desfasurarea examenului psihologic

PREZENTAREA SUBIECTILOR

Cu toate ca in ultimul timp, unele aspecte ale aplicarii probelor psihologice au fost dezbatute pe mai multe cai (simpozioane, lucrari stiintifice), totusi, in practica industriala, mai persista o serie de erori marunte care insa, fiind vorba de oameni, de soarta lor, pot influenta foarte mult rezultatele subiectilor la aceste probe psihologice, implicit si aprecierea lor finala. Din aceasta cauza, ne permitem reluarea principalelor cerinte ale unui examen psihologic, chiar cu riscul de a repeta unele dintre ele.

Examenul psihologic intr-un laborator uzinal se face pe mai multe cai, candidatii fiind trimisi fie de catre oficiul judetean al fortei de munca, fie de catre conducerea unei sectii sau sector din combinat, fie de catre serviciu invatamant al intreprinderii pentru a fi selectionat la un curs de calificare, fie de catre maistrul sau serviciul protectia muncii, din cauza ca a suferit sau a provocat un accident de munca. Mai sunt si situatii, este drept, putine la numar, cand angajatii intreprinderii, trecand peste teama lor fata de laborator, fata de psiholog, vin singuri la noi pentru a fi ajutati in anumite probleme personale, pentru a fi sfatuiti in solutionarea unor probleme dificile, fie ele personale sau de alta natura.

Atitudinea subiectilor fata de psiholog, fata de examen este diferita, in functie de scopurile imediate, de motivatia lor generala si profesionala, de varsta, de pregatirea lor scolara, de vechimea lor in meserie sau in uzina, etc.

Daca un om bolnav se adreseaza medicului, inseamna ca el are nevoie de ajutorul acestuia. In consecinta, omul va face totul pentru a furniza medicului cat mai multe informatii utile despre boala, informatii necesare in stabilirea diagnosticului exact. De multe ori, ajunsi in fata medicului, cu totii suntem tentati sa-i spunem chiar mai multe decat exista in realitate pentru a veni in ajutorul lui.

La psiholog, se intampla exact invers, cel putin in industrie. Muncitorul ajuns in fata psihologului, omul care trebuie sa se supuna unui examen psihologic (fiind obligat prin lege, decret ministerial, decizie directoriala, dispozitie din partea superiorului sau), are tot interesul sa iasa bine , cat mai bine, adica sa para ceea ce nu este, incercand sa mascheze micile deficiente, sau unele parti mai slabe ale personalitatii, de care el este constient. El se va comporta in consecinta.

Acesta este climatul psihologic al unui examen efectuat in mediul industrial. Se recomanda retinerea acestui aspect, deloc neglijabil.

In afara de semnificatia diferita a situatiei de examen, subiectii mai prezinta si o serie de caracteristici individuale (in general cunoscute) dintre care, sub aspectul planificarii examenului, ne intereseaza in primul rand: pregatirea profesionala, cea generala, vechimea in meserie si in functia actuala in combinat / uzina.

PLANIFICAREA PROBELOR COLECTIVE

Daca probele colective sunt incluse in programul de examinare, este util ca ele sa fie planificate.

Se tine cont, in acest sens, de particularitatile individuale amintite ale subiectilor, adica:

grupele sa fie alese in asa fel incat cei cu o pregatire profesionala inferioara sa nu fie impreuna cu cei cu o inalta calificare sau care au o pregatire superioara;

sa nu fie grupe mixte, in privinta sexului, cu ponderi diferentiate, adica intr-o grupa de 20 de barbati sa nu fie 1-2 femei sau invers;

daca este posibil, sa alcatuim grupe omogene;

sa nu fie in aceeasi grupa, cei care vin din alte parti, pentru prima data la examen, cu cei care au fost de mai multe ori, care au o vechime psihologica insemnata;

sa nu fie diferente mari de varsta intre subiecti

numarul celor examinati sa nu depaseasca 20-25

Examinarile in colectiv constituie un mijloc de a economisi timpul, dar numai daca sunt asigurate conditiile unei munci individuale si independente. De obicei, la un numar de peste 25 de subiecti, examinatorul nu mai poate controla situatia. In practica noastra, daca recurgem la examinari colective, numarul subiectilor variaza intre 10-15 , niciodata mai mult.

ALEGEREA MATERIALULUI UTILIZAT

In cadrul probelor colective trebuie sa tinem cont de urmatoarele:

pot fi date numai asemenea sarcini care pot fi rezolvate in aceleasi conditii de catre toti subiectii prezenti;

nu pot fi utilizate probe a caror rezolvare in grup diminueaza realizarea ideilor specifice, individuale de rezolvare;

nu se recomanda utilizarea in colectiv a unor probe care nu sunt limitate in timp, iar variatiile individuale de realizare prezinta o gama larga de posibilitati.

Este necesara asigurarea unui contact pozitiv intre examinator si cei examinati. Bineinteles, nu este vorba de verbalizari ieftine, dar in timp ce sunt comunicate scopurile, principiile, regulile si conditiile de desfasurare ale examenului, trebuie creat un grup , o comunitate spontana ad-hoc, care va lucra impreuna timp de cateva ore.

