Profesorul expert

Profesorul expert

"Cum putem defini profesorul expert?" este o intrebare intalnita frecvent in diverse sisteme educationale. Pentru a putea da un raspuns adecvat, trebuie sa identificam factorii/variabilele care ajuta un individ sa devina expert in domeniul educational-didactic. Trebuie sa intelegem prin ce anume se diferentiaza profesorul expert de cel "modal" si, in consecinta, sa dezvoltam modalitati de interventie care il ajuta pe cel novice sa devina, cat mai repede si mai fluent cu putinta, un expert in acest domeniu.

Ce caracteristici prezinta profesorii experti? Prin ce difera ei de novici?

Cercetarile in domeniu au aratat ca profesorii experti prezinta trei caracteristici majore.

In primul rand, expertii dispun de cunostinte: cunosc mai multe strategii si tehnici de predare si utilizeaza cunostintele mai eficient in rezolvarea problemelor.

In al doilea rand, expertii sunt mai eficienti: fac mai mult in timp mai scurt si cu investitie redusa de efort, comparativ cu novicii.

In al treilea rand, expertii manifesta o abordare creativa: adesea ei ajung la solutii mai adecvate si mai neobisnuite comparativ cu novicii.

Cunostintele expertilor

Se intampla uneori sa avem sansa sa lucram alaturi de profesori considerati de excelenta in sistemul lor educational. In aceste conditii, putem gandi ca " este pur si simplu mult mai inteligent decat mine. Stie totul, cu siguranta are o capacitate de memorare mult mai performanta decat am eu. N-o sa stiu niciodata atatea informatii cat el/ea." Dar sunt oare chiar adevarate aceste constatari?

Un studiu clasic din psihologia cognitiva a furnizat raspunsuri pertinente la astfel de situatii-problema. Astfel, studiul respectiv a analizat diferenta dintre jucatorii de sah novici si cei experti, in ceea ce priveste memorarea unor configuratii particulare ale pieselor de sah. Altfel spus, celor doua categorii de jucatori li s-a cerut sa memoreze diferite configuratii ale pieselor de sah, fiind evaluati ulterior in ce priveste performantele lor mnezice in aceste sarcini. Asa cum era de asteptat, expertii au avut performante superioare, dar numai pentru piesele aranjate in configuratii semnificative (configuratii care influenteaza evolutia ulterioara a jocului). In situatia in care piesele au fost aranjate pe tabla de joc in configuratii aleatoare, intre performantele mnezice ale celor doua categorii de jucatori nu au existat diferente semnificative (atat novicii, cat si expertii au prezentat performante slabe).

Ce semnificatie are acest studiu? In primul rand, el indica faptul ca superioritatea jucatorilor experti fata de novici este data de stocarea diferentiata a configuratiei pieselor, si nu reflecta superioritatea memorarii in general ori vreo alta abilitate cognitiva globala. Avantajul expertilor consta in faptul ca au mai multe cunostinte domeniu-specifice: jucatorii experti au stocat sute de configuratii semnificative, ceea ce le permite sa stocheze in continuare alte paternuri de configuratii cu mai multa usurinta. Performanta expertilor a fost studiata intr-un numar mare de domenii, incluzand programarea informatica, luarea de decizii in domeniul judiciar, diagnosticul medical, etc., chiar si cursele pentru persoanele cu handicap. Toate studiile au ajuns la aceeasi concluzie, si anume ca principalul avantaj al expertilor fata de novici consta faptul ca dispun de mai multe cunostinte in domeniul lor de expertiza.

