Evaluarea scolara

Evaluarea scolara

Sa ne imaginam cum ar fi daca am frecventa o scoala in care nu se practica evaluarea scolara. Cat de mult am studia acasa daca am sti ca nu ne verifica nimeni a doua zi la scoala? Eliberati de povara gandului ca vom fi evaluati, in ce masura ne-am mai dezvolta in mediul educational? Desi multi dintre noi am tinde sa credem ca scopul evaluarii este acela de a ne face viata mizerabila, cercetarile in domeniul educational indica o situatie opusa: evaluarea imbunatateste invatarea si motivatia, iar elevii beneficiaza mai mult de pe urma timpului petrecut in scoala. Evaluarea corecta ajuta elevii si profesorii sa-si masoare progresul realizat in atingerea scopurilor. Evaluarea corecta ajuta de asemenea profesorii sa-si imbunatateasca predarea pentru a asista mai bine elevii in procesul de invatare academica. Toate cercetarile in domeniu indica faptul ca elevii invata mai mult daca primesc evaluari scurte si dese, decat unele extensive si rare.

Cum putem defini evaluarea scolara? Evaluarea scolara consta in orice tip de informatie pe care o obtinem despre elevii nostri in mediul educational. Sursa informatiilor o reprezinta rezultatele la testele de cunostinte, notele primite pentru teme si prezentari din clasa, precum si conversatiile informale cotidiene pe care le avem cu elevii. Ea presupune o abordare complexa care-i cere profesorului sa ia in calcul numeroase aspecte corelate elevului si mediului scolar. Privita in ansamblu, evaluarea defineste invatarea: ce si cum anume au invatat elevii, in ce unitate de timp. Intreaga descriere a modului in care obtinem informatii despre invatare (ca proces si rezultat) alcatuieste sistemul de evaluare. Adesea, profesorii isi planifica sistemul de evaluare simultan cu sistemul de instructie. Chiar si in sistemele educationale care nu au note scolare, profesorii culeg informatii despre progresul scolar astfel incat isi ghideaza elevii in procesul de invatare academica.

1 Tipuri de evaluare

1.1 Evaluarea formala vs. informala

Atat testele, cat si discutiile cotidiene ne informeaza asupra ceea ce au invatat elevii. Sunt doua tipuri de informatii, obtinute din surse, foarte diferite una de cealalta; ele corespund metodelor de evaluare formala si informala. Evaluarea formala este reprezentata de metodele obiective si riguroase de a obtine informatii despre invatarea scolara, si ia cel mai adesea forma testelor de cunostinte (scrise ori orale). Evaluarea informala consta in observatii pe care le facem asupra activitatii elevilor in timpul orelor de curs: discutiile cu profesorul sau cu alti elevi, intrebarile pe care acestia le formuleaza, gradul de implicare si de atractie fata de sarcinile scolare, promtitudinea pe care o au in rezolvarea unor cerinte scolare, entuziasmul, etc. Toate aceste informatii constituie un punct de plecare in programarea urmatoarelor interventii educationale. Le utilizam de asemenea pentru a evalua individual elevii, pentru a avea o baza de acordare a feed-back-ului, si in general pentru a ajuta elevii sa-si confirme la nivel maxim propriul potential.

1.2 Evaluarea formativa vs. sumativa

In anumite situatii, elevii trebuie sa fie evaluati pentru a se decide daca vor intra in anumite clase, programe speciale sau scoli. Acest tip de evaluare se numeste formativa; ea isi propune sa identifice punctele tari si slabe in cunostintele deja detinute de elevi. Evaluarea formativa releva stadiul de dezvoltare in aria in care are loc testarea. Este un tip de evaluare diagnostica - ajuta profesorii sau factorii educationali sa decida unde anume sa plaseze un elev in procesul instructiei.

Pe de alta parte, ca elevi am fost indubitabil expusi de multe ori in cariera academica la alt tip de evaluare, numita evaluare sumativa. Evaluarea sumativa este un test sau examen pe care elevul il sustine la finalul parcurgerii unei unitati importante de continut.

Cele doua tipuri de evaluare se refera mai mult la scopul pentru care ele sunt folosite si nu la trasaturile prin care se definesc.

Ca si profesori, ne vom confrunta adesea in cariera cu ambele tipuri de evaluari. Se poate sa ni se ceara de catre conducerea institutiei scolare sa recurgem la o evaluare formativa, pentru a decide in ce clasa, program sau grup din interiorul unei clase sa plasam diversi elevi. Evident, ni se poate solicita sa facem evaluari sumative pentru dezvalui gradul de invatare a curriculei (abilitati, competente, cunostinte, etc.) scolare de catre elevii nostri.

