Planul de interventie personalizat

PLANUL DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

1. Definitie

Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului. Prezenta lege subliniaza ca orice reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti. In acest sens se fac urmatoarele precizari :

Planul individualizat de protectie este documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si a masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai scurt timp posibil.

Planul de servicii este documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii serviciilor si a prestatiilor, pe baza evaluarii psihosociale a copilului si a familiei, in vederea prevenirii separarii copilului de familia sa.

Programul de interventie personalizat este un instrument de planificare si coordonare, este o parte componenta a planului de servicii. Programul de interventie personalizat este un instrument de lucru permanent, pentru unul sau mai multi membri ai echipei interdisciplinare care isi coordoneaza interventiile in directia realizarii scopurilor stabilite in planul de servicii pentru copilul si familia sa.

2. Caracteristicile Planului Personalizat de Interventie

Programul de interventie personalizat (P.I.P.), este o tehnica de planificare si coordonare, ca si planul de servicii personalizat (P.S.P.). Amandoua fac ca individul sa aiba o viziune cat mai completa a nevoilor sale; asigura continuitatea, complementaritatea si calitatea serviciilor, ca raspuns la diversele cerinte. P.I.P. constituie o parte a P.S.P., el este o tehnica de lucru permanenta pentru unul sau mai multi membrii ai echipei, care isi coordoneaza interventiile in directia realizarii scopurilor stabilite in P.S.P., pentru

persoana respectiva.

Programul de interventie trebuie sa specifice:

1. Directive realizate

2. Mijloacele utilizate pentru a atinge obiectivele (metode psihologice si

terapii educationale integrate, aplicate pe un singur individ)

3. Durata interventiilor

4. Evaluare la finalul P.I.P..

Programul de interventie personalizat si planul serviciilor personalizat sunt doua tehnici diferite, ele avand functii diferite. Planul serviciilor fixeaza obiectivele generale si stabileste prioritatile pentru a raspunde necesitatilor globale ale individului, iar programul de interventie precizeaza modalitatile de interventie, prin care se ating scopurile vizate. Deoarece planul serviciilor vizeaza satisfacerea ansamblului cerintelor individului, campul sau de aplicare este foarte larg. Campul de aplicare a programului de interventie se limiteaza la un singur scop de dezvoltare si invatare a acestuia. Planurile serviciilor se desfasoara un timp mai indelungat, fata de programele de interventie care constituie doar o etapa sau o parte a intregului. Pentru a elabora un plan de servicii ce inglobeaza mai multe domenii, trebuie constituita o echipa interdisciplinara in timp ce pentru realizarea unui program de interventie este necesara o echipa restransa. Ea se compune doar din persoane calificate. De exemplu, logopezii vor stabili un program de interventie in domeniul lor de activitate. Acolo unde se incheie planul serviciilor, prinde viata

programul de interventie.

3. Elementele componente ale Planurilor Personalizate de Interventie

Programul de interventie personalizat se compune din mai multe elemente:

• obiectivele invatarii;

•   strategiile de interventie si de invatare pentru fiecare dintre obiectivele utilizate;

• un mecanism continuu de revizuire a programului de interventie si de luare a deciziilor ce privesc continuarea programului.

Prima etapa a unui program de interventie personalizat consta in elaborarea obiectivelor invatarii, care sunt mai specifice si mai precise decat scopurile. Fiecare actiune face obiectul enuntului unui obiectiv. Un enunt al obiectivului invatarii contine descrierea comportamentului reprezentativ al achizitiei vizate, descrierea conditiilor de realizare a comportamentului, pragul minim de reusita pe scara achizitiilor.

