Maria montessori (1886 - 1952)

MARIA MONTESSORI (1886 - 1952)

Obiective operationale:

sa defineasca conceptele specifice pedagogiei Montessori (libertate, disciplina pozitiva, mediu pregatit, perioade senzitive, minte absorbanta, materiale senzoriale);

sa descrie modul de organizare a unei clase Montessori;

sa identifice tipurile de activitati desfasurate in scopul autoinvatarii;

sa identifice stadiile de actiune ale materialelor senzitive;

sa sublinieze notele definitorii diferitelor perioade senzitive.

Dr. Maria Montessori s-a nascut in 1886 si a trait pana in 1952. Ea a fost prima femeie medic din Italia si un sustinator timpuriu al drepturilor copilului. Dupa obtinerea diplomei in medicina, Dr. Maria Montessori a primit sarcina care a indreptat-o spre educatia copiilor mici. Ea a primit misiunea de a selecta copii din azilele pentru persoane cu handicap mintal din Roma si de a-i transfera intr-o clinica de psihiatrie, cu scopul de a le observa si studia comportamentul. La sfarsitul muncii, M. Montessori a ajuns la concluzia ca deficienta mintala este mai degraba o problema de pedagogie decat o problema medicala. Ea a anticipat, preocuparea multor educatori de astazi, si anume aceea de a oferi tuturor copiilor oportunitata e a se dezvolta la potentialul lor maxim.

In 1907, dr. Maria Montessori a initiat un centru de zi "Casa dei Bambini", pentru copiii saraci. A acceptat aceasta provocare atat ca om de stiinta, cat si ca educator. In "Casa dei Bambini" dr. Montessori si-a testat cunostintele obtinute in munca cu copiii cu deficiente mintale si si-a intarit convingerea ca "metode similare cu cele folosite pentru copiii cu deficiente mintale aplicate copiilor obisnuiti ar putea dezvolta si elibera personalitatea lor intr-un mod minunat si surprinzator". Acest proiect cu copiii prescolari din Roma a devenit primul dintre multele centre de zi care s-au infiintat in lume.

Munca ei a starnit interesul lumii in 1908 cand au fost publicate rapoartele despre copiii mici care au invatat sa scrie si sa citeasca. "Pedagogia stiintifica" a dr. Montessori, precum si alte texte Montessori de baza, furnizeaza informatii privind motivul pentru care ea a parasit profesia medicala (unde intalnise si facuse fata unei opozitii uriase in legatura cu practicarea medicinei de catre o femeie), pentru a-si dedica viata educatiei copiilor mici.

Dr. Maria Montessori a elaborat o filosofie a educatiei bazata pe respectul pentru copil si nevoile sale. Conceptul de respect pentru copil este esential in metoda Montessori. A fost convinsa ca varsta prescolara, cand copilul isi dezvolta conceptia despre sine , este fundamentala pentru implinirea sa viitoare. In "Secretul copilariei" ea spune: "inainte ca cineva sa-si asume responsabilitati, el trebuie sa fie convins ca este stapanul propriilor sale actiuni si ca trebuie sa aiba incredere in sine".

A accentuat ideea ca fiecare copil este un individ unic. Ea ne-a invatat ca un copil nu este un adult mic. Fiecare copil trebuie vazut ca un individ cu personalitate unica si potential intelectual unic. In cartea sa "Mintea absorbanta" dr. Maria Montessori a accentuat cat de important este pentru educatori si parinti sa admita nivelul de dezvoltare si rata progresului intelectual pentru care fiecare copil, in mod individual, asa cum este el. In aceeasi lucrare, ea scrie: "si astfel, noi am descoperit ca educatia nu este ceea ce educatorul face, ci este un proces natural care are loc spontan in fiinta umana."

Concepte specifice

Educatia - pentru M. Montessori, echivaleaza cu a invata copilul sa gandeasca si sa actioneze independent intr-o maniera responsabila.

Libertatea - este o consecinta a dezvoltarii, ce reprezinta dezvoltarea ghidului interior prin intermediul educatiei.