1.3 Evaluarea raportata la norma vs. evaluarea raportata la criteriu

Daca inaintea aplicarii unui test de cunostinte, anuntam elevii ca " . pentru nota 9, va trebui sa rezolvati corect aproximativ 80 % din totalul sarcinilor incluse in test", inseamna ca am recurs la un sistem de notare raportat la un criteriu. In acest sistem fiecare nota circumscire un set specific de performante ce trebuie atinse, independent de performantele celorlalti elevi care rezolva acelasi test. Profesorul defineste cunostintele si abilitatile ce trebuie atinse in mod obiectiv, iar apoi masoara performanta fiecarui elev in functie de acest criteriu; performantele celorlalti nu sunt luate in calcul.

Daca in schimb profesorul isi anunta elevii ca " . toti elevii clasei vor intra intr-o ierarhie, in functie de performantele obtinute la test; primii 10 % din ierarhie vor obtine note de 9-10, urmatorii 20 % vor obtine nota 8-7, urmatorii 40 % nota 6-5, urmatorii 20 % nota 4-3 iar 10 % nota 1-2 " inseamna ca a recurs la un sistem de notare in baza unei norme (distributie gausiana). Aceasta ierarhie ne indica cat de bine rezolva un elev testul comparativ cu ceilalti. Elevii concureaza intre ei pentru o pozitie de-a lungul unei ierarhii sau curbe predeterminate.

Sistemul de evaluare in baza unui criteriu poate fi unul problematic. Uneori, profesorul poate considera ca a stabilit criterii corecte de acordare a fiecarei note, iar la sfarsitul evaluarii sa constate ca nici unul din elevii sai nu a obtinut nota mai mare de 7. Parintii si factorii de conducere ai scolii ar fi indreptatiti sa creada ca predarea-invatarea nu si-au atins scopul sau nu a fost eficienta. Situatia opusa ar nemultumi in egala masura parintii: un profesor prea permisiv, la a carui materie toti elevii ar obtine nota maxima.

Evident, fiecare din cele doua sisteme prezinta avantaje si lipsuri. In practica, fiecare scoala incearca sa stabileasca criterii care pot fi folosite de profesori in evaluare si notare, deci  recurge la niste standarde uniforme. Uneori, conducerea scolii stabileste politica de evaluare care se practicata intern; alteori, scoala ofera libertate de decizie fiecarui angajat al sau in privinta tipului de evaluare practicat in clasa.

2 Scopurile evaluarii

Ce scopuri are evaluarea? Raspunsul la aceasta intrebare este extrem de important pentru simplu fapt ca scopul formateaza activ natura si frecventa evaluarii, precum si notele pe care le acordam in baza acesteia. La o prima privire, am tinde sa credem ca singurul scop al evaluarii este de a influenta ceea ce invata elevii. Cercetarile in domeniu indica faptul ca evaluarea provoaca elevii sa invete; determinarea ei asupra motivatiei este directa. Tipul de evaluare la care sunt supusi elevii influenteaza direct si cum invata, dar si ce invata acestia.

2.1 Relatia evaluare - motivatie - invatare

Sa ne imaginam doua clase carora li se preda acelasi continut, de catre acelasi profesor, in aceeasi maniera. Ambele sunt informate ca urmeaza sa fie verificate in baza respectivului continut, dar in maniera diferita: prima clasa va avea de rezolvat un test cu 100 itemi de tip alegere multipla, iar cea de-a doua clasa va avea de redactat un eseu. Elevii apartinand celor doua clase vor studia acelasi continut, dar in stiluri diferite; invatarea este influentata de utilizarile diferite pe care ne asteptam sa le dam cunostintelor retinute. Scopul in care se produce invatarea, precum si informarea asupra tipului de evaluare la care vom fi supusi ulterior seteaza in mod diferit procesarea informatiilor. Desi elevii apartinand celor doua clase fac aceeasi investitie motivationala, invatarea la care recurg va fi formatata diferit, in functie de tipul de evaluare pentru care se programeaza.

In plus, evaluarea furnizeaza informatii care ghideaza eficacitatea strategiilor de predare si ca mecanism de imbunatatire a predarii. Daca evaluarea nu dovedeste in cele din urma ca s-a produs si invatarea, trebuie sa ne intrebam de ce si sa incercam sa imbunatatim aceasta situatie.

Evaluarea influenteaza motivatia si invatarea si in alt mod. Sa ne imaginam ca scopul nostru ca profesori este sa ajutam elevii sa creada ca vor putea invata un material. Le putem oferi libertate in a-si alege tipul de test pe care sa-l rezolve, pentru a obtine note cat mai ridicate. O alta varianta ar fi sa le cerem elevilor sa-si evalueze si noteze fiecare propria lucrare, fara ca nota sa fie inregistrata intr-un document oficial, doar pentru a afla domeniul in care sunt mai performanti. Alta provocare ar fi sa anulam nota cea mai mica a fiecaruia va fi ignorata; aceasta tehnica incurajeaza elevii sa invete mai mult pentru evaluarile viitoare, chiar daca la testul prezent au obtinut evaluari mai putin favorabile. Situatia negativa ar fi ca elevii sa presupuna ca prin aceasta interventie media lor a crescut deja, deci nu are rost sa se straduiasca prea mult pentru urmatoarele testari.

