Documentele sociale in cercetarea sociologica

DOCUMENTELE SOCIALE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA

Alaturi de observatie, tehnica documentara constituie, dupa unii autori, una din principalele surse de date si informatii sociologice. Prin natura si complexitatea lor, documentele asigura o diversificare a informatiilor si permit elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale.

Fie ca realizeaza in mod spontan sau sistematic acest lucru, oamenii produc documente, le analizeaza, le interpreteaza. Se impune, deci, elaborarea unei teorii a documentelor sociale, cu evidentierea valorii dar si a limitelor acestora.

Specificul tehnicii documentare

Inainte de a vedea la ce se refera aceasta tehnica, trebuie sa clarificam intelesul termenului de "document'.

Asa cum sublinia S. Chelcea (1998, pag. 331), in limbajul comun, termenul de document are intelesul de act oficial.

In sens sociologic, insa, el este utilizat cu intelesul de text sau orice alt obiect care ofera anumite informatii, imagini asupra populatiilor sau domeniilor vizate, date despre contextul social in care a fost construit; documentele sunt marcate atat de specificitatea (particularitatea) epocii in care au fost elaborate, cat si de personalitatea (subiectivitatea) autorilor lor.

"Actele oficiale, ziarele si revistele, cartile si foile volante tiparite, afisele, fotografiile, benzile imprimate, casetele video, insemnarile zilnice, jurnalele personale, scrisorile, biografiile si autobiografiile, dar si uneltele de munca traditionale sau moderne, produsele muncii, bunurile de consum, ca si creatia artistica (pictura, sculptura, arhitectura etc.) reprezinta documente sociale, importante surse de informatii in sociologie'. (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993).

Trebuie facuta o mentiune, totusi: desi este o tehnica clasica, indis­pensabila in orice cercetare si oricarui sociolog, documentarea nu poate constitui o sursa unica de investigatie si nu poate inlocui celelalte metode si tehnici.

Sociologia ca stiinta, utilizeaza, in primul rand, metoda observatiei directe a faptelor, fenomenelor si proceselor sociale. Analiza documentelor sociale nu constituie decat o metoda complementara de investigatie.

Tipuri de documente

Urmele lasate de trecutul mai apropiat sau mai indepartat sunt multiple si diverse. Ele nu se refera doar la documente scrise (gen scrisori, jurnale personale, statistici, publicatii), ci si fotografii, filme, cladiri sau obiecte casnice. Bogatia acestor surse din care cercetatorii extrag informatii pentru reconstituirea vietii sociale, a relatiilor interumane si a proceselor sociale, impune necesitatea elaborarii unui sistem de tipologizare a documentelor.

Criteriile dupa care se pot clasifica aceste documente sunt numeroase si, din aceasta cauza, este greu de elaborat o schema integratoare, care sa le cuprinda pe toate.

De-a lungul timpului, documentele au fost clasificate de diversi autori dupa continutul lor (documente individuale si colective), dupa originea lor (personale si oficiale), dupa forma (statistice si literare) sau dupa natura lor (directe si indirecte, originale si reproduse) etc.

V. Miftode (1995, pag. 158) preia un model al lui Maurice Duverger si elaboreaza o schema operationala in care reuseste sa reuneasca mai multe criterii intr-o singura clasificare. Pe scurt, schema se prezinta ca in figura 1.

Tipuri de documente

I.   Scrise:

Oficiale

Personale-particulare

Presa si literature

II.     Statistice

III.   Alte documente:

In imagini:

Iconografice

Fotografice

Cinematografice

Fonice

Material-tehnice

Fig. 1.

Din prima categorie de documente, cele scrise, fac parte arhivele (oficiale), memoriile, jurnalele personale, biografiile, scrisorile (ca documente particulare) sau

presa, care poate fi privita, atat; ca sursa de date, cat si ca fenomen social, ce reflecta anumite tendinte si aspecte ce se manifesta intr-un anumit context.

Daca ne referim la documentele statistice, trebuie mentionat faptul ca datele cuprinse in astfel de documente sunt obtinute prin doua tipuri de inregistrari: selective (prin sondaje) si exhaustive. Acestea din urma se realizeaza, fie periodic (cum este cazul recensamantului), fie continuu (atunci cand se inregistreaza casatoriile, decesele, forta de munca sau situatia infractionala).

Data fiind varietatea documentelor, exista, pe langa aceste exemple, si alte tipuri de documente, care, in conceptia aceluiasi autor, constituie o sursa importanta de informatii, deloc neglijabila: documente fonetice (inregistrarile sonore de orice tip), documente fotografice si cinematografice, documente iconografice (sculpturi, tablouri, gravuri etc.).