Expertii nu sunt superiori novicilor in general, in ceea ce priveste baza biologica a memoriei sau abilitatile cognitive generale. Profesorii experti detin cunostinte extensive, achizitionate prin experienta, pe care le utilizeaza in intelegerea si rezolvarea de probleme. Nu cantitatea de experienta in sine conteaza in aceasta ecuatie, ci mai ales reflectia continua asupra experientei noastre intr-un anumit domeniu profesional (ceea ce sustine conceptul de "practician reflexiv"). Este vorba nu de o determinare genetica sau de "cum ne-am nascut", ci de cunostinte pe care le putem achizitiona daca suntem dispusi sa "muncim" pentru a deveni profesori experti.

1.1.1 Tipuri de cunostinte-experte

In primul rand, profesorii experti detin cunostinte de specialitate - cunostinte din domeniul pe care il predau. Sunt cunostinte acumulate in timpul studiilor universitare sau prin experiente de invatare in afara scolii.

In al doilea rand, profesorii au nevoie de cunostinte de pedagogie - cunostinte despre cum anume sa predea. Putem include aici cunostinte despre cum anume sa crestem motivatia elevilor, informatii despre managementul comportamental al elevilor, cum anume sa elaboram si aplicam testele de cunostinte, etc.

In al treilea rand, profesorii experti au nevoie de cunostinte de metodica specialitatii, in cazul de fata cunostinte despre cum anume se poate desfasura predarea-invatarea psihologiei in liceu.

1.1.2 Organizarea cunostintelor de expert   

Difera novicii de experti in ceea ce priveste organizarea si stocarea cunostintelor? Aparent, aceasta intrebare pare sa nu aiba raspuns, deoarece cunostintele reprezinta o entitate mentala iar organizarea lor pare a fi de neaccesat. Totusi, raspunsul la aceasta intrebare este oferit de catre psihologi, prin monitorizarea utilizarii cunostintelor de experti/novici in timpul rezolvarii de probleme si analiza diferentelor rezultate.

Un studiu realizat de Chi, Feltovich& Glaser (1981) sugereaza ideea ca expertii si novicii grupeaza problemele de fizica in mod diferit. In general, expertii sunt mai sezitivi la structura de profunzime a problemelor - grupeaza problemele in functie de principiile fizice relevante pentru solutia problemei. In contrast cu acestia, novicii sunt mai senzitivi fata de structura de suprafata- grupeaza problemele in functie de detaliile mentionate in enunt. Generalizand, aceste rezultate sugereaza faptul ca expertii difera de novici nu doar in ce priveste cantitatea sau baza de cunostinte, ci in egala masura prin maniera in care isi organizeaza aceste cunostinte.

Pentru un profesor, a fi senzitiv fata de structura de adancime poate insemna, de exemplu, identificarea stimei de sine scazute si a sentimentului lipsei de valori personale pe care le mascheaza o problema de vorbire a unui anumit elev. La randul ei, stima de sine scazuta poate provoca probleme comportamentale care le dubleaza pe cele de vorbire. Un profesor centrat doar pe structura de suprafata a situatiei vede problema comportamentala ca fiind determinata exclusiv de lipsa de disciplina sau disobedienta. Acest mod de conceptualizare a situatie poate explica un posibil esec in rezolvarea eficienta a problemei.

Proiectul de lectie

Cateva studii asupra diferentei profesor expert-profesor novice au concluzionat ca acestia difera in ceea ce priveste organizarea cunostintelor lor referitoare la predare (de metodica). Aceste studii sugereaza ideea conform careia cunostintele profesorilor experti sunt mai bine integrate decat ale incepatorilor ("atomii" de informatie sunt mai bine interrelationati, existand o structura interna mult mai unitara). Concluzia a fost furnizata in urma analizei proiectelor de lectie ale profesorilor.

Conform unui studiu apartinand lui Leinhardt si Greeno (1986), un proiect de lectie contine:

-prescriptii globale, care nu sunt relationate cu continutul sau disciplina predata (de ex. "un exemplu care accentueaza semnificatia acestor informatii pentru viata cotidiana a elevilor");

-prescriptii specifice, care depind de continutul predat;

-elemente de decizie care fac proiectul responsabil pentru evenimente asteptate/neasteptate (daca elevii par a nu fi interesati de acest demers, li se cere sa exemplifice situatii din viata in care au trait emotii diferite, de relativ aceeasi intensitate).

