Lectia de educatie fizica - forma organizatorica de baza in practicarea exercitiului fizic

LECTIA DE EDUCATIE FIZICA - FORMA ORGANIZATORICA DE BAZA IN PRACTICAREA EXERCITIULUI FIZIC

In contextul conceptual si metodologic actual, lectia reprezinta cadrul propice prin care se asigura stabilitatea si continuitatea procesului instructiv-educativ specific invatamantului.

Lectia este activitatea comuna a profesorilor cu elevii ce vizeaza scopuri si obiective precise, are un continut definit, o anumita structura si se desfasoara intr-un timp bine delimitat.

Ca unitate organizatorica de baza a procesului de invatamant, lectia se fundamenteaza pe interdependenta functionala a urmatoarelor componente:

- factorii care cuprind continuturile si strategiile (metode, mijloace, forme de organizare, etc.),

- resursele didactice, reprezentate de componenta psihica a colectivului de elevi, materiale, timp, etc.;

- relatiile pedagogice stabilite intre profesor-elev si elev-elev.

Lectia, ca forma de baza a procesului de practicare a exercitiilor fizice a fost in permanenta o preocupare a specialistilor in scopul cresterii eficientei sale.

De modul in care aceasta este conceputa, pregatita si realizata, vor depinde, in buna masura, rezultatele muncii profesorului.

Prin intermediul ei obiectivele educatiei fizice scolare se infaptuiesc unitar si sistematic, desfasurata cu clase relativ constante ca numar si omogene din punct de vedere al pregatirii fizice.

Lectia are cateva caracteristici particulare care se adauga celor generale si care intr-o sinteza a literaturii domeniului pot fi enuntate dupa cum urmeaza:

- continutul este stabilit in acord cu programa de specialitate dar si in urma analizei resurselor umane si materiale avute la dispozitie;

- se adreseaza unor colective de elevi constante ca numar si care prezinta o relativa omogenitate sub aspectul varstei, paricularitatilor psiho-motrice, functionale si intelectuale;

- are o durata stabila, precis delimitata in timp si este prevazuta in orarul unitatii respective dupa o iteratie conforma cu tipul si ciclul de invatamant;

- valorifica experienta didactica a specialistului care o conduce;

- prezenta in trunchiul comun al curriculei, atribuie lectiei caracterul de obligativitate deopotriva pentru profesor si elev. Totodata, reforma actuala ofera posibilitatea unor lectii optionale care odata alese de elevi devin obligatorii pentru ambii factori participanti;

- prin efectele pozitive inregistrate in planul dezvlotarii fizice si a capacitatii motrice, a capacitatii de autoorganizare-autoconducere-autoevaluare si nu in ultimul rand crearea obisnuintei de a practica exercitiul fizic, lectia asigura premizele desfasurarii educatiei fizice si in alte forme organizatorice;

- prin apartenenta la procesul instructiv-educativ specific invatamantului, lectia de educatie fizica respecta cerintele fundamentale ale didacticii si anume:

a) sa prezinte teme si obiective precise;

b) sa foloseasca cele mai eficiente metode, mijloace si  modalitati de exersare;

c) dozarea efortului sa fie realizata optim, functie de particularitatile colectivului si sa se inregistreze o dinamica corespunzatoare;

d) sa imbine optim instruirea si educatia;

e) sa valorifice eficient timpul alocat;

f) sa formeze la nivel individual si de microgrup deprinderi de autoorganizare- autoconducere- autoevaluare;

g) sa fie gandita sub toate aspectele ca parte a unui ciclu de lectii care au aceeasi tema si care se conditioneaza si influenteaza reciproc sub aspectul predarii-invatarii continutului.

In educatia fizica scolara se intalneste o mare varietate de tipuri de lectii determinate de specificul invatamantului si de conditiile foarte diversificate in care se desfasoara.

In functie de modul de reprezentare la nivel curricular sunt descrise:

1. Lectii prevazute in planul scolar

lectii de trunchi comun, sunt obligatorii, au un continut subordonat programei de specialitate si un volum saptamanal stabilit prin reglementari ale ministerului de resort, care pot diferi in functie de tipul si ciclul de invatamant;

lectii la decizia scolii, care se intalnesc sub forma:

lectii de aprofundare, in care se urmareste aprofundarea obiectivelor cadru sau competentelor unor discipline din trunchiul comun, prin noi continuturi;

- lectii optionale de extinderi, in cadrul carora se urmareste aprofundarea cunostintelor din trunchiul comun prin noi obiective de referinta;

lectii optionale cu disciplina noua, in cadrul carora pot fi abordate continuturi noi, diferite de cele din trunchiul comun (gimnastica ritmica, sport aerobic, tenis de camp, etc.);

- lectii de optional integrat, in care se abordeaza continuturi noi ce presupun integrarea cunostintelor provenite de la mai multe discipline studiate (euritmie, balet clasic sau modern, pantomima, dans clasic sau modern, etc.).

2. Lectii extracurriculare, se concretizeaza in ansambluri sportive, organizat pentru elevii cu aptitudini si performante sportive care opteaza pentru perfectionarea intr-o disciplina sportiva. Programarea lectiior se face in afara orarului scolar si se adreseaza unor colective de minim 10-15 elevi.

Dupa tipul unitatii de invatare abordata in lectie distingem:

- lectii ce vizeaza deprinderile si/sau priceperile motrice;

- lectii ce vizeaza calitatile motrice;

- lectii in care este urmarita dezvoltarea fizica armonioasa, intalnite cu precadere in invatamantul prescolar si primar;

- lectii ce urmaresc formarea capacitatii de autoorganizare / autoconducere / autoapreciere, rar intalnite de sine statatoare;

- lectii mixte, al caror continut vizeaza combinatii ale situatiilor prezentate, sunt cel mai adesea intalnite in practica domeniului.

In functie de numarul temelor abordate pot fi intalnite:

- lectii cu o singura tema;

- lectii cu doua teme;

- lectii cu mai multe teme.

In functie de tipul si numarul deprinderilor si/sau priceperilor motrice abordate se cunosc:

- lectii monosport - continutul apartine unei singure ramuri sau probe sportive;

- lectii bisport - continutul provine din doua ramuri sau probe sportive;

- lectii polisport - pot fi intalnite in cazul unei baze materiale care sa permita desfasurarea lectiei in functie de optiunea elevilor.

In functie de etapele formarii deprinderilor motrice se disting:

- lectii de invatare;

- lectii de consolidare;

- lectii de perfectionare;

- lectii de verificare;

- lectii mixte, al caror continut prezinta combinatii ale situatiilor anterior

mentionate.

In functie de amplasarea lectiei in structura anului scolar pot fi mentionate:

- lectii introductive (organizatorice) prezente la inceputul anului scolar sau semestrului, acestea au un continut  prin care se urmareste, pe de o parte informarea elevilor cu privire la aspectele privind activitatea care urmeaza sa se desfasoare, iar pe de alta parte sustinerea unor probe de control care sa evidentieze nivlelul bio-motric si sistemul de cunostinte de specialitate al colectivului de elevi;

- lectii curente, desfasurate saptamanal;

- lectii bilant, situate la sfarsitul semestrului sau la incheierea anului scolar.

In functie de locul si conditiile de desfasurare pot fi mentionate:

- lectii desfasurate in aer liber, in conditii atmosferice favorabile;

- lectii desfasurate in aer liber, in conditii atmosferice nefavorabile;

- lectii desfasurate in interior, in conditiile unei dotari materiale optime;

- lectii desfasurate in interior, in spatii improvizate.