Desigur, acesta este doar unul din punctele de vedere asupra analizei documentelor sociale. El ar putea fi completat cu schema de clasificare propusa de S. Chelcea (1985, pag. 15), in care sunt retinute patru criterii: forma (natura documentelor), continutul, destinatarul simemitentul, ultimele doua fiind aplicabile doar pentru documentele scrise. Schema este prezentata in figura 2.

Documente:

I.   Scrise:

Cifrice:

a. Publice:

Oficiale

Neoficiale

b. Personale:

Oficiale

Neoficiale

Necifrice:

a. Publice:

Oficiale

Neoficiale

b. Personale:

Oficiale

Neoficiale

II.     Nescrise:

Vizuale:

a. Apartinand culturii materiale:

Unelte de munca

Produsele muncii

b. Apartinand culturii spirituale:

Simboluri

Iconografie

Audiovizuale:

a. Filme:

Documentare

Artistice

b. Emisiuni TV:

Documentare

Artistice

Auditive:

a. Productii orale (povestiri, cantece, legende, emisiuni radio etc.)

b. Discuri, benzi imprimate:

Documentare

Artistice

Inainte de a analiza cele mai importante tipuri de documente, trebuie facute unele precizari: in primul rand, documentele "publice' sunt acele acte care privesc viata economica, sociala, politica, administrativa a societatii si intereseaza intreaga populatie a tarii, in timp ce documentele "personale' sau private sunt individuale, apartin cuiva. In al doilea rand, cand vorbim de documente exprimate in "cifre', formularea corecta este de documente "cifrice' si nu documente "cifrate', care se refera la existenta unui cod, a unui cifru. In ultimul rand, mentionam faptul ca documentele "oficiale' sunt documentele emise de autoritatile de stat sau de guvern, iar documentele "oficioase' (denumire pe care o intalnim uneori) se refera la acele acte care exprima o anumita pozitie oficiala a unor organisme (spre exemplu partidele politice).

Odata clarificate aceste aspecte legate de terminologia intalnita in cazul documentelor, putem trece la descrierea catorva dintre ele, pornind tocmai de la clasificarea elaborata de S. Chelcea si expusa mai sus.

Documente scrise

Cele mai raspandite documente si cele mai des utilizate de catre cercetatori in cadrul investigatiilor stiintifice sunt cele scrise. Acesta este si motivul pentru care le vom acorda o atentie deosebita in capitolul de fata.

A. Documente cifrice publice oficiale - sunt acele documente emise de catre autoritatile de stat, care privesc intreaga colectivitate umana si sunt exprimate prin expresii numerice, cifrice.

Ca exemple putem oferi diverse statistici economice, juridice, culturale etc. (Anuarul statistic al Romaniei), unele acte administrative, recensamantul populatiei, ale locuintelor si animalelor, Darile de seama statistice, documente de evidenta a activitatii economice si financiare a intreprinderilor etc.

Pentru cercetarile sociologice sunt foarte importante datele cu privire la structura pe varste, sex, numarul populatiei, indicatori socio-economici, repartizarea pe localitati a oamenilor etc. De aceea, recensamantul este o forma de observare statistica de baza. El este initiat de autoritatea administrativa de stat si este obligatoriu. Volumul de informatii obtinute in urma unui recensamant depinde de numerosi factori, cum ar fi resursele materiale si umane, cerintele si necesitatile la nivelul societatii, gradul de instruire al populatiei etc. Prin intermediul acestui mijloc se elaboreaza documente statistice veridice, deoarece datele se inregistreaza la fata locului. Exista doua tipuri de recensaminte:

a)   generale (prin care se urmareste inregistrarea intregii populatii, in functie de principalele caracteristici sociodemografice si economice: sex, varsta, categorie sociala, stare civila, ocupatie, nivel de instruire etc.)

b)   speciale (care privesc doar anumite zone, localitati, caracteristici sau anumite structuri socio-demografice sau economice: forta de munca, locuinte, animale etc.). Astfel de inregistrari sunt intreprinse si de catre sociologi, ca etape preliminare in unele cercetari, in vederea obtinerii de informatii si date necesare constituirii esantioanelor reprezentative pentru studiile intensive.