Disciplina pozitiva - o clasa Montessori este centrata pe accentuarea comportamentului pozitiv.

Mediul pregatit - este importanta pregatirea mediului educational pentru a-i oferi copilului posibilitati de invatare.

Perioade senzitive - perioade in care copilul este mai receptiv la o anumita categorie de stimuli. Identifica sase astfel de perioade si anume:

perioada senzitiva centrata pe ordine;

perioada senzitiva centrata pe limbaj;

perioada senzitiva centrata pe mers;

perioada senzitiva centrata pe aspecte sociale;

perioada senzitiva centrata pe obiecte mici;

perioada senzitiva centrata pe invatamantul prin simturi.

Mintea absorbanta - puterea spirituala ce preia din mediu experienta; abilitatea copilului de a absorbi informatiile din mediu; capacitatea inconstienta de a invata, prezenta la copilul mic (primii sase ani de viata reprezinta timpul transformarilor).

Materiale senzoriale - asista copilul in intelegerea, ordonarea si atasarea de limbaj a perceptiilor.

Autoconstructia - capacitatea copilului de a se autodezvolta prin materiale educative.

Perioadele senzitive sunt faze de dezvoltare centrate pe ceva anume. Exista in anumite perioade o anumita receptivitate pentru anumiti stimuli din mediu.

Pentru a avea o educatie eficienta este nevoie de un mediu organizat corespunzator, de un mediu pregatit. Dezvoltarea copilului se bazeaza pe puterea de perceptie creatoare. In centrul puterii de perceptie se afla spiritul absorbant.

Organizarea educatiei devine organizarea unui mediu pregatit pentru a oferi conditii de invatare. Mediul pregatit reprezinta o anumita structura in care copilul gaseste materialele si impulsurile necesare deprinderilor sale, o structura in care copilul gaseste, insa, si un adult pregatit.

Mediul pregatit reprezinta si un mediu emotional destins. Prin aranjarea materialelor didactice intr-un cadru pedagogic devine posibila munca individului, aceasta permitand polarizarea atentiei (care devine cheia intregii pedagogii). Aceste momente valoroase trebuie folosite mai intai la citire si scriere, apoi la matematica etc.

Toti psihologii sunt de acord ca exista un singur fel de predare: cel mai adanc interes de a trezi elevului o atentie vie si durabila.

Mediul pregatit presupune aranjarea materialelor senzoriale, materiale destinate sa ajute copilul. M. Montessori a creat o arie de materiale senzoriale numite aparate didactice ce ofera ocazii de manuire, ridicare, auz, vaz, gust, masurare, apreciere, comparare, diferentiere.

Intr-un mediu pregatit totul este pe masura copilului si astfel aranjat incat copilul este incurajat sa lucreze independent. O clasa Montessori este echipata cu:

- mese si scaune pe masura copiilor;

- rafturi la inaltimea copiilor;

- fiecare exercitiu este complet; toate piesele pentru un exercitiu sunt tinute pe o tava sau intr-un cos;

- oglinda este agatata la inaltimea copiilor;

- langa oglinda se gaseste un cos continand unelte pentru igiena personala - sapun, servetele, perie de par, pieptan, etc;

- materialele de curatenie sunt plasate la indemana copiilor - matura, faras, carpe, galeata si burete.

Metoda Montessori pune accentul pe "a invata cum sa inveti". Un mediu pregatit ofera copilului mic posibilitati nelimitate sa experimenteze situatii care ajuta la autoinvatare. O clasa Montessori desfasoara:

activitati din viata practica, care invata copilul obisnuintele pozitive despre munca;

- activitati senzoriale, care incurajeaza dezvoltarea conceptualizarii si a aptitudinilor de a observa;

activitati de limbaj, care incurajeaza aptitudinile de vorbire;

- activitati matematice, care invata gandirea cantitativa si simbolica.