EXAMENUL COLECTIV

Prin cateva cuvinte introductive trebuie creata o atmosfera din care sa dispara nervozitatea si crisparea majoritatii subiectilor prezenti prima data la un astfel de examen psihologic.

Trebuie stabilit de la bun inceput ca nu se face un examen de verificare a cunostintelor. In aparenta, situatia examenului psihologic colectiv poarta o serie de note asemanatoare unui examen sau unei teze scolare. Examinatorul trebuie sa evite atmosfera scolareasca. Trebuie creata o atmosfera in care se lucreaza fara riscuri, dar cu interes, in mod activ si cu mare atentie. Sa se sublinieze importanta factorului timp si a muncii independente, a caracterului individual al activitatii. Este bine sa li se comunice de la inceput toate regulile jocului , pentru a evita eventualele intrebari in timpul desfasurarii probelor propriu-zise.

Succesiunea sarcinilor prezentate in cadrul examenului colectiv nu este fixa, stabilita, imuabila, dar atunci cand examinam mai multe grupe de subiecti, in serie , este bine daca se respecta aceeasi ordine pentru probele administrate, asigurand prin aceasta, conditii similare pentru examen.

Pentru a asigura gradarea sarcinilor, este bine ca dupa completarea fiselor personale, sa trecem la aplicarea probelor de atentie si de memorie, care necesita o concentrarea mai mare din partea subiectilor. Este foarte important ca sarcina sa nu fie obositoare, lucru ce poate fi asigurat prin alternarea probelor de diferita complexitate, fie apropiate ca efort, fie cu ajutorul pauzelor rational calculate si introduse.

Daca in planul examenului figureaza si alte probe de memorie si de atentie, acestea trebuiesc aplicate imediat dupa prima pauza. Tot atunci pot fi aplicate si cele mai complexe probe de gandire si de judecata. Probele cu timp limitat sau nelimitat trebuie sa aiba o programare judicioasa. La fel, aprecierea capacitatilor intelectuale generale si specifice trebuie sa se faca intr-un ritm normal, coerent de munca. Intre ultima pauza si sfarsitul examenului colectiv pot fi aplicate acele probe care solicita mai putin atentia.

Durata examenului colectiv nu poate sa depaseasca sub nici o forma 4-5 ore. In general, este indicat ca probele colective sa aiba loc dimineata, in primele ore ale zilei. Includerea a doua pauze de cate 15 minute este absolut necesara, dar in cazuri exceptionale (persoane care obosesc mai repede, elevi sau ucenici, cei accidentati) pot fi intercalate mai multe pauze scurte de 3 minute, deoarece pentru acest gen de subiecti, o incarcatura intelectuala de lunga durata este un lucru neobisnuit.

Asigurarea obiectivitatii rezultatelor impune o disciplina perfecta din partea celor examinati, dar o disciplina realizata intr-o atmosfera placuta de lucru. Conducatorul examenului trebuie sa fie foarte atent la crearea acestui climat pozitiv de lucru in asa fel, incat examinatorul sa fie prezent mereu, peste tot, aproape invizibil.

Dificultatea examenului colectiv pentru psihologul examinator sporeste prin faptul ca, in timp ce trebuie sa stabileasca o modalitate uniforma de abordare, de comportare cu cei cu care va lucra impreuna cateva ore, el trebuie sa aiba un comportament adecvat fata de fiecare dintre indivizi in parte, care, de multe ori, prezinta trasaturi de personalitate foarte variate. Nu are voie sa se ocupe de fiecare in parte, dar daca, in unele imprejurari este nevoie de interventia lui directa, examinatorul trebuie sa gaseasca tonul potrivit si pentru aceasta sarcina dificila si deosebita.

Aplicarea probelor colective poate sa fie prima si ultima intalnire a examinatorului cu cei examinati, dar chiar si atunci este bine sa creeze o atmosfera pozitiva de lucru, relatii interumane corespunzatoare, adecvate si corecte. Participantii la aceste probe colective trebuiesc priviti in complexitatea lor individuala, inainte de toate ca oameni maturi.

Dupa incheierea probelor colective, stabilim cu fiecare subiect data si ora precisa a probelor individuale, il prezentam examinatorului sau psihologului, stabilim durata examenului individual (aproximativ) si conditiile de desfasurare (de exemplu, la cei care lucreaza in schimbul de dupa masa si vin la examen inainte de masa, trebuie sa tinem cont si de timpul necesar deplasarii pana acasa, pregatirilor necesare pentru a se duce la lucru, pentru a intra in schimb mai putin obosit in urma examenului psihologic).

EXAMENUL PSIHOLOGIC INDIVIDUAL

Acest examen face posibila intelegerea problemei, daca este condus de catre un examinator bine pregatit, cu ajutorul unor probe si aparate psihologice, prevazute pentru fiecare tip de examen si meserie / functie in parte.

Examenul psihologic individual se desfasoara conform programului de lucru, care poate fi stabilit inainte, de la caz la caz, de catre psihologul principal sau seful laboratorului.

Durata unui examen individual nu poate depasi 2-3 ore. Numarul si dificultatea probelor aplicate depind de complexitatea cazului.