2.2 Evaluarea ca si feed-back acordat elevilor

O alta functie importanta a evaluarii este aceea ca informeaza elevii asupra progresului personal realizat in invatare. Elevii au nevoie de feed-back frecvent si informativ asupra progresului lor, asupra ceea ce au realizat corect /gresit si cum anume sa-si schimbe prestatia. Unii profesori presupun in mod eronat ca elevii lor stiu cum ar fi trebuit sa invete, dar sunt prea lenesi pentru a manifesta acest comportament academic. Adesea, nu eticheta explica comportamentul. Profesorii sunt atat de acaparati de sistemul educational, incat uita sa ia in calcul ce inseamna o sarcina noua pentru elevi. Cu ajutorul feed-back-ului elevii isi pot cuantifica progresul si castiga un plus de motivatie in atingerea scopului. Cu cat feed-back-ul este mai explicit si detaliat (cat timp este si constructiv), cu atat are impact pozitiv mai puternic. Elevii care pe langa nota in sine primesc un feed-back scris, au sanse mai mari sa-si explice succesul mai degraba prin efort si munca intensa, decat prin noroc sau alti factori externi.

Feed-back-ul pozitiv consta in lauda si incurajare menita sa creasca increderea elevilor in potentialul lor. Feed-back-ul constructiv indica elevilor tintit ce aspecte din prestatia lor au nevoie de imbunatatire si ofera sugestii specifice pentru imbunatatire. Adesea profesorii experti incep cu feed-back pozitiv pentru a crea o dispozitie emotionala pozitiva si nondefensiva, dupa care ofera feed-back constructiv.

Evaluarea ca feed-back pentru profesori

Evaluarea performantei ofera feed-back important profesorului asupra calitatii si succesului instructiei pe care a oferit-o elevilor. Un profesor poate fi foarte indragit de elevii sai, si cu toate acestea evaluarea sa indice ca materia nu a fost invatata; profesorul trebuie sa accepte aceasta realitate si sa isi regandeasca instructia. Pe de alta parte, un profesor nu foarte recunoscut isi poate argumenta eficacitatea prin performanta ridicata a elevilor sai. Feed-back-ul asupra eficacitatii profesorului, reflectata in evaluarile la care sunt supusi elevii, reprezinta o informatie larg utilizata de catre manageri in luarea deciziilor care privesc institutia scolara.

Evaluarile asupra elevilor au efect direct si asupra parintilor. Multi parinti isi doresc sa fie implicati in experienta scolara a propriilor copii. Informarea corecta si prompta asupra rezultatelor scolare creste gradul de responsabilitate al parintilor si mareste interactiunile pe teme scolare. Daca parintii instituie regula "mai putine ore in fata televizorului", au nevoie de dovezi conform carora aceasta decizie influenteaza pozitiv activitatea scolara a copiilor.

3 Evaluarea traditionala

Evaluarea traditionala consta in teste tipice administrate pe parcursul si la sfarsitul unui semestru pentru a evalua masura in care s-a produs invatarea. Testele de evaluare traditionala contin diferite tipuri de itemi: cu alegere multipla, de completare a spatiilor libere, de punere in corespondenta, itemi tip eseu, etc. Tipul traditional de evaluare nu este nici singurul, poate nici cel mai bun, dar cu siguranta este cel mai uzual mod de evaluare. Bine gandite si redactate, ele furnizeaza cea mai de incredere informatie asupra invatarii academice.

3.1 Ce materie trebuie sa acopere testul?

Inainte de a decide cum redactam diversi itemi ai testului, trebuie sa decidem care parte din materia predata va fi acoperita de test. Ce informatie a acoperit instructia? Din ce testam elevii? In ce activitati de invatare comuna sau individuala au fost implicati elevii nostri? Scanand toate interventiile educationale, pe o unitate strict delimitata de timp, ce scopuri si obiective instructionale am avut?

Consultarea publicatiilor de specialitate

Inainte de a ne elabora propriul test, putem scana literatura pe aceasta tema pentru a avea la dispozitie mai multe modele de astfel de teste. Putem adapta anumiti itemi sau prelua integral testul ca atare. Avantajul utilizarii testelor gata publicate este dat de faptul ca au fost verificate de posibilele erori sau potentialele probleme prin aplicari repetate. Pe de alta parte, s-ar putea ca testele din aceste surse sa nu reflecte acurat ceea ce noi am predat, pentru simplu fapt ca am adaptat / modificat informatia curriculara. Un alt dezavantaj poate proveni din faptul ca testele publicate au fost concepute pentru o populatie scolara diferita de a noastra. Va trebui sa evaluam critic calitatea, continutul si corectitudinea testelor publicate si masura in care ele corespund scopurilor noastre.

