ce se intimpla in Tarile-de-Jos, in Danemarca, Suedia, in U.R.S.S., Mexic, in America de Sud, in Japonia? Absenta unei asociatii stiintifice internationale consacrate dinamicii grupurilor restrinse nu faciliteaza cu siguranta difuzarea infor­matiilor.

5. Postfata

Cine spune "dinamica' spune schimbari adaptive, posibilitatea de a institui. Cit despre cuvintul grup, important este ca urmeaza doua linii de forta, ca exprima simul­tan doua realitati: nodul si cercul imbinare coeziva si raporturi cu intentie ega­litara.

Dar atunci cum sa nu evidentiem grupul restrins sub unghiul unei psihologii a minoritatilor active! :

"Exista epoci in care obstinatia citorva indivizi, a citorva grupuri restrinse, pare sa fie de ajuns pentru a crea evenimentul si a decide cursul lucrurilor¹.

Este un grup restrins, imbinat egalitar in jurul unui initiator charismatic, a carui dinamica a instituit crestinismul si a desavirsit civilizatia occidentala².

Pentru cei preocupati, inainte de orice, de durata lunga, dinamica grupurilor are inca destule zile inainte : "toate florile viitorului sint in semintele de azi'.