Formele educatiei: educatie formala, nonformala si informala. Educatia permanenta, autoeducatia si "societatea cunoasterii". Educatia in familie; aspecte ale educatiei parintilor.

Formele educatiei: educatie formala, nonformala si informala. Educatia permanenta, autoeducatia si "societatea cunoasterii". Educatia in familie; aspecte ale educatiei parintilor.

Formele educatiei: educatie formala, nonformala si informala.

Traditional, educatia oferita de scoala a fost considerata educatie formala, activitatile educative organizate de alte institutii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc., drept educatie nonformala, iar influentele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media etc., educatie informala. Delimitarea intre aceste trei forme ale educatiei este una teoretica, in practica ele functionand ca un complex ale carui granite sunt dificil de trasat. Mai mult, in ultima perioada asistam la o dezvoltare si la o 'formalizare' a educatiei nonformale, care se apropie din ce in ce mai mult de spatiul scolar. Si scoala - ca institutie - a raspuns provocarilor sociale prin largirea sferei de activitate si initierea unor parteneriate cu societatea civila, comunitatea locala sau cu diferite institutii culturale. Aceasta deoarece invatarea "nu este legata numai de scoala sau de alte contexte organizate. Conceptia despre invatare are la baza ideea si observatia ca un numar mare al experientelor noastre de invatare s-au desfasurat in afara sistemului de educatie formala: la locul de munca, in familie, in diferite organizatii si biblioteci." (Pasi Sahlberg, "Building Bridges for Learning - Recunoasterea si valorificarea educatiei nonformale in activitatile cu tinerii").

Educatia nonformala ofera un set de experiente sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tanar sau adult, complementarizand celelalte forme de educatie prin:

. valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educational;

. oportunitati pentru valorificarea experientelor de viata ale elevilor, prin cadrul mai flexibil si mai deschis si prin diversificarea mediilor de invatare cotidiene;

. participare voluntara, individuala sau colectiva;

. modalitati flexibile de a raspunde intereselor elevilor - gama larga de activitati pe care le propune si posibilitatea fiecarui elev de a decide la ce activitati sa participe;

. dezvoltarea competentelor pentru viata si pregatirea tinerilor pentru a deveni cetateni activi; pe langa informatiile si competentele specifice anumitor domenii de activitate in care se incadreaza proiectele sau activitatile nonformale, elevii isi dezvolta si capacitati organizatorice, capacitati de autogospodarire, de management al timpului, de gandire critica, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;

. un cadru de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati, de manifestare a talentelor in arta, cultura, muzica, sport, pictura, IT etc.

Exemple de programe sau de activitati de educatie nonformala

Programul european TINERET: vizite de studiu in tara sau in alte tari, mese rotunde, ateliere teoretice si practice (pictura, muzica, fotografie, graffitti, teatru, IT), activitati culturale (vizite la muzee, centre culturale), jocuri interculturale ("Derdienii", "Trenul European"), jocuri de cooperare, discutii in grupuri mici sau in plen despre probleme care ii preocupa pe tineri la ora actuala.

Taberele pentru elevi si pentru studenti, cluburile elevilor sau casele studentilor, proiectele initiate de organizatii nonguvernamentale sau de alte institutii.

Educatia permanenta, autoeducatia si "societatea cunoasterii

Educatia permanenta nu este o forma de educatie - ca cea formala, nonformala sau informala, si nici un nou tip de educatie (precum cea intelectuala, morala, estetica etc.), ci un principiu de proiectare si organizare a educatiei in perspectiva desfasurarii sale in diferite forme pe toata durata vietii. Educatia permanenta nu se reduce la educatia continua sau la formarea profesionala continua.

Dupa J. Thomas, educatia permanenta cuprinde in interdependenta toate aspectele si dimensiunile educatiei; intregul care rezulta fiind mai mult decat suma partilor. 'Educatia permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este principiul pe care se bazeaza organizarea globala a sistemului educational. () Educatia permanenta este un adevarat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculeaza un sistem de valori. Ea implica, in ultima instanta, un proiect de societate. '

Principiul educatiei permanente subliniaza importanta cuprinderii in procesul educational a tuturor a integralitatii individului si a tuturor formelor de educatie.

Societatea cunoasterii

- complexitatea fenomenelor din societatea moderna solicita un bagaj de cunostinte si capacitati din ce in ce mai bogat. De asemenea, viteza cu care informatia circula in volum imens inhiba capacitatea receptorului de interpretare in timp util a acesteia.