Utilizarea obiectivelor instructionale

Cea mai importanta parte din elaborarea unui test este sa ne asiguram ca reflecta ceea ce le-a fost predat elevilor, in alte cuvinte ca testul este valid. Pentru a verifica ca materia acoperita de test corespunde cu materia predata, trebuie sa revizuim setul de obiective instructionale stabilite la inceputul fiecarei unitati de continut. Numarul de intrebari alocate fiecarui concept sau subiect trebuie sa corespunda cu timpul alocat studierii acestora in momentul predarii sau al studiului individual.

3.2 Conditiile testarii

In momentul in care ne planificam instructia si evaluarea pentru fiecare semestru al anului, trebuie sa tinem cont de cateva recomandari care ajuta elevii sa obtina beneficii maxime din experienta testarii.

Dati teste frecvente si scurte. Elevii tind sa amane invatarea pana chiar inaintea momentului testarii; cu cat vor fi mai des testati, cu atat invatarea individuala va fi mai frecventa. Mai mult, aplicarea de teste scurte ajuta elevii cu anxietate de testare crescuta sa-si depaseasca frica fata de aceste situatii si sa o conceptualizeze drept o oportunitate de a dovedi ceea ce stiu. Testarea frecventa incurajeaza elevii sa proceseze si utilizeze activ materialul. Trebuie de asemenea sa ajustam testul dupa continutul predat recent; elevii trebuie testati pe masura ce parcurg unitati scurte de continut. La sfarsitul unei unitati largi putem administra un test extensiv, care ajuta elevii sa reflecte metacognitiv asupra cunostintelor invatate.

Creati conditii optime pentru testare. Conditii proaste in care are loc uneori testarea submineaza performanta potentiala. Zgomotul, muzica, vocile din vecinatate, luminozitatea slaba, afecteaza negativ calitatea concentrarii. Oferiti-le instructii explicite in ce priveste timpul avut la dispozitie pentru completarea testului si ce anume sa faca daca termina de rezolvat inaintea colegilor. Raspundeti la intrebari daca elevii nu au inteles cerintele. Prezenta activa a profesorului, fara sa fie amenintatoare sau ostila, descurajeaza tentativele de frauda. Cu cat mediul de testare este mai bine organizat, cu atat incercarile de "furt informational" sunt mai putine.

Formulati indicatii clare. Pentru a fi siguri ca testul reflecta acurat invatarea, trebuie sa ne asiguram ca elevii au inteles clar ceea ce au de facut. Cititi in fata tuturor una din intrebari pentru a verifica acest lucru. Odata adunate, notati lucrarile si returnati-le cat mai repede posibil, cat timp elevii mai sunt interesati de performanta obtinuta. Feed-back-ul oferit prompt creste sansele ca elevii sa-si ajusteze comportamentul de invatare in functie de performanta curenta. Elevii nu pun in legatura efortul cu performanta daca feed-back-ul sufera o amanare nejustificata. Multi profesori considera utila discutarea raspunsurilor corecte / gresite imediat dupa testare, sau chiar distribuirea grilei cu raspunsuri corecte. Toate aceste interventii  ne ajuta sa integram testarea in curricula, ca pe o activitate instructionala in sine.

Testele de cunostinte

1 Testele de cunostinte cu itemi obiectivi

Testele obiective contin un singur raspuns corect cunoscut, spre deosebire de testele subiective in care calitatea raspunsului ramane deschisa interpretarii; diferiti profesori pot nota diferit acelasi test de tip eseu. Itemii de tip obiectiv cuprind urmatoarele categorii: itemi cu alegere multipla, itemi de completare a spatiilor libere, itemi cu raspunsuri scurte, itemi de decizie adevarat-fals si itemi de punere in corespondenta.

1. Itemi cu alegere multipla. Permit testarea unei cantitati semnificative de informatie, intr-o singura sedinta. Sunt de folos in testarea cunostintelor factuale, declarative. Cei bine conceputi, masoara adancimea procesarii informatiilor si capacitatea de aplicare a cunostintelor. Fiecare intrebare care presupune raspuns cu alegere multipla contine o radacina (constand dintr-o intrebare sau o afirmatie incompleta) si dintr-un grup de optiuni, dintre care doar unul reprezinta cheia sau raspunsul corect. Optiunile incorecte sunt numite distractori deoarece induc confuzie elevilor care nu sunt siguri care dintre optiuni reprezinta cheia sau raspunsul corect. In anumite intrebari cu alegere multipla, exista doar un singur raspuns corect. In altele, optiunile reprezinta diferite grade de corectitudine, iar subiectul trebuie sa aleaga cea mai buna optiune.

