Cercetarea sociometrica

CERCETAREA SOCIOMETRICA

Sociometria - metoda de cercetare

Elaborarea uneia sau alteia dintre metodele de cercetare in sociologie a fost determinata de nevoia de a surprinde in procesul cunoasterii multitudinea de componente ale vietii sociale, in vederea intelegerii mecanismului complex prin care are loc producerea faptelor din viata reala.

Dezvaluirea corecta a acestui mecanism prin cercetarea concreta este conditionata, in mod hotarator, de conceptia teoretica generala cu privire la raporturile dintre individ, grup si societate precum si de explicatia data actiunii sociale, care este de altfel singura relatie a omului (integrat in grup, comunitate, societate) cu mediul natural si social exterior, in cadrul careia se produc (sau se reproduc) valorile materiale si spirituale, asigurand astfel progresul social.

Cresterea valorii sociale a muncii, rationalitatea tuturor actiunilor umane in cadrul unei organizari sociale concrete constituie un obiectiv central al proceselor de organizare, conducere si control social si, in acest context, devin obiective centrale si ale cercetarilor sociologice. Valoarea sociala a muncii este ea insasi dependenta de numerosi factori. Cadrele generale, raporturile dintre structurile fundamentale ale societatii (economice, politice, culturale etc.), care dau sensul si valoarea reala a actiunii grupurilor, colectivitatilor si comuni­catiilor umane, fac obiectul altor stiinte despre societate. Cadrele sociale ale existentei si actiunii individului si grupului social (structuri familiale, comu­nitare, profesionale, demografice; modele de viata si de activitate practica; modele socio-culturale si de comportament; opinii, motivatii si aspiratii; relatii socio-afective si climatul psihosocial din grupurile umane etc.) sunt studiate de sociologi.

Diversitatea naturii intime a structurilor, faptelor si proceselor sociale a determinat elaborarea unor metode diferite in sociologie. Caracteristicile obiective ale oamenilor ca agenti sociali si ale faptelor sociale, economice, politice, culturale - rezultat al actiunii lor - sunt cunoscute prin intermediul metodei observatiei; lumea opiniilor, motivatiilor, intereselor, aspiratiilor umane este cunoscuta, la randul ei, prin intermediul anchetei sociologice. In mod similar si sociometria ca metoda a sociologiei a aparut din necesitatea cunoasterii modului specific in care relatiile interpersonale din grupurile umane, coeziunea membrilor acestor grupuri, climatul psihosocial generat de relatiile socioafective, toate acestea favorizeaza, sau nu, activitatea creatoare a oamenilor centrati in forme organizate (formal sau informal) pe o anumita sarcina.

In literatura de specialitate sociometria este prezentata fie ca o metoda de cercetare, care permite masurarea, ordonarea si prezentarea grafica a unor fenomene sociale si psihosociale (Leopold von Wiese, Dictionnaire de la langue philosophique - 1966), fie ca o doctrina si, in acelasi timp, o metoda de cercetare (J.L.Moreno, A.Mihu etc.). Diversitatea opiniilor cu privire la statutul sociometriei este determinata de pluralitatea criteriilor utilizate de un autor sau altul. In cazul dat, singurul criteriu cu caracter obiectiv este ceea ce stiinta insasi in logica dezvoltarii sale retine si promoveaza ca explicatie veridica a lumii reale si deci utila demersului cunoasterii intr-un nou context al evolutiei acestei lumi.

Sociometria a fost elaborata ca teorie si metoda de psihosociologul de origine romana Jacob Levi Moreno. In conceptia sa, sociometria se ocupa cu studiul matematic al proprietatilor psihologice ale populatiilor, fiind un domeniu distinct al stiintei despre societate, complementar sociologiei ca stiinta a sistemelor macroscopice ale societatii umane. Practic, sociometria porneste de indata ce noi suntem in situatia de a studia structura sociala ca intreg si partile ei, in acelasi timp.

Prin studiul sociometric noi putem aprecia pozitia concreta a fiecarui individ in interiorul comunitatii, ca si nucleul de relatii din jurul unui individ care este in permanent contact social cu alti indivizi. Acest nucleu de relatii, care este cea mai mica structura sociala in comunitate, este denumit atom social. Relatiile dintre atomii sociali formeaza ceea ce Moreno numeste retea sociometrica si care este mai degraba o rezultanta a curentelor de sentimente care strabat atomii sociali. Cu alte cuvinte, atomii sociali sunt compusi din numeroase structuri empatice, daca se accepta teoria conform careia orice proces care se produce in situatia de viata a unei persoane isi are corespondent in anumite procese din situatia de viata a altei (altor) persoane. Toate aceste procese pot sa aiba loc numai in conditiile in care oamenii sunt organizati in grupuri mici.

Moreno structureaza ceea ce el numeste "universul social' in trei dimensiuni: "societatea externa', "matricea sociometrica' si "realitatea sociala'.

Elementul central al vietii sociale, care este de fapt si obiectul sociometriei, este "matricea sociometrica', constituita din structura sociala afectiva (relatiile de respingere, atractie, indiferenta intre membrii grupurilor mici).

Daca matricea sociometrica este esenta societatii - continua rationamentul J.L.Moreno - atunci, prin analiza sociomettrica, este posibila cunoasterea tuturor disfunctiilor, starilor conflictuale generate (dupa parerea autorului) de relatiile de respingere dintre membrii grupurilor sociale. In baza acestei cunoasteri grupurile pot fi restructurate in functie de relatiile preferentiale exprimate de indivizi, se creeaza armonia dintre oameni, se stimuleaza creativitatea, se realizeaza progresul social. De la existentialisti (F.Kafka, M.Buber), de la psihologia abisala (T.Lipps, S.Freud), de la reprezentantii scolii psihologice in sociologie (G.Tarde) si chiar din unele idei ale socialismului, Moreno elaboreaza o conceptie eclectica despre societate. In acest caz nu putem accepta ideea existentei unei teorii sociometrice in sensul in care se mentioneaza in istoria sociologiei sisteme sociologice ca cele elaborate de A.Comte, E.Durkheim, M.Weber etc. Ceea ce a retinut in dezvoltarea sa sociologia si a fundamentat, pe baza intelegerii stiintifice a raporturilor reale dintre individ, grup si societate este metoda sociomettrica. Ideea de cuantificare si masurare a faptelor sociale este, de fapt, anterioara preocuparilor lui Moreno; cercetarea intensiva, insa, a grupurilor mici (formatiuni de munca, grupuri de elevi, de studenti, de prieteni, grupuri militare etc.) se declanseaza in perioada de dominare a empirismului sociologic (anii 30, 40 ai secolului nostru), perioada in care se contureaza si principalele tehnici de studiere a grupurilor mici. Analiza riguros stiintifica a relatiilor interumane existente in formele primare de organizare sociala nu este insa posibila in lipsa unei teorii stiintifice asupra raporturilor dintre aceste forme de existenta si actiune sociala si structurile fundamentale ale societatii - structuri economice, sociale, politice, culturale etc. - si, in ultima instanta, societatea in ansamblul ei ca societate nationala.

Grupul mic - obiect de analiza sociometrica

Ceea ce defineste omul ca fiinta sociala este, pe de o parte, nevoia de asociere, de traire colectiva cu semenii sai, iar pe de alta parte, necesitatea obiectiva de a actiona asupra mediului natural si social exterior acestora in vederea producerii de bunuri materiale si spirituale necesare existentei umane. De fapt, necesitatea actiunii colective a determinat si trairea in grupuri a oamenilor si, pe masura accentuarii diviziunii sociale a muncii si a modelelor de organizare a acestora, s-au diversificat si formele de viata colectiva a oamenilor.

In cadrul acestor forme de viata colectiva, grupul mic ocupa un loc deosebit de important. Grupurile mici sunt forme primare de viata sociala organizata, prin care se realizeaza practic toate obiectivele organizatiilor din care acestea fac parte si asigura, in acelasi timp, cadrul necesar modelarii si structurarii personalitatii membrilor societatii, astfel incat acestia sa se poata integra la nivelul exigentelor formulate de societate pentru fiecare etapa istorica pe care aceasta o parcurge. Cerintele sociale sunt, de regula, formulate sub forma unor modele de organizare adecvate realizarii unor programe concrete, sub forma normelor de comportament si actiune sau sub forma valorilor morale, ideologice si culturale menite sa structureze viata psihica a membrilor societatii, astfel incat sa se dezvolte tipul de personalitate umana capabila sa realizeze programele de dezvoltare propuse de societate.

Actiunea pentru realizarea programelor sociale se desfasoara intr-o mare diversitate de forme organizate. Cele mai elementare forme de organizare umana, determinate de nevoia de desfasurare a unei activitati practice sunt ceea ce in sociologie se exprima prin notiunea de "grup mic'. Grupul mic se defineste ca fiind un ansamblu de persoane care desfasoara cel putin un tip de activitate comuna (activitate productiva, invatare, cercetare stiintifica, politica etc.), activitate care presupune interactiunea directa pe tot parcursul realizarii sarcinii, pe baza unor modele si norme comportamentale, actionale si atitudinale impuse sau acceptate prin consens. Centrarea pe aceeasi sarcina si interactiunea directa dintre toti membrii grupului pot determina, in mod obiectiv, constiinta apartenentei la acelasi grup si genereaza toata gama de relatii socioafective specific umane: relatii de simpatie (atractie), antipatie (respingere), indiferenta etc. Prin obiectul actiunii, prin sarcina se realizeaza coeziunea dintre membrii grupului si, in acelasi timp, se stabilesc relatii obiective intre grupuri si organizatii (institutii sociale), intre grup (prin intermediul organizatiilor) si societate.

Aceasta determinare este obiectiva, deoarece orice sarcina ar avea de realizat un grup uman, ea este parte componenta a programelor sociale cu caracter general care se fixeaza ca obiective ale organizatiei din care face parte grupul respectiv. Modelele de actiune, normele in baza carora se realizeaza sarcinile, criteriile de apreciere a valorii sociale a rezultatelor muncii si, in consecinta, recompensa muncii sunt stabilite de societate si, prin acestea, relatiile dintre individ, grup, organizatii, societate au un caracter permanent si complex.

Modelele de actiune si comportament sunt structurate si standardizate de societate prin intermediul organizatiilor si institutiilor sociale, dar indivizii si grupurile sociale, de regula, adapteaza, optimizeaza sau deregleaza aceste modele, fie in functie de conditii obiective nou aparute, fie in functie de cunostinte, atitudini, norme sau valori asimilate de membrii grupului in procesul socializarii lor. In acest context, analiza raporturilor dintre grupul social si societate presupune in mod necesar luarea in considerare a rolului determinant pe care il au structurile fundamentale ale societatii asupra formarii personalitatii individului uman si a structurarii relatiilor dintre oameni in procesul actiunii sociale. In acelasi timp, trebuie sa se aiba in vedere influenta pe care oamenii organizati in grupuri o exercita asupra mediului social extern, atat prin rezultatele activitatii lor, cat si prin modelele de activitate si comportament pe care ei le adopta in mod real.

Pornind de la aceasta realitate, in procesul de organizare si conducere sociala se impune cu necesitate desfasurarea unei largi game de activitati care sa aiba ca finalitate formarea in microgrupurile sociale a unui climat favorabil activitatii creatoare, responsabile si de inalt randament social. Aceasta functie a conducerii se poate realiza optim numai pe baza unei cunoasteri stiintifice, riguroase a naturii relatiilor socioafective din grupurile mici, a mecanismelor psihosociale prin care sunt asimilate normele si valorile sociale, a factorilor care determina coeziunea grupurilor, in vederea realizarii sarcinilor pentru care, de altfel, s-au constituit.

Metoda sociometrica dezvoltata in sociologie face posibila cunoasterea unora dintre problemele enumerate mai sus si, in acest fel, cercetarile sociometrice pot contribui la largirea caracterului stiintific al actului de organizare si conducere.

Metodologia cercetarii sociometrice

Ea vizeaza realizarea unei cercetari concrete care are ca scop analiza relatiilor interumane din grupurile mici si influenta acestora asupra randamentului muncii sociale, iar ca mijloc de cercetare presupune parcurgerea unor etape succesive, cum ar fi: construirea instrumentelor necesare recoltarii informatiilor; recoltarea propriu-zisa a informatiilor necesare analizei; construirea sociogramei si sociomatricei (redarea structurii reale a relatiilor socioafective din grupul analizat); analiza functionalitatii acestor relatii si construirea modelului optim de organizare grupala, adica restructurarea membrilor grupului in functie de preferintele emise si de necesitatile obiective ale realizarii sarcinilor.

Construirea instrumentelor necesare recoltarii informatiilor Pentru o analiza sociometrica complexa sunt necesare informatii referitoare la structurarea relatiilor socioafective din grupul analizat, asa cum se prezinta aceasta in momentul cercetarii; la caracteristicile obiective ale fiecaruia dintre membrii grupului; la performantele individuale si grupale in raport cu sarcina (sau sarcinile) pe care este centrat grupul.

Informatiile referitoare la relatiile socioafective se recolteaza cu ajutorul testului sociometric. Exista mai multe tipuri de teste folosite in acest scop. Noi ne vom referi la unul dintre cele mai simple, nu din comoditate, ci pentru ca este modelul cel mai frecvent utilizat si, in acelasi timp, cel putin tot atat de eficient ca si celelalte modele, care au insa neajunsul ca se manevreaza foarte greu. Desi, aparent, testul sociometric se aseamana cu un chestionar sociologic, in realitate intre acestea exista diferentieri dintre care unele chiar esentiale. Astfel, daca in chestionarul sociologic intrebarile solicita informatii referitoare la o gama larga de raporturi ale subiectului uman cu mediul social in care el isi desfasoara activitatea si viata, in testul sociometric intrebarile vizeaza numai raporturile dintre persoanele implicate in realizarea unei sarcini. Pe de alta parte, in testul sociometric intrebarile se formuleaza astfel incat situeaza persoana careia i se adreseaza aceste intrebari intr-un context diferit de cel in care ea isi desfasoara activitatea in acel moment. Altfel spus, subiectii cercetati sunt pusi in situatia de a lua o decizie cu consecinte directe asupra contextului in care urmeaza sa se desfasoare viata lor in viitor. Cercetarea insasi are ca scop restructurarea organizatiilor grupale in cazul in care se ajunge la concluzia ca acestea sunt nefunctionale. Intr-o atare situatie, alegerea sau respingerea unuia sau altuia dintre actualii colegi de grup apare ca fiind motivata de cele mai diverse interese, dorinte, asteptari. Pentru exemplificare ne vom referi la doua cazuri. Sa presupunem ca un comandant militar este pus in situatia de a trimite trei soldati intr-o misiune cu grad de risc foarte mare si solicita psihosociologului unitatii militare alegerea lor pe baza metodei sociometrice. La intrebarea "cu cine ati dori sa mergeti in misiune?' fiecare soldat se va gandi, inainte de a scrie numele unor camarazi, la acele calitati ale celor preferati care sa mareasca cat mai mult sansele de reusita a misiunii in conditii de securitate maxima. Aceasta ar fi o situatie mai speciala, dar, chiar daca ne­am referi la un fapt de viata considerat de unii banal, cum ar fi organizarea unei excursii, si oamenilor li s-ar oferi posibilitatea alegerii partenerilor de traseu, lucrurile nu ar sta altfel. De data aceasta in exprimarea optiunii ar prima cu siguranta alte calitati care sa indemne la alegere, cum ar fi farmecul personal, spontaneitatea, spiritul de echipa etc. Dar, si intr-un caz si in celalalt, preferinta sau nonpreferinta exprimate nu sunt simple capricii, ci predispozitii spre actiune declansate pe baza sistemului normativ valoric al celui care alege (respinge) prin raportare la calitatile pe care el le atribuie celorlalti.

Deosebirile dintre testul sociometric si chestionarul sociologic se refera si la forma in care sunt date raspunsurile la intrebarile formulate. In chestionar, raspunsurile exprima opinii, cunostinte, aspiratii, judecati de valoare sau de fapt ale subiectului chestionat; in testul sociometric, raspunsurile se rezuma la scrierea numelor celor cu care subiectul doreste sau nu sa desfasoare activitatea si in noile forme de organizare preconizate. Numarul de alegeri/respingeri este prestabilit si, de regula, este mult mai mic decat numarul total al membrilor grupului. Aceasta restrictie impusa de cercetator are menirea de a facilita determinarea gradului de intensitate al preferintelor/nonpreferintelor. In plus, se recomanda subiectilor ca ordinea in care se scriu numele celor prefera-ti/nonpreferati sa exprime si ea gradul de intensitate al sentimentelor fata de cei in cauza. Desi pare un nonsens, vom face totusi mentiunea ca testul sociometric nu poate fi niciodata anonim; chestionarul sociologic trebuie sa fie in toate situatiile anonim. Relatiile socioafective sunt relatii de natura psihosociologica; ele exprima sentimente, trairi interioare sub forma de dorinte, pasiuni, antipatii, dispret, ura etc. Daca nu cunoastem purtatorul acestor forme de viata, nu avem cum sa-l punem in relatie cu Eurile celorlalti si deci nu vom putea sa prelucram si sa analizam informatiile recoltate.

intrebarile din testul sociomettric solicita informatii despre trei tipuri fundamentale de relatii interpersonale (socioafective) care se pot stabili intre oameni in procesul de comunicare si interactiune nemijloocita si relativ perma­nenta. Raspunsul la prima intrebare ne va mijloci cunoasterea persoanelor care exercita o putere de atractie asupra celui chestionat.

Cea de-a doua intrebare din testul amintit solicita informatii cu privire la relatiile de respingere. Fiind vorba de raporturi foarte delicate intre oameni, ea a fost formulata in consecinta cu nuanta: "pe cine ati prefera mai putin sau deloc'. Pentru a avea certitudinea veridicitatii informatiilor, in testul socio-metric nu se solicita motivarea raspunsului. Motivele reale ale respingerii unui membru al grupului de catre altul se depisteaza prin intermediul altor modalitati. Dintre acestea mentionam eficienta deosebita a observatiilor directe si a aplicarii unor ghiduri de interviu pentru fiecare membru al grupului. Intrebarea a treia are scopul de a testa reciprocitatea preferintelor. Dupa cum se observa, modelul testului propus permite recoltarea informatiilor care sa conduca la cunoasterea a trei tipuri de relatii socioafective: acceptare, respingere si suspiciune. Viata in grup genereaza insa un al patrulea tip de raporturi interumane si anume cele de indiferenta. Indiferenta fata de partenerul de actiune este data cel mai adesea de necunoasterea acestuia, dar exista si situatii cand anumite persoane raman indiferente celorlalti chiar si dupa o indelungata activitate in comun datorita in principal unor slabe trasaturi de personalitate. Existenta in grup a unor astfel de persoane este evidentiata in procesul prelucrarii informatiilor si construirii sociogramei.

In afara datelor obtinute prin testul sociometric, se mai completeaza o fisa individuala cu principalele caracteristici ale fiecaruia dintre membrii grupului. In cazul cercetarii formatiunilor de munca se solicita acele date care definesc, pe de o parte, personalitatea individului, iar, pe de alta parte, calitatea sa de muncitor.

Dupa ce dispunem de toate informatiile necesare analizei, se procedeaza la prelucrarea acestora. Prelucrarea informatiilor din testul sociometric se face prin construirea sociometriei si sociogramei.

Tabel de scoruri, sociomatricea si sociograma

Tabelul de scoruri este un instrument cu ajutorul caruia se fac primele operatii de ordonare a informatiilor grupului cercetat din testul sociometric. In coloana 1 sunt trecute codurile si, respectiv, numele membrilor. Codurile - de regula numerice - vor fi utilizate in construirea sociogramei aceluiasi grup. In coloanele 2, 3 si 4 sunt trecute preferintele emise de fiecare membru al grupului in testul completat. Asa de exemplu, muncitorul B.I., simbolizat de cifra 1, si-a exprimat dorinta de a lucra in echipa reorganizata cu colegii sai simbolizati de cifrele 9, 10 si 5. Ordinea acestora nu este insa intamplatoare; ea exprima ordinea intensitatii preferintei exprimate. Primei preferinte i se atribuie punctajul maxim (3 puncte), celei de a doua - 2 puncte, iar celei de a treia - un punct. Valorile acumulate de fiecare membru al grupului dau scorul pozitiv pe care il regasim in tabelul anexat.

In coloanele 6,7 si 8 sunt trecute respingerile primite de membrii grupului. Valorile atribuite fiecarei respingeri sunt negative (-3 puncte daca persoana este numita pe primul loc in lista respingerilor, -2 puncte daca a fost pe locul al doilea si - un punct daca a fost numita pe locul al treilea). Daca, de exemplu, ar fi fost pusa conditia sa fie alese 5 persoane si nu 3, cum am fi procedat in testul analizat, atunci valoarea maxima a unei alegeri ar fi fost 5 puncte, iar valoare minima 1 punct (respectiv -5 puncte pentru prima respingere si in ordine descrescatoare urmatoarele respingeri).

In coloana 9 sunt insumate valorile respingerilor primite, iar in coloana 10 se face suma algebrica a valorilor atribuite atat pentru alegeri, cat si pentru respingeri, obtinandu-se un scor general pentru fiecare membru al grupului.

Sociomatricea se construieste pe baza tabelului de scoruri sau direct dupa testele sociometrice. In acest tabel sunt puse in evidenta in mod special relatiile directe intre indivizi si mai putin cele grupate. Doar coeficientul de status sociometric ne formeaza imaginea asupra pozitiei pe care o are fiecare individ in raport cu grupul din care face parte. Acest coeficient se calculeaza ca un raport intre numarul total de alegeri primite de catre fiecare membru al grupului (A) si numarul de alegeri posibile (n-1, in care n reprezinta efectivul grupului studiat). Indicele de status ia valoarea 1 atunci cand un membru al grupului intruneste alegeri de la toti ceilalti.

Dupa cum se observa, subiectul 3 este singurul al carui status se apropie de valoarea 1(0,8), iar 5 dintre membrii grupului au un status apropiat de zero sau chiar zero in cazul subiectului 8.

Acel membru al grupului care intruneste cel mai mare scor general pozitiv se considera, in analizele sociometrice, ca fiind liderul informal al grupului (in cazul dat, subiectul nr.3).

Sociomatricea pune in evidenta pozitia fiecarui subiect in cadrul grupului cercetat. In analizele sociologice, scopul principal il constituie insa structura relatiilor socio-umane din cadrul unui grup. Pentru evidentierea acestei structuri pe baza sociomatricei se construieste sociograma grupului. Pentru o astfel de constructie, care este de fapt o reprezentare grafica a tuturor tipurilor de relatii socioafective dintr-o colectivitate umana, este necesar mai intai sa precizam simbolurile utilizate. Astfel: pentru relatiile de acceptare (simpatie, atractie, preferinta) se foloseste o linie continua cu sageata in sensul subiectului preferat. De exemplu, cand spunea ca subiectul A il prefera pe subiectul B, grafic se exprima astfel:

Daca si B il prefera pe A, atunci exprimarea grafica reciproca va fi:

Respingerile sunt simbolizate in analizele sociometrice prin sageti cu linii intrerupte in sensul subiectului respins:

iar respingerile reciproce:

La randul lor, suspiciunile sunt reprezentate prin linie punctata:

Simbolurile sunt conventionale; poate fi aleasa orice modalitate (fie cea data de autorul acestei lectii si care este mai larg utilizata, fie prin folosirea numai a liniei continue dar diferit colorata pentru fiecare tip de relatie etc.). In orice caz, este necesara o legenda a simbolurilor utilizate pentru a face posibila comunicarea continutului de idei exprimat in analiza intreprinsa.

Pentru a construi sociograma relatiilor interpersonale din sociomatricea de mai sus vom proceda in felul urmator: luam in ordine fiecare membru al echipei si-l punem in relatiile pe care el insusi le-a exprimat in testul sociometric. Astfel, subiectul nr.1 (B.I.) ar dori sa lucreze in formatiunea reorganizata cu actualii coechipieri de la pozitiile 9, 10 si 5. Grafic aceste relatii se prezinta sub forma:

In acelasi timp, el ar prefera mai putin sau, daca ar fi posibil, ar dori sa nu mai fie impreuna cu actualii sai coechipieri de la pozitiile 6 si 2, ceea ce se exprima grafic astfel:

Sau, reprezentand intr-o singura figura pozitia subiectului B.I. din punct de vedere al relatiilor sale socioafective cu ceilalti membri ai grupului, obtinem urmatoarea imagine:

Se continua cu subiectul nr.2, stabilind relatiile acestuia cu restul membrilor grupului. Din sociomatrice rezulta ca acesta ar dori sa lucreze cu colegii sai de la pozitiile 3, 1 si 4 si nu-l prefera pe colegul cu numarul de ordine 5. Sociograma completata cu relatiile celui de-al doilea subiect arata astfel:

Dupa cum se observa, conectarea relatiilor chiar si numai a doi subiecti complica oarecum structura raporturilor interumane cand acestia sunt analizati in calitatea lor de membrii ai unui grup de actiune. Se constata astfel ca subiectul nr.1 nu doreste sa lucreze in noua formatiune cu subiectul nr.2, in timp ce acesta din urma ar dori sa-l aiba pe primul in calitate de tovaras de munca. Pe acest simplu exercitiu am dori sa subliniem ca relatiile de atragere sau respingere a unei persoane in relatiile grupale nu sunt simple antipatii generate de caracteristici exterioare ale acesteia, ci au o determinare mul mai complexa. In cadrul unui ansamblu de factori care dau sens acestor determinari, un loc central il ocupa natura intereselor ce se constituie in motivatii reale ale fiecarui individ atunci cand se implica in realizarea unui obiect de interes general. Aceasta idee va fi pusa in evidenta mult mai pregnant atunci cand vom face analiza intregului ansamblu de relatii ce caracterizeaza grupul cercetat. Pentru aceasta va trebui sa vedem cum se prezinta structura relatiilor intregului grup si sa construim deci sociograma acestuia.

Analiza si explicatia proceselor sociale din grupurile mici

Prin demersurile metodologice explicate mai sus se ajunge la cunoasterea structurii relatiilor interpersonale asa cum sunt redate ele in sociograma. Pentru a realiza radiografierea acestor relatii trebuie cunoscute in detaliu tehnicile si metoda sociometrica in ansamblul ei. Dificultatea reala apare, insa, dupa ce avem in fata acest "paienjenis' de relatii care niciodata nu este acelasi, chiar daca s-ar radiografia un numar infinit de forme organizate in care oamenii isi desfasoara cele mai diverse activitati. Aceasta dificultate este data de necesitatea de a raspunde la o serie de intrebari, cum ar fi: Ce semnificatie au atractiile reciproce intre muncitorii de la pozitiile 3, 9 si 4? (vezi sociograma) pentru coeziunea echipei si pentru realizarea sarcinii pe care este centrat grupul? De ce 7 muncitori il prefera pe colegul lor de la nr.3 in echipa reorganizata? De ce subiectul nr.3, care este liderul informal al intregii echipe, il prefera pe subiectul nr.1 pe care il resping 4 dintre colegii lui? Actuala structura a relatiilor interumane din formatiunea de munca cercetata este favorabila sau nu obtinerii de performante, constituie ea sau nu un mediu favorabil dezvoltarii capacitatii creatoare a membrilor echipei si a personalitatii lor in general? Ce trebuie facut in plan organizatoric pentru a inlatura factorii dereglatori ai actiunii grupului (daca acestia exista)? etc.

Pentru a da raspuns la aceste intrebari si la numeroase altele posibile, sunt necesare cel putin doua conditii: 1) Cercetatorul trebuie sa dispuna si de alte informatii decat cele recoltate prin testul sociometric; 2) Sa fie un bun cunoscator al teoriei psihosociologice si un abil observator al realitatii concrete; sa cunoasca obiectivele concrete ale programelor organizatiei economice sau sociale din care fac parte grupurile umane cercetate.

Informatiile suplimentare necesare analizei si explicatiei structurii relatiilor interpersonale din grupurile de munca se recolteaza relativ usor daca stim ce tipuri de informatii trebuie sa retinem. Instrumentele de baza pentru realizarea acestui obiectiv il constituie fisa de observatie si chestionarul. In ceea ce priveste natura acestor informatii mentionam urmatoarele:

a)  Este necesar sa avem date despre caracteristicile socio-demografce ale membrilor grupului care definesc statutul lor de muncitori si cetateni (varsta, sex, stare civila, structura familiei din care fac parte, bugetul familiei sau zestrea gospodariei in ansamblul ei, nivelul de instructie etc.). Toate aceste caracteristici isi pun amprenta atat asupra comportamentului, cat si asupra calitatii activitatii practice.

b) Informatii asupra modului de organizare a muncii in echipa si modului de dispunere a membrilor grupului in timpul realizarii sarcinii. Acest gen de informatii se recolteaza, de regula, printr-un chestionar. Ele se refera in principal la urmatoarele aspecte: daca muncitorul stie la inceputul zilei de lucru continutul intregului program de activitate al zilei; daca lucreaza dupa un plan personal sau intervin de regula noi indicatii ale sefului (maistrului); daca este consultat in organizarea locului de munca al echipei; daca coopereaza cu alti colegi in realizarea sarcinilor etc.

c)  Informatii cu privire la climatul de grup, care se racoleaza tot pe baza unui chestionar.

La toate informatiile mentionate se adauga cele rezultate din observatia directa, efectuata pe tot parcursul cercetarii. Retinem pana la detaliu diversitatea informatiilor pentru a face din acest fapt un argument in favoarea ideii ca analiza sociologica riguroasa nu este posibila fara informatii complete si sistematic recoltate, fara ordonarea acestora prin insasi instrumentele de recoltare a lor; fara cunoasterea unor metode moderne de analiza si a unor metode stiintifice de explicatie.

TEST SOCIOMETRIC

Numele si prenumele.

Uzina.

Sectia

Formatiunea de munca..

I.  Daca s-ar reorganiza formatiunea dvs. de munca, cu care dintre colegi ati prefera sa lucrati si in formatiunea reorganizata?

.

II. Dar pe cine ati prefera mai putin sau nu ati prefera deloc?

III.    Cine credeti ca v-ar prefera pe dvs. sa lucrati in formatiunea reorganizata?

IV.   Cine credeti ca ar prefera mai putin sau nu ar prefera deloc sa lucreze in continuare cu dvs.?

BIBLIOGRAFIE

MIHU, A., Laboratorul de sociologie, in Metode si tehnici ale sociologiei, Miron Constantinescu si Octavian Berlogea (coord.), Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1970.

WIESE, Leopold von, Dictionnaire de la languephilosophique,

RECOMANDARI PENTRU STUDIU

Metodologia cercetarii sociologice. Componentele conceptului de ,,metodologie''

Cunoastere comuna versus cunoastere stiintifica. Definitii si caracteristici

,,Binoame conceptuale' utilizate in stiintele socioumane

Rolul paradigmelor in cercetarea stiintifica. Clasificare

Etapele desfasurarii cercetarii stiintifice

Operatiile metodologice pe care le presupune fiecare etapa a cercetarii sociologice

Specificul anchetei sociologice

Rolul sondajelor de opinie publica in cunoasterea stiintifica a vietiisociale

Relevanta chestionarelor in investigatia sociologica

Factori de distorsiune in ancheta pe baza de chestionar

Interviul ca interactiune sociala

Reguli de aplicare a interviului in cercetarea sociologica

Documentele sociale - sursa de informare in cercetarile sociologice

Specificul tehnicii analizei continutului comunicarii

Etapele cercetarilor sociologice bazate pe tehnica analizei continu­tului comunicarii

Observatia spontana versus observatia stiintifica

Observatia stiintifica - experimentul psihosociologic: specific si ele­mente distinctive ale celor doua metode de cercetare

Avantaje si dezavantaje ale tipurilor de experimente regasite in cerce­tarea psihosociologica

Utilizarea testelor sociologice in studiul relatiilor interumane in gru­purile mici

Relatii intre tehnica sociometrica si alte metode si tehnici de cer­cetare.