Prescriptiile globale pot include rutine cotidiene ale lectiei, ca de exemplu verificarea temei, prezentarea unui material/informatii noi, supervizarea exercitiilor, etc. Prescriptiile specifice pot include rutinele predarii unui concept/teorii din disciplina de specialitate sau monitorizare modului in care elevii au inteles, de asemenea, conceptele disciplinei respective. Elementele de decizie din proiectul de lectie ii spun profesorului cum anume se adreseaza intrebarile, sau cum sa actioneze daca elevii nu au inteles cunostintele predate in timpul pe care el l-a anticipat.

Proiectul unui expert vs. novice

Un proiect bun ii permite unui profesor expert sa predea efectiv si eficient. Cunostintele generale despre predare, ca de exemplu cele despre managementul comportamentelor disruptive, maximizeaza timpul pe care elevii il petrec in sarcini de invatare (reducand momentele de accesare a materialelor sau trecea de la o activitate la alta). Cunostintele despre cum se preda un anumit continut, ca de exemplu explicarea unor intrebari specifice formulate de catre elevi, ii permit profesorului sa orienteze feed-back-ul pe obiectivele lectiei.

In contrast cu acestia, profesorii novici elaboreaza proiecte de lectie mai putin complexe si mai putin unitare. Deoarece cunostintele lor despre rutinele generale sunt limitate, novicii petrec mai mult timp cu sarcini in afara invatarii: organizarea clasei, accesarea materialelor, disciplinarea comportamentelor dispruptive, centrarea atentiei pe sarcini de invatare, etc. (Leinhard & Greeno, 1986). Au dificultati in generarea ad-hoc de exemple si explicatii, daca acestea nu au fost gandite anticipat (Boko & Livinston, 1989). Sunt mai putin capabili sa anticipeze conceptiile/notiunile false ale elevilor, in consecinta centreaza cu dificultate discutia clasei pe obiectivele fixate (Borko & Livingson, 1989). Adesea, ei omit sa includerea exemplelor si a explicatiilor de care au nevoie pentru a preda efectiv.

1.1.3 Cunostinte despre contextul in care are loc predarea

Profesorii au nevoie si de cunostinte despre contextul social si politic in care are loc predarea. Cunostintele despre cum sa te relationezi cu ceilalti sunt la fel de importante ca si cele de metodica, psihologie educationala, etc.

De exemplu, ei trebuie sa stie cum anume sa liciteze anumite inovatii personale din curricula si rutinele scolii respective, pentru a convinge colegii, parintii sau managerii scolii de greutatea sau valoarea acestor inovatii, de faptul ca unele din ele solicita suplimentar bugetul scolii respective. Trebuie sa stie cum anume sa concureze cu ceilalti solicitanti pentru resursele ori materialele limitate ale scolii, cum anume sa lupte uneori impotriva sistemului cu buget de continua austeritate.

In concluzie, profesorii experti dispun de cunostinte extensive, bine organizate, pe care le folosesc continuu in predare. Alaturi de cunostintele de specialitate si de metodica, ei detin cunostinte despre contextul social si politic in care se desfasoara interventiile lor, ceea ce le permite sa se adapteze continuu la constrangerile campului profesional.

Eficienta expertilor

A doua diferenta importanta dinte experti si novici este data de abilitatea expertilor de a rezolva problemele mai eficient decat novicii. Expetii fac mai mult si in timp mai scurt decat novicii (si adesea cu investitie redusa de efort). Cum se explica aceasta superioritate a expertilor? In primul rand, prin automatizarea abilitatilor de invatare, ceea ce insemna ca   rezolva sarcini importante cu economie de resurse cognitive (este capabil sa disciplineze un elev care vorbeste in spatele clasei fara sa-i distraga pe ceilalti din sarcina de invatare.) In al doilea rand, expertii isi planifica, monitorizeaza si revizuiesc eficient abordarea asupra problemelor.