Radacina bine redactata prezinta o singura problema sau intrebare; ea trebuie sa fie clara si lipsita de ambiguitati. Distractorii trebuie sa fie de asemenea clari, consistenti din punct de vedere gramatical cu intrebarea din radacina si redactati intr-un limbaj asemanator, astfel incat raspunsul corect sa nu fie evident din cauza diferentei de alcatuire fata de ceilalti distractori. Raspunsul corect trebuie randomizat intamplator printre distractori. Toate optiunile, corecte sau incorecte, trebuie sa aiba lungime congruenta. Evitati folosirea adverbelor relative de tipul "niciodata" sau "totdeauna" deoarece maresc probabilitatea de a ghici raspunsul corect. Similar, evitati formulari de genul "nici una din afirmatiile de mai sus" ori "toate afirmatiile de mai sus" deoarece incurajeaza aplicarea de strategii care nu sunt relevante pentru testarea in cauza (putem alege afirmatia din al doilea exemplu, daca cel putin doua optiuni sunt identificate ca plauzibile; asta nu inseamna ca stim cu certitudine raspunsul corect). Nu alcatuiti distractori cu inteles identic, deoarece elevilor le este evident ca ei nu pot constitui raspunsul corect. Subliniati negatiile pentru a fi mai usor observate.

Itemii cu alegere multipla pot fi folositi pentru a masura procesarile de adancime. Elevii pot primi un material pe care sa-l analizeze individual in timpul testului. Acest material poate fi nou pentru elevi, dar in acelasi timp analiza presupune corelarea cu informatiile dobandite in clasa.

2. Itemi de decizie adevarat / fals. Elevii trebuie sa aprecieze valoarea de adevar a unei afirmatii. Avand la dispozitie doar doua raspunsuri posibile, sansele de a ghici raspunsul corect sunt foarte mari (50 %). Fiecare afirmatie supusa evaluari ca adevarata sau falsa este simpla si factuala. Din acest motiv, utilizam astfel de itemi doar cand cunostintele predate elevilor sunt mai mult informatii factuale; chiar si in aceasta situatie, doar o parte din itemii testului trebuie sa apartina acestei categorii. Deci, nu elaboram teste de evaluare care contin in exclusivitate itemi de decizie adevarat / fals. Acestia sunt recomandati in parte pentru elevii din clase mici, care nu au formate inca deprinderi scolare de a elabora un raspuns complex.

Daca ne decidem pentru astfel de itemi, fiecare afirmatie trebuie sa fie scrisa intr-o maniera clara si lipsita de ambiguitati, care sa contina o singura idee supusa evaluarii adevarat/fals. Un enunt care contine doua idei provoaca confuzie elevilor, care considera ca o idee poate fi adevarata si una falsa. Daca este posibil, evitati adverbe relative de genul: cei mai multi/multe, anumiti, cateodata, probabil, posibil, multi/multe, de obicei, totdeauna, niciodata, toti/toate, nici unul/nici una, etc. Acesti termeni contin amorse care cresc sansele de a ghici raspunsul. Unii profesori cer elevilor sa isi explice rational decizia.

3. Itemi de punere in corespondenta. Sunt asemanatori itemilor cu alegere multipla, dar spre deosebire de acestia contin un grup de radacini care trebuie puse in corespondenta cu un grup de optiuni. Fiecarei radacini din prima coloana trebuie sa-i corespunda o optiune din a doua coloana. Cei mai buni itemi din aceasta categorie sunt cei in care un anumit raspuns poate fi utilizat de cateva ori, si cei in care radacinile, pe de o parte, si optiunile, pe de alta parte, sunt idiomatic congruente. Acesti itemi sunt utili pentru a masura abilitatea elevilor de a discerne definitia exacta a unui grup de termeni. Itemii bine redactati permit elevilor sa demonstreze ceea ce stiu mai repede decat citind pentru a rezolva tipul de itemi cu alegere multipla. Pentru a evita confuzia, fiecare din cele doua coloane nu trebuie sa depaseasca zece itemi. Avand in vedere capacitatea memorie de lucru, lista de itemi trebuie scrisa pe aceeasi pagina.

Itemi de completare a spatiilor libere si itemi cu raspunsuri scurte. Numiti si itemi de completare, cer elevilor sa completeze o informatie lipsa dintr-un enunt, sau sa compuna un scurt raspuns la o intrebare. Profesorii prefera acest tip de itemi avand in vedere usurinta cu care pot fi scrisi, bazandu-ne pe enunturi din manual; putem alege un enunt din manual, stergem o parte a acestuia, iar ulterior le cerem elevilor sa completeze portiunea lipsa. Desi procedura pare simpla pentru profesorul care stie deja raspunsul cautat, pentru elevi poate parea confuza.

Pot sa existe mai multe raspunsuri potential corecte, dar pe care profesorul sa nu le ia in calcul. Daca elevul da un raspuns corect, dar nu cel asteptat de profesor, raspunsul lui nu va fi apreciat de profesor. Elevii perspicace isi dau seama ca sarcina lor este nu doar de a se gandi cum sa completeze enuntul, ci sa decida daca acesta este raspunsul asteptat de profesor din potentialele optiuni corecte. Pentru a elimina astfel de probleme, profesorii aleg sa scrie enuntul intr-o forma foarte simpla, care nu lasa loc ambiguitatilor. Evitarea complexitatii conduce la itemi care presupun procesari cognitive de suprafata sau cunostinte bazale. Tinand cont de aceste neajunsuri, itemii de completare a spatiilor libere si cei cu raspunsuri scurte trebuie utilizati cu rezerve.