M. Montessori a creat materiale educative pentru copiii cu care a lucrat, ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale acestora. Aceste materiale aveau destinatia sa ajute copilul in efortul lui natural de a-si sorta propriile experiente si de a stapani aptitudinile de care are nevoie. Pe masura ce un copil devine mai competent, increderea lui se intareste si in el se dezvolta un sentiment de automultumire. Materialele unice create de M. Montessori erau destinate sa puna bazele necesare pentru invatarea la un nivel superior. Aceste materialele sunt deosebit de folositoare deoarece:

- sunt secventionate cu atentie pentru a demonstra copilului fiecare etapa in parte si pentru a-i da posibilitatea sa simta succesul in fiecare etapa;

- trecerea de la concret la abstract se realizeaza progresiv, apeland la simturile copilului;

- materialele sunt manipulative, bazate pe faptul ca un copil invata facand;

- aceste exercitii sunt destinate eliminarii dificultatilor din conceptul ce trebuie invatat;

- materialele furnizeaza un control al erorilor (M. Montessori a definit " controlul erorilor" ca "orice fel de indicator care care ne spune sa mergem in directia dorita". Pentru copil este important sa i se prezinte materialele care sa-i permita sa-si corecteze propriile greseli);

- materialele accentueaza realitatea;

- materialele sunt atractive ("Estetica lucrurilor si a mediului insusi incurajeaza atentia la un copil activ; din acest motiv totul trebuie sa fie atractiv", spunea M. Montessori in "Mintea absorbanta").

Se pot identifica 4 stadii de actiune a acestor materiale si anume:

Introducerea

Educatorul prezinta materialele senzoriale unui singur copil sau, in mod ocazional, unui grup mic de copii. Scopul prezentarii initiale este de a starni interesul copilului pentru o activitate si de a-i da acestuia informatiile de care are nevoie pentru a le folosi. Accentul trebuie sa cada pe demonstratie. Educatorul va demonstra incet si in detaliu, cu cat mai putine cuvinte posibil, cum se desfasoara activitatea respectiva. Lucrurile necesare activitatii sunt luate de acolo unde se gasesc; educatorul demonstreaza toate etapele de folosire a lor si pune lucrurile inapoi la locul initial.

Manipularea

Copilul realizeaza acum ceea ce a invatat prin demonstratia educatorului, absoarbe informatiile prin simturi. Aceste experiente senzoriale intaresc concentrarea, invata limbajul si ajuta copilul mic sa puna ordine in procesul de gandire.

Repetitia

Cand un material raspunde nevoilor copilului acesta va continua sa il foloseasca. Aceasta nevoie de repetitie este modul copilului de a-si perfectiona noile aptitudini. Este foarte important pentru educator sa permita copilului repetarea unui exercitiu de cate ori doreste sa o faca.

Crearea varietatii

Cand copilul a acumulat intregul concept al materialului predat el va evidentia acest lucru prin improvizarea variatiunilor, aplicand informatiile la situatii noi.

M. Montessori a vazut educatorul mai degraba ca un creator al situatiilor de invatare decat o persoana care preda in mod direct anumite cunostinte, mai mult ca un ghid, decat ca un lider. In cartea "Copilul in familie" ea explica: "Este adevarat ca un copil se dezvolta in mediu prin intermediul activitatilor proprii, dar el are nevoie de mijloace materiale, ghidare si rabdare. Adultul este cel care ii pune la dispozitie aceste necesitati fundamentale pentru dezvoltare. Adultul trebuie sa dea si sa faca tot ceea e este necesar pentru copil astfel incat acesta sa poata lucra singur. Daca el face mai putin decat ceea ce este necesar, copilul nu poate actiona in deplina intelegere a ceea ce face; daca el face mai mult decat este necesar, el se impune in fata copilului stingand impulsurile creative ale acestuia."

