Constructia sociala a personalitatii

Constructia sociala a personalitatii

Personalitatea fiecarui individ este o constructie unica. Pornind de la mostenirea genetica, individuala si irepetabila (de retinut ca nici macar gemenii nu sunt identici), fiecare dintre noi va parcurge in viata un itinerar absolut diferit de al oricarui alt individ, va traversa situatii, experinte de viata unice, va intalni anumite persoane, in anumite contexte, care-l vor influenta in mod particular.

A nu se intelege de aici ca sunt adepta influentei determinante a mediului. Mediul nu poate decat dezvolta, potenta sau intarzia ceva ce este inscris deja in gene. Ceea ce confera unicitatea este tocmai combinatia dintre un genotip, anumite conjuncturi si influentele organizate ce poarta numele de educatie. Nu putem judeca in afara acestei triade.

Subliniem insa, natura sociala a ceea ce constituie nucleul personalitatii, eul sau sinele, cel care ne da sentimentul identitatii personale (eul nu are, in acest context, conotatii psihanalitice).

Consideram ca sinele social are trei componente :

Componenta cognitiva sau conceptul de sine

Componenta afectiva sau stima de sine

Componenta comportamentala sau prezentarea de sine

Self concept (conceptul de sine) - reprezinta totalitatea informatiilor, atitudinilor si credintelor pe care le are o persoana despre sine.

Ne punem intrebarea - cum se formeaza acest concept de sine? Care sunt modalitatile de autocunoastere?

Introspectia   

Cea mai veche si mai la indemana dintre metodele psihologiei nu putea sa nu faca parte din expunerea modurilor in care se formeaza conceptul de sine. Intr-adevar un comportament poate avea varii motivatii si majoritatea oamenilor considera ca doar cel care cunoaste din interior gandurile si sentimentele ce acompaniaza comportamentul poate sa-si formeze o impresie valida asupra a ceea ce l-a determinat. Totusi, cercetatorii nu sunt de acord cu increderea acordata introspectiei, avand in vedere ca in multe experimente subiectii nu au putut explica cu acuratete cauzele propriului comportament. Iata un experiment in acest sens: 50 de subiecti au fost rugati sa-si noteze, in seara fiecarei zile, timp de 5 saptamani, felul in care s-au simtit peste zi. In acelasi timp erau notate alte aspecte ca: ziua saptamanii, vremea, numarul de ore de somn, starea de sanatate, alimentatia, exercitiul fizic, incarcatura la munca, relatiile cu prietenii, etc. Apoi subiectii trebuiau sa estimeze cat de puternic fusesera afectati de fiecare dintre acesti factori. Coreland diversii factori cu schimbarile de dispozitie, cercetatorii puteau determina care dintre acestia corelau intr-adevar cu modificarile raportate. Intrebarea este cat de corect judecau subiectii aceste corelatii Evident, unii subiecti au fosr mai aproape de adevar decat ceilalti, dar pe ansamblu, raspunsurile lor sunt comparabile cu cele ale unui grup de straini care au fost rugati sa faca aceleasi aprecieri, pe baza datelor raportate.

Iata ca introspectia nu este atat de adecvata ca metoda de autocunoastere pe cat am fi de tentati sa o investim.

Teoria evaluarii reflectate (oglinda care te reflecta)

Cunoasterea de sine este data de feedbackul pe care il primim de la cei din jur cu privire la la propria noastra persoana. ( Lungu,O., in Neculau,A., coord, 2004, pag.88)

Este o modalitate importanta de autocunoastere, mai ales in perioada socializarii, la varste mici (acum imaginea de sine nu este cristalizata, de aceea e important sa nu se realizeze etichetari - esti prost, esti rau, esti incapabil - daca nu vrem ca individul sa capete o imagine de sine distorsionata. Daca un individ este tratat constant cu deferența și respect, va ajunge sa achiziționeze o imagine de sine pozitiva. Astfel, cu cat mai multe cognitii pozitive vom adauga despre propria persoana, cu atat mai mult ne va creste stima de sine (self - esteem, componenta afectiva a eului). Invers, ne este tutror la indemana exemplul copilului care este ridiculizat de toata clasa și care, ca urmare a acestui mod de a fi tratat, va deveni nesigur pe sine, frustrat și plin de resentimente.