- societatea contemporana este caracterizata prin dinamism, prin innoire continua. Ea nu poate fi cunoscuta decat prin interpretari personale, variabile si in mare masura subiective, simbolice. P Drucker: ceea ce intelegem acum prin cunoastere este "informatie efectiva in actiune, informatie orientata spre rezultate".

- trecerea de la cunoasterea ca un ansamblu de cunostinte, informatii, date, la cunoastere ca un ansamblu de competente ("a sti sa faci/ sa actionezi") determina o mutare de accent in educatie, de la expunerea "ex-cathedra" la invatarea prin experienta/ prin practica, de la transmiterea si memorarea de informatii (informare), la formarea de abilitati, capacitati, competente.

- apare nevoia formarii unor indivizi capabili, in primul rand, sa analizeze situatiile concrete, noi, si sa raspunda adecvat utilizand capacitati de gandire logica, de rezolvare de probleme, de gandire critica, de gandire divergenta etc. Trebuie formate deprinderi de invatare continua, capacitati de adaptare la noile situatii.

- rolul profesorului - de a crea situatii de invatare in cadrul carora elevul isi constientizeaza demersurile de invatare, rezultatele, neajunsurile si isi perfectioneaza continuu activitatile de invatare; aceste abilitati se educa, se invata, se exerseaza inca din primii ani de scoala

Exemple de invatare prin actiunea proprie a elevului:

. prin descoperire

. prin intermediul operatiilor de gandire (reflexiva: sa observe, sa compare, sa stranga date, sa analizeze, sa abstractizeze, sa sintetizeze etc.) - conduce la formarea unor structuri cognitive

. prin actiune (practica, expresiva/ creativa etc.)

. algoritmica

Invatamantul modern este centrat pe capacitati si competente; nu trebuie sa abuzam de memorie, dar trebuie sa cerem o memorizare (este necesara) de tip logic.

Elevii trebuie sa opereze si cu informatii, cunostinte de baza. Operatiile gandirii, capacitatile cognitive, comportamentul, atitudinile se dezvolta si se exerseaza pe fondul unor cunostinte de baza temeinice/ bine consolidate.

Educatia in familie; aspecte ale educatiei parintilor

Importanta educatiei in familie

Cand incepe si cat dureaza educatia in familie?

Participarea familiei la educatia copilului

- Cresterea si ingrijirea copilului mic

- Educatia anteprescolara; jocul - ca modalitate de educatie

- Pregatirea pentru 'meseria de elev'

- Participarea familiei la educatia scolara si extrascolara: forme, continuturi, roluri, disfunctii si consecinte

Roluri parentale si educatia in familie:

- Stiluri

- dimensiunea de gen

- pregatirea parintilor pentru asumarea si exercitarea rolurilor parentale

Disfunctii ale educatiei in familie

- Slaba implicare a parintilor in tot ceea ce depaseste cadrul vietii domestice

- Slaba implicare a parintilor in activitati de sprijin si de control pentru lectii

- Comunicarea deficitara dintre parinti si copii pe teme legate de viata lor cotidiana (activitate scolara, activitati cu prietenii), dar si pe teme de mare interes pentru aceasta etapa de varsta (viitorul copilului, prietenia, dragostea, sexualitatea)

Cauze posibile

a) nivelul cultural scazut (de ex., parintii sunt depasiti de sarcinile scolare ale copilului)

b) nivelul economic redus, care disperseaza atentia parintilor spre problemele sociale (inflatie, somaj) sau de subzistenta;

c) bugetul redus de timp liber;

d) scaderea continua a calitatii vietii si stresul social induc diferite grade de fatigabilitate si o dezorientare generala a parintilor in campul realitatii sociale.

e) nivelul de aspiratii al parintilor

f) legitimarea autoritatii parentale prin 'sacrificiu'

Ionescu, M., Negreanu, E., Educatia in familie. Repere si practici actuale, Ed. Cartea Universitara, Bucuresti, 2006, disponibil la http://www.ise.ro

Simona Velea, cercetator st. princip. III, asist. univ. Olimpius Istrate. Introducere in pedagogie. Note de curs (2006-2007) 4

Oprea, Crenguta, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Capitolul II: Directii de dezvoltare a formelor educatiei, http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap2.pdf

Simona Velea, cercetator st. princip. III, asist. univ. Olimpius Istrate. Introducere in pedagogie. Note de curs (2006-2007) 2