Imagologia defunctiilor

IMAGOLOGIA DEFUNCTIILOR

TIPURI DE MORMINTE, NECROPOLE, PRACTICI FUNERARE

Strans legate de primele manifestari religioase, practicile funerare sunt atestate inca din perioada musterianului. In 1908/1909 s-au descoperit la La Chapelle-aux-Saints si la La Ferrassie in Dordogne morminte cu groapa amenajata datate in musterian. S-a admis atunci ca si 'brutele' neanderthaliene practicau ritualuri funerare. A urmat apoi o perioada cand descrierea romantica a ritualului funerar paleolitic a depasit cu mult observatia obiectiva a faptelor; ospatul funerar, vetrele pentru arderea defunctului, cultul craniilor au fost teme favorite pentru multi specialisti timp de decenii. Mult timp s-a considerat ca la oamenii din paleoliticul inferior nu pot fi observate ritualuri funerare.

Descoperirile recente ofera indicii privind practicarea inhumatiei chiar, mai devreme. La Atapuerca (NE Spaniei), intr-o cariera de var, numita Sima de los Huesos (Groapa cu oase) s-a descoperit o mare cantitate de oase apartinand lui Homo sapiens vechi -forma tranzitorie intre Homo Erectus si Neanderthal. Pe fundul unei gropi de 12 m, cu sediment datand in urma cu 200,000 ani, s-au descoperit 1,600 de oase apartinand la cel putin 32 de indivizi (poate 50). Oasele sunt amestecate, fara legatura anatomica, dar toate partile corpului sunt reprezentate. Ele provin cel mai adesea de la adolescenti si indivizi tineri apartinand celor doua sexe. Explicatia cea mai plauzibila este ca depunerile apartin mai multor generatii, acum conturandu-se primele ritualuri funerare. Absenta oaselor de animale si a uneltelor indica depunerea indivizilor in afara asezarii.

Problema inhumarii la neanderthalieni

Primele inhumari umane, au constituit subiectul unor dezbateri animate. Dovada inhumarilor deliberate coboara in timp pana la 50.000 - 100.000 de ani, ele fiind legate de aparitia sentimentelor religioase in societatea umana. Primele descoperiri din Europa si Orientul Apropiat sunt asociate cel mai adesea cu omul de Neanderthal. Interpretarea lor ca inhumari intentionate ridica multe semne de intrebare. Cum poate arheologul sa distinga o inhumatie voluntara de o ingropare accidentala, piesele de inventar funerar cum pot fi deosebite de cele care se gasesc in acelasi strat? In primavara anului 1908, preistoricianului Otto Hauser a descoperit un schelet de Neanderthal in  pestera Le Moustier in Dordogne.

Dupa Hauser scheletul era culcat pe o parte, ca si cum ar dormi, cu capul pe un pat de obiecte de silex, mana stanga pusa pe un toporas de o 'superba factura' - descoperirea a ridicat multe semne de intrebare. In vara aceluiasi an, doi tineri preoti francezi - fratii Amedee si Jean Bouyssonie - au semnalat descoperirea celei de-a doua- inhumatii neanderthaliene - intr-o mica pestera La Chapelle-aux -Saints; in pozitie chircit, intr-o groapa, cu piese de inventar funerar - obiecte din silex, oase de animale, fragmente de ocru rosu. Aceasta descoperire a fost urmata de altele: La Ferrassie in Dordogne unde arheologul francez Denis Peyrony a degajat resturile a doi adulti neanderthalieni in 1919 - 1910. A urmat descoperirea a cinci alte inhumatii nou- nascuti si copii de Neanderthal - in acelasi adapost sub stanca.

In perioada interbelica au fost semnalate alte descoperiri in Europa si Orientul Apropiat in 1958 arheologul rus Alexei Okladnikov a descoperit scheletul unui baiat de Neanderthalian, pastrat partial, in pestera Techik Tach din muntii aflati in sudul Uzbekistanului. Dupa Okladnikov, scheletul era inconjurat de un cerc format din coarne de capra, care aveau o valoare religioasa. Ulterior, arheologii au semnalat descoperirea a numeroase cranii de urs, uneori chiar langa defunct - ceea ce sugereaza existenta unui cult ai animalelor la comunitatile de vanatori.

In 1939, intr-un sat de pe coasta Italiei Centrale a avut loc o descoperire mai senzationala. In mica pestera Guattari, langa Monte Circeo (unde se spune ca Ulise a fost tinut prizonier de Circe), 'vanatorul de fosile', amatorul Alberto Blanc a descoperit un craniu din epoca Neanderthalianului care pare sa fi fost dispus pe un aranjament de pietre circular in interiorul pesterii. Blanc considera ca pozitia si crapaturile din craniu indica o moarte violenta, un sacrificiu, un act de canibalism ritual.