Educatorul Montessori invata cateva concepte importante:

- sa observe copiii (sa practice, in liniste, observarea fiecarui copil, fara partinire si fara idei preconcepute);

- sa recunoasca nevoile de dezvoltare ale fiecarui copil in parte;

- sa pregateasca mediul (pe masura ce identifica nevoile copiilor din clasa lui, educatorul va realiza materiale bazate pe aceste nevoi);

- sa inteleaga nevoia copilului de a repeta activitatile;

- sa demonstreze, in cat mai putine cuvinte posibil, etapele pentru completarea unei activitati;

- sa recunoasca "pragul de interventie" (educatorul va lasa intotdeauna copilul sa-si rezolve propriile probleme; el invata sa nu impuna solutii copiilor);

- sa recunoasca nevoia copilului de miscare fizica (activitatea de miscare fizica intensifica abilitatea de concentrare a copilului);

- sa stabileasca rutine (rutina nu inseamna absenta spontaneitatii, ci prezenta unor obisnuinte facute cu gandul la nevoia de ordine si siguranta a copilului;

- sa conduca prin exemplu;

- sa arate respect pentru copil, pentru mediu, pentru echipament;

- sa vorbeasca cu voce joasa, data fiind capacitatea copiilor de a ignora zgomotele atunci cand nu vor sa le auda;

- sa vorbeasca cu gratie si respect;

- sa arate atractiv (un educator ingrijit, curat, ordonat, sporeste frumusetea clasei).

Pana la 24 ani omul parcurge 4 etape de dezvoltare. Unitatea de masura a acestor perioade este de 6 ani:

mica copilarie (0-6 ani);

marea copilarie (6-12 ani);

adolescenta (12-18 ani);

tanara maturitate (18-24 ani).

Fiecare dintre aceste perioade se imparte in doua stadii a cate 3 ani, stadii ce au o caracteristica comuna: primul stadiu se caracterizeaza printr-un mare efort; cel de-al doilea stadiu este un timp de odihna.

Exista un ciclu ce se dezvolta in timpul fiecarui stadiu. In stadiul de odihna se consolideaza experienta stadiului de efort, se practica si se perfectioneaza ceea ce s-a invatat anterior. Dezvoltarea fizica si intelectuala urmeaza o asemenea ritmicitate.

Primul an din fiecare stadiu se remarca printr-o dezvoltare intensa, anul doi este mai lent, anul trei si mai lent, iar anul patru este de odihna.

In existenta acestor stadii apare ideea de perioada senzitiva. In viata individului exista aceste perioade, in timpul carora sensibilitatea interioara este centrata pe ceva. Fiecare perioada senzoriala este timpul aparitiei unei functii noi.

In cadrul fiecarei perioade senzitive are loc o evolutie e la neclar si confuz la o situatie clara. Directiile de dezvoltare sunt active in toate perioadele, dar mintea lucreaza diferit. Perioadele senzitive sunt perioade ale unei receptari deosebite; sunt de durata trecatoare si servesc la dobandirea unor deprinderi.

In multe parti ale lumii educatia formala pe care o primeste copilul incepe cu trei ani mai tarziu decat ar trebui si copilul pierde perioade senzitive importante. Copiii au nevoie de ajutor la timpul potrivit. Trebuie sa se ofere copilului posibilitati potrivite de invatare la varsta de doi sau trei ani pentru a face posibil ca el sa atinga nivelul de cunostinte necesar fara ca acest lucru sa insemne o oboseala prea mare din partea sa. Cand copilul invata la timpul potrivit, invatarea se va face fara efort si cu multa bucurie. Este important pentru copil sa se bucure cand invata.

Instruirea trebuie sa inceapa la o varsta frageda, daca se vrea o hrana pentru minte si o satisfactie pentru copilul care este stapanit de dorinta de a invata. Daca un copil nu primeste ceea ce are nevoie intr-una dintre perioadele senzitive, pornirea naturala spre invatatura a copilului va fi distrusa si, mai tarziu, se vor ivi multe probleme. Filosofia Montessori accentueaza importanta prezentarii de materiale educative potrivite in timpul fiecarei perioade.

De la nastere la sase ani

Valorile educatiei nu trebuie sa para intr-un registru minor pentru ca aceasta echivaleaza cu pierderea unei radacini. M. Montessori spune ca "toti copiii nostri au impresia unor descoperiri continue in lumea care ii inconjoara; si in aceasta ei gasesc o mare bucurie". Toti copiii mici doresc sa invete; ei sunt ca niste bureti, absorbind in mod constant informatii despre lumea lor cea noua.