1.2.1 Automatizarea abilitatilor de invatare

Cum reusesc expertii sa obtina rezultate mai bune cu mai putin efort? Resursele mentale ale oamenilor sunt limitate, dar expertii se pare ca "intind" neasteptat de mult aceste resurse. Procesarile cognitive umane se divid in cele care au loc cu consum energetic crescut si in cele care se desfasoara relativ usor, automat. Ultimele sunt atat de mult exersate si bine invatate, incat se desfasoara cu consum minim de energie, subatentional. Anumite procesari mentale se automatizeaza prin practica extensiva. Ceea ce este initial dificil, devine prim exersare o "a doua natura", scapand impozitarii sistemului cognitiv.

Profesorii experti anticipeaza zilnic potentiale probleme comportamentale, inainte ca acestea sa "explodeze". De exemplu, pot sa pronunte in contextul sarcinii de invatare numele unui elev imediat ce observa o evadare a atentiei acestuia din sarcina respectiva (fara a-i deranja pe ceilalti). Prin contrast, profesorul novice s-ar putea sa nu observe problema comportamentala pana cand aceasta nu devine disruptiva. Ajuns in acest punct, profesorul este nevoit sa-si imparta resursele intre lectia propriu-zisa si interventia comportamentala, ceea ce-i face pe elevii inca implicati in sarcina sa se simta frustrati ori vulnerabili.

Capacitatea de automatizare a rutinelor invatate se intercoreleaza cu existenta sistemului organizat de cunostinte despre predare. Saber, Cushing si Berliner (1991) au studiat maniera in care expertii si novicii monitorizeaza evenimentele din lectia aflata in desfasurare. Superioritatea primilor a fost evidenta in cateva subdomenii: expertii interpreteaza evenimentele din clasa intr-o maniera plina de sens; ofera interpretari si evaluari semnificativ mai multe si mai coerente. Diferenta este evidenta daca comparam analizele expertilor/novicilor asupra aceluiasi eveniment: "N-am auzit clopotelul, dar elevii sunt la locurile lor, implicati intr-o activitate cu scop scolar, asa ca vor fi inaintea celorlalti care mai stau inca pe coridor, implicati in discutii de socializare", prin contrast cu "Nu va pot spune inca ce fac; ii vad intrati in clasa, dar nu reusesc sa imi dau seama ce se intampla."

Sa luam in discutie rolul abilitatilor automatizate in explicarea performantelor superioare ale expertilor. Experienta profesorilor experti le permite acestora:

sa proceseze mai multa informatie in unitatea de timp;

sa proceseze informatia cu efort mai mic;

ambele.

Economia de resurse cognitive le permite expertilor sa observe patternuri de semnificatie mult mai profunde in evenimentele monitorizate.

Pe de alta parte, daca luam in discutie rolul organizarii cunostintelor, experienta acumulata in timp le permite expertilor sa stocheze mai multe patternuri de semnificatie ale evenimentelor din clasa. Ca atare, recunoasterea, categorizarea si interventia expertilor profita semnificativ de pe urma organizarii cunostintelor. Intalnirea repetata cu evenimente similare si reflectia activa asupra acestora este, in sine, un avantaj al expertilor.