Daca totusi decidem sa-i folosim, trebuie sa respectam cateva recomandari. In primul rand, fiecare enunt trebuie sa aduca in discutie o singura problema si sa contina un singur spatiu liber de completat. Mai multe spatii libere separate de portiuni lingvistice poate crea confuzie. In al doilea rand, toate spatiile libere trebuie sa aiba aceeasi lungime, astfel incat lungimea spatiilor albe sa nu fie o amorsa in ghicirea raspunsului corect. In al treilea rand, trebuie sa fim specifici in privinta formei raspunsului cautat, fara ca totusi sa-l sugeram.

Evaluarea itemilor obiectivi

Un test cu itemi obiectivi odata alcatuit si citit cu atentie, este gata de aplicat. Inainte de a face acest pas, prezentati testul unui coleg ca unei persoane exterioare care poate verifica cu un ochi critic modul in care ati gandit si elaborat testul. Puteti sa rugati un elev din alta clasa sa-si exprime opiniile vis-à-vis de test, fara sa-l puneti in situatia de a-l completa. Daca pur si simplu nu gasiti o persoana din afara sa evalueze testul, puneti-l deoparte cateva zile si recititi-l cu un ochi critic ulterior.

Odata ce ati administrat testul, fiti atenti la potentialele probleme care pot sa apara cu anumiti itemi. Nelamuririle repetate pe care le pot avea elevii cu un anumit item indica existenta unor probleme in privinta acestuia. Daca mai multi elevi raspund gresit la acelasi item sau il citesc gresit, itemul in sine poate fi gresit redactat. Cei mai buni itemi discrimineaza clar intre elevii cu performante ridicate si cei cu performante scazute la acest test.

Pe masura ce notati testele, urmariti itemii incorecti care trebuie reformulati sau eventual eliminati din aplicarile ulterioare. Cu timpul si prin mai multa experienta in domeniul educational, veti putea elimina orice surse de biasare din testele cu itemi obiectivi pe care ii creati.

Testele de cunostinte cu itemi tip eseu

Reprezinta o modalitate subiectiva de a evalua ceea ce au invatat elevii. Testele eseu reclama implicarea activa a elevilor in elaborarea si argumentarea raspunsurilor. Exclud posibilitate ghicirii raspunsului. Elevii nu pot masca insuficienta intelegere a materialului sau invatarea superficiala a acestuia. Itemii eseu evidentiaza cel mai bine procesarea de adancime a informatiilor si invatarea complexa. Unii elevi prefera astfel de teste; altii manifesta dificultati in a-si exprima cunostintele in aceasta maniera. Profesorii experti tin cont de aceste diferente individuale cand concep un test.

Deoarece itemii-eseu sunt subiectivi, diferiti profesori pot acorda note diferite aceluiasi raspuns. Pentru a elimina cat mai mult din eventualul subiectivism, profesorii experti care noteaza itemii eseu urmeaza intotdeauna cateva proceduri care reduc biasarile posibile in astfel de situatii. In plus, revizuiesc cu atentie sarcinile inainte de administrarea testului. Itemii eseu bine redactati sondeaza mult mai profund comportamentul de invatare al subiectilor comparativ cu itemii obiectivi. Cerintele-eseu necesita mai mult timp pentru a fi rezolvate; profesorul acopera mai putine cunostinte cu iemii-eseu decat cu itemii-obiectivi, in aceeasi unitate de timp. Adesea, cel mai bun compromis este sa includem in acelasi test itemi apartinand ambelor categorii.

Intrebarile-eseu reprezinta cel mai bun format pentru a dovedi comprehensiunea si rationamentele complexe. O cerinta eseu buna este clara, lipsita de ambiguitati si specifica. Cand redactam un astfel de item, trebuie sa oferim un numar necesar si suficient de input-uri despre ce trebuie sa acopere raspunsul, asa incat eseul sa nu alunece de la un punct principal de discutie spre aspecte nesemnificative. Cand decidem timpul alocat elaborarii eseului, trebuie sa tinem cont si de faptul ca unii elevi elaboreaza lent, cu toate ca detin cunostinte adecvate si realizeaza analize profunde. Ca atare, timpul de redactare trebuie sa fie generos, pentru ca testul sa nu verifice abilitatea elevilor de rezista si scrie sub presiune. Daca testul contine mai mult de o singura intrebare, sugerati-le elevilor cum sa-si gestioneze sau aloce diferentiat timpul diverselor sarcini. Evitati testele-eseu prea lungi; oboseala submineaza abilitatea multor elevi de a dovedi ceea ce au inteles si invatat.