Cercetarile arheologice intreprinse dupa al doilea razboi mondial au dus la descoperirea unor noi dovezi privind practicarea inhumatiei de catre omul de Neanderthal. Descoperiri remarcabile s-au tacut in Orientul Apropiat, in pestera Shanidar; arheologul american Ralph Solecki a ajuns la concluzia ca cinci schelete au fost ingropate intentionat. Unul din scheletele adulte poarta urme sparturi violente si a fost atins de o boala degenerativa. Si mai surprinzator, dupa efectuarea analizelor polinice, pe esantioane din umplutura gropii, s-a observat ca unul din schelete a fost acoperit in intregime cu flori.

De curand, arheologii au revenit la scepticismul exprimat la inceput, privind ingroparile intentionate. Studiile efectuate cu privire la procesele naturale au evidentiat transformarile naturale care pot fi confundate cu actiuni umane, rituale - de exemplu craniul spart de la Monte Circeo. De asemeni, s-au exprimat indoieli privind descoperirile funerare mai vechi, atribuirea unor piese complexelor funerare. Totusi dovezile acumulate de numerosi arheologi nu pot fi puse toate sub semnul indoielii. Tot in paleoliticul mijlociu Apartine si mormantul de copil de la Jebel Qafzeh (Israel) de 13 ani cu coarne de antilopa depuse in maini si un ou de strut.

Practicarea canibalismului ne este sugerata de descoperirea unor oase umane sparte provenind de la ^{13 indivizi, intr-un strat cu resturi menajere.}

^{In concluzie practicarea inhumatiei} este atestata cu siguranta i n paleoliticul mijlociu (75.000 a. Chr). Majoritatea sunt inhumari individuale. Exceptii: La Ferrassie (Dordogne) un fat si un copil, la Qafreh (Israel) o femeie si un copil. Corpurile sunt in general chircite, fara nici o orientare speciala a corpului. In general, preocuparea pentru amenajarea mormantului o intalnim rar, cateva morminte fiind -acoperite cu dale de piatra. Ofrandele, piesete de inventar funerar sunt foarte rare (pentru mormintele sapate in sec. XIX raritatea descoperirilor se explica si prin erorile de sapatura).

Cele peste 140 de morminte se gasesc in suprafata locuita - pesteri, adaposturi. Nu se cunosc inmormantari izolate. In privinta inventarului funerar nu observa diferente pe sexe sau pe varsta. La jumatate din mormintele descoperite a fost delimitata groapa, defunctul fiind depus pe fundul gropii.

Paleoliticul superior

Pentru aceasta perioada descoperirile funerare se inmultesc: Perigord, Liguria, Moravia, URSS. De obicei mormintele erau individuale, dar au fost

descoperite si morminte colective: la Predmost (Moravia) 28 de indivizi au fost inmormantati succesiv in aceeasi structura (amenajare). Orientarea, pozitia scheletelor variaza: in pozitie chircit pe stanga (Perigord), intins pe spate (Italia), chircit pe dreapta (Moravia), uneori foarte pliati, probabil legati. In Europa de Vest s-au descoperit morminte care aveau ca 'perna" sub cap o lespede de piatra. Femeia descoperita in celebru mormant de la Saint-la -Riviere (Gironde) era asezata sub un mic dolmen realizat din doua dale orizontale sustinute de elemente verticale. In Europa de Est dalele de piatra sunt inlocuite cu oase de mamut; la Pavlov si la Doini Vestonice in Moravia s-au descoperit omoplati de mamut, pictati si gravati, depusi pe schelete.

Concluzii:

in paleoliticul superior se observa o imbogatire a continutului de idei religioase, o unitate in practicile funerare; apar primele necropole.

Inventarul funerar dovedeste existenta unei diferentieri intre indivizi in functie de varsta, sex si pozitia individului in cadrul comunitatii.

Morminte bogate - la Saint Germain au Riviere s-a descoperit un mormant de femeie presarat cu ocru, cu inventar bogat: coarne, colier realizat din 70 de dinti de cerb, decorati cu incizii geometrice, cochilii perforate, doua pumnale din corn de cerb. Alte morminte cu inventar bogat s-au descoperit in Malta, la Kostenski (M.15).

In mezolitic apar primele asezari stabile, fapt ce va influenta si practicile funerare. Defunctii erau ingropati in interiorul asezarilor - intre locuinte sau sub podelele acestora. Practica inmormantarilor in interiorul asezarii a fost atestata atat in Levant (natufian) cat si in SE. Europei (Lepenski Vir). Treptat, insa, mormintele se grupeaza in afara asezarilor, constituindu-se primele mari necropole - in Europa una dintre cele mai mari necropole neo-eneolitice din Europa a fost descoperita la Durankuiak (cercetate peste 1200 morminte).