Prin aceasta forma de observare statistica, recensamantul, se inregistreaza situatia populatiei la un moment bine determinat, care trebuie sa fie acelasi pentru toata populatia cuprinsa in recensamant si care este numit momentul critic al recensamantului. Chiar daca recensamantul se deruleaza pe mai multe zile, ca punct de referinta in efectuarea diverselor operatii avem intotdeauna acest moment; in plus, recensamintele se desfasoara dupa o metodologie bine pusa la punct, care s-a perfectionat continuu de-a lungul timpului. In prezent, ele au un caracter sistematic, inregistrarile realizandu-se la anumite perioade de timp (de obicei 10 ani), aceasta deoarece se considera ca structurile si caracteristicile de baza ale populatiei nu se schimba in mod fundamental.

Recensamintele se organizeaza de catre o institutie specializata, desemnata de catre autoritatea de stat si presupun o ampla mobilizare de forte umane si materiale. Ca urmare, efectuarea lor implica costuri ridicate, legate de elaborarea instrumentelor de inregistrare (chestionarele), multiplicarea lor intr-un numar suficient, instruirea persoanelor care realizeaza inregistrarea (cenzori), informarea populatiei in legatura cu aceasta operatiune, deplasarea cenzorilor la domiciliul fiecarei persoane, completarea chestionarelor (pe baza de declaratie), remunerarea lor etc.

Datele obtinute in urma recensamintelor servesc apoi la adoptarea unor decizii in procesul conducerii sociale, la urmarirea evolutiei unor fenomene, aplicarea eventualelor masuri corective etc. "Pentru sociolog, datele cuprinse in publicatiile ce contin rezultatele recensamintelor sunt esentiale in intelegerea unor procese macrosociale, pe care, cu mijloacele individuale de cercetare, nu le poate procura. Totodata, datele de recensamant servesc sociologului pentru a-si fundamenta propria activitate de cercetare ' (C. Zamfir, L. Vlasceanu,

B. Documente cifrice publice neoficiale - cuprind informatii si date statistice, rezultate ale cercetarilor sociologice anterioare, tabele, grafice, toate acestea incluse in carti, reviste, studii statistice tiparite, ziare, alte publicatii etc. Deoarece recensamintele sunt foarte costisitoare, ele se fac la intervale mari de timp, deci exista perioade in care nu dispunem de date actualizate. In aceste conditii se apeleaza la cercetari pe baza de esantioane, cu valoare generala, microrecensaminte, care completeaza fondul de date necesar.

Aceste studii, pe baza de esantion, prezinta trei mari avantaje in raport cu cele exhaustive. In primul rand, este vorba de avantajele de ordin economic, problemele legate de costuri, care sunt mai mult decat evidente; cheltuielile pentru realizarea unei astfel de anchete (valoarea materialelor utilizate la tiparirea chestionarelor, retributia persoanelor ce realizeaza ancheta de teren, a celor care se ocupa de verificarea lor, introducerea datelor pe calculator etc.) reduse. In al doilea rand, avantajele sunt de ordin aplicativ, in sensul scurtarii timpului necesar realizarii cercetarii (datele recensamintelor apar publicate la 2­3 ani de la data efectuarii lor si se pierde, oarecum din utilitatea lor. In al doilea rand, putem vorbi de avantaje de cunoastere, care, chiar daca sunt mai putin evidente, ele exista. Utilizand un esantion avem si o anumita eroare; daca marim esantionul, erorile de selectie se reduc, la fel si riscul nepotrivirii datelor. In schimb, cresc alte tipuri de erori, in special cele datorate muncii numerosilor operatori (cenzori), instruirii lor, controlul activitatii acestora; in cazul cercetarilor exhaustive este aproape imposibila verificarea tuturor chestionarelor, dupa adunarea lor, spre deosebire de cazul cercetarilor pe baza de esantion, unde se poate chiar reface un chestionar, daca este nevoie.

C. Documente cifrice personale oficiale si neoficiale - sunt acele acte care ofera informatii semnificative cu privire la evolutia in cariera profesionala, in calitatea vietii, statut social etc. Documente cifrice personale oficiale pot fi considerate actele de proprietate, impozitele, deciziile de incadrare, deciziile de salarizare sau de trecere de la o categorie de salarizare la alta. Documente cifrice personale neoficiale sunt, spre exemplu, bugetele de familie, insemnarile
privind veniturile si cheltuielile individuale etc.

D.    Documente necifrice publice oficiale - sunt documente care intereseaza pe toti membrii societatii, sunt de foarte mare insemnatate, atat pentru reconstituirea vietii sociale trecute, cat si pentru descifrarea celei prezente. Documentele istorice, actele judecatoresti, registrele vamale, regulamentele interioare ale institutiilor, diverse rapoarte, legile, hotararile guvernului, Monitorul Oficial al Romaniei, Constitutia - sunt tot atatea exemple de documente necifrice oficiale, care ajuta la intelegerea vietii sociale, a fenomenelor si structurilor sociale.

