Conditii de reducere a comportamentului problema

Conditii de reducere a comportamentului problema

Metodele de reducere sunt aceleasi, dar se particularizeaza in functie de varsta prin mijloace diferite. Mijloacele de aplicare ale metodei trebuie sa fie adecvate varstei pentru a da rezultate (palma la copil fata de palma la adult).

Conditii prin care pedeapsa poate fi o metoda eficienta cand se aplica la copil:

-cand se aplica astfel incat stimulul prenitiv nu poate fi evitat;

-cand se aplica de la inceput la intensitatea cea mai mare posibila pentru a nu dauna copilului (cand se aplica la inceput la intensitate maxima care sa nu dauneze);

-cand se aplica imediat dupa comportament-este cea mai eficienta pedeapsa-cea aplicata in secventa imediat urmatoare comportamentului (cand nu este posibila se recomanda asocierea ei printr-un stimul conditionat);

-cand stimulul prenitiv se aplica cu frecventa cat mai mica;

-cand nu se asociaza cu un stimul sau cu o situatie (conditie) care intareste comportamentul problema (neadecvat); pedeapsa este o masura aversiva, intorcandu-se asupra comportamentului-intarire negativa (dupa un anumit timp de la pedeapsa vine recompensa);

-pedeapsa este eficienta atunci cand se furnizeaza un raspuns alternativ cu o recompensa mai mare decat a raspunsului pedepsit.

Forme ale pedepsei:

Pedeapsa prin "time-out": subiectul este scos in afara situatiei. Se aplica eficient in manifestari de furie la copil, in cazul comportamentului ce nu poate fi ignorat, in obiceiuri necorespunzatoare (arunca mancarea; vorbeste necorespunzator).

Pentru aplicarea pedepsei este necesar un plan:

-stabilirea comportamentului tinta (constientizarea copilului asupra acestui comportament);

-decizie privind tipul de time-out, durata time-out-ului (intre 3-10 minute este durata optima; locul in care se realizeaza time-out-ul trebuie sa fie un loc sigur);

-time-out-ul trebuie precedat de un anume semnal;

-precizarea conditiilor de scoatere din time-out.

Tipuri de time-out:

a).prin excludere (la colt cu fata la perete);

b).fara excludere (se aplica copiilor foarte mici ca varsta de dezvoltare sau cu handicap): parca nu-l vezi; nu ii dai deloc atentie;

c).scaunul de time-out (banca copiilor neascultatori); panglica sau bulina de time-out.

Cost al raspunsului: se aplica in programul cu economie pe simboluri (primesti atatea jetoane sau bile pentru ca ai lucrat bine). In general nu se manifesta prin recompensa biologica (hrana) pentru ca apare repede satietatea; se indica colaborarea cu familia. Este eficienta la subiectii cu tulburari in comportament (comportamente neadecvate).

Supracorectia:

a).Reparatorie: copilul sa aduca situatia la o forma mai buna decat inaintea comportamentului negativ (scoate si arunca tot-la copiii care au multe jucarii). Atentia joaca un rol major in reglarea comportamentului si a conduitei (atentia se reduce pentru copil la joc-se exclud jucariile prea multe). Mintea este o copie a realitatii externe ce se formeaza prin influente dinafara (dezorganizarea mediului dezorganizare mentala).

b).Prin practica pozitiva: pentru a inlatura anumite comportamente se exerseaza concurential alte tipuri de comportament. Se aplica la handicapati (in handicapuri grave), la copiii care musca .

Pedeapsa prin constrangere fizica: imobilizare fizica (folosita la agitat-maini si coapse); pedeapsa fizica (folosita cat mai rar).

Dezavantajele pedepsei:

a).opreste un comportament problema fara a invata un comportament alternativa;

b).determina sau provoaca comportamente de evitare fata de conditie sau persoane (fuga, minciuna la copiii care sunt mai mult pedepsiti decat recompensati);

c).da nastere sentimentelor de teama, antipatie, rejectie fata de persoana care aplica pedepasa sau fata de principiile celor care aplica pedeapsa;

d).ofera un model negativ de comportament (copiii agresati pot deveni agresivi);

e).poate avea efecte mutilante asupra personalitatii (agresivitatea poate fi unul dintre ele; culpabilitate; neincredere in sine atunci cand se exagereaza prin pedeapsa).

Pentru adulti exista diferite metode de inlaturare a comportamentelor nedorite, de stingere a acestor comportamente. pentru fobii se folosesc 2 tipuri de terapii de stingere: terapie imploziva (dirijarea de catre terapeut a imaginarii situatiilor ce produc anxietatea) si tehnica expunerii (aducerea subiectului in situatia neurogena-"in vivo"-traieste alaturi de terapeut starea ce il tensioneaza).

Pentru a fi specialist in kinetoterapie trebuie sa indeplinesti cateva conditii: sa ai o conceptie data de teoria domeniului; sa ai o metodologie de interventie; sa ai un anume stil (caracteristica de personalitate).

Kinetoterapia constituie un domeniu al interventiei reglatorii (se desfasoara o actiune de dirijare-optimizare a comportamentului pacientului). Reglarea unui subiect se poate realiza pe 2 nivele: un nivel biologic (contributie majora a kinetoterapiei) si un nivel psihologic.

Reglarea

Reglarea este dirijarea din exterior de catre alta persoana a comportamentului unui individ, dirijare ce poate folosi cai diferite: cuvant, masaj, substante, procedee kinetoterapeutice .

Mijloace de realizare: se porneste de la o anumita informatie (data prin diferite mijloace de informare) programul de actiune ce determina comenzi de actiune (cu un anume scop, eficienta) controlul prin aferenta inversa stabileste in ce masura actiunea este corespondenta cu programul ei sau intentia ei obtinerea reglarii are ca efect optimizarea sau maximizarea comportamentului.

Metode de reglare: convorbirea terapeutica; consilierea; sugestia; hipnoza; tehnicile de desensibilizare; proceduri de masaj; miscari dirijate; sauna .

In sfera psihica sau psihomotorie reglarea duce la controlul emotional, la mobilizarea capacitatii intelectuale, la angrenarea volutionala, la mobilizare motivationala, la mobilizare motorie.

Autoreglarea

Autoreglarea este dirijarea comportamentului de catre individul insusi. Este un ansamblu de actiuni aplicate de un subsistem numit mecanism de reglare al altui subsistem numit obiect de reglare in interiorul aceluiasi sistem. Autoreglarea produce o echilibrare in raport cu un program (actionam asupra gandirii pentru a deveni pozitiva-cale informationala clar modificata pentru ca gandurile influenteaza celelalte subsisteme: afectiv, emotional si personalitatea in ansamblu).

Metode de autoreglare: autosugestia; relaxarea; antrenamentul mental .

Relaxarea

Relaxarea este o tehnica psihoterapeutica su autoformativa ce urmareste instalarea unei decontractii mmusculare si nervoase avand o serie de efecte: repaos; economia energiei fizice si psihice; cresterea rezistentei la stres; diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat.

Relaxarea are la baza modificari ale tonusului muscular, prin comanda corticala putand fi marit sau redus ca efect al sugestiei sau autosugestiei. Majoritatea metodelor de relaxare au ca purtator sugestia sau autosugestia.

Sugestia se foloseste in hipnoza (sugestii hipnotice) cu efect in instalarea unor functii organice in stare hipnotica, in influentarea comportamentului in etape posthipnotice. Sugestia se foloseste in stare de relaxare sau veghe.

Sugestia tinteste influentarea perceptiilor, a reprezentarilor, a deciziilor, a atitudinilor, a miscarilor (a intregului ansamblu psihocomportamental). Sunt efecte pozitive ale sugestiei ce conduc la cresterea adaptabilitatii, la optimizarea comportamentului, dar pot fi si efecte negative ale sugestiei care creeaza perturbari psihomotrice, neuropsihice, agraveaza boli (efectele Placebo pot fi exemple de influenta pozitiva supra individului, iar iatrogeniile sunt influente negative ale sugestiei asupra individului).

Sugestia poate sa fie sub forma stimulului sugestiv, a comportamentului sugestiv, prin disponibilitatea individului de a fi influentat de acest mecanism.

Sugestia si autosugestia sunt mecanisme principale de realizare a relaxarii.

In antrenamentul autogen obtinerea de contractii musculare prin sugestie si autosugestie este prezenta in:

-inducerea starii de relaxare;

-obtinerea senzatiei de greutate sau caldura prin formele de tip sugestiv prezentate monoton si repetitiv;

-prin imagini cu rol de mediere sau potentare a concentrarii sugestive.

In starea de relaxare subiectul este deconectat de ambianta, este concentrat intens si selectiv pe activitatea propriului corp si pe continutul mesajelor sugestive sau autosugestive. Receptivitatea la mesaj fiind crescuta, in relaxare se folosesc eficient mesaje cu caracter terapeutic pentru reducerea unor fenomene morbide sau optimizarea comportamentului.

In starea de veghe sugestia poate sa determine gandire pozitiva sau negativa.

Gandirea pozitiva duce la incredere in sine si la evolutia pozitiva a evenimentelor. Se stie ca moralul bolnavului este hotarator pentru evolutia bolii. Gandirea pozitiva are la baza deprinderile de gandire pozitiva determinate ca efect al sugerarii posibilitatii si sanselor de vindecare.

Gandirea negativa se exprima: intr-un conflict cu sine si cu ceilalti; in lipsa de incredere in sine sau in realizarea obiectivelor; in anticiparea esecului si in prezenta sentimentului de inferioritate. Anticiparea si expectanta esecului conduc la esec.

In hipnoza si posthipnoza sunt sansele cele mai mari pentru a regla comportamentul. Sugestia este eficienta daca: este acceptata de subiect; daca concorda cu propriul scop; daca se aflain acord cu sistemul de valori al persoanei; daca au caracter realist; daca se dau printr-un mesaj verbal clar si scurt; daca se administreaza ritmic; daca sunt mai eficiente cand se repeta pe ritm respirator.