Pentru elevii din clasele mici, abilitatea de a raspunde la astfel de sarcini este constransa de masura invatarii limbajului scris si de experienta de viata limitata; pot da raspunsuri foarte scurte la astfel de intrebari. In primii ani de scoala, elevii pot rezolva cu succes doar itemi de decizie A/F, cu alegere multipla, de completare a spatiilor libere; un eseu deschis ii intimideaza si le da un sentiment al lipsei de eficacitate. La nivelul claselor gimnaziale elevii sunt capabili sa redacteze un eseu daca intrebarea este clara, daca lungimea eseului este bine specificata si daca detin in prealabil cunostintele necesare redactarii eseului. Pe masura parcurgerii anilor de scolaritate, elevii tot mai familiari cu modalitatea de a raspunde unor cerinte sub forma eseului.

Gandirea critica poate fi cel mai bine evidentiata prin sarcini de tip eseu. Redactarea unui eseu de valoare nu se bazeaza doar pe memorarea unei cantitati mari de informatii; ei trebuie sa stie cum sa proceseze si opereze activ cu informatiile.

Totusi, trebuie sa fim atenti la limitele sau riscurile pe care le implica aprecierea si notarea eseului. Mai intai, notarea testelor cu itemi-eseu consuma semnificativ mai mult timp decat a celor cu itemi obiectivi. Notarea poate fi extrem de subiectiva, daca profesorul nu este avertizat asupra posibilelor biasari. Abilitatile de scriere/redactare ale unor elevi reprezinta o variabila care mareste semnificativ nota eseului. Uneori insa elevii cu baza de cunostinte extinsa si cu abilitati bine formate de gandire critica isi exprima cu greutate ideile, ori fac multe greseli gramaticale, ceea ce influenteaza negativ aprecierea finala a eseului. Poate exista si situati opusa in care elevi cu foarte bune abilitati de redactare si scriere gramaticala corecta sa redacteze un eseu "imaculat", dar caruia ii lipsesc punctele cu greutate. Intre aceste extreme, punctajul trebuie sa aiba o pondere echilibrata intre forma si continut.

Redactati cerinta eseului cu foarte mare atentie si cititi-o de mai multe ori pentru a identifica inconsistenta sau segmentele care sunt greu de inteles. Cereti elevilor sa compare, sa puna in contrast, sa analizeze antecedentele sau consecintele unui eveniment, sa listeze argumentele cu care isi sustin un punct de vedere, etc., toate pentru a implica procesari de adancime.

Evaluarea testelor cu itemi eseu

Cel mai dificil si provocator aspect al testelor obiective il reprezinta elaborarea itemilor, in timp ce notarea lor este o munca relativ simpla. Cel mai dificil aspect al utilizarii testelor cu itemi eseu consta in schimb in notarea lor obiectiva. Exista doua modalitati de a stabili criteriile de notare: fie va decideti inaintea aplicarii testului asupra lor, fie aplicati mai intai testul, cititi odata fiecare lucrare, dupa care le puneti deoparte si stabiliti grila de notare. Daca intentionati sa acordati fiecarei lucrari doua note - una pentru continut si una pentru stil, informati anticipat elevii asupra acestui lucru pentru a-i ajuta sa inteleaga schema de notare la care recurgeti.

Exista cel putin trei abordari menite sa asigure notarea obiectiva. In cazul in care testul contine itemi tip eseu, cititi mai intai toate lucrarile si grupati-le in cinci categorii in functie de valoarea lor, de la grupa celor mai valoroase la grupa celor mai putin valoroase. Realizati apoi o analiza intracategorie, pentru a va asigura ca ati plasat corect fiecare lucrare in categoria corespunzatoare valorii ei. In final, desemnati notele corespunzatoare fiecarei categorii.

A doua tehnica consta in a elabora un raspuns - prototip pentru fiecare sarcina, care sa contina toate informatiile si punctele principale pe care doriti sa le acopere raspunsul elevilor. Punctati separat fiecare portiune a raspunsului corect. Puteti aloca puncte separate si pentru stilul de redactare. Aceasta tehnica de notare este foarte potrivita pentru eseurile care cer reamintirea unor informatii factuale, dar greu aplicabila pentru eseurile cu subiect complex.

O a treia tehnica de notare presupune elaborarea unui sistem de notare generic si care poate fi utilizat consecvent pentru foarte multe tipuri de eseuri. Acest sistem consta din ancore care explica fiecare scor. De exemplu, multi profesori folosesc o scala de notare de la 1 la 5. Treapta 1 insemna un eseu slab care exprima puncte de vedere nesemnificative sau care este aproape incomprehensibil; treapta 5 insemna un eseu excelent care este foarte bine argumentat, bine scris si care contine idei profunde, intercorelate,  bine argumentate. Numarul intermediar corespunde unui eseu de o calitate medie. O astfel de grila de notare ne permite sa notam eseurile fara sa fie necesara parcurgerea lor prealabila. Cu toate acestea, amestecati eseurile si cititi mai intai cateva din ele, pentru a va construi o imagine de ansamblu asupra calitatii raspunsurilor.