E. Documente necifrice publice neoficiale - sunt documente care surprind specificul unei anumite epoci sau regiuni geografice si in aceasta categorie putem include revistele, ziarele, cartile (de stiinta sau beletristice), programele de spectacole, afisele etc., dar cele care ne retin in mod deosebit atentia sunt lucrarile cu caracter monografic, lucrari de mare complexitate care incearca sa surprinda un fenomen social sau sa descrie o unitate sociala (sat, oras, cartier, regiune, familie, intreprindere, institutie) dintr-o multitudine de aspecte: social, economic, politic, moral, cultural etc. Monografia se prezinta sub forma unui "studiu asupra singularului si a particularului' (R. Boudon, 1996), "o metoda de studiere multilaterala si intensiva' a acestora. (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993).

La noi in tara, metoda a fost practicata cu succes de "Scoala monografica de la Bucuresti', aflata sub conducerea si indrumarea lui DIMITRIE Gustti, care a pus bazele "monografiilor rurale ca unitati sociale complexe', cu intentia de a elabora anumite harti cu caracter lucrativ, iar, in final, sa realizeze un atlas sociologic cu intrebuintari stiintifice si administrative.

F. Documente necifrice personale oficiale - ofera date importante cu privire la forma de organizare a vietii sociale, dinamica structurilor sociale existente, informatii legate de individ dar si despre colectivitate; ele sunt utilizate foarte rar in anchetele directe (S. Chelcea, 1998, pag. 354) iar ca exemple putem oferi: certificatele de nastere, de casatorie, actele de identitate, toate documentele eliberate de autoritati, actele de proprietate, testamentele etc.

G.    Documente necifrice personale neoficiale - sunt acte confidentiale, care reflecta tarile si experienta de viata a individului, ofera date despre obiceiurile tarii, despre modul de organizare a societatii, a familiei, informatii cu privire la starea materiala a unor categorii sociale etc.; sunt produse spontane si, dupa cum preciza S. Chelcea (1985) trebuie retinuta "ambivalenta subiectiv - obiectiv, individual - social' a acestora. Spre exemplificare, putem aminti aici foile de zestre (inventarul a ceea ce primeau tinerii casatoriti si care furnizeaza informatii despre viata sociala din trecut, despre obiceiurile juridice ale poporului nostru, despre situatia materiala a diferitelor categorii sociale etc.), jurnalele personale, spitele de neam (care reflecta sistemul de rudenie pe mai multe generatii), scrisorile. Nu putem trece cu vederea unul din cele mai
importante documente de acest tip, anume biografiile sociale.

Biografiile sociale inregistreaza experienta de viata a individului si, ca urmare, sunt utilizate in "studierea faptelor, activitatilor, aspiratiilor, a universului de gandire si simtire proprii individului, dar si a conditiilor social-economice concrete, in care acesta traieste' (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993); sunt documente foarte importante in studierea unor fenomene psihosociale, cum ar fi: integrarea si adaptarea socio-culturala a indivizilor, destructurarea vechilor obiceiuri si cutume, internalizarea unor norme si valori noi etc.

S. Chelcea (1985) realizeaza chiar o clasificare a biografiilor sociale si face, astfel, distinctie intre biografiile provocate si neprovocate, biografiile spontane (in care individul relateaza experienta de viata asa cum o percepe el insusi) si cele dirijate (in care individul este indrumat, urmareste un ghid pentru biografiile sociale, raspunzand la anumite intrebari formulate de cercetator), biografii vorbite (inregistrate audio sau video) si scrise.

Valorificarea datelor din biografiile sociale, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere calitativ, se face prin desprinderea unor idei generale despre problematica studiata, stabilirea unor ipoteze in vederea verificarii lor etc.

Valoarea si limitele utilizarii unor tipuri de documente scrise

Trebuie remarcat faptul ca utilizarea documentelor in investigatiile sociologice, ca orice alta metoda sau tehnica de cercetare, are atat avantaje, cat si neajunsuri.

Documentele scrise ocupa, dupa cum am aratat anterior, un loc important in ceea ce priveste gradul lor de raspandire. In cadrul lor, arhivele oficiale se detaseaza de alte tipuri de documente, intrucat ele cuprind atat documente calitative (analize, procese verbale, rapoarte de activitate etc.), cat si documente cantitative (statistici); arhivele oficiale cuprind un volum mare de informatii, din diferite domenii si au o importanta deosebita. Cu toate acestea, utilizarea lor este uneori dificila, deoarece ele nu sunt accesibile in orice moment si oricarui individ (unele documente au un caracter secret) si nu intotdeauna sunt complete (unele documente se distrug, altele se pierd). Sociologia - ca stiinta a societatii - este si trebuie sa fie interesata nu atat de documentele vechi, care tin de istorie, ci de acele documente care reflecta cat mai bine viata si realitatile sociale.