Teoria compararii sociale

Acesta teorie apartine lui Leon Festinger, care afirma ca dobandim informatii despre noi insine comparandu-ne calitatile cu aceleasi calitati intalnite la cei din jur. (Lungu,O., in Neculau,A., coord, 2004, pag.88)

Cu siguranța, acest proces de comparare va este bine cunoscut. De la primele inserții in grupurile sociale, incepem sa fim comparați de catre educatorii noștri. Mai tarziu, vom fi asimilat atat de bine acest procedeu incat, in mai toate privințele, de la vestimentație, performanța profesionala, pana la marimea contului din banca ne va preocupa locul unde ne situam, pe o scara imaginara, fața de cunoscuții noștri. Nu oricine dintre cei din jur va fi ales ca etalon. Astfel de persoane trebuie sa fie similare si relevante pentru cel care se evalueaza.( daca facem muzica de placere si ne evaluam cat de buni suntem la pian, nu-i vom lua ca etalon pe marii pianisti ai lumii, ci pe cei care, ca si noi, au acest hobby). Compararea sociala se poate face in sus - cand ne comparam cu cineva mai bun decat noi in acea privinta, ca un imbold pentru perfectionarea acelei calitati, sau in jos, pentru a creste stima de sine.

Cele doua teorii prezentate se completeaza in incercarea de a explica unele rezultate privind stima de sine. De exemplu, s-a observat ca stima de sine a minoritatilor este mult mult mai mare decat a indivizilor apartinand majoritatii. Conform primei teorii, minoritarii primind doar feedback-uri negative din mediu, ar trebui sa-si formeze o imagine de sine negativa, dar teoria compararii sociale arata ca minoritatile nu au o stima de sine scazuta deoarece ele nu se compara cu majoritatea, ci cu alte grupuri, de obicei mai defavorizate decat grupul lor de apartenenta.

Teoria interiorizarii rolurilor.

Cunoasteti foarte bine expresia " X sufera de o deformatie profesionala" - acest banal fapt de observatie se refera tocmai la integrarea cracteristicilor rolului profesional in structura personalitatii, deci la internalizarea rolului, avand ca efect faptul ca individul nu manifesta comportamentele specifice rolului doar in situatii profesionale ci in majoritatea situatiilor (aceasta regularitate a comportamentului aratand ca e vorba despre o trasatura de personalitate) - de exemplu: X este sef la intreprindere, dar se comporta ca un sef si in situatii care n-au nici o legatura cu acest rol, cu familia, cu prietenii, etc. Iata cum, rolul social ajunge sa influenteze și modeleze trasaturile de personalitate

Teoria autoperceptiei ( Daryl Bem ).

Este o teorie privind modul in care ajungem sa cunoaștem propriile caracteristici pornind de la comportamentele noastre anterioare. In esența, este o teorie behaviorista, care nu pune accent pe procesele interne, pe starile sufletești, ci pe informațiile pe care le avem la indemana despre propria persoana. (Lungu,O., in Neculau,A., coord, 2004, pag.91). Pe scurt, teoria considera ca ajungem sa facem inferente (deductii) despre noi insine, despre trasaturile si starile noastre interne (care nu sunt accesibile direct observatiei) asa cum facem si in cazul celorlalti - observandu-ne propriul comportament.

Deci, asa cum am inferat despre x, pe care l-am vazut certandu-se in numeroase situatii, ca este un tip irascibil, aprig la manie si cu tendinta de a deveni violent, la fel, ceea ce credem despre noi insine rezulta din modul in care ne comportam in diverse situatii.

Exemplu: Dau foarte des bani cersetorilor - deci sunt altruist, generos.