In elaborarea programelor standard pentru examinarea persoanelor din anumite meserii sau functii trebuie satisfacute doua cerinte:

Aplicarea unor probe care asigura o apreciere cat se poate de amanuntita si cat se poate de precisa, insa a caror aplicare necesita mult timp;

Examenul sa cuprinda, de asemenea, probe a caror utilizare nu implica cheltuieli deosebite de timp, care pot fi usor si operativ aplicate, respectiv corectate.

Prezentam in continuare cateva programe de lucru pentru examinarea unor categorii de lucratori din siderurgie: macaragii (tabel 5.1.), maistri (tabel 5.2.), persoane accidentate (tabel 5.3.), electrocaristi (tabel 5.4.).

Tabel 5.1. Program de lucru pentru examinarea psihologica a macaragiilor

Reiese ca examinarea unui macaragiu cuprinde:

probe colective - 40´

probe individuale -155´

corectarea probelor, aranjarea datelor - 30´

interpretarea datelor obtinute - 20´

Durata totala este de 245´ (4 ore si 5´).

Desigur, in cazuri exceptionale, deosebite, sunt introduse probe suplimentare care nu sunt prevazute in program, data fiind varietatea cazurilor existente.

Examinarea unui maistru prezinta alte probleme care solicita utilizarea unor probe psihologice specifice.

Tabel 5.2. Program de lucru pentru examinarea psihologica a maistrilor

Etapa I (probe colective)

Etapa II

Examinarea unui maistru, la combinatul siderurgic, cuprinde:

probe colective - 165´

probe individuale - 170´

corectarea si aranjarea datelor - 60´

interpretarea rezultatelor obtinute - 60´

Durata totala este de  455´ (7 ore si 35´).

Fiind vorba de examinarea persoanelor cu functii de conducere, este clar ca examenul devine foarte pretentios, cu probe grele atat pentru maistrul examinat, cat si pentru psihologul/operatorul examinator.

Cel mai dificil program de lucru aplicat in laboratorul uzinal din Resita este cel conceput pentru aprecierea persoanelor accidentate. Acestea sunt niste investigatii deosebite, unde nu se poate limita timpul examenului sau durata unei probe. De obicei, sunt examinate principalele calitati fizice, intelectuale ale celui examinat, punandu-se un accent deosebit pe trasaturile de personalitate. Aplicarea selectiva a multitudinii de teste proiective poate forma subiectul unor observatii mai mult sau mai putin fundamentate, fapt care necesita selectarea critica si adaptarea acestora la situatiile concrete supuse examinarii.

Tabel 5.3. Program de lucru pentru examinarea psihologica a persoanelor accidentate

Nu ne permitem impartasirea unor sfaturi metodologice in aceasta directie. Vrem doar sa subliniem importanta utilizarii unor probe psihologice de mare precizie si randament, avand in vedere dificultatile deosebite care apar la examinarea unor persoane accidentate.

Reproducem programul examinarilor psihologice elaborat de catre laboratorul de psihologie al C.S. Resita.

Din cauza probelor de personalitate T.A.T. si Miocinetica care se administreaza in doua etape, programul este facut in asa fel, incat sa nu fie disproportii mari ca durata intre cele trei etape generale, necesare pentru realizarea acestor investigatii complexe.

Desigur, nu toate programele sunt atat de grele cum au fost cele prezentate pentru o meserie periculoasa, pentru o functie importanta de conducere si pentru persoane care au suferit accidente de munca. Sunt si programe mai usoare

Tabel 5.4. Program de lucru pentru examinarea psihologica a electrocaristilor

De remarcat faptul ca acest program contine doar o singura proba de personalitate si aceea foarte operativa, cu caracter de filtraj. Daca apar semne patologice, sunt introduse probele mari (T.A.T., Miocinetica, G.S.T.), ceea ce, desigur, va complica cu mult programul de examinare.

Astfel de programe de lucru sunt elaborate pentru meseriile de manevrant utilaj siderurgic, manevrant caile ferate uzinale, mecanic si ajutor mecanic LDH, strungar, frezor, lacatus, electrician, sudor, gauritor, termist-tratamentist, laminator, s.a.m.d.

Problemele prezentate ale unui examen psihologic au fost de natura organizatorica si tehnica, prin descrierea lor amanuntita am dorit sa subliniem importanta planificarii fiecarui examen psihologic, pana la cele mai mici amanunte, pentru a evita pierderile de timp de orice natura si pentru a permite totodata utilizarea mai eficienta a timpului, adica pentru conversatii si discutii directe, de la om la om, ale psihologului cu subiectul examinat, aceste doua instrumente din urma fiind, dupa parerea noastra, cele mai eficiente arme ale oricarui psiholog.

Desigur, pot fi gandite foarte multe variante privind desfasurarea examinarilor psihologice, dar totdeauna trebuie sa ne straduim pentru a efectua un examen gandit, planificat, pregatit si condus in mod operativ, eficient, adaptandu-se elastic, de fiecare data, la situatia concreta data.

Continutul planului de examinare depinde de specificul cazului, al locului de munca si poate sa varieze foarte mult, de la caz la caz. Am vazut cat de mult difera probele utilizate la examinarea macaragiilor sau a maistrilor sau a celor care au suferit accidente de munca. Prezentarea tuturor variantelor este imposibila, deoarece in practica psihologului industrial intalnim cazuri foarte variate, care asteapta o rezolvare chiar prin programe diferentiate prin continut.