Rituri si ritualuri religioase

Ritul funerar inseamna ansamblul. Regulilor si ceremonialurilor practicate in vederea inmormantarii defunctului. Indeplinirea ritului presupune practicarea anumitor proceduri - ritualuri funerare conform unor reguli specifice.

Inhumatia este cel mai vechi rit funerar. Defunctul era depus in groapa in pozitie chircit pe o parte (hocker) sau intins pe spate. Diferentierea pozitiei s-a facut in functie de:

sex - in necropola de la Vama si Durankulak barbatii au fost ingropati in pozitia intins pe spate, iar femeile chircit pe o parte;

conceptia religioasa - bogomilii erau inmormantati in pozitie intins pe spate cu bratele indoite -palmele pe umeri.

Orientarea mormantului. In aceasta privinta s-a exagerat considerandu-se aproape o legitate orientarea capului spre Rasarit. De exemplu, in epoca bronzului s-a observat ca la unele comunitati orientarea se facea diferit pe sexe.

Reinhumarea. Inmormantari secundare

Excluzand perturbarile stratigrafice sau profanarile, lipsa conexiunilor anatomice poate corespunde unor practici funerare.

Deosebite. De exemplu frescele de la Catal Huyuk reprezinta scene in care zeita-pasare devoreaza cadavre acefale, sugerand practicarea excarnației. Pentru o interpretare corecta a acestor descoperiri arheologice se impun analize antropologice.

Incineratia

Incineratia a fost atestata pentru prima data in paleoliticul superior (30 000 a. Chr.) la Kebarah (Israel) unde s-au descoperit 18 indivizi incinerati.

In mezolitic si neolitic incineratia apare foarte rar. Odata cu epoca bronzului, cand se produc mutatii profunde pe plan religios (cult uranian), incineratia castiga tot mai mult teren. Comunitatile care practicau Incineratia sunt cunoscute mai ales in Centrul si Vestul Europei -de exemplu complexul campurilor de urne. Unii cercetatori au incercat sa demonstreze ca generalizarea ritului incineratiei s-a facut in cadrul unor comunitati nomade (triburi de pastori) care nu erau legate de un anumit spatiu. Totusi, descoperirile arheologice nu confirma aceasta ipoteza. Comunitatile de origine rasariteana care patrund in Europa de SE incepand cu sfarsitul eneoliticului pana in Bronzul final au practicat inhumatia (tumuli, kurgane).

In epoca La Tene incineratia cunoaste o larga raspandire (celti, traco-geți, etrusci, greci etc.). Revenirea la inhumatie in perioada romana 'timpurie s-a datorat raspandirii cultelor de mistere in intreg Imperiul Roman. Mai tarziu crestinismul va generaliza acest rit funerar. Totusi incineratia nu dispare - o intalnim mai ales la marginea lumii romane (in Centrul si Nordul Germaniei, in Dacia) pana in sec. VII p. Chr.

Ritualul incineratiei in epoca homerica

In Iliada, Homer a descris funeraliile lui Patrocle. Procesiunea respecta urmatoarele etape:

- Realizarea rugului din lemn de stejar

- Ofrande de animale - cai, caini, vite berbeci

- Sacrificii umane - 12 tineri troieni, prizonieri de razboi

- Depunerea cadavrului pe rug (anterior fiind imbalsamat cu vin si ambrozie, pentru a preveni descompunerea)

- Ofrande de bucate depuse pe rug

- Arderea

- Stingerea rugului cu vin negru

- Depunerea oaselor calcinate in urna ~ vas de aur

Realizarea tumulului

Etapele prezentate de Homer se regasesc pe amforele funerare descoperite in necropola de la Kerameikos (Atena): scene pictate reprezentand procesiunea funerara - datate in perioada Geometricului (Epoca homerica/intunecata sec. XII - VIII a. Chr.)

Tipuri de morminte

Morminte de inhumatie

a)   dupa amenajarea gropii:

1. Ingroapa simpla rectangulare cu colturile rotunjite (uneori groapa prevazuta cu treapta - cultura Srubnaja)

2.in cista (cutii) de piatra in cultura amforelor sferice

3.cu tigle in epoca romana

4.In firida - simpla

- Cu doua firide

- Cu patru firide dispuse in cruce - in epoca elenistica si romana

in sicriu de lemn, uneori acoperit cu tigle - perioada romana

in sarcofag

in constructii de lemn - cultura Srubnaja

8. Morminte hipogee - sapate in stanca (Valea Regilor)

9. Copii depusi in vase de dimensiuni mari sau in cosuri acoperite cu bitum (cultura Samarra).

B) dupa numarul defunctilor:

morminte individuale

morminte colective - cele mai multe sunt duble; de obicei sot - sotie sau parinte - copil; mai rar doi copii. Adevarate osuare s-au descoperit in interiorul constructiilor megalitice din Vestul Europei. Morminte colective cu peste zece indivizi au aparut si in "casele mortuare' din Orientul Apropiat - la Catal Huyuk, Sawwan.