Program personalizat de interventie

Utilitatea celor doua instrumente prezentate este reliefata de urmatoarele aspecte:

coordoneaza eforturile serviciilor sociale, serviciilor medicale si paramedicale, educationale intr-un cadru unitar;

permite o evaluare exacta a progreselor copiilor cu nevoi speciale si reevaluarea periodica a obiectivelor generale si specifice propuse;

constituie instrumente valoroase de lucru pentru cadrele didactice din scolile speciale sau scolile obisnuite in care sunt integrati copiii cu nevoi speciale;

permit o abordare complementara a procesului instructiv-educativ alaturi de programele scolare existente si adaptarile lor;

permit pregatirea copiilor cu nevoi speciale pentru integrarea intr-o scoala obisnuita sub diferite forme;

asigura copiilor cu nevoi speciale integrati in scoala obisnuita o imagine reala a demersurilor intreprinse, a eficacitatii acestora, precum si selectarea obiectivelor realiste ale viitoarelor interventii sau ale procesului instructiv-educativ.

Programul Personalizat de Interventie este un instrument de planificare a activitatii educative pe o perioada de 6 luni. Este elaborat pe baza evaluarilor realizate asupra copilului; acesta este structurat pe patru coloane, de obicei, care cuprind realitatile copilului, obiectivele formative, actiunile educative si constatarile periodice si finale.

Realitatile copilului se cunosc prin studierea lui psihopedagogica consemnate in fisele specifice de evaluare, si pot fi numeroase. In P.P.I. se trec doar acele aspecte care vor face obiectul actiunii pedagogice, psihopedagogice si perioada pentru care se elaboreaza acest proiect. Un asemenea procedeu presupune o ierarhizare a realitatilor copilului din care vor fi retinute pentru P.P.I. acele realitati care necesita cea mai mare atentie si urgenta pedagogica pentru interventie.

Cateva dintre realitatile copilului ar putea fi: motricitate si manualitate, dificultati senzoriale, procese cognitive, afectivitate, traume afective, trebuinte specifice, atitudinea fata de scoala/centru, comunicarea interpersonala, autonomia personala, vointa, aptitudini, interese, comportament, relatia cu familia, randamentul la ora, activitati, motivatia activitatilor. Alte realitati: nervozitate excesiva, comportament disimulat, violenta, agresivitate, comportament revendicativ etc.

Caeva realitati care pot aparea in relatia cu familia: indiferenta in relatia cu unul dintre parinti, conflicte cu un alt parinte, preocuparea excesiva fata de unul dintre parinti etc (Lascus, 2000).

Intr-o a doua coloana se consemneaza obiectivele pedagogice care se impun sa fie atinse pornindu-se de la realitatile copilului, iar in coloana a treia, activitatile, mijloacele, metodele si actiunile terapeutice prin care se va urmari atingerea obiectivelor propuse in coloana a doua.

Exemplu:

In ultima coloana educatorul isi va consemna constatarile si observatiile atat pe parcursul perioadei de desfasurare a programului pedagogic, cat si in finalul acestuia astfel ca, daca va fi necesara continuarea sau reluarea acestui obiectiv educativ sa existe posibilitatea de a revedea ce s-a realizat in perioada data a P.P.I..

Dupa incheierea perioadei preconizate pentru P.P.I., pe baza insemnarilor din ultima coloana si a realitatilor copilului la data respectiva se procedeaza la elaborarea unui nou P.P.I..

P.P.I.-ul valorifica informatia acumulata despre copil si devine astfel principalul instrument de planificare a muncii de interventie pentru personalul educativ specializat.

Planurile de interventie, in serviciile educative, trebuie sa indice pentru copil/elev, in functie de obiectivele fixate urmatoarele:

nivelul de integrare dorit/urmarit;

adaptarile necesare la ritmul invatarii;

respectarea principiilor pedagogice;

seviciile complementare si personalul solicitat;

echipamentele specializate necesare;

resursele financiare necesare pentru mijloace, transport etc.

Ecaterina A. Vrasmas (2004, pag. 176-177) identifica urmatoarele componente intr-un plan de interventie educationala in rezolvarea dificultatilor de invatare:

informatii initiale despre copil si problemele care constituie cerintele educative speciale la acel moment (acestea sunt culese prin: teste psihologice, probe scolare, observatii, discutii, anchete sociale, studiul produselor activitatii, analiza rezultatelor scolare etc.);

evaluarea problemelor (sub forma enumerarii lor sau formularii unui diagnostic prescriptiv);

anticiparea unor rezultate (prin prognosticul initial si prin descrierea momentelor cheie ale interventiei);

consemnarea unei/unor examinari initiale, a unor examinari periodice si a unei examinari finale;

descrierea metodelor de interventie si a mijloacelor folosite;

pasii interventiei (etapele sau treptele interventiei) adoptati tipului de probleme intalnite si individualizati;

inregistrarea progreselor;

consemnarea rezultatelor interventiei si observari periodice;

formele de sprijin alese prin parteneriatul cu specialistii, familia, scoala etc.;

acceptul parintilor si o forma de responsabilizare comuna a acestora cu profesionalistii implicati.