Chiar si in cadrul unor cazuri tipice, putem modifica continutul programului de examinare, al probelor standard elaborate si aplicate, prin introducerea unor probe noi, neincluse in programul initial. Spre exemplu, cu ocazia verificarii periodice a macaragiilor , au fost cazuri cand unii si-au exprimat parerea/dorinta de a se califica intr-o alta meserie, motiv pentru care, programul de examinare elaborat la inceput, a trebuit sa fie modificat prin includerea probelor suplimentare pentru acele insusiri psihice care sunt solicitate in noua meserie dorita de macaragiul in cauza.

De multe ori se intampla ca in timpul desfasurarii programului stabilit, sa apara elemente noi, care nu puteau fi prevazute, dar a caror elucidare nu se poate realiza in cadrul programului standard, fiind astfel nevoiti sa restructuram sau sa schimbam unele probe. De exemplu, daca in timpul examinarii reiese ca subiectul examinat sufera de o forma a discromatopsiei, este clar ca toate probele/aparatele unde diferentierea luminilor colorate este implicata, trebuie schimbate cu altele, accesibile subiectului, chiar si cu aceasta eficienta.

Deci, in privinta programului de examinare nu se pot stabili reguli fixe, general valabile, deoarece realizarea lor in practica nu este intotdeauna posibila, dar trebuie sa subliniem ca de fiecare data, in functie de cazul concret, este necesar sa stabilim un plan de desfasurare bine gandit, calculat al probelor preconizate si sa facem totul pentru realizarea acestuia.

Alcatuirea unui plan/program de examinare necesita o oarecare rutina, deoarece imediat dupa convorbiri introductive de explorare sau conversatie, trebuie stabilite ordinea si felul probelor complementare, pentru a castiga timp, reducand astfel durata examenului individual.

Diversitatea testelor psihologice care ne stau la dispozitie pentru efectuarea examenelor preconizate, ne duc foarte usor in directia de a crede ca pentru stabilirea unei diagnoze precise majoritatea acestor teste sunt absolut necesare si, in astfel de cazuri, nu lipsa planificarii sau a organizarii contribuie la marirea materialului de examinare, ci in mod planificat ajungem la unele programe artificial marite.

Experienta, simtul echilibrului si sentimentul de siguranta sunt absolut necesare pentru ca psihologul examinator, fara a cadea in superficialitate, sa utilizeze numai acele probe de care are nevoie si daca examenul totusi devine prea lung, aceasta sa nu fie datorita neincrederii, ci complexitatii cazului respectiv.

ANALIZA REZULTATELOR. ELABORAREA DIAGNOZEI SI PROGNOZEI

Evaluarea probelor poate sa aiba loc si inainte de a se strange tot materialul faptic in urma probelor aplicate (la T.A.T, de exemplu, nici n-ar fi recomandabila amanarea interpretarii).

Munca psihologului poate fi usurata daca rezultatele unor probe de rutina sunt confruntate cu valorile standard de catre alte persoane (tehnicieni/operatori examinatori), ramanand astfel mai mult timp pentru interpretarea calitativa a unor probe mai pretentioase si mai complexe cum sunt: Rorschach, G.S.T., T.A.T. si altele.

In posesia intregului material, putem trece la analiza acestuia. Pentru realizarea unei analize calitative, trebuie sa parcurgem, inainte de toate, intregul material, impreuna cu protocoalele si notitele realizate cu ocazia anamnezei si a conversatiei. In aceasta situatie sunt confruntate rezultatele cu valorile standard.

Se recomanda ca toate rezultatele adunate sa se totalizeze pe o singura foaie, ca alaturi de ele sa fie trecute valorile standard, pentru a avea o privire de ansamblu.

Putem aplica si teste care nu au inca standardizate valorile lor, fiind considerate valori standard-provizoriu. N-ar fi intelept sa recomandam eliminarea unor astfel de teste din bateriile noastre de examinare, deoarece functia lor comparativa-orientativa poate fi importanta in aprecierea persoanei.

Deoarece lucrarea noastra se adreseaza colegilor incepatori, in curs de formare, trebuie sa insistam asupra faptului ca interpretarea corecta a vastului material faptic este o sarcina deosebit de complexa si de mare raspundere, pentru care o simpla comparare a rezultatelor obtinute de subiect cu valorile standard, nu este suficienta. Datele obtinute pot fi interpretate corect doar prin interactiunea lor, prin intrepatrunderea lor.

Analiza intregului material incepe dupa evaluarea tuturor probelor care au fost aplicate, dar in practica de fiecare zi nu pot si nici nu trebuie sa fie strict delimitate etapele acestui proces atat de complex, cum ar fi aprecierea subiectului examinat. Aceasta remarca este valabila si pentru munca de analiza. In timp ce psihologul aplica o serie de teste, conduce o discutie de explorare, o conversatie, face anamneza, faptele, evenimentele, fenomenele, aspectele aparute in fata sa, sunt evaluate, triate, interpretate si analizate. Cu ocazia analizei finale, faptele in prealabil analizate si studiate sunt privite in ansamblul lor.