Cazuri deosebite. In necropole s-au descoperit mormintele unor femei decedate in momentul nasterii. Considerate impure, femeile a fost ingropate in afara necropolei, cu picioarele legate, in necropola de la Durankuiak (cultura Karanovo VI) un grup de morminte acoperite cu dale de piatra a fost descoperit Ia marginea necropolei. Indivizii, inmormantati te pozitie ghemuit, legati, prezentau malformatii.

II. Morminte de incineratie

Crematia se facea pe loc sau pe un rug special amenajat (ustrinum).

A) dupa modul de incinerare:

incineratie pe loc in groapa ovala simpla

incineratie pe loc in groapa ovala cu sant de tiraj

incineratie pe loc in groapa rectangulara, cu protectie de tigle

incineratie pe loc in groapa rotunda cu sunt de tiraj in cruce

incineratie pe loc in groapa rectangulara cu sant de tiraj in cruce

incineratie pe loc in groapa rectangulara cu adancitura circulara

B) dupa modul de depunere a resturilor de crematie:

morminte de incineratie in groapa simpla - cu resturile calcinate, adunate de pe rug, depuse in groapa, fara o ordine speciala;
2 morminte de incineratie in urna - resturile calcinate erau puse in urna, de obicei intr-un vas cu capac; uneori acestea erau perforate pentru a "eliberarea spiritului';
3 morminte de incineratie cu cenusa risipita - resturi de incineratie in urna dar si in interiorul gropii.

Morminte tumulare, Tumulum= movila

Tumulul reprezinta un monument funerar sub forma unei movile conice de pamant.In cazul unui tumul distingem de obicei urmatoarele elemente:

mormant principal, uneori in cista

Nivel de calcare antic

3. Infrastructura de piatra (lemn) - uneori cu multe camere si dromos (mormintele etrusce, traco-getice, elenistice).In cazul in care camera funerara este circulara, acoperita cu bolta, constructia se numeste tholos -tezaurul lui Atreus de la Micene.

4.Mantaua - umplutura de pamant (piatra) care acopera infrastructura;

5. Morminte secundare amenajate in mantaua tumulului.

Morminte simbolice, Cenotaf =mormant gol

Mormantul cenotaf reprezinta un monument funerar simbolic, realizat in memoria unei persoane decedate sau inmormantate in alta parte. De exemplu, unul din cele doua morminte ale faraonilor (in Egiptul de Sus si Egiptul de Jos) era cenotaf. Cele mai vechi morminte cenotaf au fost descoperite in perioada neo-eneolittca (necropolele Vama, Durankuiak, Devnia). La greci si romani, Inmormantarea simbolica era necesara pentru ca defunctul sa poata trece Styxul.

Riturile funerare pot reprezenta o strategie sociala prin intermediul careia se afirma anumite drepturi politice sau sociale ale anumitor grupuri sau elite. De asemenea, funeraliile pot reprezenta o oportunitate pentrucei ramasi in viata  pentru mentinerea, legitimarea sau consolidarea pozitiei in societate, pentru preluarea sau mostenirea anumitor drepturi, proprietati, bunuri sau obiecte. Conceptiile religioase (sau eshatologice) permit transformarea simbolica a defunctilor in strabuni si mentinerea acestora instructura societatii. Acest fapt al societatii, beneficiind de o legitimare a faptelor prin intermediul relatiilor speciale create de evenimentul funerar. Mormintele si monumentele funerare nu reprezinta doar locul in care se depun ramasitele celor morti sau o forma de marcare simbolica a locului de inmormantare. Acestea reprezinta o componenta reala a vietii sociale si politice, o modalitate de legitimare a anumitor drepturi si de reprezentare material-simbolica a puterii, a autoritatii, a pozitiei sociale, un veritabil reper in timp si spatiu pentru generatiile viitoare.Alte categorii de obiecte sunt uneltele si armele din piatra slefuita, perforate de tip topoare ciocan,buzdugane, topoare de lupta si neperforate, de tip topoare trapezoidale,dalti, tesle. Apar si percutoarele si bineinteles, ca si consecinta, uneltele de piatra cioplita,confectionate cu precadere din silex. Caracteristice sunt podoabele din marmura si anume margelele, care apar destul de frecvent ca si inventar funerar .

Urmeaza apoi obiectele din corn si os, din acestea amintim topoare ciocan dincorn de cerb ce apar ca si inventar funerar, strapungatoare, sule, ace, plantatoare si manere. Apar si podoabe din colti de mistret, in special.

Necropola de la Durankulak numara in jur de 800 de morminte dintre care 276 apartin culturii Hamangia, restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelnita din Romania). Si in aceasta necropola au fost descoperite statuete antropomorfe, uneori cate  4 intr-un mormant, cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Ele apar atat in morminte de barbati, cat si in morminte de femei.  