Ma simt bine la petreceri - deci sunt extravert, sociabil, etc.

Stima de sine

Conceptul de sine se studiaza insa nu doar prin prisma cognitiei, ci si a afectivitatii - componenta stimei de sine (self - esteem). Cuvantul stima provine din latinescul aestimare, avand sensul de apreciere. Astfel, cand vorbim despre stima de sine ne referim la aprecierile pozitive sau negative pe care le fac oamenii despre ei insisi. Desi este supraevaluat, cel putin in cultura americana, rolul gandirii pozitive si al modalitatilor in care aceasta se poate antrena, nu e mai putin adevarat ca felul in care gandesti despre tine afecteaza modul in care simti despre tine si in fine, modul in care te simti. ( Brehm,S., Kassin,S., 1990, pag 67)

Astfel, exista un cerc vicios in care stima de sine scazuta ne introduce, ea atragand dupa sine expectatii negative (nu sunt in stare), efort scazut si anxietate inalta, esec, autoblamare, dupa care intreg acest parcurs se reia.

FIGURA _ BREHM 67

In stransa legatura cu componenta afectiva a sinelui mai sunt de adus in discutie cateva concepte corelate:

Constiinta de sine (self awareness) designeaza starea psihica in care selful este obiect al propriei atentii. Sunt identificate doua tipuri ale constiintei de sine constiinta de sine privata (starea temporara de reflectie asupra aspectelor intime, personale ale selfului) si constiinta de sine publica (starea temporara de reflectie asupra aspectelor selfului manifestate public. Cercetarile au relevat ca priza de constiinta asupra selfului conduce la o intensificarea trairilor emotionale atat pozitive cat si negative. Care sunt insa situatiile in care ne creste priza de constiinta asupra sinelui ? - oglinzile, camerele video, publicul. Acestea ne atrag brusc atentia asupra felului in care ne percep ceilalti semnificativi si a discrepantelor selfului. ( Brehm,S., Kassin,S., 1990, )

Discrepantele sinelui (self - discrepancies) reprezinta nepotriviri intre diferite stari ale sinelui (de exemplu, intre selful actual - reprezentarea sinelui, selful ideal - ceea ce doreste persoana insasi si selful dorit - ceea ce asteapta ceilalti semnificativi.). Aceste discrepante produc reactii emotionale, cu consecinte in plan motivational. Cand exista o discrepanta semnificativa intre selful actual si selful ideal apare un sentiment de dezamagire si suparare. Cand  discrepanta este intre selful actual si cel dorit se instaleaza o stare de anxietate. Astfel, discrepantele selfului sunt un indicator atat pentru stima de sine, cat si pentru starea de bine emotional a fiintei. ( Chelcea,S. coord, 2006, pag.284).

Prezentarea sinelui - componenta comportamentala

Este realmente important ce credem si ce simtim despre noi insine dar tabloul este incomplet daca nu avem in vedere felul in care ne exteriorizam sinele, spre a-l face cunoscut altora. Dincolo de ceea ce suntem si simtim, cei mai multi dintre noi sunt preocupati de a face o impresie buna. Industria modei, cosmetica, centrele de frumusete, chirurgia plastica, reclamele pentru medicamente si creme miraculoase, toate arata cat de preocupati sunt oamenii de imaginea lor fizica. Desigur, oamenii sunt la fel de preocupati si de impresia pe care o lasa prin comportamentul lor in societate, caci "Lumea e o scena si toti suntem actori"asa cum observa W. Shakespeare. In termenii stiintelor sociale acest fapt a fost notat de catre Erving Goffman, care a spus ca viata este ca teatrul, fiecare dintre noi avand anumite replici in cadrul unor scenarii. Mai important este ca fiecare dintre noi isi asuma o anumita identitate sociala si ceilalti membri ai societatii ne ajuta sa o mentinem. Inspirandu-se din teoria lui Goffman, sociopsihologii studiaza prezentarea de sine ca pe un proces prin care incercam sa modelam nu doar ceea ce cred ceilalti despre noi, dar chiar felul in care gandim despre noi insine.

