Caracteristicile mediului scolar si ale sintalitatii grupului de elevi

Caracteristicile mediului scolar si ale sintalitatii grupului de elevi

Nu numai subiectii au personalitati distincte ci si mediile in care traiesc si activeaza. Insa in comparatie cu evaluarea personalitatii (subiectilor umani), masurarea si cunoasterea "personalitatii" mediului scolar, universitar prin metode obiective este greu de realizat. Autorii considera ca solutia consta in analiza raspunsurilor subiectilor educatiei (elevi, profesori, diriginti) la diferite instrumente psihologice de cercetare (chestionare, scale, interviuri s.a.)

O metoda de evaluare a "personalitatii " mediului liceal adoptata de cercetatori implica ideea consensului raspunsurilor, in care majoritatea decide daca raspunsurile (adevarate sau false) date la intrebari sunt reprezentative. Daca majoritatea persoanelor care traiesc in organizatii scolare raspund, in mod independent, in acelasi fel, atunci afirmatiile oferite sunt acceptate ca fiind caracteristici relevante ale mediului liceal. De exemplu, Pace, (1969) a considerat toate afirmatiile aprobate de doua treimi din elevii care au completat Scala Mediului Liceal si Universitar ca reflectand adevaratul climat din campus. Pace si Stern, (1958) preluand si modificand conceptele "presiuni si nevoi" ale lui H. Murray, au fost primii psihologi care au incercat dezvoltarea unei masuri obiective a caracteristicilor mediului scolar/liceal (climatul perceput preponderent, profilul grafic al "personalitatii mediului" similitudini si diferente ale diferitelor dimensiuni sociale) prin folosirea metodei statice si a comparatiei (intre diferite licee, grupuri de elevi, personal didactic si administrativ ale aceluiasi liceu).

Ei au considerat drept presiune a mediului scolar/liceal - orice problema cu care elevul se intalnea si pe care trebuia sa o depaseasca. Pace si Stern defineau presiunile ca fiind "cererile sau caracteristicile specifice asa cum sunt percepute de catre cei care traiesc in mediul respectiv" (1958).

Presiunile reale ale mediului pot fi percepute de membrii grupului care traiesc in el iar cunoasterea caracteristicilor mediului scolar/liceal se obtine pe baza metodei raspunsului in consens asupra climatului perceput.

Pace si Stern (1958) au elaborat, in acest scop, un instrument de cunoastere numit Indexul Caracteristicilor Liceului (I. C. L.) care contine 300 de afirmatii despre viata, istoria, normele, participantii si activitatea liceului. Elevilor li se cere sa raspunda daca fiecare afirmatie a I. C. l. -ului este probabil adevarata sau falsa. Daca se grupeaza elevii clasei, subiectii grupei dupa raspunsurile oferite de ei la noua categorii de afirmatii (trei pentru ordine. Trei pentru impulsivitate si trei pentru energie) se pot face niste estimari preliminare despre natura climatului din scoala/liceu sau universitate (facultate). Astfel, cu cat raspunsurile " adevarat " la o afirmatie sunt predominante, cu atat mai bine reflecta climatul scolar/liceului (relaxant, favorabil, stresant, tensionat, tonic, deschis, securizant etc.). Pe baza analizei statistice si a comparatiei raspunsurilor subiectilor cercetati au fost identificate urmatoarele climate si caracteristici specifice mediului scolar/liceal / universitar:

Climate intelectuale ridicate. Calitatea si natura climatului intelectual sunt generate de interactiunile dintre profesori si elevi, de relatiile interpersonale dintre elevi de prestigiul si reputatia institutiei scolare (liceu, facultate), de ambianta activitatii instructiv - educative. Facultatea (liceul) are o reputatie foarte buna ca urmare a competentei cadrelor didactice, seriozitatii activitatii scolare si extrascolare a studentilor (elevilor). Profesorii si elevii participa cu multa daruire si angajare in procesul de predare-invatare, accentuandu-se profunzimea intelegerii, explicarii si judecarii informatiilor. Elevii beneficiaza de atentie sporita din partea cadrelor didactice, administratiei si discuta, dezbat adesea diferite probleme in contradictoriu cu profesorii lor. Performantele elevilor (studentilor) din cursul anului sunt afisate public.

Climate intelectuale scazute. Procesul instructiv-educativ din clasa/an de studiu pune accentul pe activitatea practica (arta, sport, dactilografie etc.) si mai putin pe dezbaterea si intelegerea problemelor teoretice. Rareori sunt studiate si discutate probleme psihologice personale sau de grup de catre educatori si elevi (studenti). Se acorda putina atentie initiativei si libertatii de gandire si comunicare, pregatirii pentru elaborarea partii teoretice a lucrarii de absolvire. Grupurile de discutie sau de intalnire intre elevii (studentii) din afara programului scolar sunt deosebit de rare si ocazionale.