Necropola de la Varna este un caz special. Ea a fost descoperita in 1972 si a fost cercetata in anii '70 si '80. Cimitirul are o suprafata de 1200x 600 m. Din cele 281 de morminte, 70 erau avariate, iar 211 bine conservate. Dintre acestea din urma, 23 nu aveau inventar, 170 aveau intre 1-10 obiecte de inventar, iar 18 erau foarte bogate (8,5 %). Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. Unele morminte nu au schelete, sunt cenotafuri, adica nmorminte simbolice. Aparitia cenotafului indica obligativitatea inmormatarii chiar si pentru defunctii ale caror cadavre nu s-au gasit. Interesant este ca toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Au fost constatate aici deosebiri de tratament intre adulti si copii si intre femei si barbati. Astfel, majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de barbati. Cele mai sarace inventare s-au gasit in mormintele de copii, deci inmormantarea pare a fi  un prilej de exprimare a diferentelor de statut social din cadrul comunitatii. Dintre morminte se remarca M 43, al unui barbat de 40-50 de ani. Acesta avea in inventar peste 1000 de piese. Dintre acestea amintim 890 margele de aur, 52 de aplici de aur pentru imbracaminte, 16 inele de aur, 11 cercei sau belciuge, accesorii din aur pentru arc si topor, doua discuri de aur, asezate pe picioarele mortului. Aurul din mormant cantarea in jur de 1,5 kg.

In ce priveste neoliticul cel mai timpuriu, situl de la Çatal Hüyük ofera date interesante referitoare la ritualul funerar.Exista aici dovezi clare ale practicarii unor inmormantari secundare sub podeaua locuintei. Numarul mare de schelete de femei si copii a fost interpretat ca o dovada a faptului ca multi barbati mureau departe de casa. James Mellaart, invocat de cei doi cercetatori romani, ofera in monografia dedicata sitului de la Çatal Hüyük, mai multe informatii referitoare la ritualul funerar din acest sit.Arheologul englez sustinea ipoteza utilizarii unor platforme la inaltime, care ar fi protejat de prada animalelor salbatice si a cainilor, trupurile expuse ale defunctilor, acestea devenind astfel accesibile numai insectelor si pasarilor. Cu toate ca scheletele descoperite aici se aflau in cea mai mare parte a lor in conexiune anatomica, si aproape intregi, lipsa, totusi, a mai multor fragmente de oase mici la unele schelete decat la altele, a fost pusa pe seama unei diferentieri in ceea ce priveste stadiul descompunerii cadavrelor. Altfel spus, mortii nu erau tinuti un numar constant de zile la descarnare ci pana la un anumit moment din an, cand toate corpurile erau ingropate, indiferent de starea lor de descompunere. Raritatea scheletelor barbatesti in morminte se poate explica si printr-un tratament diferit al acestora, fie abandonand lesurile animalelor salbatice, fie, pur si simplu, neinhumand ramasitele acestora.

Este foarte posibil ca intre ritualul de expunere a cadavrului la inaltime si pasare, ca simbol al divinitatii, sa fi existat o legatura simbolica in neolitic. Iconografia acestei perioade este, populata de divinitati cu trasaturi de pasare care indeplinesc diferite roluri, unele dintre ele foarte greu de identificat inca. Atributele psihopompe ale pasarii par sa fie sugerate de catre frescele de la Catal Hüyük, atribute completate de capacitatea de regenerare a fiintei umane pe care este posibil sa o fi avut pasarea in mitologia neoliticului, ideea intr-o postexistenta fiind generalizata in societatile preponderent agrare.

SACRIFICII UMANE SI ANIMALE

Sacrificii umane-

_ Sacrificarea copiilor. Obiceiul inmormantarilor_de copii in interiorul locuintei, cel mai adesea langa sau -sub vatra, a fost atestat arheologic pe un areal foarte intins. Legatura dintre' actul sacrificial si constructie poate fi intuita inca din perioada natuflanului, atunci cand apar-primele- asezari stabile. Daca unele descoperiri funerare sunt simple morminte in perimetrul asezarilor, exista si situatii speciale -la Ain Mallaha, sub vatra unui bordei s-au descoperit doua schelete. In neoliticul aceramic descoperirile se inmultesc - Bcidha, Cnossos (7 morminte de copii), Kirokithia - pentru ca in neo-eneolitic practica inmormantarilor de copii sub podelele locuintelor sa devina un fapt obisnuit. Dintre descoperirile acestei perioade amintim:

mormintele de copii nou-nascuti, depusi in vase de Ia Byblos, Hassuna, Sawwan, Sialk Tepe, Can Hassan

morminte de copii sub podelele locuintelor in Centrul si SE Europei - complexul ceramicii liniare,

In privinta descoperirilor funerare din pesteri numarul lor este destul de mic, sanctuarele in aer liber, pe inaltimi fiind preferate in etapele urmatoare. In grota de la Nahal Nemar, din desertul Iudeii (nivel aceramlc) s-au descoperit cranii, iar in pesterile: Franchthi (nivel Protosesklo), Zelena Pecina (impresso), Mlskofc (Alftldi), Pestis (Herpaly), Devetaki (Karanovo VI) au aparut oase de copii.