Documentele cifrice asigura o masurare a fenomenelor, faptelor si proceselor sociale, o determinare cantitativa a lor si o descriere complexa a acestora, cu singura observatie ca informatiile trebuie verificate din punctul de vedere al autenticitatii lor. Totusi, unele fenomene si procese sociale sunt reflectate (mai bine sau nu) in documentele cifrice, in special in documentele statistice, in functie de natura si gradul lor de vizibilitate; spre exemplu, fenomenele demografice sau criminalitatea sunt reflectate mai bine decat credintele religioase. Cu cat fenomenele sunt mai vizibile, cu atat este mai mare gradul lor de valabilitate si importanta documentelor care le descriu.

Documentele statistice sunt necesare in studiul celor mai multe fenomene sociale. Utilizarea lor in stiintele sociale are la baza nevoia de informatie si nevoia de precizie, dar nu intotdeauna aceste conditii sunt indeplinite. Exista numeroase statistici care cuprind date incorecte, inregistrari fictive, aproximari ale celor care realizeaza statisticile. Valoarea unor astfel de documente depinde de gradul de responsabilitate si de profesionalismul statis­ticienilor, care le elaboreaza, de sistemul de organizare a serviciilor care tin de evidenta statistica de gradul de autenticitate si completitudine al informatiilor etc.

Documentele personale, alt tip de documente scrise, au inceput sa fie utilizate din ce in ce mai mult in cercetarile sociologice, fapt ce a impus evidentierea, atat a valorii, cat si a neajunsurilor acestora. Fara indoiala, ele sunt o reflectare a vietii sociale si a timpului in care au fost elaborate, permitand reconstituirea lui. S. Chelcea (1998, pag. 368) sublinia faptul ca studiul documentelor "are, intr-un anume sens, aceeasi valoare si aceleasi limite ca si interviul sau chestionarul', cu precizarea ca uneori, informatiile continute in documente sunt mai bogate.

Dincolo de datele pur personale si individuale, putem afla date care se repeta sau date comune, care permit formularea de previziuni sau chiar generalizari cu privire la unele fenomene. Daca ne gandim doar la domenii cum ar fi sociologia culturii, sociologia rurala sau urbana, este suficient pentru a intelege importanta unor astfel de documente.

In studiul documentelor personale trebuie respectate unele cerinte metodologice: adaptarea lor la tema de cercetare, fidelitatea, validitatea, reprezentativitatea etc. In legatura cu aceasta din urma cerinta, nu este inca clarificata problema numarului de documente (de exemplu biografii) necesare asigurarii reprezentativitatii. In aceste conditii, cea care dicteaza acest numar (necesar si suficient) este intuitia cercetatorului; prezenta masiva a subiectivitatii este, practic, una din slabiciunile metodei bazate pe studiul documentelor personale. La aceasta putem adauga imposibilitatea ca acestea sa fie controlate din punct de vedere al veridicitatii informatiilor, riscul ca cei care elaboreaza documentele sa deformeze realitatea, sa interpreteze experientele personale si nu doar sa le relateze, redactarea lacunara a lor etc.; toate aceste aspecte se constituie in surse posibile de erori in cercetarile bazate pe studierea documentelor personale.

Asa cum am mai precizat, documentele sociale contribuie la reconstituirea vietii sociale, fiind o reflectare a tuturor fenomenelor si proceselor desfasurate. Ele pot fi utilizate ca sursa pentru elaborarea de noi teorii si ipoteze sau ca ghid orientativ pentru alte cercetari.

Oricare ar fi valoarea utilizarii unei astfel de tehnici, nu trebuie uitat faptul ca ea nu se poate constitui intr-o sursa exclusiva de date, ci ca o sursa complementara, alaturi de alte metode si tehnici.

BIBLIOGRAFIE

BOUDON, Raymond (coord.), Dictionar de sociologie - Larousse, Universul Enciclopedic, Bucuresti, 1996.

CHELCEA, Septimiu, MARGINEAN, Ioan, CAUC, Ion, Cercetarea sociologica, Editura Destin, Deva, 1998.

CHELCEA, Septimiu (coord.), Semnificatia documentelor sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.

MIFTODE, Vasile, Metodologia sociologica, Editura Porto-Franco, Galati, 1995.

ZAMFIR, Catalin, VLASCEANU, Lazar (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993.