Un factor hotarator in structurarea materialului obtinut il constituie orientarea celui examinat, deoarece fiecare meserie sau loc de munca pentru care se face examenul de selectie sau de orientare, isi are cerintele sale specifice, ceea ce face ca unele trasaturi psihice sa aiba o pondere variabila si diferita ca importanta, pentru reusita profesionala intr-o meserie oarecare. Acest aspect este deosebit de evident in acele situatii in care examenul are un caracter de selectie pentru anumite meserii, ale caror cerinte specifice figureaza ca factori hotaratori in structurarea si actualizarea rezultatelor obtinute la probele psihologice aplicate.

Avem o sarcina mult mai dificila in cazul orientarii profesionale, cand structura aspectelor amintite nu formeaza un sistem inchis, ci apare in urma analizei si sintezei, in procesul de examinare propriu-zis. Datele personale ale celui examinat, care necesita orientare profesionala, ne sunt cunoscute, stim care dintre ele sunt caracteristice, care au stabilitatea cea mai mare, care sunt notele, caracteristicile adiacente, trecatoare, nesemnificative, variabile. Fara sa le pierdem din vedere pe acestea din urma, cautam profesiunea cea mai potrivita pentru persoana respectiva.

Testele nu ne dau prin ele insele imaginea psihicului subiectului, aceasta imagine nu se reduce la o suma de cote, oricat de multe si variate ar fi ele. Momentul esential - cel mai dificil si mai plin de raspundere - este acela al interpretarii cotelor brute. Capacitatea de a face interpretari corecte, utile pentru practica (de exemplu, pentru intelegerea naturii dezadaptarii unui tanar, a insuccesului scolar, sau pentru prognoza randamentului intr-o meserie oarecare), implica atat cunoasterea literaturii de specialitate referitoare la validitatea testelor respective, cat si o cultura psihologica teoretica.

Ar fi desigur imposibila confruntarea permanenta a tuturor meseriilor, locurilor de munca existente intr-o intreprindere cu calitatile psihice ale tuturor persoanelor examinate. Principiul realitatii (necesitatile economiei nationale, ale intreprinderii respective, pregatirea profesionala, scolara, varsta, sexul, etc., sunt alte aspecte de luat in vedere) si celelalte considerente, ingusteaza de la bun inceput aria posibilitatilor, chiar si in cazul orientarii profesionale.

Directia orientarii profesionale, a intereselor poate reduce si mai mult numarul meseriilor posibil de recomandat, de ales (nu este vorba de interesul profesional direct, care poate sa fie lacunar din lipsa unor date semnificative, ci de directiile generale ale interesului).

Profesiunile, locurile de munca ramase si cerintele principale legate de acestea, trebuiesc confruntate cu posibilitatile fizice si psihice personale ale celui examinat, pentru a vedea care loc de munca din intreprindere i se potriveste in mod optim, unde exista o potrivire optima intre cerintele acestuia si posibilitatile subiectului examinat. Aceasta activitate necesita din partea psihologului o permanenta restructurare intre sistemul cerintelor diferitelor locuri de munca si sistemul trasaturilor personale ale celui examinat.

Pana la formularea concluziilor finale, acest proces de analiza - comparare - confruntare - potrivire prezinta un numar mare de variatiuni, pana cand se cristalizeaza acea profesiune, acel loc de munca ce pare a fi cel mai indicat, cel mai potrivit.

In decizia de selectie sau in sfatul de orientare profesionala, in recomandarea psihologului se leaga intre ele diagnoza si prognoza examenului.

Diagnoza ne lamureste despre posibilitatile actuale, prognoza se refera la posibilitatile de imbogatire si dezvoltare ale acestor insusiri, aptitudini.

Prognoza si diagnoza nu pot fi separate una de cealalta. Orice prognoza psihologica necesita diagnoza prealabila, adica diagnoza proiecteaza prognoza, iar in cazul orientarii profesionale, spre exemplu, relatiile lor sunt deosebit de stranse, se reflecta impreuna in propunerea psihologului orientator, in avizul psihologului industrial.

Recomandarea psihologului se bazeaza pe totalizarea trasaturilor de personalitate ale individului (diagnoza), dar trebuie sa avem in vedere si posibilitatile de dezvoltare ale calitatilor fizice si psihice, mai ales cand este vorba de tineri in curs de formare, in curs de maturizare, cu mari posibilitati in privinta dezvoltarii capacitatilor individuale. In stabilirea diagnozei, la recomandarea psihologica, trebuie sa avem in vedere si notele psihologice dominante, cu cele mai mari posibilitati de dezvoltare (prognoza) deoarece, numai pe baza acestor posibilitati valorificate se poate da un aviz cu mare putere de validare.

Procesul multiplu, multifactorial al avizului psihologic prezinta foarte multe variante, a caror descriere este imposibila. Dar daca in munca noastra actioneaza principiul interactiunii sistemelor subiective si obiective, de cerinte si posibilitati, daca cunoastem bine cerintele specifice diferitelor meserii sau locuri de munca din uzina si reusim sa cunoastem bine persoana care asteapta avizul nostru, atunci am facut totul pentru asigurarea conditiilor optime de realizare a avizului psihologic corect.