1.2.2 Planificarea, evaluarea si monitorizarea

Expertii difera de novici prin tendinta si abilitatea de a-si planifica actiunile, prin modul in care isi monitorizeaza progresul si prin maniera in care isi evalueaza performantele. Toate aceste tipuri de actiuni cognitive se numesc procesari metacognitive, altfel spus "gandire despre gandire". Inainte de a incepe sa rezolve o problema, expertii reflecteaza mai intai asupra propriilor lor cognitii. Reflecteaza asupra abordarii care are cele mai mari sanse de reusita, compara intre ele diverse strategii de abordare. Un profesor expert care isi evalueaza activitatea din anul precedent isi poate pune intrebari de genul: pentru care din lectiile predate elevii au fost mai interesati? La care din lectii au obtinut evaluari mai bune si de ce? Cum pot face ca evaluarile elevilor sa fie cat mai bune cu putinta?" Acest tip de profesor pare a fi preocupat de o continua perfectionare si recunoastere profesionala (invatare individuala, cursuri de formare, work-shop-uri, etc).

Cercetarile asupra expetizei au aratat faptul ca expertii difera de novici prin controlul metacognitiv al gandirii, altfel spus expertii "gandesc despre gandire" diferit de novici, pe masura ce rezolva probleme specifice profesiei lor. Expertii aloca mai mult timp intelegerii problemei. Novicii investesc mai putin timp intelegerii problemei, in favoarea gasirii de solutii situatiei in cauza (Lesgold, 1984; Sternberg, 1981). Expertii isi redefinesc si reconstruiesc reprezentari asupra problemei, pe masura ce apar noi constrangeri ale situatiei ("N-am realizat de la inceput ce se poate intampla- asta schimba semnificativ lucrurile")( Sternberg, 1998).

Profesorii experti au o perspectiva mult mai profunda asupra problemelor de disciplina decat novicii. Expertii se centreaza pe definirea problemei de disciplina si pe evaluarea explicatiilor alternative ale acestora, in timp ce novicii sunt orientati mai mult pe solutii si mai putin pe intelegerea problemei.

In acest context, un mare interes a fost acordat conceptului de "practica reflexiva in predare" si rolului acesteia in procesul dobandirii expertizei. Cercetarile pe aceasta tema ii descriu pe experti ca fiind mult mai dispusi spre reflectie, acesta fiind definita drept o "invatare continua din experienta" (Schon, 1983). Profesorii reflexivi utilizeaza noile probleme ca oportunitati de a-si expanda cunostintele si competentele. Un numar mare de studii descriu efectele benefice pe care atitudinea reflexiva o are asupra predarii.

1.2.3 Relatia dintre abilitatile de invatare automatizate si planificare/monitorizare/control

Capacitatea expertilor de a-si forma abilitati automatizate se inter-relationeaza cu capacitatea lor de a fi reflexivi si de a gandi despre propria gandire pe parcursul rezolvarii problemelor. Economia resurselor mentale intervenita ca urmare a automatizarii abilitatilor nu explica in intregime usurinta rezolvarii problemelor. Resursele salvate nu sunt pierdute; ele sunt investite intr-un nivel ridicat de procesari cognitive, care surclaseaza performantele novicilor. Scardamalia si Bereiter (1996) considera ca aceasta reinvestire a resurselor mentale este definitorie pentru ceea ce numim profesor expert. Reinvestirea resurselor mentale in scopul mai bunei intelegeri a problemelor reprezinta diferenta majora dintre "expertii adevarati" si "nonexpertii cu experienta". In timp ce novicii si nonexpertii cu experienta cauta sa puna de acord problema cu cunostintele lor anterioare, expertii reali nu se simt amenintati de probleme; dimpotriva, le conceptualizeaza drept niste provocari care ii ajuta sa isi cunoasca limitele.

In concluzie, profesorii experti rezolva eficient problemele. In virtutea experientei lor extensive, expertii sunt capabili sa predea rapid cunostinte si cu efort cognitiv redus. Aceste abilitati automatizate le permite sa-si centreze atentia spre rationamente profunde si rezolvari de probleme. Profesorii incepatori invata toate aceste comportamente prin practica indelungata.

1.3 Creativitatea expertilor

Ambele categorii de profesori aplica cunostinte, analizeaza si rezolva probleme, dar expertii gasesc solutii creative la aceste probleme- solutii noi, adecvate.