Exista, in principal, doua ratiuni pentru prezentarea de sine: este, mai intai, prezentarea de sine strategica, constand din eforturile pe care le facem pentru a modela felul in care ne vad ceilalti pentru a castiga putere, influenta, simpatie sau aprobare. Desi strategiile specifice difera de la o situatie la alta (fie ca vorbim despre o campanie politica sau incercarea de a castiga admiratia cuiva de sex opus), doua scopuri par a fi comune: dorinta de a fi placut si autopromovarea, deci dorinta de a fi perceput si respectat ca fiind competent. O a doua ratiune sau motivatie este aceea a verificarii sau, mai bine zis, a validarii conceptului de sine. Dupa unii cercetatori, oamenii sunt inalt motivati de dorinta de a-si afirma conceptul de sine si de a-l verifica astfel. Asa cum sustine W.B. Swann, oamenii au tendinta de a avea un concept de sine consistent. Din aceasta cauza, mai ales cand mentinerea stimei de sine este in pericol, simtim nevoia de verificare a sinelui, fiind foarte atenti la ceea ce ni se pare important in legatura cu selful. Aceasta activitate va determina o atentie selectiva concentrata asupra informatiilor confirmatorii, selectivitate in a alege persoanele care ne pot sustine conceptul de sine si evitarea relatiilor cu persoanele care pot sa ne dea informatii discordante. Spre deosebire de intarirea sinelui (self-enhancement), care este o activitate preponderent emotionala, verificarea sinelui este o activitate in special cognitiva.

Rezumat:

Personalitatea este o construcție sociala, ceilalți contand in drumul devenirii noastre atat ca modele, cat și ca repere, ca termeni de referința. Sinele social are trei componente : componenta cognitiva sau conceptul de sine, componenta afectiva sau stima de sine  și componenta comportamentala sau prezentarea de sine. Cum se formeaza conceptul de sine Conform teoriilor prezentate, obținem cunoașterea necesara din mai multe surse: introspecția, evaluarea reflectata ( feedback-ul pe care-l primim de la ceilalți in legatura cu propria persoana), compararea sociala, autopercepția, interiorizarea rolurilor.

Concepte cheie

Conceptul de sine - componenta cognitiva a sinelui, reprezinta totalitatea informatiilor, atitudinilor si credintelor pe care le are o persoana despre sine.

Stima de sine - componenta afectiva a sinelui, reprezentand aprecierile pozitive și negative pe care oamenii le atașeaza propriului eu.

Prezentarea sinelui - componenta comportamentala, modul in care ne facem cunoscuți celorlalți

Constiinta de sine (self awareness) designeaza starea psihica in care selful este obiect al propriei atentii.

Discrepantele sinelui (self - discrepancies) reprezinta nepotriviri intre diferite stari ale sinelui (de exemplu, intre selful selful ideal si selful dorit).

Teme pentru seminarii

• De ce sunt importanți ceilalți in procesul cunoașterii de sine
• Care este diferența dintre introspecție și autopercepție
• Gandiți-va la ceilalți semnificativi care au ajutat la formarea imaginii voastre de sine. Ce comportamente, ce vorbe, ce tipuri de raportare la voi va amintiți ca v-au marcat

Bibliografie pentru capitolul IV:

Aronson,E., Wilson,T.D., Akert, R.M, 1998, Social Psychology, New York, Longman.

Brehm,S., Kassin,S., 1990, Social Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston.

Boncu,Șt, 1999, Psihologie și societate, Editura Erota,Iași

Chelcea,S.( coord), 2006, Psihosociologie - teorie și aplicații, Editura Economica, București.

Neculau, A., 1996, Psihologie sociala - aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași.

Neculau, A. 2004, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iași.

Radu,I., Iluț,P, Matei,L, 1994, Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca.