Succesul si insuccesul scolar - barometru al randamentului educational

Succesul si insuccesul scolar - barometru al  randamentului educational

Politica generala a oricarei institutii are ca finalitate obtinerea performantelor ca expresie a eficacitatii organizatiei[1]. Evaluarea procesului de invatamant reprezinta o actiune subordonata activitatii de instruire/educatie, organizata la nivel de sistem, necesara pentru verificarea gradului de ideplinire a obiectivelor propuse, verificare realizabila la diferite intervale de timp, cu functia centrala de reglare-autoreglare. Ca mecanism specific sistemelor deschise, cu functia centrala de reglare-autoreglare, evaluarea asigura raportarea rezultatelor obtinute intr-o anumita activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului in vederea luarii unei decizii optime.

Succesul / insuccesul scolar nu este un indiciu fidel al valorii inteligentei generale sau globale a elevului, intrucat capacitatea de adaptare scolara depinde de inteligenta lui scolara[2], insa este un barometru al randamentului educational.

Inteligenta scolara se realizeaza si se formeaza in procesul de scolarizare ca un rezultat al stralucirii potentialitatilor mintale ale copilului dupa natura si repertoriul activitatii scolare, adaugand in structura sa si modul de comportare a elevului fata de activitatea conducatoare a varstei scolare.

In matricea complexa a reusitei scolare ponderea factorilor intelectuala este destul de insemnata, cca 50% din varianta rezultatelor scolare fiind pus pe seama inteligentei. Restul de 50% este pus pe seama factorilor nonintelectuali de personalitate, precum si a conditiilor de organizare a activitatii scolare, metodelor de predare. Daca activismul se asociaza cu aptitudini scolare dezvoltate, firea perseverenta va parcurge o cale ascendenta in activitatea scolara[3].

Insuccesul scolar reprezinta un bilant al muncii scolare, cu o relativa stabilitate, pentru o anumita perioada de timp, ramanerea in urma la invatatura precede rezultatului 'bilantului" si se afla in continua schimbare.

In aceasta situatie se cunosc solutii diferite:

- se recupereaza, iar atunci nu duce la esec scolar;

- se agraveaza, ducand de cele mai multe ori la insucces scolar (corigenta sau repetentie).

Excelenta, reusita dar si esecul sunt realitati construite de sistemul scolar - afirma Ph. Perrenoud. Acelasi autor identifica trei mecanisme complementare, pe care le considera 'o tripla fabricare a esecului'. Ele privesc:

curriculumul - drumul pe care trebuie sa-l parcurga elevii; in conditiile in care nu pleaca nici din acelasi punct si nici nu au aceleasi resurse, inegalitatea este constant recreata pe parcursul traseului scolar;

tratamentul pedagogic nediferentiat - faptul ca elevii sunt tratati la fel, situatie exprimata in sintagma 'indiferenta la diferente';

evaluarea - care contribuie la minimizarea sau, din contra, la dramatizarea inegalitatilor reale de invatare.

 Analiza relatiei dintre procesele evaluative, pe de o parte, si performantele scolare, pe de alta parte, conduce la concluzia ca, actele evaluative nu pot fi considerate prin ele insele factori hotaratori in asigurarea succesului scolar, dupa cum nici principala sursa a esecurilor, dar pot favoriza aparitia si mentinerea unor asemenea fenomene.

Evaluarea randamentului scolar presupune valorificarea tinand seama de urmatoarele criterii[4]:

a) rezultatele scolare (interpretate in sens cantitativ si calitativ);

b) comportamentul elevului (privit in sens psihologic si pedagogic);

c) succesul scolar (amalizat in raport de obiectivele generale si de procesul sau regresul realizat individual si colectiv);

d) calitatea procesului de invatamant, identificata in raport de factorii de stoc (care exprima calitatea procesului de invatamant intr-un anumit proces al evolutiei) si de flux (care exprima calitatea procesului de invatamant, intr-o perspectiva dinamica, prin intermediul unor indicatori mobili, referitor la: comportamentul profesorilor si elevilor; reusita scolara cu evolutiile sale in timp si spatiu).