COMUNICAREA REZULTATELOR EXAMENULUI PSIHOLOGIC

Concluzia formata, in urma unor critici sintetizatoare asupra materialului adunat cu ajutorul probelor aplicate, trebuie comunicata celui examinat.

In timp ce pentru formarea opiniei noastre corecte, a stat in prim plan cuprinderea si ponderarea tuturor aspectelor subiective si obiective, conform continutului lor, discutarea rezultatelor obtinute, comunicarea concluziilor, pune in prim plan importanta modalitatii adecvate de comunicare adoptate de psihologul examinator.

Nu este suficienta comunicarea rezultatelor, ci este nevoie de acceptarea acestora, ceea ce este posibil numai daca reusim sa adoptam un ton potrivit, o atitudine corecta, adecvata pentru fiecare subiect examinat in parte, acomodandu-ne la particularitatile specifice fiecarui caz in parte.

Desigur, nu se pot stabili reguli metodologice general valabile privind conceperea dialogului final intre psiholog si subiectul examinat. Merita totusi sa fie analizate pe scurt, cateva considerente practice.

Convorbirea finala pentru discutarea rezultatelor este asteptata cu mult interes de catre subiectul examinat. Este foarte important ca aceasta comunicare sa corespunda asteptarilor. In cadrul conversatiei de introducere s-a formulat dorinta celui examinat: angajare, promovare, verificare, adica ce asteapta subiectul de la acest examen psihologic. Doreste sa primeasca un sfat concret, competent, intr-o problema personala sau ceva mai mult: aspecte de autocunoastere, autoeducare, etc. Consilierul poate sa ofere si mai mult decat a formulat subiectul, dar la intrebarile de baza trebuie sa primeasca neaparat un raspuns.

Sa examinam in cele ce urmeaza, cateva aspecte de continut ale discutiei finale.

Psihologul trebuie sa stabileasca in sinea lui nu numai ceea ce doreste sa comunice, ci si ceea ce nu doreste sa fie discutat in cadrul acestei convorbiri. Ar fi inutila discutarea unor probleme indepartate de momentul respectiv (angajarea sau admiterea subiectului la o meserie sau o functie) doar pentru faptul ca acestea figureaza in materialul adunat prin diferite tehnici si probe utilizate. Dar pot exista probleme foarte importante despre care nu avem voie sa vorbim, fie din lipsa conditiilor adecvate de solutionare a acestora, ceea ce ar face ca sfera examenului psihologic sa fie depasita, fie pentru ca subiectul nu este constient de gravitatea acestor probleme si o eventuala scoatere la lumina sau accentuarea lor, ar putea perturba situatia de pana acum, acceptata si confortabila pentru subiectul respectiv.

In ceea ce priveste continutul discutiei finale, este bine daca se respecta si se reflecta principiul vechi, valabil si astazi: orice noutate este primita mai usor si se asimileaza mai repede daca este legata de un eveniment mai vechi, de o intamplare, de o experienta traita, de un gand cunoscut, de o idee a noastra. Cu ocazia expunerii concluziilor examenului psihologic, aceste elemente trebuiesc valorificate in asa fel incat, in materialul faptic existent, sa cautam elementele atitudinale constiente ale subiectului, sfera de interese. Toate acestea vor fi incluse in continutul celor comunicate.

Momentele principale ale discutiei finale sunt urmatoarele:

Facem cunoscute principalele trasaturi de personalitate, aptitudini ale persoanei examinate, in general si in detaliu.

Descriem nivelul de aspiratie, complexitatea motivatiei, necesitatile de moment. Pe langa prezentarea multilaterala a elementelor esentiale, ne straduim sa prezentam si acele elemente pe care se cladeste concluzia noastra. De obicei, se recomanda sa vorbim mai intai despre partile bune ale celui examinat, dupa aceea despre partile mai putin bune, mai putin dezvoltate, despre punctele mai slabe.

Dupa aceasta descriere urmeaza prezentarea acelor meserii sau locuri de munca din intreprindere pentru care trasaturile generale de personalitate ale subiectului se potrivesc, precum si formele de actiuni concrete privind realizarea optima a motivatiilor specifice.

Dupa caracterizarea generala, se face prezentarea locului de munca cel mai potrivit, in timp ce dam o imagine reala despre posibilitatile atragatoare si despre greutatile reale, existente, despre avantajele si dezavantajele locului, functiei, postului.

Comunicarea rezultatelor trebuie sa cuprinda si o serie de sfaturi concrete privind sarcinile celui examinat pentru a realiza planul stabilit, pentru a ajunge la meseria dorita.

Se va clarifica apoi care dintre aptitudinile existente trebuiesc dezvoltate in mod sistematic, care sunt sarcinile autoeducarii si cum sa se realizez acest planuri si dorinte (utilizarea timpului liber, completarea scolilor elementare, orarul de zi, lectura, etc.).

Psihologul examinator, indiferent daca face selectie sau orientare, trebuie sa raspunda, de obicei, la intrebarea: este apta sau nu este apta persoana respectiva pentru o meserie sau pentru un loc de munca din intreprindere

La aceasta intrebare, noi utilizam urmatoarele raspunsuri: se recomanda; se recomanda cu restrictie; nu se recomanda (din cauza unor contraindicatii).