1.3.1 Redefinirea problemelor

Expertii rezolva problema incercand mai intai sa o redefineasca, adica sa o puna intr-o noua lumina, sa o vada intr-o noua perspectiva. Redefinirea problemelor ofera solutii ingenioase, care altfel n-ar fi atinse, numite solutii de profunzime, pentru reusesc sa identifice relatiile de adancime dintre variabilele circumscrise de problema.

1.3.2 Modalitati in care expertii gandesc problemele

Exista trei aspecte care ii ajuta pe experti sa gaseasca solutii de profunzime pentru problemele studiate (Davidson & Sternberg, 1984,1998).

In primul rand, expertii disting intre informatia relevanta pentru rezolvarea problemei de informatia nerelevanta. De exemplu, expertul distinge rapid intre discutiile care ajuta elevii sa inteleaga informatiile si cele care doar complica inutil situatia, si in plus consuma in mod nepermis timpul de invatare.

In al doilea rand, expertii combina informatia intr-o maniera utila procesului de rezolvare. Analizate separat, doua unitati de informatie sunt nerelevante, dar devin relevante prin analiza lor conjugata. Un profesor eficient este capabil sa observe schimbari semnificative in comportamentul unui anumit elev si sa le interpreteze corect. Performante in declin,  scaparile atentionale sau pierderea brusca a interesului pentru scoala traduc adesea probleme de adictie, mai ales daca aceste modificari au loc intr-o perioada scurta de timp sau reprezinta o schimbare semnificativa in comportamentul elevului.

In al treilea rand, profesorul aplica in probleme de predare informatii achizitionate in alte contexte. Evident, inainte de a aplica cunostintele, trebuie sa le achizitionam. Acest aspect al gandirii expertilor arata de ce este esential sa dispunem de cunostinte mai multe si mai bine organizate pentru a ne manifesta ca experti.

Profesorii experti exploateaza frecvent analogiile dintre lucrurile care sunt familiare elevilor si cele care le sunt necunoscute. Expertii se folosesc de analogiile dintre cele doua categorii de cunostinte, ceea ce aduce o perspectiva profunda asupra problemei necunoscute. Altfel spus, o informatie necunoscuta este conceptualizata cu ajutorul uneia cunoscute. Sistemul nostru cognitiv trebuie sa scaneze o informatie noua, beneficiind de avantajul pasilor parcursi anterior, si deci familiari. Din nou, baza de cunostinte organizate circumscrie adecvat abilitatile expertilor. Cu cat au mai multe cunostinte, cu cat sunt mai bine organizate, cu atat mai mult cresc sansele de a gasi solutii de profunzime la problemele pe care le ridica practica educationala. 

1.4 Modele asupra dezvoltarii profesionale in cariera didactica

Cercetarile asupra mecanismului prin care indivizii invata sa predea provin din domeniul psihologie dezvoltarii. Cercetatori si teoreticieni deopotriva sustin in consens ideea conform careia dezvoltarea fiintei umane are loc de-a lungul unor stadii. La fel, a deveni profesor, ca si orice altceva reprezinta un proces in care dezvoltarea progreseaza de-a lungul unor stadii; in absenta unor experiente adecvate, individul stagneaza iar maturizarea nu se mai produce.

Una din cele mai cunoscute teorii asupra evolutie in cariera didactica apartine lui Frances Fuller. El descrie trei stadii prin care trece un profesor care ii accentueaza expertiza in domeniul educational.

Preocuparea fata de supravietuirea personala. Cand indivizii incep sa se gandeasca la interventiile de predare si cand au primele experiente ca si profesori in fata clasei, sun preocupati in principal de supravietuirea personala. Sunt ingrijorati si preocupati sa dezvolte un comportamente adecvate si se intreaba daca elevii si supervizorii ii plac sau nu. Sunt foarte preocupati de gradul in care reusesc sa-si controleze clasa si regreta situatiile care le scapa din mana. Intrebarea profesorilor si care comprima acest stadiu este "M-am facut de rusine?".