Procesele fundamentale ale invatarii incep sa se construiasca chiar de la inceputul vietii. In primii ani de viata copiii invata prin joaca, prin experienta cu lucrurile, prin implicare. Copilul isi formeaza inteligenta absorbind imagini, sunete, mirosuri. Absortia se realizeaza la inceput fara efort de catre mintea copilului. Treptat apare si efortul voluntar. Astfel copilul este provocat la autoconstructie. Acum se formeaza o mare parte din caracter.

In timpul acestei perioade corpul se transforma rapid; exista o rezistenta scazuta la imbolnaviri. Se produce o dezvoltare fizica, emotionala si sociala intensa. Buna dezvoltare din timpul primei perioade senzitive usureaza munca ce trebuie depusa in perioada urmatoare.

Copilul mic este, in mod special, sensibil la:

- nevoia de ordine - in jurul varstei de doi ani copilul manifesta o dorinta puternica de a avea toate lucrurile intr-un loc anume; ordinea este importanta pentru copil nu doar pentru siguranta curateniei, ci mai ales pentru ca ordinea din jurul sau il ajuta sa-si organizeze procesul de gandire.

- limbajul - niciodata o persoana nu va fi mai capabila sa invete o limba asa cum face in acest timp. Trebuie sa vorbim cu copiii nostri; nu spre ei, ci cu ei si sa incurajam acest proces natural.

- scrierea si cititul - copilul este interesat de tot ce il inconjoara si de aceea trebuie sa i se ofere o gama potrivita pentru aceasta perioada de memorare. Trebuie sa rezistam tentatiei de a grabi copilul in acest stadiu, bucuria descoperirii fiind foarte mare atunci cand copilul atinge acest punct in ritmul sau. Identifica cateva etape ale invatarii scrisului:

a) copilul trebuie sa-si exerseze muschii mici ai degetelor;

b) practicarea miscarilor scrisului ca atare;

c) experimentarea formelor literelor;

d) folosirea si controlul unui creion prin trasarea de litere, numere, figuri geometrice conform unui sablon.

De la sase la doisprezece ani

Mintea dobandeste alte caracteristici. Acum copilul incepe sa inteleaga lumea. Este o perioada de pace, a obisnuintelor, o perioada a puterii si a fortei mentale, o perioada de munca si de stiinta mentala. Este o perioada de dezvoltare sociala, in care copilul este interesat de a iesi in lume, experimentand cultura de grup.

Copilul este serios, matur, intelege, judeca, nu absoarbe realitatea. Isi foloseste mintea, nu numai simturile. Devine interesat si de ceea ce nu vede. Are nevoie de explicatii si demonstratii.

De la doisprezece la optsprezece ani

Este o perioada de transformari, in care copilul sa faca fata multor dificultati, iar caracterul sau se defineste clar. Exista un timp special cand dezvoltarea este brusca si uneori violenta, numit "criza pubertatii". Adolescentul are nevoie de un mediu special, mai ales in primul stadiu al acestei perioade.

De la optsprezece la douazeci si patru de ani

Calmul adultului prefigureaza adultul de maine.

Adultul nu trebuie sa faca niciodata pentru copil ceea ce acesta poate sa faca singur, pentru ca ii fura copilului posibilitatea de a invata, il face dependent. Din obisnuinta, din dragoste adultii servesc copilul. Acest act este periculos deoarece manifesta o tendinta de sufocare a unor activitati utile si spontane ale copilului.

Teme de reflectie

Definiti conceptele specifice pedagogiei Montessori (libertate, disciplina pozitiva, mediu pregatit, perioade senzitive, minte absorbanta, materiale senzoriale).

Descrieti modul de organizare a unei clase Montessori.

Identificati tipurile de activitati desfasurate in scopul autoinvatarii.

Identificati stadiile de actiune ale materialelor senzitive.