4. Functiile Planurilor Personalizate de Interventie

Planul de interventie educativa are mai multe functii:

a) planificare educativa (planul ajuta la fixarea obiectivelor si prevederii interventiilor si resurselor necesare; el permite stabilirea unui calendar al realizarii obiectivelor si la ordonarea prioritatilor - planul stabileste etapele necesare, fragmentand pasii de interventie)

● cine - elevul care face invatarile;

● ce - invatarile necesare;

● cine inca - intervenantul (care este: logopedul/consilierul care se ocupa de dificultatile  

de invatare/un profesor de sprijin);

● cum - prin ce mijloace si cu ce resurse;

● care loc - mediul educativ necesar;

● cand - calendarul si etapele necesare;

b) comunicarea (se realizeaza ca obiectiv si ca mijloc: copilul trebuie sa-si exprime perceptiile asupra situatiei si elementele pe care el ar dori sa le modifice; cei care alcatuiesc planul comunica asupra nevoilor copilului si modurilor optime de a le satisface);

c) participarea, concentrarea si coordonarea (se favorizeaza impartirea responsabilitatilor si determinarea rolurilor fiecarui participant);

d) retroactiunea (urmarirea progreselor elevului si revizuirea planului: schimbari, reorientari).

Cel mai bun plan de interventie este cel care se potriveste copilului/ cerintelor/ nevoilor sale.

5. Modelul American - I.E.P. (Individualized Education Plan)

Potrivit lui Bailey (1994), un Plan Individualizat de Educatie este "un document care descrie abilitǎtile copilului si mentioneazǎ obiectivele pentru servicii, precum si strategiile pentru atingerea acestor obiective" (pag. 29). Acest document formal scris este necesar pentru primirea serviciilor de educatie specialǎ si servicii conexe.

Wolery (1994) descrie informatiile care se cer pentru un I.E.P.:

• O declaratie a nivelului de invǎtare actual al copilului, inclusiv al achizitiilor scolare, abilitǎti de adaptarea sociala, prevocationale si profesionale, cat si competente psihomotorii si de auto-ajutorare.

• O declaratie a obiectivelor anuale care sǎ descrie performanta educationalǎ ce urmeaza a fi realizate pana la sfarsitul anului scolar in cadrul programului de educatie individualizat.

• O declaratie a obiectivelor de instruire pe termen scurt, care trebuie sa fie pasi intermediari masurabili intre nivelul actual de performanta educationala si obiectivele anuale.

• O declaratie privind serviciile educationale specifice necesare copilului (determinate de disponibilitatea serviciilor), incluzand si o descriere a:

• Tuturor serviciilor de educatie specialǎ si de servicii conexe care sunt necesare pentru a satisface nevoile unice ale copilului, inclusiv tipul de program de educatie fizica, in care copilul va participa, si
• Materialele care sunt necesare.

• Data la care aceste servicii vor incepe si durata acestora.

• O descriere a frecventei copilului in participarea la programele de educatie din clasele de masǎ.

• O justificare a tipului de plasare educationalǎ pe care o va avea copilul.

• O lista a persoanelor care sunt responsabile pentru punerea in aplicare a programului de educatie individualizat.

• Criterii obiective, procedurile de evaluare, precum si monitorizǎri, cel putin  anuale, pentru a determina dacǎ obiectivele instructive pe termen scurt sunt atinse.(Federal Register, 41[252], p. 5692)

Bruder (1994) pune accentul pe faptul cǎ I.E.P.-ul este parte a unui efort de colaborare intre membrii echipei de interventie:

Planul Individualizat de Educatie (I.E.P.) necesita o colaborare a echipei de interventie pentru ambele servicii de planificare si de implementare. Membrii echipei pot varia in functie de nevoile copilului, dar familia este intotdeauna o parte din echipǎ." (pag. 54)

Cine are nevoie de un I.E.P.?