Preocuparea fata de situatia de predare. Dupa un anumit timp de asumare a rolului de profesor, indivizii incep sa se simta din ce in ce mai confortabil in aceasta situatie. Anumite aspecte din controlul comportamental al clasei si din interactiunile cu elevii se rutinizeaza. In acest stadiu profesorii isi comuta atentia si energia dinspre sine spre situatia de predare. Se adapteaza cu mai multa eficienta presiunii timpului si anumitor aspecte rigide ale predarii, ca de exemplu un numar prea mare de elevi in clasa, materiale instructionale insuficiente, sau metode de predare mai putin diverse.

Preocuparea fata de elevi. In final, indivizii se maturizeaza ca si profesori si devin preocupati de nevoile sociale si emotionale ale elevilor, de propria corectitudine in evaluari si notari, de congruenta dintre strategiile de predare - materiale instructionale - nevoile elevilor - invatarea academica.

Modelul propus de Fuller ne ajuta sa devenim reflexivi fata de evolutia personala ca si profesori. Ne ajuta sa gandim in perspectiva preocuparile actuale si sa ne precipita trecerea spre stadiul ulterior. Un profesor novice preocupat excesiv de propria supravietuire poate participa la training-uri care-i sporesc increderea in sine si independenta.

Un alt model, cel al lui Feiman-Nemser identifica trei stadii pe care indivizii le parcurg in cariera didactica, de la cel de novice la cel de expert, si care sunt asemanatoare celor propuse de  Fuller:

Stadiul supravietuirii de inceput. Cunostintele si competentele incepatorilor se rezuma la ceea ce au dobandit in perioada studiilor universitare.

Stadiul consolidarii. Profesorii care depasesc primul stadiu incep sa se simta tot mai increzatori in abilitatile lor de a preda si de a fi eficienti in fata elevilor. Scopurile personale si de predare devin clare si concise, si multe din rutinele cerute de managementul si instructia eficienta a clasei se habitueaza.

Stadiul de expert. Profesorii controleaza perfect tehnicile de predare si de management comportamental; aceste aspecte ale predarii devin eficiente si automate. Profesorii isi concentreaza energia si talentul pe nevoile elevilor si recurg la metode de predare care sa sustina cat mai bine invatarea scolara.

Pentru profesorii novici care invata sa predea, aceste modele au numeroase implicatii. In primul rand, aceste modele sugereaza ca a invata sa predai este un proces in dezvoltare, prin care indivizii trec de la etape simple si concrete, la unele din ce in ce mai complexe si abstracte. Modelele asupra dezvoltarii in acest domeniu ofera astfel o grila de analiza prin care putem filtra propria evolutie personala.

In al doilea rand, putem utiliza aceste modele pentru diagnosticul propriului nivel de dezvoltare. Aceste informatii ii ajuta pe profesori sa accepte mai usor anxietatile si grijile specifice stadiilor de inceput, si sa-si planifice experientele de invatare pentru a facilita maturizarea in acest domeniu profesional. Teoreticienii din domeniul dezvoltarii sustin ca maturizarea este rezultatul interactiunii dintre propriul nivel de dezvoltare si conditiile de mediu. Dezvoltarea optima are loc doar in situatia in care conditiile de mediu ofera suficiente provocari pentru maturizarea cognitiva si emotionala. Conditiile de mediu prea simple ori prea complexe inhiba invatarea. Pe masura ce un profesor se indreapta spre stadiul de profesor expert, mediul in care el activeaza trebuie sa fie mai complex daca isi doreste ca propria sa dezvoltare sa urmeze o rata optima; altfel, trebuie sa caute in afara mediului experiente si provocari care sa-l stimuleze sa se dezvolte ca si profesor.