Treptat, pe masura transformarilor arhitecturale, inmormantarile sub podele au fost inlocuite de cele in sau sub ziduri, ca la Mari (perioada presargonica) si chiar in fata pragului unor sanctuare

Chiar daca pentru perioadele cele mai vechi izvoarele literare lipsesc, avand in vedere amploarea acestor practici religioase, pastrarea unor forme ancestrale de gandire religioasa de-a lungul mai multor mileniiğ ne este dovedita texte antice care fac referire Ia practicarea si valoarea jertfelor.

Spatiul locuit, ca loc de intalnire a omului cu Divinul, trebuia mai intai purificat, dupa care era invocata Divinitatea. In cartea Facerii, primul agricultor - Cain si primul pastor - Abel, urmeaza aceleasi etape: inaintea rugaciunii, primul gest de comunicare cu Divinul a fost jertfa cu rol expiator si de multumire.

Dupa o bucata de vreme, Cain a a dus Domnului o jertfii de mancare din roadele pamantului,Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor.Facerea IV: 3-4

Simpla interpretare a sacrificiului ca un 'dar ritual'*, ca o 'masa sacra' a fost sanctionata de la inceput de Divinitate. Dumnezeu a preferat jertfa Iui Abel, cel care a daruit oile intai nascute - simbol a] puritani si nevinovatiei. Treptat, omul ajunge Ia constiinta identitatii dintre persoana Iui si jertfa. 'Jertfa nu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viata'. Tot ceea ce trebuia sa dureze era construit dupa Nimicniciei morale', a egoismului uman. Preferinta pentru intaiul-nascut in actul sacrificial constituie o tema omniprezenta in religiile lumii. O intalnim chiar si in religia iudaica, total impotriva actelor sacrificiale umane. Pentru reconstruirea Jerichonului, in timpul stapanirii lui Ahab:

'Mei din Betel a zidit iarasi lerihonul; i-a pus temeliile cu pretul lui Abiram, intaiul Iui nascut, si i-a pus portite cu pretul lui Segub, cel mai tanar fiu al lui, dupa cuvantul pe care -L spusese Domnul prin losua, fiul lui Nun. ' (Regi I: 16,34)

In vechea Indie primii-nascuti erau sacrificati si depusi la temeliile constructiilor, iar in sanctuarele canaanite (tophete) erau incinerati ca jertfa pentru zeul Moloth.

Pretul acestui sacrificiu suprem este cel mai bine relevat de gestul parintelui Avraam; desi Isaac reprezenta viitorul, dovada vie a Legamantului dintre Dumnezeu si poporul ales, Avraam nu a considerat absurda cerinta -Divinitatii, credinta sa depasind egoismul uman. Sacrificarea lui Isaac trebuie privita nu ca Un act de supunere oarba, de teama in fata unei divinitați capricioase, o moarte care ar exclude speranta.

Reminiscenta_unor conceptii religioase ancestrale cu privire la locuinta - ca spatiu central in jurul caruia graviteaza viata si moartea s-o regasim si in cazul mitologiei grecesti. Asocierea celor doua divinitati: Hestia - Hermes nu este deloc intamplatoare: Hestia simboliza punctul fix, vatra caminului, generatoare de lumina si viata, Hermes elementul mobil, trecerea, schimbarea de stare, legatura cu lumea de dincolo. Ritualul amfidromiilor, in care la sapte zile de la~nastere, tatal lega noul-nascut de vatra, in semn de recunoastere_a paternitatii ne aminteste de prezenta mormintelor de copii langa sau sub vatra (J. P. Vernant).

Practicarea-sacrificiilor umane a fost considerata mult timp, eronat, un indiciu, o trasatura specifica unor - comunitari primitive. Descoperirile din necropola de la Ur (in mormantul reginei Shubad s-au descoperit 5-soldati si 10 slujnice - toti sacrificati), cele din mormintele princiare trace, izvoarele literare - toate vorbesc despre prezenta acestor practici si la marile civilizatii ale lumii antice.

Chiar daca nu exista nici o legatura cronologica sau genetica intre multe dintre manifestarile religioase analizate anterior, se impune totusi o dominanta, explicabila prin structura psihologica umana. Indiferent de timp si spatiu, omul si-a creat un model de comunicare cu divinul, in cadrul restrans familial - ca entitate de sange si nu de grup etnic sau social. De aceea locuinta nu putea sa fiinteze fara prezenta ocrotitoare a puterii divine.