Subliniati notele definitorii diferitelor perioade senzitive.

Comentati: "Este adevarat ca un copil se dezvolta in mediu prin intermediul activitatilor proprii, dar el are nevoie de mijloace materiale, ghidare si rabdare. Adultul este cel care ii pune la dispozitie aceste necesitati fundamentale pentru dezvoltare. Adultul trebuie sa dea si sa faca tot ceea e este necesar pentru copil astfel incat acesta sa poata lucra singur. Daca el face mai putin decat ceea ce este necesar copilul nu poate actiona in deplina intelegere a ceea ce face; daca el face mai mult decat este necesar, el se impune in fata copilului stingand impulsurile creative ale acestuia."

Intrebari

1. Ce activitati desfasurate in clasa Montessori ajuta la autoinvatare?
2. Care sunt avantajele materialelor senzitive create de M. Montessori?
3. In ce consta controlul erorilor furnizat de materialele senzitive?
4. Ce reguli trebuie sa respecte educatorul Montessori?

Intrebari grila

1. Cele sase perioade senzitive identificate de M. Montessori sunt:

a) perioada centrata pe ordine, perioada centrata pe limbaj, perioada centrata pe mers, perioada centrata pe aspecte sociale, perioada centrata pe obiecte mici, perioada centrata pe invatarea prin simturi;

b) perioada centrata pe ordine, perioada centrata pe limbaj, perioada centrata pe mers, perioada centrata pe imagini, perioada centrata pe obiecte mici, perioada centrata pe invatarea prin simturi;

c) perioada centrata pe ordine, perioada centrata pe limbaj, perioada centrata pe mers, perioada centrata pe aspecte sociale, perioada centrata pe obiecte naturale, perioada centrata pe invatarea prin descoperire.

2. Metoda Montessori pune accentul pe:

a) a invata cum sa faci;

b) a invata cum sa inveti;

c) a invata cum sa-i inveti pe ceilalti.

3. M. Montessori identifica 4 stadii de actiune ale materialelor educative, si anume:

a) introducerea, manipularea, repetitia, evaluarea;

b) introducerea, manipularea, repetitia, munca indepententa;

c) introducerea, manipularea, repetitia, crearea varietatii;

4. Copilul mic este sensibil la:

a) ordine, limbaj, invatarea prin descoperire;

b) ordine, limbaj, scris-citit;

c) limbaj, joc, aspecte sociale.

5. Mintea absorbanta reprezinta:

a) capacitatea constienta de a invata, prezenta la copil;

b) puterea spirituala ce preia din mediu experienta;

c) capacitatea nelimitata de dezvoltare a intelectului copilului.

BIBLIOGRAFIE

1. Bartolomeis de, F., Introducere in didactica scolii active, EDP, Buc.,1981.

2. Combon, Jacqueline, Delchet, Richard, Lefevre, Lucien, Antologia pedagogilor francezi contemporani, EDP, Buc., 1977.

3. Cousinet, R., Educatia Noua, EDP, Buc., 1978.

4. DeVries, Rheta, Kohlberg, L., Constructivist Early Education: Overview and Comparison with Other Programs, Washington D.C., NAEYC, 1987.

5. Evans, E., Contemporary Influences in Early Childhood Education, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1971.

6. Houssaye, J., Quinze pedagogues. Leur influence aujoud'hui, Paris, Armand Colin, 1994.

7. Huberman, A.M., Cum se produc schimbarile in educatie: Contributie la studiul inovatiei, EDP, Buc., 1978.

8. Mialaret, Gaston, Introducere in pedagogie, EDP, Buc., 1981.

9. Montessori, Maria, Descoperirea copilului, EDP, Buc., 1977.

10. Petrescu, I.C., O scoala pentru democratie, Antologie de texte pedagogice, Ed. ALL, Buc., 1998.

11. Sulea-Firu, Ilie, Copilul, Ed. Cartea Romaneasca, 1991.

Solutii: 1.a; 2.b; 3.c; 4.b; 5.b.