Pentru a va asigura de corectitudinea evaluarii, notati pe rand toate raspunsurile elevilor la aceeasi intrebare, pana ati epuizat toate intrebarile. Aceasta procedura previne influentele pe care un prim raspuns al unei lucrari, bun sau slab, le poate avea asupra aprecierii urmatoarelor raspunsuri ale aceleiasi lucrari. Este posibil ca a doua parte a lucrarii unui elev sa fie mai valoroasa decat prima, dar datorita impresiei initiale proaste, lucrarea in ansamblu sa fie apreciata ca fiind slaba. Notarea succesiva a raspunsurilor la aceeasi intrebare pentru toate lucrarile, pana la epuizarea tuturor punctelor previne efectele negative ale succesiunii raspunsurilor diferite calitativ. Aceasta impresie generala poate avantaja sau dezavantaja nedrept elevii care la diferite sarcini ale aceluiasi test, dau raspunsuri diferite calitativ. De asemenea, incercati sa evaluati toate raspunsurile la aceeasi intrebare in aceeasi sesiune (unitate de timp compacta); uneori, evaluarile pe care le facem depind si de propria dispozitie emotionala. Cereti elevilor sa-si acopere numele pe hartie, pentru a nu fi biasati in aprecieri de identitatea autorului lucrarii.

Sarcinile tip eseu le cer elevilor sa-si demonstreze activ cunostintele si abilitatile de a construi rationamente. Avantajul itemilor eseu fata de cei obiectivi este dat de faptul ca dupa absolvire, in lumea reala elevii nu vor mai fi confruntati cu intrebari precise pentru care trebuie sa aleaga raspunsul corect din cateva variante propuse. Mediul ecologic real este saturat in alt tip de sarcini decat cele prescrise de itemii obiectivi. Intrebarile eseu releva cel mai bine abilitatea de a gandi activ si independent despre toate informatiile, si de a formula argumente personale convingatoare. 

Aplicarea testelor de cunostinte

Existenta unor rutine clare care insotesc aplicarea testelor de cunostinte transforma aceasta situatie intr-o experienta de invatare mai putin amenintatoare. Practica educationala stipuleaza cateva recomandari clare in acest sens:

Gasiti modalitati adecvate pentru a reduce anxietatea de testare. Confruntati cu o situatie de testare, este inevitabil, chiar benefic sa simtim anxietate usoara; daca insa nivelul acesteia este foarte ridicat, poate interfera negativ cu performanta potentiala a elevilor. Profesorii eficienti de regula recunosc elevii cu anxietate ridicata si gasesc modalitati eficiente de a contracara aceasta stare. Unii profesori recurg la umor, altii la simple metode de relaxare. In alte situatii, profesorul explica clar elevilor cu sa-si aloce timpul pe diferite sarcini ale testului, cum anume sa-si construiasca un schelet al eseului inainte de redactarea propriu-zisa. O alta indicatie utila elevilor ar fi sa rezolve mai intai sarcinile in care sunt siguri de succes, iar celelalte sa fie rezolvate ulterior; perceptia succesului initial intareste sentimentul autoeficacitatii, cu posibile influente pozitive asupra rezolvarilor mai putin sigure.

Organizati mediul de testate astfel incat acesta sa sustina performanta. Masurile preventive in acest sens minimalizeaza factorii distractori si elimina posibilitatile de frauda.

Prezentati clar rutinele si instructiunile de testare. Cei mai multi profesori experti si-au algoritmizat procesul aplicarii testelor de cunostinte. Aseaza foile de testare pe banca fiecarui elev cu fata in jos. Acest procedeu este avantajos din doua puncte de vedere. In primul rand egalizeaza timpul de lucru pentru toti elevii; in al doilea rand, da posibilitatea profesorului de a explica instructiunile in acelasi mod intregului grup. De regula, profesorul anticipeaza corect timpul necesar rezolvarii fiecarei sectiuni a testului. Daca testul contine un tip nou de sarcina pentru elevi, rezolvarea acesteia necesita explicatii suplimentare. In final, intrebati din nou daca toti elevii au inteles ceea ce au de facut.

Evitati competitia incorecta si presiunea timpului. Excluzand situatia in care profesorul apeleaza la o situatie de invatare prin colaborare, orice testare induce un anumit tip de competitie printre elevi. Un grad redus de competitie ne ajuta sa ne mobilizam mai bine pentru situatia de testare. Profesorii experimentati reduc sentimentul de amenintare pe care il traiesc unii dintre elevi in fata testarii prin diverse mijloace: noteaza lucrarile in baza unor criterii, nu a unei curbe gausiene; media finala reprezinta media aritmetica a mai multor teste marunte, ceea ce descarca din miza fiecarei lucrari; discuta deschis cu elevii despre competitie si efectele acesteia asupra invatarii, etc.