Sacrificii umane la cretani in N. Cretei, la Anemospilia s-a descoperit un templu cretan distrus de un mare cutremur de pamant, pe Ia 1700 a. Chr. Schelete umane care au aparut in interiorul constructiei au fost legate de practici sacrificiale. Doua apartin unui preot si unei preotese, ambii striviti de blocuri de piatra in momentul cutremurului. Un tanar de 18 ani, intins pe o masa de piatra, a fost injunghiat (determinare pe baza analizelor antropologice), in apropierea lui descoperindu-se o Iama de bronz.

Substituirea sacrificiilor umane. In mormintele regale din China imperiala s-au descoperit statui din argila, de marime naturala, reprezentand armata imparatului - acestea substituand sacrificiile umane. In mormantul imparatului Qin Huangdi (dinastia Qin 221 - 207 a. Chr.), provincia Shan-hsi s-au descoperit peste 7 000 de figuri din ceramica reprezentand soldati.

SACRIFICII DE ANIMALE

cu ocazia funeraliilor - la traci, sciti, caii si cainii erau considerati insotitori ai defunctului (basileu lui) dupa moarte; alte specii erau consumate la "banchetul funerar' sau depuse ca ofrande;

ofrande aduse divinitatii cu ocazia unor sarbatori sau in cazul unor cataclisme naturale;

sacrificii de animale pentru fundarea unor locuinte;

sacrificii pentru "alungarea spiritelor rele' in caz de molime, seceta.

Cultul Craniilor

Cranii ingropate

Primele inmormantari de cranii sunt atestate inca din paleolitic; obiceiul continua si in mezolitic - dupa cum o dovedeste descoperirea de la Erq el-Ahmar (cultura natuliana): intr-un mormant colectiv s-au descoperit 6 cranii si un singur schelet complet. Despre o generalizare a acestei practici se poate vorbi incepand cu neoliticul aceramic PPNA. In asezarea de la Jerichon s-au descoperit 'depozite' de craniu Intr-un caz ele 'erau dispuse in cerc, privind spre interior'; in alt caz 'formau trei grupe de cate trei cranii, privind in aceeasi directie' ^ttun al treilea depozit continea pe langa un schelet de copil alte cranii de copii. Ele s-au descoperit sub o curioasa structura argiloasa' (C. Kenyon).

Descoperiri asemanatoare au fost facute ia Mureybet nivel III A, in doua morminte secundare (practicau reinhumarea). Spre sfarsitul perioadei se observa deja o selectie a partii separate de restul scheletului - din craniu era luata doar partea cefalica.

Cranii supramodelate

In neoliticul aceramic PPNB (dupa 7.500 a. Chr), craniile nu au mai fost ingropate: supramodelate cu ipsos amestecat cu ocru rosu (imitand culoarea rozalie a fetei) si cu ochii marcati cu scoici au fost fixate in interiorul locuintelor pe postamente din lut, special amenajate - Jerichon, Ten Ramad. Descoperirea unor schelete acefale cu oasele in conexiune anatomica sugereaza o separare a capului relativ rapid dupa inhumare.

Cultul craniilor este atestat si in etapele urmatoare pe un spatiu mult mai mare. Dar numarul descoperirilor scade foarte mult

Cultul craniilor a fost atestat in Orientul Apropiat incepand cu perioada neoliticului acerarmic.La Jerichon s-au descoperit morminte cu schelete acefale si gropi cu cranii. Intr-o groapa sapte cranii erau dispuse in cerc iar al optulea in centrul gropii. Alte cranii, adesea fara maxilar, serveau ca suporturi pentru mastile mortuare din ipsos (cranii supramodelate). Detaliile fetei erau realizate din ipsos, ochii inlocuiti cu cochilii, parul, barba figurate cu pictura neagra. Amestecarea ipsosului cu ocru rosu facea posibila obtinerea unei culori apropiate de cea a fetei. Cranii supramodelate au fost descoperite si in alte asezari din spatiul siro-palestinian: Teii Ramad, Ain Ghazal, in pestera Nahal Nemar.

Tot de cultul craniilor pot fi legate si descoperirile de la Lepenski Vir - capete de piatra, asezate langa vetre, sculptate sumar. Aceleasi practici le regasim si in perioada eneoliticului unde in apropierea unei vetre, sub podea s-au descoperit doua cranii, orientate unul spre celalalt, ca si cum s-ar privi.

La etrusci si, mai tarziu, Ia romani imaginea stramosului 'pater familiae' era pastrata prin masti mortuare de ceara. Patricienii romani au copiat mastile de ceara in bronz - astfel dezvoltandu-se, treptat, un nou gen in sculptura romana - portetristica.

