Virusul rabic

Virusul rabic

Este un virus mare, in forma de glont (180/70 nm) invelit intr-o membrana lipoproteica. In natura este gazduit de numeroase mamifere la care deter­mina o boala mortala, rabia, virusul putand fi depistat in creier, saliva, urina, sange. Numai unele specii de lilieci fac infectia inaparenta cu multi­plicarea virusului in glandele salivare.

Rabia sau turbarea este contractata de om prin muscatura animalelor bolnave (caini, pisici, lupi, vulpi) sau prin plagi zgariate si contaminate cu saliva acestor animale. Rar rabia este contractata prin inhalare de aerosoli in pesteri care adapostesc lilieci infectati. Incubatia bolii este de 2-16 sapta­mani (in medie 2-3 saptamani), mai scurta in plagile grave sau ale extremi­tatii cefalice. Initial pacientii au febra, cefalee, stare de rau. Progresiv se instaleaza nervozitate, senzatii anormale la poarta de intrare, semne de hiperexcitatie simpatica (midriaza, lacrimare, hipersalivatie, transpiratie). Deglutitia declanseaza spasme dureroase ale faringelui. De aceea bolnavii evita deglutitia, saliva se scurge din gura si au teama de apa (hidrofobie). Urmeaza o stare de hiperexcitatie cu crize convulsive. Dupa 3 - 5 zile de la debut, leziunile centrilor bulbari, respirator si circulator, determina insufici­enta respiratorie si colaps care duc la deces.

Diagnostic: exclusiv prin circumstantele clinico-epidemiologice. Con­firmarea se face prin examenul creierului. Microscopia depisteaza in neuroni incluziile virusului rabic cunoscute  sub numele de corpusculi Babes-Negri.

Profilaxie. Spalarea imediata a plagii muscate cu apa si sapun, infil­tratie locala cu imunoglobulina umana antirabica (in lipsa cu ser antirabic hiperimun heterolog) pentru indepartarea si respectiv neutralizarea locala a virusului. Daca animalul muscator este necunoscut sau i-a fost confirmat diagnosticul de rabie, se procedeaza la vaccinarea antirabica.