Daca exista o potrivire iar profesiunea aleasa sau locul de munca stabilit sunt corespunzatoare, dupa prezentarea dorintelor si trasaturilor personale si individuale, vom scoate in evidenta caracteristicile locului de munca ce corespund acestor trasaturi individuale, vom intari convingerea persoanei in reusita.

Daca gasim, in legatura cu profesiunea aleasa, mai ales cand este vorba de orientarea profesionala, contraindicatii care pot fi compensate, trebuie sa atragem atentia persoanei respective, stabilind impreuna si modalitatile concrete ale compensarii.

Daca apar contraindicatii grave, cel examinat este sfatuit sa-si aleaga o alta meserie, dar, ca sa nu trezim in el o repulsie fata de propunerea noastra, este bine daca in cadrul acestei consilieri tinem cont de urmatoarele: dupa prezentarea trasaturilor individual, descriem cerintele profesiunii dorite si motivatiile persoanei in cauza, ii imbogatim cunostintele, evidentiem informatiile sale profesionale cu elementele negative pe care le contin, scotand in evidenta aspectele corecte ale optiunii, in asa fel incat, el singur sa ajunga la concluzia ca nu este potrivit pentru meseria respectiva. Totodata, prezentam noi locuri de munca, fara sa evitam discutarea dificultatilor si greutatilor care pot sa apara in cadrul acestora.

Decizia ramane la latitudinea individului (in cazul orientarii), dar este important sa-i oferim elemente pregatitoare utilizabile.

Daca in legatura cu functia aleasa sau dorita, rezultatele probelor utilizate arata o contradictie absoluta, discutia trebuie construita in astfel de cazuri dupa modelul descris, dar daca observam ca reorientarea profesionala nu se poate rezolva printr-o discutie si nici prin mai multe discutii, trebuie sa ne exprimam parerea in mod categoric, subliniind pericolele prezentate de profesiunea contraindicata.

In stabilirea continutului discutiilor finale, de comunicare a rezultatelor, pe langa celelalte considerente, neformulate pana acum, trebuie sa tinem cont de urmatoarele: varsta, nivelul cultural si nivelul de inteligenta al persoanelor examinate.

Obligatoriu trebuie sa controlam daca subiectul examinat a inteles sensul cuvintelor pe care le-am utilizat.

A considera rezultatele unui examen ca definitive ar insemna sa nu recunoastem evolutia individuala corespunzatoare cu modificarile profunde sau numai legate de circumstantele ocazionale.

Reinnoirea examenului trebuie practicata in cursul vietii profesionale si chiar cu ocazia unui prim examen este indispensabil sa se controleze rezultatele nesigure, afirma Bonnaire.

Comunicarea rezultatelor nu este, de fapt, doar o comunicare, ci si o conversatie. Trebuie sa cream conditii si posibilitati pentru ca cel examinat sa ne puna intrebari si trebuie sa-l determinam sa reflecte in mod activ asupra celor ascultate si discutate impreuna.

ATITUDINEA PSIHOLOGULUI EXAMINATOR

Situatiile de examinare in selectia si orientarea profesionala prezinta un tablou foarte variat. Candidatii la aceste examene sunt si ei foarte variati, prezentand insemnate diferente de varsta, vechime si pregatire profesionala, precum si diferente in privinta scopului propriu-zis al examenului.

Munca psihologului industrial se bazeaza pe rezultatele psihologiei generale si aplicate, ale pedagogiei profesionale, ale psihologiei invatarii, ale psihiatriei si psihologiei clinice, nu numai din punct de vedere teoretic, ci si prin faptul ca problematica sa practica se apropie de acele sarcini, care in primul rand, nici nu au caracter industrial, dar in intelesul complex, se leaga forate mult de munca psihologului industrial.

O alta sursa de variatie consta in diversitatea metodelor utilizate, in varietatea probelor psihologice folosite. Aceste metode trebuiesc alese in asa fel incat sa se poata aprecia toate trasaturile de personalitate necesare functiei examinate, aptitudinile absolut necesare pentru reusita profesionala.

Aceasta munca cu o vasta problematica, necesitand utilizarea metodelor variate si dificile de catre psiholog, prezinta solicitari deosebite fata de cei care o practica. De aceea, este foarte greu de a stabili, de a prezenta sau de a formula, cu exceptia unor reguli generale, modele comportamentale universal valabile.

In faza de diagnosticare a oricarui examen psihologic, in special in industrie, scopul principal il constituie strangerea unui material vast, bogat in elemente si date semnificative. Sarcina psihologului consta in elaborarea, planificarea si realizarea acestei actiuni de mare importanta. Atitudinea psihologului, comportamentul lui au o mare insemnatate in realizarea acestor conditii.  

In faza de anamneza, de conversatie, pe primul plan apar urmatoarele probleme: psihologul are rolul unui organ primitor, care aduna toate datele receptionate. Acest rol este mai putin activ in manifestari. Totusi, trebuie sa sugereze subiectului ideea ca la sfarsitul examenului, intrebarile, problemele neclare, vor capata un raspuns, vor fi elucidate, clarificate, rezolvate.

Psihologul nu are voie sa-si exprime parerea sa pozitiva sau negativa asupra rezultatului unui test partial, nu are voie sa laude persoana respectiva, dar trebuie sa emane un aer degajat, increzator, amabil, fara tensiuni si discordante. Atitudinea sa nu poate exprima o confirmare sau o aprobare, dar nu poate fi nici indiferent, neutru peste masura sau chiar potrivnic fata de cel examinat. Psihologul trebuie sa-si construiasca un model de comportament din elemente opuse, contrare, reusind totusi mentinerea unui echilibru intre tensiunile opuse, deoarece nici prin impersonalitate, nici prin sugestivitate, personalitatea sa nu poate avea o influenta asupra celui examinat pentru a asigura conditiile pronuntarii unui diagnostic corect.

In faza pronuntarii rezultatelor, in comparatie cu faza de diagnosticare, se schimba situatia, adica raportul intre cel examinat si examinator, intre psiholog si subiect. Activitatea psihologului s-a realizat pana acum doar indirect, dar acum se poate manifesta in mod direct, evident.

Discutia finala nu trebuie sa fie o convingere cu orice pret a celui examinat in legatura cu valabilitatea rezultatelor examenului psihologic, ci mai degraba o discutia activa, cu participarea persoanei examinate, solicitand ajutorul acesteia in formularea concluziilor finale. Desigur, aici apare ideea de baza ca toate acestea nu pot fir realizate intr-un mod de comportament formal, strident, rigid al psihologului. Este nevoie intr-o masura oarecare si de avantul interpretatorului si nicidecum de rutina infailibila a psihologului practician atotstiutor. Daca participarea psihologului este sincera, atunci nu poate constitui o problema faptul ca persoana examinata trebuie considerata a fi egala, nu numai tratata egal. Desigur, toate acestea presupun sugestivitate, siguranta de sine si uneori chiar si o anumita hotarare din partea psihologului.

Din cele expuse pana acum, rezulta deci ca atitudinea psihologului industrial nu difera, in esenta, de cerintele comportamentale fata de psihologii care activeaza in domenii apropiate - psihiatrie, clinica, invatamant. Nu este cazul aici, de a forma o atitudine specifica, valabila doar in industrie, dar psihologul trebuie sa dispuna de un repertoriu comportamental extraordinar de variat si acest repertoriu trebuie utilizat de fiecare data in mod adecvat si eficient.

Psihologul care vine in contact permanent cu oamenii trebuie sa dispuna de o adaptabilitate ridicata fata de orice situatie, iar in industrie aceasta cerinta este si mai accentuata, specificul muncii psihologului industrial constand chiar in aceasta adaptabilitate ridicata.

Rezultatele unui examen psihologic pot influenta de multe ori soarta unui om. De aceea, responsabilitatea psihologului industrial este evident foarte mare. Rezultatul unui examen psihologic impune de fiecare data asumarea, intr-o oarecare masura, a riscului, fiind bazat pe o prognoza.

Se poate aprecia, desigur, potrivirea persoanei examinate cu postul sau profesiunea in cauza, dar pe parcurs pot interveni un numar atat de mare de variabile necontrolabile, incat prognoza noastra poate suferi modificari esentiale. N-ar fi bine, desigur, daca sub povara responsabilitatii, psihologul ar adopta unele atitudini de nehotarare, evazive, daca in munca sa ar aparea semnele nesigurantei, ale nehotararii, daca n-ar avea curajul de a-si asuma un oarecare risc in pronuntarea oricarui aviz psihologic.

INCHEIEREA EXAMENULUI PSIHOLOGIC

Rezultatele examenului psihologic dau posibilitatea formarii unor concluzii destinate serviciului insarcinat cu recrutarea si orientarea lucratorilor (Serviciul de Personal). El poate fi formulat, dupa cum am vazut, in diferite feluri, limitat la mentionarile apt si inapt , ajungand pana la unele formulari mai explicite.

Cu ocazia incheierii examenului psihologic, apare o problema tehnica , aparent minora, dar care comporta, de multe ori, posibilitati de neintelegere pentru psihologul industrial. Este vorba de solicitarile, in scris, din partea conducerii sectiilor sau sectoarelor, de a ne exprima parerea si concluziile noastre in urma examenului psihologic printr-o scrisoare oficiala

Noi am evitat acest aspect din urmatoarele motive:

concluziile psihologului nu trebuie sa fie utilizate dupa planurile si parerile unor persoane straine, pentru a crea unele avantaje celui examinat, sau chiar invers, pentru a refuza, pe baza avizelor psihologice, anumite drepturi ale omului;

prin comunicarea verbala se poate realiza, prin comunicarea in scris nu, explicarea celui cu care stam de vorba a concluziilor examenului psihologic;

sunt diferente mari in ceea ce priveste cultura psihologica generala a cadrelor de conducere intr-o intreprindere industriala, iar formularile date prin scrisori nu trebuie (si nici nu pot fi) uniformizate, modelate.

Tinand cont de toate acestea, elaboram avize scrise doar atunci cand concluziile examenului sunt solicitate pe cale oficiala (tribunal, expertiza), dar si in aceste cazuri aprecierea sau concluzia se trimite direct la adresa institutiei respective si nicidecum prin persoane neautorizate, cu atat mai putin, prin cel examinat.