Cultul craniilor nu poate fi legat Intotdeauna de comemorarea stramosilor. La celti, sciti, traci, craniile dusmanilor deveneau simbol de putere, de prestigiu. Celtii considerau ca sufletul - esenta de a fi - care avea o existenta proprie, se afla in cap. Posedand capul dusmanului*celtii considerau ca pot dispune de spiritul sau. Scriitorii latini au descris scene de o cruzime greu de imaginat:

'Consulii nu stiau nimic despre dezastru inainte de aparitia cavalerilor galli care mergea in fata cu Capetele dusmanilor atarnand de hamurile cailor, sau fixate in varful lancilor, cantand imnurile lor Obisnuite de triumf, 'Ti tu s Livius

Tot de la Titus Livius aflam cum a fost decapitat Lucius Postumius in luptele cu boii, stabiliti pe valea raului Po:

**.. l-au dezbracat de vesminte, i-au taiat capul si i-au purtat in triumf ramasitele pamantesti in cel mai important dintre templele lor. Aici, dupa cum era obiceiul, au curatat capul, au acoperit craniul cu un strat de aur, servind apoi ca vas sacru pentru libatii si cupa de baut pentru preot si pentru servitorii templului'

Biruitorul poseda acum puterea dusmanului. Capetele dusmanilor celor mai periculosi erau fixate pe porti. Astfel biruitorul folosea puterea lor pentru a proteja propria comunitate. Pastrarea craniilor era asigurata de intreaga comunitate. Alteori craniul devenea obiect de prestigiu pentru familia biruitorului, fiind pastrat din generatie in generatie.

inamicilor ucisi in lupta le taiau capul si il atasau la gatul cailor. Ei dadeau servitorilor ramasitele insangerate pentru a le purta si le purtau ca prada, in timp ce cantau imnul lor de victorie; ei tintuiau aceste'roade'pe fatada locuintelor Ei imbalsamau capetele inamicilor celor mai celebri in ulei de cedru sile pastrau cel mai adesea in cutii. Ele erau aratate cu mandrie strainilor.'Diodor din Sicilia

Astfel in locuinte cu inventar obisnuit, lipsite de caracter religios, s-au descoperit cranii:

la Stanwick, in Yorkshire un craniu perforat, probabil fixat deasupra unei porti;

Ia Danebury, in sudul Marii Britanii pe fundul unei gropi de provizii au aparut mai multe cranii - depuse fara indoiala in momentul in care groapa a incetat sa mai fie folosita. In alte locuinte s-au descoperit fragmente de cranii, adesea cu urme de lustru sau perforate, pentru a fi purtate ca amulete.

Monumente megalitice

Perioada de constructie si de utilizare a constructiilor megalitice este cuprinsa intre mii. V - II a. Chr. (neolitic si inceputul epocii bronzului); de apar pe un areal imens (de la Atlantic pana la Ural), grupate sau izolate. Pe baza datelor C14 s-a stabilit ca 'fenomenul megalitic' a durat pe o perioada de 3 - 4 milenii, demonstrandu-se ca cele mai vechi monumente sunt mai vechi decat s-a crezut. De aceea vechea ipoteza a lui G. Ghilde privind originea lor orientala (constructiile megalitice legate initial de marile morminte de piatra - mastaba, piramide -din Egipt) pare acum lipsita de temei, in Europa constructiile megalitice se concentreaza in doua regiuni:

N st V Europei - Marea Britanie, Franta, Germania, Scandinavia meridionala

zona vest - mediteraneana - Spania, Portugalia, Malta

Camerele funerare, sub forma unor DOLMENE reprezinta categoria de constructii megalitice cea mai raspandita. Acoperisul camerei funerare era realizat dintr-un bloc de piatra masiv (unele au peste 100 t!) care se sprijinea pe alte doua infipte vertical. Unele dolmene au dimensiuni impresionante L - peste 20 m; 1 - 5 m. Cel mai adesea erau acoperite cu tumuli. In mii. IV a. Chr. dolmenul de forma rectangulara, prevazut cu un culoar s-a raspandit in Portugalia, V. Frantei, Ins. Britanice, Germania de N. si Scandinavia meridionala. Cateva dale din constructia dolmenelor au fostDecorate cu motive pictate (Portugalia) sau cioplite (Britania) - capete de taur, spirale, arborele vietii, ambarcatiuni (?).

MENHIRII, sub forma unor blocuri de piatra simple sau cioplite sumar (reprezentari antropomorfe) apar fie izolati, fie grupati i ALINIAMENTE - dispusi in linie - sau CROMLEHURI - dispusi circular. Dintre cele mai spectaculoase ansambluri megalitice amintim: aliniamentele de la Canine, Locmariquer, complexul monumental de la Stonehenge (cromlehuri), construit in mai multe etape - incepand de la sf. neoliticului -2.800 a. Chr. - si continuand in bronzul timpuriu.