Un copil care are dificultǎti de invǎtare si de functionare, si a fost identificat ca si un elev cu nevoi speciale este un candidat ideal pentru un I.E.P.. Copiii care au probleme la scoalǎ pot beneficia de servicii de suport, care sa le permitǎ predarea intr-un mod special/diferentiat, pentru probleme cum ar fi:

• Dificultǎti de invǎtare
• ADHD
• Tulburǎri emotionale
• Retard mental
• Autism
• Deficiente auditive
• Deficiente vizuale
• Tulburǎri ale limbajului  
• Intarzieri in dezvoltare

In cele mai multe cazuri, serviciile si obiectivele prezentate intr-un I.E.P. pot fi oferite in mediul scolar. Acest lucru poate fi realizat in clasǎ (de exemplu, un profesor de lecturǎ poate ajuta un grup mic de copii care au nevoie de asistentǎ suplimentarǎ, in timp ce ceilalti copii din clasǎ lucreazǎ sau citesc cu profesorul de la clasǎ) sau intr-o camerǎ specialǎ de resurse.

Obiectivul IDEA este de a asigura pentru fiecare copil un mediu cat mai putin restrictiv posibil, astfel incat copiii cu dizabilitǎti sa fie ajutati sǎ se integreze in scoalǎ si clasa de masǎ.

Procesul de identificare si evaluare a unui copil cu dizabilitǎti

Procesul de identificare incepe atunci cand un profesor, pǎrinte sau medic este ingrijorat de faptul ca un copil poate avea probleme in clasǎ. Profesorul este cel care notificǎ consilierul scolar sau psihologul. Primul pas este de a aduna date specifice cu privire la progresele inregistrate sau progresele academice ale copilului. Acest lucru poate fi facut prin:

• O sedintǎ cu pǎrintii
• O sedintǎ cu copilul
• Observarea copilului
• Analizarea performantelor copilului (atentie, comportament, indeplinirea sarcinilor de lucru, teste, temele pentru acasǎ etc)

Aceste informatii ajutǎ cadrele didactice in folosirea unor strategii specifice de predare, astfel incat copilul sǎ inregistreze succese. Dacǎ aceste strategii diferentiate nu functioneazǎ, atunci copilul este testat pentru a verifica dacǎ are dificultǎti de invǎtare sau o altǎ dizabilitate care l-ar califica pentru servicii speciale.

Pentru a determina eligibilitatea, o echipa multidisciplinara de profesionisti va include o evaluare a copilului, pe baza observatiilor lor, a performantelor copilului la testele standardizate, precum si performantele la sarcinile de lucru, cum ar fi teste, chestionare, si teme pentru acasa.

Echipa de evaluare este formatǎ din:

• psiholog
• terapeut fizic
• terapeut ocupational
• logoped
• psihopedagog
• profesor pentru copiii cu deficiente vizuale si/sau auditive
• alti specialisti, in functie de nevoile copilului

Pǎrintele poate decide dacǎ doreste evaluarea copilului de cǎtre psiholog si ceilalti membrii ai echipei interdisciplinare. Dupǎ ce membrii echipei finalizeazǎ evaluǎrile individuale, se va oferi un raport de evaluare pǎrintelui, raport ce reuneste concluziile, competentele si sprijinul de care va avea nevoie copilul in momentul in care se doreste elaborarea unui I.E.P.

I.E.P.-ul se elaboreazǎ in cadrul unei sedinte la care participǎ echipa interdisciplinarǎ si pǎrintii. In cadrul intalnirii, echipa poate discuta despre nevoile de educatie a copilului, serviciile si terapiile suplimentare de interventie, frecventa in mediul scolar de masǎ, testele standardizate folosite pentru absolvire etc. I.E.P.-ul este revizuit anual, insǎ uneori poate fi revizuit daca copilul a atins obiectivele pe termen scurt propuse la inceputul anului scolar.