Climatul intelectual mediu imbina elementele caracteristice mediilor liceale (universitare) cu climat academic ridicat si scazut.

Climate non - intelectuale ridicate. Se studiaza mult din motive extracognitive (nevoia de a se impune in atentia celorlalti colegi, de a fi pe placul unor educatori, lideri) si conjuncturale (pentru ca nu au note, pentru bursa, pentru a nu-si pierde statutul ocupat in grup). Profesorii dialogheaza mult cu elevii pe probleme profesionale, sociale, personale, incurajandu-i sa fie independenti in conduita. Modul de asociere si tinuta nu constituie o preocupare majora a cadrelor didactice.

Climate non - intelectuale scazute. Adesea elevii si studentii invata si se pregatesc pentru obiecte sau examene impreuna, ajutandu-se reciproc la lectii, proiecte, lucrari. Comportamentele si reputatia elevilor, studentilor trebuie sa fie, in interiorul si in afara institutiei, ireprosabile. Clasele, grupele si anii de studii se reunesc la locurile si orele stabilite (in orar), iar grupurile de colegii/prieteni se intalnesc adesea in activitatile extrascolare. Profesorii pun accent pe memorarea si reproducerea cunostintelor de catre elevi/studenti, iar respectarea programului de instruire - invatare planificat de scoala (facultate) are prioritate fata de continutul si calitatile activitatii.

Climatele liceale (universitare) cu niveluri non - intelectuale medii se caracterizeaza prin desprinderea elementelor din contextele scolare cu climate non - intelectuale ridicate si scazute. Astfel, conform cercetarilor lui Pace si Stern putem descrie "personalitatea" mediilor scolare la fel ca personalitatea subiectilor umani si stabili deosebirile din perceptiile persoanelor asupra caracteristicilor liceelor (facultatilor).

O alta cercetare empirica privind demonstrarea si justificarea "personalitatii" mediilor scolare a fost realizata de D. Bem si Funder (1978) care au incercat sa gaseasca un sistem comun pentru descrierea situatiilor si persoanelor. Adoptand setul (instrumentul) California Q a lui Bloch (1961) ei au elaborat metoda criterion Q - sorts, prin care mediile scolare sunt definite conform caracteristicilor comportamentale ale tipurilor ideale  de persoane care traiesc in aceste medii. Dupa Bem si Funder, criteriile pot fi stabilite in doua moduri. Mai intai, profesori bine pregatiti in acest scop sunt rugati sa descrie caracteristicile unui student ideal - care se descurca foarte bine la activitatile si cerintele universitatii. In final rezulta niste modele situationale pentru diferite tipuri de studenti ideali, ce vor putea fi folosite pentru inscrierea sau admiterea unui candidat in invatamantul superior. Candidatul va trebui sa completeze un astfel de formular, descriindu-se dupa caracteristicile modelelor situationale oferite.

Urmeaza apoi, ca ordinea afirmatiilor candidatului sa fie corelata cu aceea a unui student ideal pentru a se putea determina gradul lor de similitudine (asemanare). Este posibil ca descrierea candidatului sa se potriveasca cu criteriile studentilor din modelele situationale ideale (foarte harnici, inteligenti, sociabili, cu tendinte performantiale ridicate) si atunci probabilitatea reusitei sale la universitate este mai mare, inalta. Modelul situational prefigureaza gradul in care comportamentul candidatului va putea fi asociat, corelat cu comportamentul ideal corespunzator (al institutiei de invatamant superior) care poate fi manifestat intr-o situatie sau alta a mediului universitar.

Descrierea si incercarea de potrivire a situatiei si persoanei de catre Bem si Funder reflecta o abordare integratoare din perspectiva interactionista, dar care nu elucideaza modul cum situatiile (sociale, culturale, psihologice, politice etc.) din mediul scolar influenteaza personalitatea si comportamentul subiectilor educatiei (elevi, studenti profesori etc.) Mult mai realista ar fi colaborarea unor taxonomii situationale scolare pornind de la descrierile, raspunsurile celor doi parteneri de interactiune - profesori si elevi (studenti) pe baza de criterii reale si ideale definitorii, caracteristice ca trasaturi tipice si specifice mediului socioeducational (liceal sau universitar). Intrucat subiectii isi formeaza imagini nu numai despre situatiile percepute, asteptate sau traite, ci si despre persoanele cu care interactioneaza, despre ei insisi. Aceste imagini sau reprezentari mintale pot fi adesea adevarate, corecte dar uneori si deformate, se pot transforma in credinte, convingeri, atitudini pozitive sau negative. Altfel spus, imaginile sunt in continua schimbare, in functie de diversi factori externi sau interni, si ca atare, nu se pot pune prea mult pret pe ele, sunt nesigure. Prin urmare, este foarte dificil de a defini situatiile din mediul scolar, pe baza caracteristicilor psihologice desprinse din raspunsurile subiectilor umani si a le clasifica in categorii generale, tipologice si specifice.